Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. Efectele Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale

Prin sentinţa penală nr. 164 din data de 10.04.2018 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosar nr. .../314/2016, s-a respins excepţia prescripției răspunderii penale invocate de inculpatul A.

În baza art. 342 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală rap. la art. 396 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4.500 lei amendă penală reprezentând un număr de 150 zile amendă a câte 30 lei pe zi pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal 1969 raportat la art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr.1313 din 05.06.2013 pronunţată în dosar nr. .../314/2012 al Judecătoriei Botoşani, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/ 2002 şi art. 87 alin. 5 din OUG nr.195/2002, definitivă prin nerecurare la data de 18.06.2013, şi s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 2 ani alături de cea aplicată prin prezenta sentinţă, de 4.500 lei amendă penală, urmând ca inculpatul să execute 2 ani închisoare şi 4.500 lei amendă penală reprezentând un număr de 150 zile amendă a câte 30 lei pe zi.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal, potrivit cărora dacă nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza art. 112 lit. f Cod penal, s-a dispus confiscarea specială a pistolului de tir sportiv cu aer comprimat, marca Piedro Beretta Mod 92 FS de calibru 4,5 mm.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că prin rechizitoriul nr. 361/P/2016 din data 09.08.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că la data de 26.06.2013, în jurul orei 14:40, în zona N. din municipiul B., inculpatul a purtat fără drept  pistolul de tir sportiv cu aer comprimat, marca Piedro Beretta Mod 92 FS de calibru 4,5 mm, aflat în stare de funcţionare.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că situaţia de fapt este susţinută de următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi planşă fotografică, declaraţii martori; înregistrare video interior magazin;  raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr.133218/12.07.2013 al Serviciului criminalistic din cadrul I.P.J.B.; proces-verbal de consemnare a efectuării actelor premergătoare începerii urmăririi penale; proces-verbal de verificare în registrul naţional al armelor; dovezi ridicare-predare.

Prin încheierea pronunţată de judecătorul de cameră preliminară la data de 10.10.2016 în dosarul asociat nr. ../314/2016/a1, s-a constatat competenţa şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 361/P/2016 din data 09.08.2016, precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

Dată fiind poziţia procesuală a inculpatului A. exprimată la termenul de judecată din data de 21.03.2018, de recunoaştere în totalitate a faptei reţinute în sarcina sa şi de însuşire a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, instanţa a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 374-375 Cod procedură penală şi a încuviinţat ca judecata să se desfăşoare conform procedurii recunoaşterii învinuirii.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut în fapt că la data de 26.06.2013, în jurul orei 14:40, inculpatul A. şi martorii .... se aflau în zona N. din municipiul B., în faţa magazinului SC X SRL, situat la parterul unui bloc. Inculpatul avea asupra sa, ţinut la spate sub tricou, sub cureaua pantalonilor, un pistol de tir sportiv cu aer comprimat, marca Piedro Beretta Mod 92 FS de calibru 4,5 mm, aflat în stare de funcţionare.

Poliţiştii din cadrul Serviciului arme, explozivi, substanţe periculoase al I.P.J. au avut informaţii referitoare la întâlnirea sus-numiţilor, motiv pentru care au intervenit la faţa locului cu sprijinul luptătorilor din cadrul Serviciului de intervenţie rapidă.

La vederea poliţiştilor, inculpatul a fugit în magazinul menţionat, a scos pistolul de la spate şi l-a pus într-un căruţ de copil aflat în interiorul magazinului. În magazin, în acel moment, se mai afla martora ..., vânzătoare.

La scurt timp în magazin au intrat poliţiştii care au participat la acţiune şi care au găsit în căruţ pistolul ascuns de inculpat.

În aceleaşi împrejurări poliţiştii au controlat autoturismul Audi cu nr. de înmatriculare SV-.xxyyy cu care s-a deplasat la faţa locului martorul ....

În portbagajul autoturismului au fost găsite două cagule de culoare neagră, o sabie şi o bară metalică, bunuri care au fost ridicate împreună cu pistolul purtat de inculpat şi predate în Camera de corpuri delicte a I.P.J.

La data de 26.06.2013, inculpatul nu avea autorizaţie pentru deţinerea şi folosirea niciunei categorii de arme.

Inculpatul A. nu a fost audiat, întrucât nu s-a prezentat în urma citării. Acesta a dat două declaraţii în faza actelor premergătoare la datele de 26.06.2013 şi 27.06.2013, în care a precizat că pistolul nu era în stare de funcţionare şi că nu l-a folosit.

Pentru a reţine situaţia de fapt expusă anterior, instanţa a avut în vedere întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale, precum şi declaraţia inculpatului din faza cercetării judecătoreşti.

Având în vedere coerenţa şi consistenţa dovezilor administrate în cauză, a reţinut că fapta inculpatului de a purta fără drept pistolul de tir sportiv cu aer comprimat, marca Piedro Beretta Mod 92 FS de calibru 4,5 mm, aflat în stare de funcţionar, această activitate fiind realizată fără drept, deoarece nu avea permis de port, deţinere sau folosire armă, este dovedită. Fapta există, constituie infracţiune şi au fost săvârşite de acesta, împrejurare care a fost probată mai presus de orice îndoială rezonabilă, iar prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată.

În ce priveşte excepţia invocată de inculpat, instanţa a respins-o.

Astfel, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 342 alin. 2 Cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă.

Potrivit art. 154 Cod penal, „(1) Termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt:

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an sau amenda.”

Potrivit art. 155 Cod penal „(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

(2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

(4) Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.”

Raportat la aceste dispoziţii, momentul de început al termenului de prescripţie a răspunderii penale este data săvârşirii infracţiunii pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, respectiv 26.06.2013.

Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale reprezintă încetarea curgerii termenului prescripţiei răspunderii penale, prin îndeplinirea în mod legal de organele judiciare competente, înainte de împlinirea termenului de prescripție, a oricărui act de procedură. Astfel, orice ieşire din inerție a organelor judiciare prin efectuarea unor acte de procedură, indiferent dacă acestea trebuie sau nu comunicate suspectului sau inculpatului, au ca efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție, perioada de timp anterioară nefiind luată în considerare la calculul termenului de prescripție. Cu toate acestea, prescripţia poate produce efecte, oricâte întreruperi ar avea loc, dacă termenul de prescripţie prevăzut de lege (3 ani în speţa de față), calculate de la data săvârşirii faptei (26.06.2013), a fost depăşit cu încă o dată (6 ani).

Faţă de acestea, în cauză termenul de prescripție al răspunderii penale a fost întrerupt prin acte procedurale precum începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acțiunii penale sau sesizarea instanţei prin rechizitoriu, astfel că nu poate fi considerat îndeplinit termenul prescripţiei speciale de 6 ani (26.06.2019), motiv pentru care a respins excepția prescripției răspunderii penale invocate de inculpat.

În drept, fapta inculpatului A., care la data de 26.06.2013, în jurul orei 14:40, în zona N. din municipiul B., a purtat fără drept pistolul de tir sportiv cu aer comprimat marca Piedro Beretta Mod 92 FS de calibru 4,5 mm, aflat în stare de funcţionare, întruneşte, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 342 alin. 2 Cod penal.

Totodată, nu s-a făcut dovada existenţei vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate dintre cele prevăzute de lege.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 alin. 1 Cod penal

Din punctul de vedere al gravităţii infracţiunii deduse judecăţii, aceasta nu prezintă o gravitate scăzută ci din contră, una, atât individuală cât şi de ansamblu, ridicată, având în vedere că a  purtat fără drept un pistolul de tir sportiv cu aer comprimat, aflat în stare de funcţionare.

Din punctul de vedere al periculozităţii infractorului A., acesta este în vârstă de 39 ani, este cetăţean român, divorţat, fără ocupaţie, recidivist. În ceea ce priveşte conduita sa pe parcursul procesului penal, acesta a manifestat o atitudine sinceră, de recunoaştere a faptei.

Având în vedere împrejurarea că art.342 alin.2 Cod penal prevede pedepse alternative pentru infracţiunea dedusă judecăţii, instanţa a apreciat ca proporţională aplicarea unei sancţiuni cu amenda penală.

Pedeapsa penală, chiar şi amenda, trebuie să răspundă cerinţei de a avea un rol punitiv şi educativ, în acelaşi timp. Aplicarea unei amenzi penale într-un cuantum redus, care să nu reflecte adevăratul pericol pe care îl reprezintă fapta inculpatului, ar crea acestuia şi opiniei publice impresia că săvârşirea infracţiunii nu este pedepsită corespunzător de către instanţă, putând fi chiar interpretată ca o încurajare la săvârşirea de infracţiuni de aceeaşi natură şi de către alte persoane.

În funcţie de aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa a apreciat că o pedeapsă cu amenda penală într-un cuantum care se ridică la nivelul a 30 lei pe zi şi stabilirea a 150 de zile - amendă, respectiv o pedeapsă de 4500 lei amendă penală este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.63 Cod penal, potrivit cărora dacă nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În baza art. 112 lit. f Cod penal, a dispus confiscarea specială a pistolului de tir sportiv cu aer comprimat, marca Piedro Beretta Mod 92 FS de calibru 4,5 mm.

Sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a reţinut că fapta pentru care a fost trimis în judecată a fost săvârşită la data de 26.06.2013, deci în termenul de încercare de 4 ani pentru care a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr.1313/05.06.2013 a Judecătoriei Botoşani, definitivă în 18.06.2013, pronunţată în dosar nr. .../193/2012, pentru săvârşirea faptelor prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 şi art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002.

Aşa fiind, în baza art. 83 alin. 1 Cod penal 1969 rap. la art. 15 din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat anterior şi a dispus executarea ei în întregime, alături de cea aplicată prin prezenta sentinţă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea apelului, acesta a arătat, în principal, că se impune fie încetarea procesului penal, în condiţiile în care termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit în cauză, fie achitarea sa, fapta nefiind prevăzută de legea penală la data comiterii ei. În subsidiar, a susţinut că nu se justifică revocarea suspendării condiţionate a pedepsei la care a fost condamnat anterior, întrucât prevederile art. 96 alin. 4 Cod penal impun, ca o condiţie în acest sens, ca cea de a doua condamnare să fie la o pedeapsă cu închisoarea, şi nu cu amenda, cum instanţa fondului i-a aplicat. În plus, nu sunt îndeplinite cerinţele de existenţă a celui de-al doilea termen al recidivei, întrucât este necesar ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă din nou să fie închisoarea de 1 an sau mai mare.

A mai solicitat inculpatul ca instanţa de control judiciar să aibă în vedere faptul că a manifestat o atitudine procesuală corectă, de recunoaştere şi regret a faptei.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1,2, art. 420 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, dând o justă interpretare mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală.

Inculpatul apelant A. a comis, cu intenţie, fapta imputată acestuia prin rechizitoriu, aspect relevat atât de declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti (fila 101 ds. fond), cât şi de dovezile pe larg arătate în considerentele sentinţei supuse analizei.

Astfel, la data de 26.06.2013, în jurul orei 14:40, în zona N. din municipiul B., acesta a purtat fără drept pistolul de tir sportiv cu aer comprimat marca Piedro Beretta Mod 92 FS, de calibru 4,5 mm, aflat în stare de funcţionare.

Potrivit adresei nr. 1.013.171 din data de 01.10.2018 emisă de IPJ - Serviciul Arme, Explozivi, Substanţe periculoase, pistolul ridicat de la inculpat „face parte din categoria armelor neletale, supuse autorizării”.

A susţinut acuzatul că la data de 26.06.2013, când a fost surprins având asupra sa arma arătată mai sus, deţinerea armelor neletale, chiar dacă făceau parte din categoria celor supuse autorizării, nu era sancţionată de legea penală.

Potrivit dispoziţiilor art. 279 alin. 1 Vechiul Cod penal, constituie infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor şi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 8 ani „Deţinerea, portul, confecţionarea, transportul, precum şi orice operaţie privind circulaţia armelor şi muniţiilor (...)”

Stipulează prevederile art. 151 alin. 1 din acelaşi act normativ că armele sunt „instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale”.

Raportat la dispoziţiile normative precitate, curtea conchide că, pentru existenţa infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, nu se impunea, la momentul comiterii ei, ca arma deţinută să fie una letală.

Prin urmare, achitarea sa în aplicarea prevederilor art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, sub aspectul comiterii infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor în încadrarea juridică reglementată de art. 279 alin. 1 Vechiul Cod penal, astfel cum acuzatul a solicitat, nu se justifică a fi dispusă.

În concluzie, temeinic instanţa fondului a reţinut că fapta există şi a fost comisă cu vinovăţie de către acesta.

În ce priveşte prescripţia răspunderii penale, invocată de către inculpat, curtea constată că prin decizia nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25.06.2018) s-a constatat că „soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de procedură în cauză”, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională”.

În considerentele acestei decizii, deopotrivă obligatorii pentru instanţele de judecată, în paragrafele 28-31 se reţine că:

„28. Având în vedere aceste considerente, se impune a fi garantat caracterul previzibil al efectelor dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal asupra persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, inclusiv prin asigurarea posibilității acesteia de a cunoaște aspectul intervenirii întreruperii cursului prescripției răspunderii penale și al începerii cursului unui nou termen de prescripție. De altfel, data efectuării unui act de procedură ce produce efectul anterior menționat este și data de la care începe să curgă și poate fi calculat noul termen de prescripție. A accepta soluția contrară înseamnă a crea, cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului și care au ca efect întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, pentru persoana în cauză o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripției speciale, prevăzut la art. 155 alin. (4) din Codul penal.

29. Or, conform jurisprudenței Curții Constituționale, o dispoziție legală trebuie să fie precisă, neechivocă și să instituie norme clare, previzibile și accesibile a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul, iar norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar și uniform și să stabilească cerințe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi (a se vedea Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 34).

30. Prin raportare la jurisprudența mai sus analizată, Curtea constată că dispozițiile art. 155 alin. (1) din Codul penal instituie o soluție legislativă de natură a crea persoanei care are calitatea de suspect sau de inculpat o situație juridică incertă referitoare la condițiile tragerii sale la răspundere penală pentru faptele săvârșite.

31. Pentru aceste motive, Curtea reține că prevederile art. 155 alin. (1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale.”

Din conţinutul considerentelor precitate reiese că întreruperea cursului prescripției răspunderii penale nu poate fi realizată prin orice act de procedură, ci numai prin acelea care trebuie comunicate, potrivit legii procesual penale, suspectului sau inculpatului.

Aşadar, pentru a se putea analiza incidenţa prescripţiei speciale a răspunderii penale, față de  dispozițiile articolului 155 alin. 1 Cod penal interpretat în lumina deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, este necesar ca până la data la care, în speță, se împlinea termenul general de prescripție a răspunderii penale să se fi efectuat, în mod legal, vreun act de procedură care să fie apt să întrerupă prescripția răspunderii penale, conform celor arătate în paragraful precedent. În caz contrar, trebuie luată în considerare incidenţa prescripţiei generale, reglementată de art. 153-154 Cod penal.

În speţă, inculpatul a comis fapta la 26.06.2013, fiind audiat în faza actelor premergătoare (instituţie procedural-penală incidentă la acel moment) la aceeaşi dată şi la 27.06.2013 (filele 44, 43 ds. u.p.), ulterior efectuându-se, faţă de acesta, o serie de acte de urmărire penală.

În acest sens, se impune a se observa că prin rezoluţia din data de 15.07.2013, confirmată prin rezoluţia procurorului din data de 17.07.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 137 alin. 1 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, încadrare juridică schimbată apoi în cea prev. de art. 342 alin. 2 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Vechiul Cod penal.

Prin ordonanţa din data de 24.03.2014 (fila 105 ds. u.p.) s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului pentru comiterea acestei din urmă infracţiuni.

În vederea audierii sale stabilită pentru 16.05.2014, acesta a fost citat la data de 13.05.2014 (fila 155 ds. u.p.), însă nu s-a prezentat (a se vedea procesul-verbal de la fila 156 dosar urmărire penală).

Ulterior a fost căutat la domiciliu de către organele de cercetare penală cu mandat de aducere (emis la 09.12.2015, filele 33-34 ds. u.p.), „pentru a fi ascultat ca inculpat în cauza 2518/P/2013, având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, faptă prev. de art. 342 alin. 2 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (...)”, însă, potrivit procesului-verbal din data de 10.12.2015 (fila 35 ds. u.p.), nu a fost găsit la domiciliu, fiind plecat în Anglia.

O nouă citaţie a fost emisă pe numele său la data de 03.06.2016, pentru a se prezenta la IPJ la data de 15.06.2016, care a fost trimisă Cabinetului de Avocat NL, avocat colaborator al avocatului MA (filele 152-153 ds. u.p.), acesta din urmă fiind apărător ales al inculpatului, potrivit împuternicirii avocaţiale din data de 04.07.2013 aflată la fila 142 dosar urmărire penală.

Este real că inculpatul nu a răspuns acestor sesizări ale organelor de urmărire penală, însă pe de o parte şi-a angajat apărător pe toată durata urmăririi penale (la dosar neexistând vreo dovadă de reziliere a contractului), iar pe de altă parte neprezentarea îi este imputabilă, în condiţiile în care a părăsit ţara fără a-şi stabili o reşedinţă declarată autorităţilor.

În prezentul context, curtea constată că, cursul prescripţiei generale a răspunderii penale (care, în modalitatea cea mai favorabilă, este de 3 ani, astfel că teoretic s-ar fi împlinit la 25.06.2016) a fost întrerupt prin actele de urmărire penală efectuate în cauză şi pentru a căror comunicare către inculpat s-au făcut demersuri pe tot parcursul respectivei faze procesuale, inclusiv prin emiterea mandatelor de aducere.

Aşa fiind, urmează a se analiza dacă, având în vedere întinderea termenelor de prescripţie specială privită prin prisma vechii şi actualei reglementări penale, prezenta instituţie a devenit sau nu incidentă.

Potrivit dispoziţiilor art. 122 alin. 1 lit. c, art. 123 Vechiul Cod penal, raportat la limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor prin norma de incriminare, aceasta nu s-a împlinit în cauză, termenul de prescripţie fiind de 16 ani.

Prin prisma actualelor prevederi incriminatoare (art. 342 alin. 2 Cod penal), care prevăd pentru fapta comisă sancţiunea închisorii de la 3 luni la 1 an sau amenda, făcând trimitere la cele stipulate în art. 154 alin. 1 lit. e, art. 155 Cod penal, termenul de prescripţie specială este de 6 ani.

Aşadar, având în vedere data comiterii faptei (26.06.2013), după cum temeinic a stabilit judecătoria, la prezentul moment procesual acesta nu este împlinit.

Cu trimitere la încadrarea juridică, fie potrivit dispoziţiilor Vechiului Cod penal, fie celor ale actualului Cod penal, se impunea ca instanţa fondului să reţină în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie, raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 1313 din data de 05.06.2013 pronunţată în dosar nr. 16065/314/2012 al Judecătoriei Botoşani, definitivă prin nerecurare la data de 18.06.2013, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002 şi art. 87 alin.5 din OUG nr.195/2002, în condiţiile în care, cu trimitere la ambele incriminări, este dată condiţia ca cel de-al doilea termen al recidivei să fie constituit dintr-o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de cel puţin un an.

Cum în propria cale de atac, în aplicarea prevederilor art. 418 Cod procedură penală, nu se poate crea acestuia o situaţie mai grea, starea de recidivă postcondamnatorie nu se va reţine în sarcina acuzatului.

Având în vedere dispoziţiile art. 5 alin. 1 Cod penal care reglementează aplicarea legii penale mai favorabile, curtea observă că, potrivit art. 181 alin. 1 Vechiul Cod penal, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

În aprecierea, în concret, a gradului de pericol social, trebuie să se ţină seama, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Pornind de la conţinutul prevederilor art. 181 Vechiul Cod penal, prezenta instanţă  constată că textul mai sus-menţionat nu condiţionează aprecierea faptei ca lipsită de gradul de pericol social al unei infracţiuni de existenţa antecedentelor penale, fiind suficientă îndeplinirea numai a unora dintre cerinţele enumerate de text, dacă acestea, prin ele însele, conduc la concluzia că fapta nu este infracţiune.

În speţă, inculpatul a deţinut o armă neletală (un pistol de tir sportiv cu aer comprimat), pe care nu l-a utilizat în vreo modalitate. A recunoscut în faţa instanţei de fond comiterea faptei, aspect ce probează că a conştientizat consecinţele negative ale comportamentului său în dezacord cu legea penală, cu atât mai mult cu cât, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, în intervalul scurs de la comiterea faptei şi până în prezent s-a aflat o perioadă în executarea unei pedepse privative de libertate pentru infracţiuni comise pe teritoriul statului englez, fiind eliberat la începutul anului. În plus, din raportul depus la filele 106-109 dosar fond, rezultă că acesta prezintă anumite probleme medicale, evidenţiate pe parcursul executării condamnării pronunţate de autorităţile engleze.

Totodată, trebuie observat aspectul că gravitatea intrinsecă a unei astfel de fapte a fost apreciată în prezent de legiuitor ca fiind una redusă, astfel cum rezultă din limitele de pedeapsă cu care comiterea ei este sancţionată prin noile dispoziţii penale.

Nu în ultimul rând, curtea are în vedere că de la data comiterii faptei şi până în prezent s-au scurs mai mult de 5 ani, perioadă în care s-a aflat sub presiunea sancţiunii penale ce ar fi urmat să i se aplice, aspect de natură a contribui la corijarea viitoare a comportamentului, în sensul înlăturării deprinderilor sale antisociale.

Aşa fiind, curtea, înlăturând din sentinţă dispoziţiile de condamnare, de revocare a suspendării condiţionate a pedepsei anterioare şi de cumulare a celor două sancţiuni, în temeiul art. 386 alin. 1 Cod procedură penală va schimba încadrarea juridică (şi nu calificarea juridică, raportat la conţinutul fiecăreia dintre normele de incriminare arătate) a faptei imputate inculpatului din infracţiunea prev. de art. 342 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal (pentru care a fost trimis în judecată), în infracţiunea prev. de art. 279 alin. 1 Vechiul Cod penal (fără reţinerea disp. art. 37 lit. a Vechiul Cod penal, pentru motivele arătate în precedent).

În aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 255/2013, rap. la art. 17 alin. 2 raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală, în referire la art. 181 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 5 alin.1 Cod penal, în temeiul art. 396 alin. 1,5 Cod procedură penală îl va achita pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, prev. de art. 279 alin. 1 Vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Întrucât fapta comisă prezintă totuşi un anumit grad de pericol social, chiar dacă unul mult mai redus decât cel impus de lege pentru existenţa sa ca infracţiune, în temeiul art. 91 lit. c Vechiul Cod penal combinat cu art. 181 Vechiul Cod penal, va aplica acestuia sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 lei.

Pentru considerentele arătate, curtea, constatând întemeiat apelul declarat de inculpat, în conformitate cu prevederile art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, îl va admite.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, va proceda în sensul celor mai sus arătate.

Raportat la soluţia ce se va pronunţa, nu se va mai proceda la analiza celorlalte motive de apel invocate de acuzat.

Domenii speta

Spete similare