Prescripţia executării pedepselor

Decizie 184 din 14.03.2006


Prescripţia executării pedepselor. Contopirea ulterioară  a pedepselor aplicate. Data la care se socoteşte termenul de prescripţie a executării pedepsei.

În cazul  pedepselor aplicate prin mai multe  hotărâri  distincte  de condamnare , pentru  infracţiuni concurente , contopite ulterior printr-o hotărâre  judecătorească definitivă, termenul de prescripţie  a executării pedepsei se socoteşte de la  data când hotărârile de condamnare au rămas definitive şi nu de la data când  hotărârea prin care a fost dispusă  contopirea  acestora a rămas definitivă.

Secţia Penală –Decizia penală nr.184/14.03.2006  a Curţii de Apel Alba Iulia

Prin sentinţa penală nr.515/27.05.1992 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă la data de 7 octombrie  1992, condamnatului S.S.E. i-a  fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev. de art.221 Cod penal.

Prin sentinţa penală nr.1303/9 decembrie 1992 a Judecătoriei Sibiu , rămasă definitivă la data  de 2 ianuarie  1993, aceluiaşi condamnat i-a fost aplicată  pedeapsa de 2 ani 6 luni închisoare pentru  săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. c, e, g Cod penal  cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.

Ulterior, prin sentinţa penală nr.184/1999 rămasă definitivă prin nerecurare, cele două pedepse  au fost contopite , urmând ca în final condamnatul  să execute pedeapsa de 3 ani 6 luni închisoare , fiind emis , în acest  sens mandatul de executare  nr.280/8 martie 1999.

În baza  acestui mandat de executare  condamnatul a fost încarcerat  la data de 21.06.2004.

Ulterior  încarcerării , condamnatul a formulat o contestaţie la executare , solicitând  să se constate  îndeplinirea termenului de prescripţie  a executării pedepselor aplicate şi punerea de îndată în libertate.

Instanţa de fond a respins contestaţia  la executare , instanţa de apel, menţinând hotărârea primei instanţe , considerând că termenul de prescripţie  nu s-a împlinit întrucât termenul de socoteşte  de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care  au fost contopite pedepsele aplicate  condamnatului.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs  condamnatul solicitând  ca în urma casării hotărârilor atacate şi admiterii contestaţiei la executare să se constate că executarea  pedepselor aplicate este prescrisă.

Recursul este fondat.

Potrivit  prevederilor art.126 al.1 lit. b şi al.3 Cod penal  termenul  de prescripţie a executării pedepsei este de 5 ani  plus durata  pedepsei ce urmează a fi executată, termen , care  se socoteşte de la data când hotărârea  de condamnare a rămas  definitivă.

Raportat la cele arătate anterior , se constată că  la data încarcerării condamnatului -21.06.2004  termenele de prescripţie de 8 ani , respectiv 7 ani 6 luni  erau expirate , socotite  de la data rămânerii definitive  a hotărârii de condamnare.

În consecinţă,  în urma admiterii recursului şi casării hotărârilor atacate , a fost  admisă contestaţia  la executare, s-a constatat ca fiind prescrisă  executarea pedepselor , dispunându-se  punerea  condamnatului în libertate.