Întrucât cursul prescripţiei a fost întrerupt prin actele de urmărire penală efectuate, în cauză sunt incidente disp.art. 124 Cod penal, referitoare la prescripţia specială, potrivit cărora prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ...

Sentinţă penală 62/A/2009 din 15.02.2010


Drept penal

Decizie penală

Prescripţii

Întrucât cursul prescripţiei a fost întrerupt prin actele de urmărire penală efectuate, în cauză sunt incidente disp.art. 124 Cod penal, referitoare la prescripţia specială, potrivit cărora prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art.122 este depăşit cu încă jumătate.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., dec. nr. 62/A/30 iunie 2009, nepublicată)

 Prin sentinţa penală nr.173 din 30 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. 1020/265/2007 , în baza art. 9 alin.1 lit. „c” din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal inculpatul L. A. a fost condamnat la  pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplic.art.71 rap.la art. 64 lit. „a,b” Cod penal pe durata executării pedepsei.

 În baza dispoziţiilor art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se în baza art. 82 Cod penal un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.

 În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepselor accesorii.

 S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 Cod penal.

 Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile, Agenţia Naţională de Administraţiei Fiscală Bucureşti, suma de 8880 lei cu titlul despăgubiri actualizate cu dobânda şi penalităţile aferente la data plăţii.

 S-a dispus desfiinţarea actelor false (factura fiscală seria HR-ACA nr. 8134733/2000 şi 1chitanţele cu nr. 7219643 respectiv 7219644).

 În fine, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 1300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Inculpatul are calitatea de administrator al SC „P. P. C.” SRL Maieru, societate ce are ca obiect de activitate prelucrarea brută şi impregnarea materialului lemnos.

În perioada 24.07.2000-15.01.2001 inculpatul a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a unui nr. de 38 facturi fiscale în valoarea totală de 1.444.830.961 lei vechi, facturi care au fost emise de 17 societăţi comerciale inexistente.

Pentru facturile menţionate s-au întocmit note de intrare recepţie, iar în cazul în care ele se refereau la mijloace fixe  s-a întocmit şi fişa mijlocului fix. Alte facturi cuprindeau diverse piese, materiale, combustibil, prestări servicii şi material lemnos.

 Din cele 38 de facturi fiscale, factura fiscală seria HR - ACA- nr. 8134733/2000 în valoare de 106.225.350 lei vechi şi chitanţele cu nr. 7219643, precum şi nr. 7219644 au fost completate de către inculpat aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico ştiinţifică grafică nr. 75527/2002.

 Prin acest raport de constatare tehnico - ştiinţifică se concluzionează că, scrisul olograf depus în rubricile facturii fiscale şi a chitanţelor aferente au fost executate de inculpat.

 Totodată din acelaşi raport de constatare tehnico - ştiinţifică mai rezultă că nu se poate stabili cine a completat cele 37 facturi susmenţionate.

 S-a mai stabilit, de asemenea, că SC „A. F.” SRL Harghita , societate emitentă a acelor facturi şi a chitanţelor respective nu este înregistrată în judeţul Harghita, fapt ce impune concluzia că această societate este inexistentă.

 Din raportul de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală se concluzionează că, în cadrul S.C. „P. P. C.” S.R.L. Maieru s-a condus evidenţa contabilă a societăţii în contradicţie cu prevederile Legii nr. 82/1991 în sensul că societatea nu a ţinut nici unul din registrele obligatorii din cele prevăzute la art. 20, respectiv registrul jurnal, registrul inventar, etc.

 De asemenea, nu s-au respectat normele metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor comune pe economie, înregistrările în contabilitate făcându-se aleatoriu, iar bilanţul contabil nu are la bază datele furnizate de către balanţa de verificări.

 Totodată se mai concluzionează că, „ fiind raportată prin acte contabile atât intrări de materii prime cât şi produse finite, precum şi vânzarea acestora, materialul lenos a intrat în gestiunea societăţii însă nu s-a putut stabili destinaţia lui ulterioară pe bază de documente. Mijloacele fixe achiziţionate prin facturile considerate fictive nu au intrat în patrimoniul acestei societăţi, iar pentru piesele de schimb , combustibil, lubrefianţi şi alte materiale nu s-au întocmit nici un fel de documente”.

 Prin fapta sa  inculpatul a cauzat un prejudiciu părţii civile, prejudiciu care potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în faza de urmărire penală se ridică la suma de 8880 lei. Cum, inculpatul şi partea civilă nu au înţeles să achite onorarul stabilit pentru efectuarea unei noi expertize instanţa urmează a lua în calcul prejudiciul susmenţionat.

 Ca atare, în baza dispoziţiilor art. 14, art. 346 Cod procedură penală inculpatul urmează a fi obligat să plătească părţii civile suma de 8880 lei cu titlu despăgubiri.

 În baza dispoziţiilor art. 348 Cod procedură penală urmează a se dispune desfiinţarea în totalitate a înscrisurilor false, respectiv factura fiscală seria HR- ACA nr. 8134733/2000 şi chitanţele cu nr. 7219643/2000, respectiv 7219644/2000.

Impotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen partea civilă ANAF Bucureşti – D.G.F.P Bistriţa-Năsăud şi inculpatul L. A.

Apelurile declarate în cauză sunt fondate  pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Prin hotărârea instanţei de fond s-a dispus condamnarea inculpatului L. A.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că în calitatea sa de administrator al S.C„P. P. C.” S.R.L. Maieru, în perioada 24.07.2000 -  15.01.2001 a dispus înregistrarea în contabilitatea societăţii a unui număr de 38 facturi fiscale, în valoare totală de 1.144.961 lei (ROL), documente emise de 17 societăţi comerciale  inexistente, stare de fapt ce nu a fost negată prin apelul declarat.

Infracţiunea de evaziune fiscală, astfel cum a fost aceasta incriminată prin dis.art.13 din Legea nr.87/1994 se sancţiona cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani , alternativ cu amenda penală.

Potrivit disp.art. 121 Cod penal prescripţia înlătură răspunderea penală. Termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă, conform disp.art. 122 alin.2 Cod penal, de la data săvârşiriiinfracţiunii, în speţă de la data săvârşirii ultimei acţiuni componente a infracţiunii continuate, respectiv 15.01.2001.

In raport de fapta dedusă judecăţii şi de sancţiunea aplicabilă, termenul  de prescripţie  a răspunderii penale este de 5 ani, astfel cum este acesta reglementat prin dispoziţiile art.122 alin.1 lit.”d” Cod penal.

Întrucât însă cursul prescripţiei a fost întrerupt prin actele de urmărire penală efectuate, în cauză sunt incidente disp.art. 124 Cod penal, referitoare la prescripţia specială, potrivit cărora prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art.122 este depăşit cu încă jumătate.

În concret, în speţă, termenul prescripţiei speciale este de 7 ani şi 6 luni, termen care, în raport de data săvârşirii ultimei acţiuni cu valenţe penale – 15.01.2001 – s-a împlinit la data de 15.07.2008.

În consecinţă, în cauză operează prescripţia răspunderii penale faţă de inculpatul  L. A. astfel încât acesta nu mai poate fi sancţionat.

Pe de altă parte, în cursul judecăţii apelului, la solicitarea părţii civile apelante, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile, în vederea stabilirii prejudiciului cauzat prin infracţiune, expertiză întocmită de expertul contabil M. T.

Din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, astfel cum a fost acesta completat, rezultă că prejudiciul estimat, cauzat de inculpat prin  fapta sa este de 12.926,42 lei, compus din impozite pe profit – 2.675,70 lei; accesorii pentru întârziere în plată – 3.267,40 lei; TVA de plată – 3.595,70  lei şi accesorii  pentru întârziere în plată a TVA – 3.418 lei.

Cu toate că partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata unei sume mult mai mari cu titlul de despăgubiri civile, solicitare reiterată şi cu ocazia judecării apelului, aceasta nu a contestat concluziile expertizei contabile întocmite. În consecinţă, instanţa de control judiciar şi-a însuşit concluziile expertului, concluzii ce nu au fost combătute de niciuna din părţile cauzei.

Aşa fiind, pentru considerentele  ce preced, în temeiul dis.art.379 pct.2 lit.”a”  Cod procedură penală apelurile  declarate  în cauză vor fi admise, hotărârea atacată va fi desfiinţată în parte, în latura penală şi civilă şi rejudecând în aceste limite, în temeiul disp.art. 11 pct.2 lit.”b” Cod procedură penală rap.la art.10 lit.”g” Cod procedură penală se va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului  L. A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Totodată, în latura civilă a cauzei se va dispune, potrivit disp.art.14 Cod procedură penală rap.la art. 998 Cod civil, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, în favoarea părţii civile, în  sumă de 12.962, 45 lei şi la dobânzile şi penalităţile accesorii până la data plăţii efective.

Potrivit disp.art. 371 alin.2 Cod procedură penală, tribunalul a examinat întreaga cauză sub toate aspectele de fapt şi de drept, constatând însă că nu există şi alte temeiuri pentru reformarea hotărârii atacate.

În consecinţă, celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, referitoare la anularea actelor false şi la plata cheltuielilor judiciare vor fi menţinute.

În baza disp.art. 193 Cod procedură penală se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 2.700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel, în favoarea părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bistriţa-Năsăud, reprezentând onorariul expertului contabil, sumă ce a fost avansată de partea civilă apelantă.