Tacita relocaṭiune. Contract de închiriere. Prescripṭia extinctivă.Apel

Cuprins pe materii: Drept civil.

Index alfabetic:

- tacita relocaṭiune

-prescripṭia extinctivă

C.civ. de la 1864:art. 1436; C.civ.:2500-2544

Tacita relocaţiune poate opera  după împlinirea termenului dacă în contractul de locaţiune nu s-a prevăzut posibilitatea prelungirii efectelor contractului. Dat fiind caracterul relativ al excepţiei prescripţiei extinctive, ca excepţie de fond, peremptorie, aceasta nu poate fi invocată direct în apel.

Tribunalul Galaṭi, secṭia I civilă, Dec.civ.548/ 06.05.2019

Prin apelul formulat, reclamantul a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a opera încetarea contractului de închiriere la cererea chiriaşului, întrucât aceştia figurează cu restanţe la plata chiriei. La rândul său, pârâta a formulat apel, prin care a arătat că în cauză a intervenit prescripţia dreptului reclamantului de a solicita contravaloarea chiriei şi a penalităţilor de întârziere pentru perioada 15.11.2011-19.11.2013, cursul prescripţiei nefiind întrerupt în acest interval de timp.

Apelurile sunt nefondate.

Tribunalul a reṭinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1436 Cod civil de la 1864, act normativ incident în cauză faţă de data încheierii contractului, „locaţiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea termenului”, iar potrivit art. 1437 Cod civil de la 1864 „după expirarea termenului stipulat prin contractului de locaţiune, dacă locatarul rămâne şi e lăsat în posesie, atunci se consideră locaţiunea ca reînnoită, efectele ei însă se regulează după dispoziţiile articolului relativ la locaţiunea fără termen”, respectiv, potrivit art. 1436 alin 2 Cod civil de la 1864 „concediul trebuie să se dea de la o parte la alta, observându-se termenele definite de obiceiul locului.”

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate, tribunalul reţine că tacita relocaţiune poate opera  după împlinirea termenului dacă în contractul de locaţiune nu s-a prevăzut posibilitatea prelungirii efectelor contractului.

Or, în cauză părţile au convenit că pentru a putea fi prelungite efectele contractului nr. 457/2008 intimata pârâtă ar trebui să solicite în scris acest lucru, caz în care raporturile dintre părţi ar fi continuat în baza contractului iniţial, iar nu în temeiul unui nou contract format prin tacita relocaţiune.

Pentru aceste argumente, tribunalul a conchis că efectele contractului în cauză au încetat la data expirării termenului convenit de părţi, astfel încât în mod corect instanţa de fond a respins, ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect rezilierea contractului.

În referire la apelul declarat de către pârâtă, tribunalul a constatat că aceasta vizează intervenirea prescripţiei dreptului reclamantului de a solicita contravaloarea chiriei şi a penalităţilor de întârziere pentru perioada 15.11.2011-19.11.2013.

Tribunalul a reṭinut că prescripţiilor care au început să curgă după data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, 1 octombrie 2011, cum este cazul în speţă, le sunt aplicabile dispoziţiile art.2500-2544 NCC.

Potrivit art. 2513 NCC  prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Din interpretarea dispoziţiilor legale enunţate rezultă caracterul relativ al excepţiei prescripţiei extinctive, ca excepţie de fond, peremptorie, astfel încât tribunalul constată că în cauză, apelanta-pârâtă nu a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune prin întâmpinare, astfel încât nu o poate susţine direct în apel.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, tribunalul a respins  apelurile declarate în cauză, ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare