Prescriptia dreptului material la actiune. Imbogatire fara justa cauza. Novatie.

Tip document: sentinta civila

Nr. document: 857

Data document: 11.06.2012

Domeniu asociat: Prescriptii

Titlu jurisprudenta: Prescriptia dreptului material la actiune. Imbogatire fara justa cauza. Novatie.

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 02.04.2012 sub nr. X reclamantul X a chemat in judecata pe paratii Y si Z, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta acestia sa fie obligati la plata sumei totale de 8000 de lei, pentru prejudiucul cauzat reclamantului prin lipsirea de folosinta a doua parcele de teren agricol extravilan situate pe raza comunei U.

In motivarea in fapt a cererii, reclamantul a aratat ca paratii i-au ocupat reclamantului  parcela nr.zzzz din sola 16/2 in suprafata de 2610 mp., unde in cursul anului 2007 parati au semanat porumb.

Reclamantul a aratat ca intentia paratilor de a-i ocupa parcela de teren i-a fost adusa la cunostinta de catre UF care este fiul lui Z, caruia reclamantul i-a explicat ca in parcela nr.zzzz din sola 16/2 in suprafata de 2610 mp el intentioneaza sa cultive lubenite, insa paratii nu l-au luat in seama si au semanat porumb, situatie cunoscuta RM si CT din com. U.

De asemenea,  reclamantul a a sustinut ca paratii au ocupat si parcela nr.zzzzz din sola 30/4 in suprafata de 2100 mp, unde in cursul anului 2008 fara acordul sau, acestia au cultivat ovaz, situatie pe care o probeaza cu martorii PV si DI din com. U.

Reclamantul a aratat ca pe parcela nr.zzzz din sola 30/4 in suprafata de 2100 mp intentiona sa cultive lubenite.

Apreciaza reclamantul ca prejudiciul cauzat de parati este de 4500 de lei pentru pentru lipsa de folosinta a parcelei nr.zzzz din sola 16/2 in suprafata de 2610 mp, si de 3500 de lei pentru lipsa de folosinta a parcelei nr.zzzz din sola 30/4 in suprafata de 2100 mp.

Actiunea reclamantului nu a fost intemeiata in drept.

Reclamantul a achitat taxa judiciara de timbru  in cuantum de 541 lei si timbru judiciar de 3 lei.

La dosar reclamantul a depus in copie: certificatul de mostenitor nr.45 din 12 iulie 2006, Titlul de proprietate nr. 24756/4 emis din data de 14.05.2001, adresa nr.1322/2010, Cererea nr. 970 din 18.03.1991, chitantele 08699961/02 si 2674043, copie cupon pensie pe luna martie 2012.

Paratii, legal citati nu au formulat intampinare, insa s-au prezentat in instanta formuland aparari si solicitand respingerea actiunii.

Instanta a incuviintat pentru reclamant proba cu inscrisuri, martori si interogatoriu, iar din oficiu instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice agricole care sa stabilieasca prejudiciul efectiv suferit de reclamant prin ocuparea abuziva a terenurior, insa reclamantul a refuzat sa achite onorariul expertului aratand ca solicita judecarea cauzei doar in baza probelor administrate in cauza si ca exista posibilitatea ca el sa castige mai mult de pe acel deren intrucat acolo voia sa cultive lubenite.

La data de 16.05.2012, sub nr.5028, reclamantul a depus la dosar un inscris prin care a aratat ca are indoieli cu privire la impartialitatea presedintelui completului intrucat presedintele completului „a schimbat obiectul dosarului din pretentii in expertiza” fapt ce il nemultumeste.

In sedinta publica din 28.05.2012 reclamantul a depus la dosar o cerere de recuzare a presedintelui  completului de judecata, cerere care a fost respinsa ca neintemeiata prin incheierea din data de 05.06.2012.

La termenul din data de 11.06.2012 instanta a invocat din oficiu exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantului.

Analizand actele si lucrarile dosarului in solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, instanta retine urmatoarele:

Potrivit art. 2512 alin. 2 din Noul Cod Civil organul de jurisdictie competent nu poate aplica prescriptia din oficiu.

Din interpretarea acestui text, se trage concluzia ca in lumina Noului Cod Civil, institutia prescriptiei dreptului la actiune a devenit o institutie ordin privat, astfel ca instanta nu poate invoca si nu poate da eficienta din oficiu dispozitiilor privitoare la prescriptie.

Pe de alta parte, dispozitiile art. 6 alin 4 din Noul Cod Civil (in vigoare)  si art. 201 din Legea de punere in aplicare a Noului Cod Civil, prevad ca prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului Civil sunt si raman supuse in intregime dispozitiilor legale care le-au instituit.

Din interpretarea acestor texte reiese clar ca sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit atat prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi, dar,  mai cu seama,  si  prescriptiile incepute si implinite la data intrarii in vigoare a Noului Cod Civil - 01.10.2011, astfel incat dipozitiile art. 2512  alin. 2 C.civ. nu sunt aplicabile in cauza, instanta putand invoca din oficiu exceptia dreptului material la actiune.

In aceste conditii, avand in vedere ca prescriptia a inceput sa curga si s-a implinit sub imperiul vechii reglementari, instanta va analiza exceptia prescriptiei extinctive prin prisma dispozitiilor Decretului nr. 167/1958.

Art. 18 din Decretul 167/1958 prevede ca instanta judecatoreasca si organul arbitral sint obligate ca, din oficiu, sa cerceteze, daca dreptul la actiune sau la executarea silita este prescris.

Portivit art. 1 din Decretul 167/1958,  dreptul la actiune, avind un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.

Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii.

Orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este nula.

Articolul nr.  3 din acelasi act normativ prevede ca termenul general de prescriptie este de 3 ani, iar art. 8 prevede ca „prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atit paguba cit si pe cel care raspunde de ea. Dispozitiile alineatului precedent se aplica prin asemanare si in cazul imbogatirii fara just temei”.

1. Din declaratiile reclamantului facute in fata instantei si din cuprinsul cererii de chemare in judecata, instanta retine ca pentru parcela nr.zzzz din sola 16/2 in suprafata de 2610 mp situata pe raza localitatii U,  reclamantul a cunoscut paguba si pe cel care raspunde de ea din primavara anului 2007, aratand in actiune ca intentia paratilor de a semana porumb pe parcela sa i-a fost adusa la cunostinta de UF.

De asemenea, in sedinta publica din 11.06.2012 reclamantul a aratat ca paratii au recoltat porumbul in toamna anului 2007 insa  stia inca din primavara anului 2007 ca paratii au semanat porumb pe parcela sa.

Cu toate ca reclamantul a aratat momentul la care a luat la cunostinta ca paratii ar fi ocupat abuziv parcela de 2610 mp, in lipsa unei date exacte, instanta va calcula inceperea curgerii termenului de prescriptie de la data la care paratul ar fi trebuit in mod rezonabil sa cunoasca atat paguba cat si pe cei care raspunde de ea si anume data de 30.07.2008, data la care reclamantul a incheiat contractul de arendare avand ca obiect parcela nr.zzzz din sola 16/2 in suprafata de 2610 mp, teren pe care reclamantul a sustinut ca paratii ar fi exploatat-o abuziv.

Calculand termenul general de prescriptie de 3 ani de la data de 30.07.2008, instanta constata ca termenul de prescritie extinctiva a dreptului material la actiune cu privire la pretentiile reclamantului legate de parcela nr.zzzz din sola 16/2 in suprafata de 2610 mp s-a implinit la data de 30.07.2011.

2. Cu privire la pretentiile legate de pretinsa ocupare abuziva a  parcelei nr.zzzz din sola 30/4 in suprafata de 2100 mp situata pe raza localitaii U, instanta retine ca in sedinta publica din data de 23.04.2012 reclamantul a aratat, cu insemnatatea unei marturisiri judiciare, ca aceasta suprafata de teren a fost ocupata abuziv si cultivata cu ovaz din luna aprilie 2008 pana in luna iulie, iar dupa recoltare a reintrat in posesia terenului.

De asemenea, in sedinta publica din data de 11.06.2012, reclamantul a sustinut, cu aceeasi eficienta juridica a unei marturisiri, ca a aflat in luna mai 2008 ca paratii ar fi semanat ovaz pe parcela sa.

Cu toate ca reclamantul a aratat momentul la care a luat la cunostinta ca paratii ar fi ocupat abuziv si ar fi semanat cu ovaz parcela de 2100 mp, in lipsa unei date exacte, instanta va calcula inceperea curgerii termenului de prescriptie de la data la care paratul ar fi trebuit in mod rezonabil sa cunoasca paguba si pe cei care raspund de ea si anume ultima zi a lunii iulie - 31.07.2008, intrucat reclamantul a aratat ca in luna  iulie 2008, dupa recoltarea ovazului, a reintrat in posesia terenului in suprafata de 2610 mp in sola 16/2 parcela nr.zzzz.

Calculand termenul general de prescriptie de 3 ani de la data de 31.07.2008, instanta constata ca termenul de prescritie extinctiva a dreptului material la actiune cu privire la pretentiile reclamantului legate de nr.58 din sola 30/4 in suprafata de 2100 mp situata pe raza localitaii Urzica  s-a implinit la data de 31.07.2011.

Avand in vedere ca prescriptia extinctiva reprezinta o sanctiune pentru titularul dreptului subiectiv si consta in stingerea dreptului de realizare silita a obligatiei civile corelative ca urmare a neexercitarii lui in termenul stabilit de lege, instanta constata ca in cauza s-a implinit termenul de prescriptie extinctiva a dreptului material la actiune al reclamantului pentru recuperarea presupusului prejudiciu incercat de acesta prin lipsa de folosinta a celor doua parcele de teren, urmand ca actiunea sa fie respinsa ca atare. 

Instanta ia act recunoasterea reclamantilor facuta in sedinta publica din data de 14.05.2012, potrivit careia paratii au semanat ovaz in luna martie 2008  pe parcela de 2100 mp si sunt de acord sa plateasaca contravaloarea a 500 kg de ovaz, insa instanta nu poate considera aceasta recunoastere ca o cauza de intrerupere a cursului prescriptiei prevazuta de art. 16 alin 1 lit. a din Decretul 167/1958.

Instanta are in vedere faptul ca aceasta recunoastere a intervenit dupa implinirea termenului de prescriptie, iar  in cazul institutiei intreruperii termenului de prescriptie este necesar ca imprejurarile ce constituie, potrivit legii, cauza de intrerupere, sa intervina dupa ce prescriptia extinctiva a inceput sa curga si mai inainte ca termenul de prescriptie se se fi implinit.

Prin implinirea termenului de prescriptie, s-a stins componenta dreptului la actiune ce deschidea reclamantului posibilitatea de a obtine obligarea paratilor la executarea obligatiei, obligatia transformandu-se intr-o obligatie naturala, imperfecta, care poate fi in continuare executata de buna voie.

 Astfel, daca paratii doresc sa-si execute obligatia nimic nu ii impiedica,  dar,  potrivit art. 20 alin 1i din Decretul 167/1958, daca acestia o executa de buna voie dupa ce dreptul la actiune s-a prescris,  paratii nu au dreptul sa ceara restituirea prestatiei.

In niciun caz instanta nu poate interpreta recunoasterea paratilor ca o novatie intervenita intre parti, ca mod de transformare a obligatiilor, intrucat conditiile pentru aceasta operatiune juridica nu sunt indeplinite.

Novatia reprezinta o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, inlocuind-o cu o noua obligatie, astfel incat efectele vechiului raport juridic obligational nu inceteaza, ci se transforma intr-un alt raport juridic obligational.

Fiind un contract, novatia, va fi suspusa tuturor conditiilor de valabilitate a conventiilor, si trebuie sa indeplineasca cumulativ si unele conditii specifice cu privire la: existenta unei obligatii valabile, nasterea unei noi obligatii valabile, noua obligatie sa contina un element nou fata de vechea obligatie, si intentia partilor de a transforma vechea obligatie.

In primul rand, instanta constata ca nu este indeplinita prima din conditiile enumerate, intrucat in cauza nu s-a facut dovada existentei intre parti a unei obligatii, astfel incat aceasta sa poata fi transformata.

Actiunea reclamantului a avut ca obiect obligarea paratilor la plata unor sume de bani reprezentand lipsa de folosinta a terenului pe care acestia l-ar fi exploatat in mod abuziv.

Astfel,  instanta  a fost investita sa stabileasca daca intre parti exista sau nu un  raport juridic obligational continand dreptul reclamantului de a primi o anumita suma de bani si obligatia paratilor de a plati aceasta suma, ca urmare a faptului ca paratii ar fi exploatat in mod abuziv doua parcele de teren ale reclamantului.

Atata timp cat instanta nu a stabilit ca au fost indeplinite conditiile pentru a se naste obligatia paratilor de a-l despagubi pe reclamant, nu se poate sustine in mod intemeiat ca intre parti exista deja o obligatie, astfel incat ea sa fie transformata prin novatie.

De asemenea, in cauza  nu este indeplinita conditia novatiei nici cu privire intentia partilor de a nova, care trebuia sa fie clar exprimata.

Potrivit art.1130 C.civil „novatiunea nu se prezuma. Vointa de a o face trebuie sa rezulte evident din act”.

Reclamantul nu si-a exprimat in niciun sens parerea cu privire la recunoasterea paratilor si mentiunea platii contravalorii a 500 kg Ovaz, astfel incat chiar daca erau indeplinite celelalte conditii specifice, novatia nu putea interveni.

Mai mult decat atat, chiar daca toate conditiile novatiei ar fi fost indeplinite, avand in vedere ca novatia are natura contractuala, instanta considera ca in lipsa unei modificari a actiunii formulate de reclamant,  nu se putea ajunge in acest cadru procesual la obligarea paratilor in baza novatiei care tocmai ar fi avut loc.

Pentru toate aceste considerente, avand in vedere si data formularii prezentei actiuni, respectiv 02.04.2012, instanta apreciaza intemeiata exceptia prescriptiei dreptului material  la actiune pentru pretentiile formulate de reclamant, urmand a o admite si a respinge cererea avand ca obiect pretentiile mai sus mentionate ca fiind prescrisa.

 Postat pe portal 25.07.2012

Presedinte

Domenii speta

Spete similare