Prescripţia răspunderii penale. Stabilirea legii mai favorabile în funcţie de legea din care se deduce un termen de prescripţie mai mic. Rolul activ al instanţei şi obligaţia de imparţialitate a acesteia.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 1432/320/2006 (Număr în format vechi 3358/2010)

Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr. 2991

DECIZIA PENALĂ  Nr. 43/A

Şedinţa publică din 08 Februarie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE B.I.

Judecător E.H.

Grefier A.B.

Cu participarea d-nei procuror Rita Niculae, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş.

Pe rol judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş şi partea civilă DGFP Mureş împotriva sentinţei penale nr. 308/22.03.2010 a Judecătoriei Tg. Mureş, pronunţată în dosar nr. 1432/320/2006.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 26.01.2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre penală şi când s-a amânat pronunţarea la data de 08.02.2011.

INSTANŢA

Prin sentinţa penală nr. 304/22.03.2010 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosar nr. 1432/320/2006, în baza art. 334 din Codul de procedura penal, s-a admis cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de reprezentanta Parchetului de pe langa Judecatoria Targu-Mures si s-a schimbat  incadrarea juridica a faptelor retinute prin Rechizitoriu in sarcina inculpatului H.Z., respectiv din infracţiunea de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,  in infractiunea de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal.

In baza art. 345 alin. 3 Cod de procedura penala, raportat la art.11 pct. 2 lit.a Cod de procedura penala, raportat la art.10 alin.1 lit. d Cod de procedura penala,  s-a dispus achitarea inculpatului H.Z. de sub acuza savarsirii infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal.

In baza art. 346 alin. 1,2 Cod de procedura penala, raportat la art. 14 alin 3 lit. b si alin 4 Cod de procedura penala, raportat la art. 998, 999 Cod civil, s-a admis in parte actiunea civila formulata de partea vatamata-civila Statul Roman, reprezentat prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si prin Directia Generala a Finantelor Publice Mures si a fost obligat inculpatul H.Z.la plata sumei sumei de 39.198,466 RON plus dobanzi si penalitati de intarziere, de la momentul scadentei si pana la data achitarii efective,  reprezentand despagubiri materiale.

In baza art.192 alin.1 lit. c  Cod de procedura penala, ărima instanţă l-a obligat pe inculpat la plata sumei totale de 830 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 lei este aferenta fazei de urmarire penala, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariile avocatilor din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Mures.

În motivare se arată că in perioada aprilie 2000 – decembrie 2003 sau august 2003 inculpatul a fost administrator si unic asociat la SC C. SRL, iar incepand cu luna august 2001 a fost  administrator si asociat unic si la  SC C.P.C. SRL.

Prin cele doua societati a desfasurat activitate comerciala avand ca obiect inclusiv cumpararea de combustibili, aditivarea acestora si revanzarea acestora, aditivati sau nu, aceasta activitate figurand potrivit actelor constitutive in obiectul de activitate al SC C. SRL, insa nu si in cel al  SC C.P.C. SRL.

In concret, ponderea activitatii comerciale a constat in cumpararea de produse petroliere de la furnizori pe care, in urma aditivarii, le-a vandut prin ambele societati beneficiarilor sub denumirea de „motorina Roman”, pe care a fabricat-o dupa o reteta proprie, inculpatul fiind merceolog de produse petroliere, aditivand motorina 10 sau 15, nu numai cu combustibil P sau M in proportiile stabilite de STAS 240-8, ci si cu alte produse petroliere: Whitespirt, combustibil tip I, Vegasol, in proportii necunoscute.

Inculpatul nu a condus evidenta contabila in mod continuu pentru toata perioada controlata la nici una dintre cele doua societati, iar atunci cand a facut-o nu a  respectat principiile privind evidenta contabila, neexistand in fiecare luna atasat la documentele contabile balantele de verificare, jurnalele de vanzari-cumparari si lipsind registrul jurnal.

In concret, de contabilitatea celor doua societati s-a ocupat in mod informal martora D. E., mai putin de contabilitatea primara.

De asemenea, in ce priveste taxa MTR,  inculpatul a achitat furnizorilor taxa aferenta numai pentru motorina achizitionata, insa a facturat beneficiarilor taxa MTR si pentru aditivii sui generis, pentru care nu platise respectiva taxa. In plus, nu a calculat si nu a evidentiat in cont separat in contabilitatile celor doua societati taxa MTR; aceasta a fost inclusa in valoarea marfurilor, contabilizata la profit si nu a fost virata separat in contul Fondului special al drumurilor publice.

Inculpatul i-a cerut martorei D. E. sa nu evidentieze separat taxa MTR, spunandu-i ca aceasta nu trebuie virata la buget – pentru a retine acest aspect instanta a inlaturat declaratia inculpatului in sens contrar ca nesincera, fata de caracterul divizibil al acesteia.

Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta a retinut cele rezultate din tot materialul probatoriu administrat siantementionat, care se coroboreaza, in esenta inclusiv inculpatul recunoscand acuza -mai putin sub aspectul laturii subiective- cu  mentionarea expresa a exceptiilor.

In consecinta celor mentionate anterior au rezultat consecinte financiar-fiscale, astfel:

- rezultate din neinregistrarea unor operatiuni comerciale

Desi toate facturile emise de furnizorii celor doua societati au fost inregistrate in contabilitatea acestora, totusi in ceea ce priveste facturile emise de acestea au existat 2 exceptii privind vanzari incrucisate dintre societati, pentru perioadele cercetate, respectiv: SC C. SRL nu a inregistrat factura nr. 9555311 pe care a  emis-o pentru suma de 354.431.010 ROL, rezultand o diminuare a impozitului pe profit de 77.621.917 ROL si TVA aferent de 43.943.340 ROL; SC C.P.C. SRL nu a inregistrat factura nr. 0372961/02.11.2001, pe care a  emis-o pentru suma de 279.594.000 ROL, rezultand o diminuare a impozitului pe profit de 61.233.662 ROL si TVA aferent de 34.659.353 ROL. De asemenea, SC C.P.C. SRL nu a inregistrat in contabilitate venituri de 396.650.882 ROL rezultand o diminuare a impozitului pe profit de 99.162.720 ROL si TVA aferent de 75.363.668 ROL.

Instanta apreciaza, fata de dispozitiile art. 12 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicata (care stabileste obligatia administratorilor de a raspunde fata de societate pentru existenta si corecta tinere a registrelor prevazute de lege, deci au aceasta atributie)  ca neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL  si 396.650.882 ROL intruneste pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reprezentand acte materiale distincte ale acesteia.

- rezultate din faptul ca SC C.P.C. SRL nu era inregistrata ca platitoare de TVA

Desi in luna septembrie 2001 SC C.P.C. SRL a realizat venituri peste plafonul de 50.000.000 ROL, totusi nu a declarat legal organelor competente acest lucru, pentru a fi luata in evidenta ca platitor de TVA. In acest context, instanta retine ca in toate facturile emise catre si de societate a fost inscris separat TVA, care a fost ulterior evidentiat distinct  in contabilitate, ca si cum societatea ar fi fost platitoare de TVA, rezultand un TVA aferent operatiunilor comerciale cercetate in cuantum de 269.432.588 ROL, pe care SC C.P.C. SRL l-a platit si apoi l-a colectat, desi nu era inregistrata ca platitoare de TVA.

In ce priveste SC C. SRL, aceasta a preluat si a colectat TVA in suma de 3.248.869.772 lei in urma achizitionarii de marfa de la SC C.P.C. SRL, care la randul sau il platise furnizorilor si il inregistrase distinct, fara insa sa fi fost platitoare de TVA.

Instanta apreciaza, in raport cu dispozitiile art. 12 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 73 alin. 1 lit. e din Legea nr. 31/1990 republicata (care prevede ca  administratorii raspund fata de societate pentru indeplinirea indatoririlor pe care legea le impune, deci au aceasta atributie) ca inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL care nu era inregistrata ca platitoare de TVA, intruneste pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reprezentand acte materiale distincte ale acesteia.

Astfel, potrivit art. 6 pct. A lit. k 11 din OUG nr.17/2000, in vigoare in luna septembrie 2001, in situatia in care contribuabilii scutiti de TVA depasesc venitul de 50.000.000 ROL anual devin platitori de TVA , iar potrivit art.25 lit. A a al aceluiasi act normativ sunt obligati sa  depuna in acest sens o declaratie la organul fiscal competent in 15 zile de cand a intervenit modificarea, ceea ce inculpatul nu a facut.

In ceea ce priveste faptul in sine al perceperii si deducerii de TVA de catre SC C.P.C. SRL,  instanta retine ca acesta a fost corect inregistrat de aceasta societate din perspectiva operatiunilor comerciale cercetate. De asemenea, cu privire la faptul ca SC C. SRL a preluat TVA de la SC C.P.C. SRL si ca l-a colectat ulterior, instanta retine ca aceasta din urma il platise furnizorilor si il inregistrase distinct, fiind corect inregistrat de aceasta societate din perspectiva operatiunilor comerciale cercetate. In concluzie instanta apreciaza ca aceste fapte  nu intrunesc pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite nici de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 (in mod evident) si nici de lit. a din acelasi text de lege – ascunderea sursei taxabile.

- rezultate din modul de aditivare si comercializare a motorinei Roman

In urma necontabilizarii separate si a nevirarii la bugetul de stat, a rezultat o taxa MTR incasata fara a fi fost platita in cuantum de 72.427401 ROL pentru SC C.P.C. SRL si respectiv 5.840.002.220 ROL pentru SC C. SRL.

Potrivit art. 1 din Normele nr. 1521/MM - 521821 din 29.04.2002 si ulterior, din 01.01.2003, potrivit art. 1 din Normele metodologice nr. 4404/MM-15510 din 23.12.2002, ambele emise de Ministerul Lucrarilor Publice si preluate in mod corespunzator de Ministerul de Finante prin emiterea de norme metodologice proprii, producatorii de carburanti auto care livreaza la intern au obligatia de a calcula, a inscrie in evidente si a varsa sumele datorate bugetului de stat rezultate din aplicarea cotei unice de 110 EURO/tona – taxa MTR.

Prin carburanti auto, primul act normativ intelege carburantii asa cum sunt „ clasificati in Tariful vamal de import al Romaniei”, in timp ce al doilea, care il abroga pe primul in 23.12.2002 se refera numai la mentionarea „sortimentului” de carburant.

De asemenea, Normele nr. 1521/MM – 521821 asimileaza producatorilor si persoanele care prin aditivare obtin carburanti auto, de asemenea asa cum sunt „ clasificati in Tariful vamal de import al Romaniei”, in timp ce Normele metodologice nr. 4404/MM-15510 din 23.12.2002 nu mai mentin referita prevedere.

In continuare, prin „motorina”, potrivit Note complementare din pct.1 lit d si e ale Anexei OUG 171/13.12.2001, pentru aprobarea modificarii denumirii si clasificarii marfurilor din Tariful vamal de import al Romaniei, motorina este acel ulei greu care distila in proportie de 65 % in volum inclusiv pierderile la 250 grade Celsius  si in proportie de 85 % in volum inclusiv pierderile la 350 grade Celsius, dupa metoda ASTM D 86.

In mod similar, in anexele OUG 204/18.12.2002 si ulterior ale legii nr. 608/22.12.2003 care  abroga  succesiv OUG 171/13.12.2001, motorina este definita in functie de caracteristici fizico-chimice precise, corespunzatoare unor coduri vamale distincte.

Intrucat sesizarea instantei potrivit Rechizitoriului vizeaza nevirarea taxei de drum de catre inculpat rezultata in urma livrarilor produselor rezultate din procesul de aditivare, in limita acesteia si din analiza textelor legale mentionate, instanta apreciaza ca, daca inculpatul ar fi fabricat motorina pe care sa o fi livrat ulterior beneficiarilor, indiferent daca aceasta ar fi fost Roman (avand caracteristicile conform STAS 240-80. cf. fila 55 vol I dup), cel putin pana la data de 23.12.2002, in calitate de administrator de persoane juridice care prin aditivare obtin carburanti auto clasificati in Tariful vamal de import al Romaniei inculpatul ar fi avut obligatia de a calcula, a inscrie in evidente si a varsa sumele datorate bugetului de stat reprezentand taxa de drum, MTR.

Insa instanta a retinut ca inculpatul nu a facut acest lucru, preparand un produs  din combinarea mai multor derivati din petrol, in proportii necunoscute, care cu siguranta nu sunt ale motorinei Roman - pentru a retine acest aspect instanta s-a intemeiat pe declaratiile martorului Todea Marius, pe prezumtii rezultate din concluziile raportului de expertiza si a inlaturat declaratiile in sens contrar ale inculpatului.

 In lipsa conformitatii rezultate din respectarea parametrilor fizico-chimici prevazuti de clasificarea marfurilor din tariful vamal, nu se poate afirma nici ca produsul confectionat de inculpat este „carburant”;

Instanta apreciaza in consecinta ca necontabilizarea separata si  nevirarea la bugetul de stat a sumelor percepute cu titlul de taxa MTR nu intruneste in concret pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, intrucat aceasta nici nu era datorata.

- rezultate din modul de operare al inculpatului in gestiunea celor doua societati

In perioada 2000 - 2002 inculpatul a ridicat din casieria SC C.P.C. SRL suma totala de 5.178.000.000 ROL fara documente justificative, din care a crE.at SC C. SRL cu suma de 4.846.296.600 ROL.

De asemenea, instanta apreciaza ca in acest caz s-ar fi putut pune problema savarsirii de catre inculpat a infractiunii de gestiune frauduloasa prev. de art. 214 Cod penal in dauna SC C.P.C. SRL – desi la aceasta era unic asociat, asadar reaua-credinta intentiei cu care a actionat ar fi fost discutabila. Insa sesizarea instantei nu vizeaza acest aspect, intrucat desi situatia de fapt a fost descrisa asa cum a stabilit instanta de control judiciar –chiar daca sumar – totusi urmarirea penala nu a avut in vedere vatamarea societatii inculpatului prin pricinuirea de pagube, ci fraudarea fiscala a statului si nici nu s-a cerut extinderea procesului penal.

Instanta apreciaza in consecinta ca faptul ca in perioada 2000 - 2002 inculpatul a ridicat din casieria SC C.P.C. SRL suma totala de 5.178.000.000 ROL fara documente justificative nu intruneste in concret pe latura obiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazute si pedepsite de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, lipsind elementul material al laturii obiective.

Din punct de vedere al laturii subiective, din analiza probelor administrate in faza urmaririi penale si in cea de judecata, instanta, va analiza in continuare in principal:

- neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL  si 396.650.882 ROL si respectiv

- inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL care nu era inregistrata ca platitoare de TVA,

 despre care a retinut ca intrunesc din punct de vedere al laturii obiective elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reprezentand acte materiale distincte ale acesteia.

Instanta retine in acest context ca  incriminarea  potrivit art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 a infractiunii de evaziune fiscala a preluat incriminarea prevazuta de art. 11 alin.1 lit.c din Legea nr. 87/1994 republicata.

Comuna ambelor incriminari este cerinta esentiala a elementului subiectiv ca omisiunea contabila sa fie facuta „ in scopul de a nu plati impozitul, taxa sau contributia”, infractiunea putand astfel a se considera savarsita numai cu vinovatie sub forma intentiei directe.

In consecinta instanta, cercetand circumstantele reale ale savarsirii faptei de neinregistrare in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL  si 396.650.882 ROL, instanta retine urmatoarele:

- se  reclama o vatamare cauzata statului prin 3 acte materiale intr-o perioada de aproximativ 3 ani;

- rezultatul reclamat a fi fost obtinut de inculpat, respectiv dimensiunea evaziunii  fiscale ce formeaza obiectul acuzei  este reprezentat diminuarea impozitului pe profit in cuantum total pentru cele doua societati de 238.018.299 ROL si de diminuarea TVA aferent in cuantum total pentru cele doua societati de  153.966.361 ROL.

- in perioada verificata inculpatul a achzitionat produse petroliere prin cele doua societati in valoare de 49.890.017.010 ROL  in ce priveste SC C.P.C. SRL si respectiv 62.481.446.387 ROL in ce priveste SC C. SRL f. 31 si 44 vol III dup.

In aceste conditii – fara a prelua aprecierile in acelasi sens ale expertului care nu au valoare juridica, nefiind competent sa le faca – instanta apreciaza ca neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL  si 396.650.882 ROL a fost savarsita de acesta cu intentie indirecta, in conditiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod penal, intrucat acesta, prin modul in care a operat si prin faptul ca nu a condus contabilitatea in mod corespunzator, cel mult a acceptat posibilitatea neinregistrarii unor operatiuni comerciale cu consecinta fraudarii fiscale a statului , insa nu a si urmarit-o.

In concluzie instanta apreciaza ca fapta inculpatului nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege pentru a fi considerata infractiune, lipsind elementul subiectiv al laturii subiective.

In ce priveste inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL care nu era inregistrata ca platitoare de TVA,  cercetand circumstantele reale ale savarsirii faptei, instanta apreciaza savarsirea faptei ca este rodul neglijentei inculpatului, deoarece SC C.P.C. SRL s-a comportat in fapt ca un platitor de TVA, iar SC C. SRL,  desi a preluat TVA de la SC C.P.C. SRL si  l-a colectat ulterior, nu a prejudiciat astfel statul in nici un fel, pentru ca aceasta din urma il platise anterior.

In concluzie instanta apreciaza ca fapta inculpatului nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege pentru a fi considerata infractiune – reprezintand in concret numai o contraventie, pentru care inculpatul a si fost sanctionat, lipsind elementul subiectiv al laturii subiective.

In final, in ce priveste faptul ca inculpatul recunoaste sub aspect obiectiv ca a savarsit infractiunea de evaziune fiscala prin necontabilizarea separata si  nevirarea la bugetul de stat a sumelor percepute cu titlul de taxa MTR, instanta apreciaza ca ar fi fost indeplinite conditiile sub aspectul laturii subiective a infractiunii cercetate, deoarece inculpatul a actionat cu intentia directa atunci i-a spus martorei D. sa nu o evidentieze separat.

In drept, nici una dintre faptele care formeaza obiectul acuzei in prezentul proces penal nu intruneste cumulativ pe latura obiectiva si pe latura subiectiva elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 .

In concluzie, din coroborarea tuturor probelor administrate in cauza, instanta retine ca  fapta in urma savarsirii careia inculpatul a fost trimis in judecata in prezenta cauza exista, a fost savarsita de inculpat, insa nu constituie infractiunea de evaziune fiscala prevazuta si pedepsita de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal motiv pentru care, in temeiul art. 345 alin. 3 C.proc.pen, va achita pe inculpat pentru savarsirea acesteia.

Privitor la încadrarea juridică a faptelor, prima instanţă arată că acuza vizeaza perioada ianuarie 2000 - decembrie 2003 pentru ambele societati.

In concluzie, deoarece acuza vizeaza savarsirea unei infractiuni in forma continuata de catre inculpat, in calitate de administrator la ambele societati, instanta retine ca la momentul epuizarii presupusei infractiuni era in vigoare Legea nr. 87/1994 republicata, respectiv din 29 august 2003.

Intrucat de la momentul epuizarii si pana in prezent a fost adoptata Legea nr. 241/2005 care a abrogat-o pe prima, tinand cont  ca limitele de pedeapsa prevazute de art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicata (incadrare juridica  care in mod incorect nu a fost retinuta in Rechizitoriu, fiind retinut art. 13 din legea nr. 87/1994) si art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005  sunt aceleasi (de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi), tinand cont ca Legea nr. 241/2005 prevede in plus cauze de nepedepsire si de reducere a pedepselor, instanta apreciaza ca legea cea mai favorabila inculpatului in concret o reprezinta, in conditiile art. 13 Cod penal, cea corespunzatoare incadrarii solicitate de Ministerul Public.

In ce priveste latura civila a procesului penal instanta retine ca persoana vatamata Ministerul Finantelor Publice, prin Anaf si DGFP Mures, in calitate de reprezentant al Statului Roman s-a constituit la termenul de judecata din 13.02.2006 parte civila pentru suma de 57488 RON, precum si dobanzi si penalitati de intarziere pana la data achitarii efective,  reprezentand despagubiri, impotriva inculpatului in solidar cu SC C.P.C. SRL – persoana juridica radiata din Registrul Comertului, cf fila 28 dosar.

Din analiza probelor administrate in faza urmaririi penale si in cea de judecata:

- in ce priveste pagubirea statului prin neinregistrarea in contabilitatile celor doua societati ale inculpatului a sumelor facturate, in cuantum de 354.431.010 ROL, 279.594.000 ROL  si 396.650.882 ROL, instanta apreciaza ca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 998 Cod civil si 14 Cod de procedura penala pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului in raport cu  partea civila in cadrul procesului penal. Instanta apreciaza ca prejudiciul aferent este in cuantum total de 39.198,466 RON, plus dobanzi si penalitati de intarziere de la momentul scadentei fiecarei sume pana la data achitarii sale efective, reprezentand despagubiri materiale constand in diminuarea impozitului pe profit in cuantum total platit de cele doua societati de 238.018.299 ROL si in diminuarea TVA aferent in cuantum total platit de cele doua societati de  153.966.361 ROL

 - în ce priveste pagubirea statului prin inregistrarea de TVA perceput si dedus de catre SC C.P.C. SRL,  care nu era inregistrata ca platitoare de TVA instanta apreciaza ca nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 998 Cod civil si 14 Cod de procedura penala pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului in raport cu  partea civila in cadrul procesului penal, deoarece delictul este contraventional si nu civil, statul nefiind prejudiciat patrimonial deoarece SC C.P.C. SRL s-a comportat in fapt ca un platitor de TVA, iar SC C. SRL,  desi a preluat TVA de la SC C.P.C. SRL si  l-a colectat ulterior, nu a pagubit astfel statul in nici un fel.

- în ce priveste pagubirea statului in urma deficientelor de conducere a contabilitatii referitoare la neinregistrarea separata a taxei MTR aferenta produselor rezultate din aditivare si comercializate sub numele de  motorina Roman, de catre inculpat prin societatile sale, instanta apreciaza ca , deşi sub aspect civil a fost savarsita o fapta ilicita, considera aceasta nu a fost indreptata impotriva statului si ca prejudiciul nu există in ce priveste statul, fiind prejudiciati eventual cumparatorii produselor petroliere respective, insa sub acest aspect instanta nu a fost sesizata in prezentul proces penal, asadar nu poate fi solutionata nici latura civila.

De asemenea, in ce priveste neinregistrarea separata in contabilitate a taxei MTR, instanta considera ca sub acest aspect civil inculpatul nu a  savarsit o fapta ilicita, deoarece asa cum s-a mai aratat, acesta nu a produs in urma aditivarii un „carburant”, si numai in aceasta situatie ar fi avut obligatia inregistrarii separate a sumelor  reprezentand taxa MTR aplicata motorinei Roman livrate la intern, asadar nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 998 Cod civil si 14 Cod de procedura penala pentru angajarea raspunderii civile delictuale a inculpatului in raport cu  partea civila in cadrul procesului penal.

- în ce priveste pagubirea statului prin faptul ca inculpatul a ridicat din casieria SC C.P.C. SRL suma totala de 5.178.000.000 ROL fara documente justificative, instanta apreciaza că deşi a fost savarsita o fapta ilicita, aceasta nu a fost indreptata impotriva statului si ca prejudiciul nu existenta in ce priveste statul, fiind prejudiciata eventual SC C.P.C. SRL – aspecte sub care instanta nu a fost sesizata in prezentul proces penal asadar nu poate fi solutionata nici latura civila.

In concluzie, instanta apreciaza ca  sunt indeplinite toate conditiile prevazute de lege pentru ca inculpatul sa raspunda civil pentru despagubiri materiale fata de partea civila, in limita sumei de 39.198,466 RON, plus dobanzi si penalitati de intarziere de la momentul scadentei fiecarei sume componente a sumei de 39.198,466 RON  si pana la data achitarii efective a acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia generală a Finanţelor Publice Mureş.

În motivarea apelului, Parchetul arată că soluţia de achitare pronunţată de prima instanţă este greşită, în cauză impunându-se condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, pentru care a fost trimis în judecată.

Partea civilă solicită repararea întregului prejudiciu solicitat, întrucât întinderea despăgubirii nu este limitată de gradul vinovăţiei inculpatului, nu trebuiau avute în vedere concluziile expertizei contrarii actului de control întocmit de organele fiscale, întrucât acesta din urmă nu a fost contestat de inculpat în condiţiile prevederilor de procedură fiscală şi, în fine, prima instanţă nu avea îndrituirea de a stabili cuantumul prejudiciului, această atribuţie revenind în exclusivitate părţii civile.

Analizând apelul declarat Parchet prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, instanţa îl consideră fondat. În schimb, consideră nefondat apelul părţii civile.

Considerentele pe care instanţa de apel le are în vedere sunt următoarele:

În ce priveşteprobele aflate la acest moment la dosar, aceastea au fost în mod corect analizate de prima instanţă. Din acest punct de vedere, considerentele primei instanţe sunt atât pertinente şi suficiente pentru motivarea soluţiei date, cât şi exhaustive. Dacă se au în vedere expertiza contabilă, coroborată cu restul probelor dosarului, este adevărat că singurele acte neînregistrate în contabilitatea celor două societăţi administrate de inculpat, SC C. SRL şi SC C.P.C. IMPEX SRL, sunt cele indicate la obiectivul nr. 9 din Raportul de expertiză, că nu există date certe în sensul că neînregistrarea s-a făcut în scopul diminuării taxelor şi impozitelor, şi că efectul fiscal al omisiunii înregistrării este de  39.198,466 RON, plus dobânzi si penalităţi de întârziere. De asemenea, în mod temeinic s-a reţinut că neînregistrarea SC C.P.C. IMPEX SRL ca plătitoare de TVA, în condiţiile în care actele comerciale generatoare de TVA au fost înregistrate contabil, iar taxa a fost plătită, nu constituie o faptă penală. În fine, s-a reţinut în mod corect că nu este probat dacă produsele pentru care inculpatul nu a calculat taxa de drum întruneau caracteristicile motorinei, şi taxa era datorată, ori erau un produs care nu întrunea aceste caracteristici, şi taxa de drum nu era datorată.

Sub acest din urmă aspect instanţa de apel observă că, într-adevăr, organele de urmărire penală nu au înţeles să propună probe în dovedirea faptului că aşa-numita „motorină Roman” livrată de inculpat întrunea standardele carburanţilor taxabili, condiţie sine qua non pentru a se reţine că inculpatul a comis infracţiunea de evaziune fiscală prin necalcularea taxei. Totuşi, de lege lata, în dreptul român instanţa are rol activ potrivit art. 4 din Codul de procedură penală, ceea ce înseamnă că teoretic are posibilitatea şi în acelaşi timp obligaţia să facă din oficiu demersuri pentru strângerea şi administrarea unor asemenea probe. Desigur că şi în cazul în care instanţa ar fi încercat administrarea probelor, este discutabil că, la 7 ani după perioada în care s-au comis faptele, combustibilul vândut de inculpat ar fi putut fi identificat şi supus analizei. Pe de altă parte, demersul instanţei ar fi fost discutabil prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a drepturilor Omului, care a condamnat în mod repetat ca încălcând dreptul la un tribunal imparţial prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului confuzia dintre funcţia de judecător şi cea de procuror rezultată din comportamentul instanţei –  a se vedea hotărârea Krivoshapkin c. Rusiei şi hotărârile acolo citate.

Esenţial este următorul aspect: În mod teoretic, se putea pune în discuţie continuarea cercetării judecătoreşti, pentru stabilirea cu certitudine a existenţei infracţiunii de evaziune fiscală şi a vinovăţiei inculpatului H.Z.. În speţă, continuarea procesului este însă la acest moment împiedicată de intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale, în condiţiile în care, la ultimul termen în apel, inculpatul prin avocat a cerut încetarea procesului penal, şi nu adorit continuarea acestuia.

Mai concret, instanţa de apel are în vedere că faptele încadrate juridic drept evaziune fiscală sunt cele constatate prin procesele verbale întocmite de DGFP Mureş, aflate la filele 206 şi următoarele şi 276 şi următoarele dosar urmărire penală. Perioada supusă controlului a fost ianuarie 2000 – decembrie 2002 în primul proces verbal, şi august 2001 – februarie 2003 în al doilea. În februarie 2003, fapta de evaziune fiscală constând în omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operaţiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuţia era pedepsită conform art. 13 din Legea 87/1994 cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii. Faţă de limitele de pedeapsă de la acel moment, termenul prescripţiei răspunderii penale era de 5 ani, conform art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal. Potrivit art. 124 Cod penal, termenul prescripţiei speciale este în acest caz de 7 ani şi 6 luni. Calculat de la momentul epuizării faptei, în februarie 2003, el s-a împlinit în august 2010.

În condiţiile concrete ale cauzei, rezultă că legea mai favorabilă inculpatului este legea de la data comiterii faptei, care prevede limitele de pedeapsă faţă de care este împlinită prescripţia şi se poate dispune încetarea procesului penal, conform solicitării inculpatului. Întrucât, din alte considerente, prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal,  în art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal si a art. 13 Cod penal, se impune în apel revenirea la încadrarea iniţială, în art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 Cod penal.

În mod consecutiv, se va dispune în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. pen. rap. la art. 10 lit. g Cod pr. pen. şi art. 122 alin. 1 lit. d, art. 122 alin. 2 şi art. 124 Cod penal încetarea procesului penal întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Faţă de soluţia dată acţiunii penale, nu mai există temei pentru obligarea inculpatului la cheltuilei judiciare. În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu se va avansa Baroului Mureş din fondurile Tribunalului Mureş

În latura civilă, dispoziţiile primei instanţe sunt legale şi temeinice.

Singura faptă a inculpatului prin care s-a creat în mod culpabil un prejudiciu bugetului de stat este neînregistrarea operaţiunilor menţionate în raportul de expertiză contabilă la obiectivul nr. 9, pentru care prima instanţă a stabilit în mod corect despăgubirile.

În ce priveşte neînregistrarea formală a SC C.  ca plătitoare de TVA, prin aceasta inculpatul nu a cauzat în mod real un prejudiciu, fiindcă în fapt nu se contestă că  a înregistrat şi plătit în mod corect TVA, cu excepţia situaţiilor menţionate în paragraful precedent. Şi în cazul în care partea civilă ar justifica un prejudiciu, de vreme ce TVA a fost înregistrată în mod corect în contabilitate, prejudiciul nu este cauzat de infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea 87/1997, care formează obiectul cauzei.

Ridicarea din casieria SC C. de către inculpat a unor sume de bani fără documente justificative nu a prejudiciat bugetul de stat, în discuţie putând fi doar prejudicierea societăţii comerciale contrar dispoziţiilor Legii 31/1990, aşa cum rezultă şi din cele consemnate la punctul 4.2 din procesul verbal de control din data de 15.04.2003 întocmit de DGFP Mureş.

Prejudiciul constând în diferenţa dintre taxa de drum încasată de cele două societăţi administrate de inculpat de la beneficiari şi taxa plătită furnizorilor nu este probat că s-a produs în patrimoniul statului, fiindcă nu este probat că diferenţa între cantitatea de produse cumpărată şi cea vândută este constituită din combustibili minerali taxabili. Aşa cum arăta DGFP Mureş în sesizarea nr. 499 din 18.03.2003 adresată Parchetului Naţional Anticorupţie, la motorina cumpărată societăţile administrate de inculpat au adăugat diverse alte produse, iar amestecul obţinut l-au vândut beneficiarilor. Numai dacă s-ar fi dovE. că produsul obţinut ar fi prezentat caracteristicile motorinei, se impunea concluzia că a fost comisă o faptă de evaziune fiscală (a se vedea fila 347 din dosarul de urmărire penală). Instanţa reaminteşte consideraţiile de mai sus, privitoare la faptul că nici Parchetul, nici partea civilă nu au înţeles să probeze acest fapt, şi la impedimentele în calea demersurilor instanţei de a face ea, în acest stadiu, din oficiu proba respectivă.  Reţine, în concluzie, că suferirea de către partea civilă a unui prejudiciu constând în diferenţa de taxă de drum nu este probată.

Instanţa mai reţine, în latura civilă, că în cuprinsul unei Adrese (fila 33) partea civilă ia act că părţile responsabile civilmente, SC C. SRL şi SC C.P.C. IMPEX SRL, sunt, ambele, radiate la acest moment din Registrul Comerţului. Cu alte cuvinte, nu mai au capacitatea procesuală pentru a fi subiecte pasive ale obligaţiei de plată a despăgubirilor.

Potrivit art. 122 ind. 1 din Codul de procedură fiscală nu se datorează şi nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenţei contribuabilului. Potrivit acestui text legal ar rezulta că inculpatul trebuia obligat la majorări de întârziere, nu până la data plăţii despăgubirilor, ci până la data deschiderii procedurii insolvenţei celor două societăţi. Cum, însă, ambele apeluri cu care instanţa este sesizată sunt formulate în defavoarea, iar nu în favoarea inculpatului, eventuala neregulă nu mai poate fi îndreptată de instanţa de apel.

Cu privire la motivele de apel ale părţii civile, instanţa reţine următoarele:

Considerentele pentru care pretenţiile civile nu au fost în totalitate admise sunt cele prezentate mai sus, iar nu gradul culpei inculpatului.

Pentru ceea ce interesează acţiunea civilă din prezenta cauză, procedura prescrisă de Codul de procedură fiscală pentru contestarea proceselor verbale de control întocmite de DGFP Mureş nu este relevantă, fiidcă cele două procese verbale stabilesc obligaţiile fiscale datorate bugetului de cele două societăţi, SC C. SRL şi SC C.P.C. IMPEX SRL, în timp ce în prezenta cauză s-a stbilit prejudiciul creat de inculpatul H.Z. prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală.

Susţinerea că instanţa nu are competenţa de a stabili întinderea prejudiciului, aceasta revenind exclusiv organelor fiscale, este eronată, fiindcă potrivit art. 44 Cod pr. pen. instanţa penală este competentă să judece orice chestiune prealabilă de care depinde soluţionarea cauzei, chiar dacă prin natura ei acea chestiune este de competenţa altei instanţe. Potrivit alineatului 3 al acestui articol, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal hotărârea definitivă a instanţei civile, iar nu actul de control, fie şi necontestat în termen, al organului fiscal.

Pentru aceste motive, instanţa va admite  apelul  declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod pr. pen. şi în rejudecare în latura penală va dispune conform celor de mai sus: va rspinge ca nefondat apelul părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia generală a Finanţelor Publice Mureş,  în baza art. 379 pct 1 lit. b Cod pr. pen..

 Având în vedere şi prev. art.  192 alin. 2, 3 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite  apelul  declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş împotriva Sentinţei penale nr. 304/22.03.2010 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosar nr. 1432/320/2006, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală şi în consecinţă:

Desfiinţează parţial sentinţa atacată şi rejudecă în limitele de mai jos cauza:

În baza art. 334 Cod pr. pen. schimbă încadrarea juridică a infracţiunii de evaziune fiscală din prev. art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005  cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 Cod penal în prev. art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 Cod penal.

In baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod pr. pen. rap. la art. 10 lit. g Cod pr. pen. şi art. 122 alin. 1 lit. d, art. 122 alin. 2 şi art. 124 Cod penal încetează procesul penal privitor la  inculpatul  H.Z. (fiul lui Mihai şi Ana, născut la data de 23.08.1958 în Miercurea Nirajului, judeţ Mureş, domiciliat în XXXXXXX, judeţ Mureş, fără antecedente penale, CNP XXXXXXXXX) pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 Cod penal, întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în primă instanţă vor rămâne în sarcina statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariile avocaţilor din oficiu se va avansa Baroului Mureş din fondurile Tribunalului Mureş.

Menţine restul  dispoziţiilor din sentinţa atacată.

În baza art. 379 pct 1 lit. b Cod pr. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia generală a Finanţelor Publice Mureş (sediul în Tg. Mureş, str. Gh. Doja, nr. 1-3, judeţ Mureş) împotriva aceleeaşi sentinţe.

În baza art.192 alin.2, 3 Cod procedură penală obligă partea civilă ANAF prin DGFP Mureş să plătească statului suma de 140 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, urmând ca  restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, 140 de lei, să rămână în sarcina statului, iar din totalul cheltuielilor suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu să se avanseze Baroului Mureş din fondurile Tribunalului Mureş.

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunţare pentru inculpat şi de la comunicare pentru partea civilă ANAF prin DGFP Mureş.

Pronunţată în şedinţa publică din 8.02.2011.

Preşedinte,  Judecător,

B.I. E.H.

Grefier,

A.B.

Domenii speta

Spete similare