Constatarea prescripţiei dreptului de a executa sulta

Sentinţă civilă 2007 din 20.11.2014


Constatarea prescripţiei dreptului de a executa sulta 

Sentinţa civilă nr. 2007/20.11.2014

Analizând  actele  şi  lucrările  dosarului,  instanţa  urmează a reţine următoarele:

 -  Prin decizia civilă nr. 296/16.05.2007  a Tribunalului G, pronunţată în dosarul nr. 970/44/2005, s-a dispus ieşirea din indiviziune şi ca efect al partajului a fost atribuit reclamantului imobilul format din suprafaţa de 2034,80 mp teren şi casa de locuit edificată pe acesta, imobil situat în comuna M, judeţul G şi având valoarea de 301 459 600 lei. Pentru egalizarea valorică a loturilor  reclamantul  P P a  fost obligat  să achite  celorlalţi părţi din dosar, respectiv pârâţilor contravaloarea cotelor părţi din proprietate.

Potrivit  art.6  din  Decretul nr.1967/1958  privitor  la  prescripţia  extinctivă, aplicabil  în cauza de faţă, conform art.201  din  Legea nr. 71/2011, dreptul de a  cere  executarea  silită  în temeiul  oricărui  titlu  executoriu  se  prescrie  prin împlinirea  unui  termen de  3  ani .

Având  în vedere că  din  anul 2008, anul  rămânerii definitive şi irevocabile a deciziei civile nr. 296/16.05.2007  a Tribunalului G, pronunţată în dosarul nr. 970/44/2005, dispoziţiile  acesteia  nu au fost puse în executare  de către pârâţi pentru recuperarea sultelor ce urmau să le primească  , instanţa urmează  să  admită în parte cererea, numai cea formulată în contradictoriu cu pârâţii D I, C D L, A I, P T, P F; A T, M A şi E L şi să constate  prescris  dreptul  acestor pârâţi de  a mai  solicita  sulta  prevăzută  în  favoarea  lor.

Instanţa urmează a respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii D G, P Z şi P M Z ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă determinată de lipsa capacităţii de exerciţiu şi de folosinţă, motivat de faptul că aceştia erau decedaţi la data formulării acţiunii împotriva lor iar una din condiţiile exercitării acţiunii civile în justiţie este reprezentată de existenţa capacităţii procesuale de exerciţiu.

Capacitatea procesuală de exerciţiu constă în aptitudinea unei persoane de a-şi valorifica singură drepturile procedurale şi de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedurale, deci de a sta în judecată. Această capacitate procesuală încetează definitiv prin moartea persoanei.

În cazul în care, la momentul promovării acţiunii în justiţie, pârâţii D G P Z şi P M Z erau decedat, aceştia  nu mai aveau calitate procesuală de exerciţiu.

Instanţa urmează a respinge cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată motivat de faptul că această acţiunea a fost promovată exclusiv de reclamant , şi nu se poate reţine în sarcina pârâţilor nicio culpă procesuală.