Evaziune fiscala

Asupra cauzei penale de faţă

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr.X/104/2018, la data de 26.01.2018, petenta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 23.11.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt in dosarul X/P/2017,  soluţie  menţinută prin Ordonanţa nr. X/II/2/2017 din 28.12.2017 a Prim-Procurorului aceluiaşi Parchet.

În motivarea de fapt a cererii sale, petenta a solicitat admiterea plângerii,  desfiinţarea ordonanţei mai sus menţionate şi continuarea cercetărilor.

S-a susţinut că, în urma verificărilor efectuate pentru perioada 01.01.2011-30.04.2016 concretizate in cuprinsul procesului-verbal de inspecţie fiscală 864 încheiat în data de 21.03.2017 de DGRFP C - AJFP O Inspecţia fiscală, s-a constatat că societatea administrată de învinuita MCI  nu a înregistrat în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate. Mai mult, reprezentanţii societăţii nu au pus la dispoziţie organelor fiscale documentele contabile ale societăţii.

S-a arătat că, faţă de cele constatate prin raportul de inspecţie fiscală, DRGFP C -AJFP O a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt pentru săvârşirea de către numita MCI , administrator la SC ARH SRL a infracțiunilor prev. de art. 4 şi art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 întrucât aceasta nu a prezentat actele  contabile ale societăţii şi nu a înregistrat în actele contabile operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate.

S-a mai arătat că prin ordonanţa din 23.11.2017, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a dispus clasarea cauzei privind pe inculpatul RG cercetat sub aspectul infracțiunilor prev şi ped de art.9 alin.1 lit b din Legea 241/2005 întrucât fapta nu există şi clasarea cauzei privind pe suspecta MCI  cercetată pentru săvârşirea infracţiunii prev. si ped. de art. 4 din Legea 241/2005 întrucât fapta nu există şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare sub aspect material si teritorial  pentru infracțiunile prev. de art.4 din Legea 241/2005 şi art. 272 alin.1 lit. b din legea 31/1990 în favoarea Parchetului de pe lângă judecătoria S.

 S-a considerat că soluţiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în privinţa faptelor de evaziune fiscală prev. de Legea 241/2005 sunt neîntemeiate, întrucât potriv. art.4 din legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale: „constituie infracțiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniu în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale în termen d e  cel mult 15 zile de la somaţie”, iar potriv. art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale „omisiunea în tot sau in parte  a evidenţierii in actele contabile ori in alte documente contabile efectuate sau a veniturilor realizate: constituie infracţiune de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi”.

S-a menţionat că prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt din data de 25.05.2017 s-a confirmat efectuarea urmăririi penale faţă de inculpatul RG pentru săvârșirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 cel care s-a ocupat in fapt de întreaga activitate desfăşurată şi evidenţa contabilă a societăţii.

A susţinut că având in vedere considerentele procesului verbal nr. 864 încheiat in data de 21.03.2017 cu privire la relațiile societăţii administrată de învinuiţi cu furnizorii acesteia se pot reţine: în procesul verbal de inspecţie fiscală  X/21.03.2017, Sc  ARH SRL prin reprezentanţii săi legali, învinuiții RG şi MCI  nu au prezentat actele contabile ale societăţii şi nu au înregistrat in actele contabile operaţiunile  comerciale efectuate şi veniturile realizate. Astfel, prin avizul de inspecţie fiscală, contribuabilul a luat la cunoştinţă  despre perioada suspusă verificării pentru care se vor prezenta documentele contabile, respectiv 01.01.2011-30.04.2016, care la solicitarea operatorului economic, în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală a fost amânată data de începere a inspecţiei fiscale pe 21.02.2016, care cu acordul administratorului, verificarea s-a efectuat la sediul AJFP O fiind întocmit in data de 22.02.2017 în procesul verbal de ridicare de înscrisuri, înregistrat sub nr. OTG AIF X/22.02.2017.

S-a reţinut că aşa cum se poate observa din conţinutul procesului verbal cu nr. OTG AIF X/22.02.2017 reiese că nu au fost prezentate documentele de evidenţă primară şi contabilă pentru perioada  iulie-septembrie 2011 şi ianuarie-aprilie 2016. De asemenea nu a fost prezentat nici exemplarul trei al unui carnet de facturi utilizat in perioada  2015 –2016. Acestea nu au fost prezentate nici ulterior, respectiv până la data finalizării inspecţiei fiscale.

S-a susţinut că, potrivit Ordinului nr. 2634/2015 privind documentele financiar contabile, anexa nr. 1 lit. c pct. 36, respectiv pct. 37: „36. Entităţile au obligaţia păstrării în arhiva lor a registrelor de contabilitate , a celorlalte documente contabile , precum si a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate a operaţiunilor economico financiare. Păstrarea documentelor justificative, a registrelor de contabilitate şi a celorlalte documente financiar contabile se face, după caz, la domiciliul fiscal la sediul social sau la sediile secundare, pe hârtie sau pe suport electronic. In  cazul păstrării pe suport electronic  a documentelor financiar contabile inclusiv a celor care au fost convertite  din format hârtie în format electronic nu este obligatorie aplicarea prevederilor Legii 135/2007 privind arhivarea documentelor in formă electronică, republicată.

În cazul in care evidenţa contabilă este ţinută cu ajutorul programelor informatice, documentele financiar contabile se pot păstra pe suporturi tehnice pe durata termenelor prevăzute de legislaţia în vigoare, cu condiţia să poată fi listate in  orice moment, in funcţie de necesităţile entităţii sau la cererea organelor de control. Documentele financiar contabile se pot păstra, in baza unor contracte  de prestări de servicii cu titlu oneros şi de către operatori economici autorizaţi potrivit legii în păstrarea de servicii arhivistice. Şi în acest caz răspunderea privind păstrarea documentelor financiar contabile revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării entităţii beneficiare.

Cu ocazia controalelor efectuate de organele abilitate, entităţile trebuie să prezinte la cererea acestora, documentele solicitate”.

Prin urmare, s-a reţinut că, contribuabilul avea obligaţia arhivării registrelor de contabilitate, a celorlalte documente contabile precum si a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate a operaţiunilor economico-financiare şi prezentării lor cu ocazia inspecţiei fiscale. Astfel, conform balanţei de verificare la finele anului 2015, contribuabilul înregistra un sold al registrului  de casa în sumă de 396.808,79 lei.

S-a arătat că administratorul societăţii a precizat că în casieria unităţii „ Nu se regăseşte nici un fel de numerar, acesta fiind folosit pentru diverse achiziţii, sumele de bani au fost plătite către furnizori pe baza de procese verbale si compensări”. Deşi a menţionat că numerarul a fost folosit pentru diverse achiziţii nu au fost prezentate si documente justificative care să susţină cele scrise, a prezentat verbal că au fost întocmite chitanţe de mână respectiv procese verbale prin care s-au achitat diverse sume de bani, dar care nu se regăsesc în evidenţa contabilă deoarece nu îndeplineau condiţiile de document justificativ impuse de lege. Astfel, s-a reţinut că, din verificarea documentelor contabile de evidenţă primară şi contabilă prezentate, a rezultat că principalul furnizor  de bunuri al societăţii a fost SC HP SRL, achiziţiile fiind  neachitate în cea mai mare parte.

Potrivit art. 6 alin.1 şi 2 din Legea  contabilităţii nr. 82/1991 „ Orice  operaţiune economico financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat precum si a celor care le-au înregistrat in contabilitate după caz…”

S-a arătat că, în baza prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, societatea prin reprezentanţi, avea obligaţia ca orice operaţiune economico-financiară efectuată să fie consemnată în momentul efectuării ei într-un document care să stea la baza înregistrărilor in contabilitate.

Conform celor precizate de reprezentanţii societăţii a rezultat că s-au efectuat operaţiuni de plăţi fără a se întocmi documentele justificative impuse de Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi fără a se respecta disciplina financiară.

S-a reţinut că, având in vedere faptul că învinuitul RG ca administrator în fapt al SC ARH SRL, a efectuat tranzacţii pe care nu le-a evidenţiat în contabilitate, deconturile de TVA şi declaraţiile privind impozitul pe profit depuse de organul fiscal, a considerat că intenţia acestuia în comiterea faptei reţinute este evidentă.

Prin ignorarea actelor depuse de organul fiscal în dovedirea plângerii penale si dispunerea clasarea cauzei, s-a considerat că s-au dispus măsuri nelegale fără a fi avute in vedere toate aspectele în stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunilor.

S-a mai susţinut că procurorul de caz nu a avut in vedere nici măcar raportul de constatare întocmit de către inspectorii antifraudă în care este stabilit fără echivoc un prejudiciu produs bugetului statului prin activitatea infracțională a suspecţilor. Prin urmare, s-a ignorat in totalitate atât o probă administrată de partea vătămată, respectiv procesul verbal de inspecţie fiscală aferent, in care erau stabilite obligaţiile de plată pe care le avea societatea administrată de suspecţi, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului, prin activitatea infracţională a acestora, cât şi o probă administrată în cursul urmăririi penale.

Astfel, s-a menţionat că prin această măsură în mod nelegal nu s-a dat eficienţă raporturilor specifice de drept administrativ fiscal, raporturi de drept public şi de caracterul imperativ al normelor de drept fiscal. Cu menţiunea că faptele pentru care s-a  considerat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 au la baza o serie de argumente susţinute de documentele justificative şi pentru care s-a apreciat că sunt suficiente în justificarea sesizării penale efectuate in cauză.

S-a reţinut că, concluziile desprinse din evaluarea tuturor acestor elemente reliefate in raportul de inspecţie fiscală, duc în mod clar şi fără putinţă de tăgadă la confruntarea faptelor prev. de art. 9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 reţinute in sarcina numiţilor RG şi MCI .

S-a considerat că, raportat la materialul probator existent, in lipsa oricăror altor probe concludente care să răstoarne cele constatate prin actele de inspecție fiscală, fapta de evaziune fiscală există, din punctul de vedere al laturii obiective, acţiunea comiţându-se prin inacțiune, respectiv omisiunea de a evidenţia operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, precum si din punct de vedere al laturii subiective, respectiv intenţia fiind de a se sustrage de la plata obligaţiilor către stat.

S-a solicitat admiterea plângerii şi desfiinţarea ordonanţei din data de 23.11.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt şi implicit, ordonanţa X/II/2/2017 din 28.12.2017 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, urmând să se dispună continuarea cercetărilor pentru punerea în mişcare a acţiunii penale pentru faptele săvârşite de RG şi MCI , având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală prev de art.9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005.

În drept,  s-au invocat dispoziţiile art. 340 şi art. 341 NCPP.

În dovedirea susţinerilor sale, petenta a depus copia ordonanţei din data de 23.11.2017 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

A fost ataşat dosarul nr. X/P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. X/104/2018 la data de 26.01.2018 petentul Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din data de 23.11.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în dosarul X/P/2017, menţinută prin Ordonanţa nr. X/II/2/2017 din 28.12.2017 a Prim-Procurorului aceluiaşi Parchet.

În motivarea de fapt a cererii sale, petentul a solicitat admiterea plângerii,  desfiinţarea ordonanţei mai sus menţionate şi continuarea cercetărilor întrucât urmărirea penală s-a bazat exclusiv pe expertiza fiscală efectuată în cauză.

Analizând actele dosarului de urmărire penală în raport de aspectele relatate de către petentă în plângerea formulată şi dispoziţiile legale incidente, judecătorul de cameră preliminară, reţine următoarele:

Prin ordonanţa emisă la data de 23.11.2017 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în dosarul nr. X/P/2017 s-a dispus:

I. clasarea cauzei faţă de inculpatul RG pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev de art. 9 alin.1 lit b din Legea 241/2005 cu art. 35 alin.1 C.p. şi faţă de suspecta MCI pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 4 din Legea 241/2005.

II. disjungerea cauzei penale şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria S în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prev de art. 4 din Legea 241/2005 şi art. 272 alin.1 lit b din Legea 31/1990.

Prin Ordonanţa nr. X/II/2/2017 din data de 28.12.2017 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentei ANAF-DGRFP C - AJFP O formulată împotriva soluţiei adoptate în dosarul X/P/2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

În motivarea soluţiilor de clasare dispuse în cauză,  s-au reţinut următoarele:

La data de 24.03.2017, ANAF prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, formulată împotriva SC ARH SRL, cu sediul în mun.S jud.O, precum şi împotriva administratorului acesteia, MCI , sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, respectiv art.4 din Legea nr.241/2005.

În fapt, s-a învederat că organele de control fiscal au intenţionat să efectueze o inspecţie fiscală la agentul economic sus-menţionat, solicitând prezentarea documentelor pentru perioada ianuarie 2011 - aprilie 2016, însă nu au fost prezentate documentele de evidenţă primară şi contabilă pentru perioada iulie - septembrie 2011 şi ianuarie - aprilie 2016. De asemenea, nu a fost prezentat nici exemplarul 3 al unui carnet de facturi utilizat în perioada 2015-2016.

Totodată, s-a învederat faptul că, urmare a controlului, s-a constatat că, la finele anului 2015, SC ARH SRL S înregistra un sold al registrului de casă în sumă de 396.808,79 lei în condiţiile în care, în casieria unităţii nu s-a regăsit numerar, acesta fiind folosit pentru diverse achiziţii, sumele de bani fiind plătite către furnizori pe bază de procese verbale şi compensări.

S-a mai învederat, totodată că în urma controlului s-a constatat că au fost efectuate operaţiuni de plăţi fără a se întocmi documente justificative şi fără a se respecta disciplina financiară, apreciindu-se că fapta astfel descrisă ar trebui analizată din perspectiva infracţiunii prev. de art.9 alin. 1 lit.b din Legea 241/2005.

Prin ordonanţa din data de 23.11.2017, procurorul care a instrumentat cauza a dispus clasarea acesteia din perspectiva infracţiunii prev.de art.9 alin.l lit.b din Legea 241/2005, cu aplic.art.35 alin.l Cp., reţinându-se că fapta nu este de natură penală.

Totodată, s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria S ca organ competent a efectua urmărirea penală sub aspectul infracţiunilor prev. de art.4 din Legea nr.241/2005 şi art.272 alin.l lit.b din Legea nr.31/1990 rep.

Împotriva acelei soluţii, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O a formulat plângere, fără a invoca în concret motive de nelegalitate ci, doar făcând referire la situaţia de fapt evocată şi în cuprinsul plângerii.

Sub acest aspect, s-a invocat, în principal, faptul că, aşa cum s-a reţinut şi în procesul verbal de inspecţie fiscală nr.X/21.03.2017, SC ARH SRL, prin reprezentanţii săi, nu a prezentat actele contabile ale societăţii şi, totodată la finele anului 2015, contribuabilul înregistra, conform balanţei de verificare, un sold al registrului de casă în sumă de 396.808,79 lei, bani care nu s-au regăsit în casieria unităţii, aspecte ce atrag vinovăţia din perspectiva infracţiunilor prev. de art.4 din legea nr.241/2005 şi respectiv legea contabilităţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului cu nr. de mai sus prin prisma motivelor invocate de către petentă, s-a constatat că soluţia dispusă la data de 23.11.2017 este nelegală şi netemeinică, astfel încât plângerea urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, trebuie precizat că ceea ce este supus verificării din perspectiva legalităţii şi temeiniciei, este soluţia de clasare dispusă cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005 întrucât, referitor la celelalte două infracţiuni, respectiv art.4 din Legea nr.241/2005 şi art.272 alin.l lit.b din Legea nr.31/1990 rep., procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea organului competent, în speţă Parchetul de pe lângă Judecătoria S, iar declinarea nu este supusă niciunei căi de atac.

Aşadar, revenind la infracţiunea prev.de art.9 alin.l lit.b din Legea nr.241/2005 s-a constat, conform actului de control, că aceasta ar consta în înregistrarea unor facturi aferente cheltuielilor în perioada 2011 - 2016 şi care nu au fost declarate la organele fiscale.

Conform dispoziţiilor art.9 alin.l  lit.b din Legea nr.241/2005, constituie infracţiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Aşadar, în cazul înregistrării în actele contabile a operaţiunilor efectuate şi a veniturilor realizate - având în vedere faptul că organele fiscale au posibilitatea de a constata şi verifica operaţiunile efectuate, veniturile realizate şi sursa acestora, precum şi de a stabili felul obligaţiilor fiscale, cuantumul taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului - determinarea taxei pe valoare adăugată ori a impozitului pe profit, constituie o chestiune de natură fiscală, stabilirea eronată de către operatorul economic neputând constitui infracţiunea de evaziune fiscală.

Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiilor atacate, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a actelor de urmărire penală efectuate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că plângerea formulată este  întemeiată, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit.b din Legea 241/2005 în formă continuată, judecătorul de cameră preliminară apreciază că materialul probator administrat în cauză este incomplet.

Judecătorul de cameră preliminară reţine, pe starea de fapt, că SC ARH SRL având ca obiect de activitate „ activităţi ale agenţilor de publicitate”, a fost înfiinţată în anul 2010, unic asociat şi administrator fiind suspecta MCI .

 Practic, activitatea societăţii consta în editarea şi tipărirea unui ziar numit „TINTA”, activitate care era desfăşurată astfel: editarea era efectuată la sediul social din mun. S, iar tipărirea în Scorniceşti, într-o locaţie pentru care nu există documente de comodat sau închiriere, activitatea fiind efectuată în baza unei înţelegeri verbale.

Din actele existente la dosar rezultă că, deşi suspecta MCI  era administratorul legal al societăţii, în fapt, de întreaga activitate desfăşurată şi evidenţa contabilă, s-a ocupat inculpatul RG, concubinul acesteia.

Prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt din data de 25.05.2017 s-a confirmat efectuarea în continuare a urmării  penale faţă de inculpatul RG pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1  C.p. şi faţă de suspecta MCI  pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 4 din Legea nr.241/2005.

Conform procesului verbal OTG AIF X/21.03.2017 (f.19-22 ds UP), cu ocazia controlului efectuat de AJFP O, s-a constatat că reprezentanţii SC ARH SRL nu au prezentat organelor de control documentele financiar contabile ale societăţii pentru perioada ianuarie – aprilie 2016 şi exemplarul trei al unui carnet  de facturi utilizat în perioada 2015 – 2016, aşa cum reiese şi din declaraţia şi nota explicativă a suspectei MCI dată organelor fiscale, aceasta susţinând că înscrisurile solicitate „probabil au fost rătăcite din greşeală sau nu au fost restituite de persoana care a deţinut evidenţa contabilă.”

Urmare a verificării efectuate de organele fiscale, s-a constatat că, la finele anului 2015, SC ARH SRL a înregistrat un sold al registrului de casă în sumă de 396808,79 lei, sumă care însă nu s-a regăsit în casieria unităţii, din declaraţia numitei MCI  reieşind că acest numerar a fost folosit pentru diverse achiziţii, dar neprezentând documente justificative în acest sens.

Din verificarea documentelor de evidenţă primară şi contabilă, a rezultat că principalul furnizor de bunuri al societăţii a fost SC HP  SRL, achiziţiile efectuate fiind neachitate în cea mai mare parte

În cursul urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unei constatări fiscale de către inspector antifraudă, PS, din Raportul de constatare din data de 25.08.2017 (f.94 – 124 ds UP) rezultând că, în perioada 01.01.2011 – 30.04.2016, SC ARH SRL a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 105.760 lei cuprinzând impozit pe profit datorat în sumă de 27056 lei, Tva de plată în sumă de 78669 lei şi impozit pe veniturile microîntreprinderii datorat de 35 lei.

În raportul întocmit, inspectorul antifraudă a concluzionat că nu se poate acorda drept de deducere pentru o serie de cheltuieli înregistrate în contabilitatea  SC ARH SRL în perioada 2011 – 2016 din diverse motive, respectiv:

- Facturile aferente cheltuielilor respective au fost înregistrate, dar nu au fost declarate la organele fiscale;

-Cheltuielile de protocol au depăşit limita pentru care se acordă deductibilitatea sau că entitatea nu avea drept de deducere a cheltuielilor de protocol în anul când a înregistrat pierderi;

-Mijloacele fixe înregistrate în contabilitate nu au fost achiziţionate în scopul desfăşurării activităţii economice sau nu au fost identificate de organele de inspecţie fiscală;

-Unele din achiziţii nu au fost făcute în scopul obţinerii de venituri impozabile, altele provin de la furnizori scoşi din evidenţă ca plătitori de TVA.

O altă neregularitate constatată a fost aceea că, la finele anului 2015, contribuabilul înregistra un sold al registrului de casă în sumă de 396808,79 lei, iar din declaraţia administratorului societăţii a rezultat că nu se regăseşte în casierie niciun fel de numerar, acesta fiind folosit pentru diverse achiziţii dar fără să existe documente justificative.

În cauză, a fost efectuat şi un supliment la raportul de constatare încheiat la data de 23.10.2017, ale cărui concluzii au reliefat că prezentarea de către inculpatul RG a facturierului cu codul 14-4-10/A ce a fost utilizat în perioada 2015 – 2016, nu a modificat în niciun fel cuantumul prejudiciului calculat iniţial în Raportul de constatare încheiat la 25.08.2017, respectiv suma de 105760 lei.

În plus, judecătorul de cameră preliminară reţine că inculpatul RG a declarat că este de acord cu suma stabilită de inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt şi că nu doreşte să fie efectuată o expertiza fiscală sau contabilă.

Totodată, în nota explicativă întocmită la solicitarea inspectorilor ANAF, suspecta MCI  (f.32 ds UP) a declarat că „mijloacele fixe se găsesc într-o locaţie a cărei adresă nu o pot preciza, pe raza localităţii Scorniceşti urmând ca în termen de maxim 7 zile să fie depozitate pe raza municipiului S şi puse la dispoziţia inspectorilor ANAF; „nu se regăseşte nici un fel de numerar în casieria societăţii, acesta fiind folosit pentru diverse achiziţii, sumele de bani au fost plătite către furnizori pe bază de procese-verbale şi compensări”. Referitor la neprezentarea documentelor de evidenţă primară şi contabilă aferente lunilor iulie – septembrie 2011, respectiv 01.01.2016 – 30.04.2016, suspecta MCI  a precizat că „probabil au fost rătăcite din greşeală sau nu au fost restituite de persoana care a deţinut evidenţa contabilă”.

Judecătorul de cameră preliminară constată unele contradicţii în cele declarate de numita MCI astfel: în calitate de suspectă (f.62,63 ds UP), aceasta a precizat „eu nu am putut înainta documentele organelor de control fiscal, deoarece nu îmi amintesc unde se află aceste documente, respectiv exemplarul 3 al unui carnet de facturi utilizat în perioada 2015 – 2016, deşi primele două exemplare se regăsesc. În ceea ce priveşte documentele de evidenţă primară şi contabilă pentru perioada iulie – septembrie 2011, arăt că nu a existat rea intenţie de a le prezenta, fapt pentru care am început să refac această evidenţă. Încă o dată precizez că de întreaga activitate a societăţii s-a ocupat concubinul meu, RG, şi nu cunosc exact amănunte despre activitatea societăţii deşi aceasta era înregistrată pe numele meu. Mi-a fost prezentat raportul de constatare întocmit de inspectorii antifraudă , după ce l-am citit fiind de acord cu concluziile stabilite respectiv cu suma constatată ca fiind prejudiciu adus bugetului de stat în perioada 01.01.2011 – 30.04.2016 în cuantum de 105760 lei.”

În schimb, anterior, ca martor, aceeaşi MCI  declarase (f.65, 66 ds UP) „În anul 2010, am înfiinţat SC ARH SRL, societate cu sediul social la domiciliul meu. Precizez că, deşi aveam calitatea de administrator legal al acestei societăţi , în realitate, de activitatea societăţii s-a ocupat concubinul meu, RG. Evidenţa contabilă a fost efectuată de mai multe persoane de specialitate, în baza documentelor financiar-fiscale pe care le puneam la dispoziţie. Declar că, într-adevăr, nu am prezentat pentru perioada iulie-septembrie 2011, deoarece nu le-am mai găsit; consider că pot fi pierdute sau rătăcite la vreun contabil care a ţinut evidenţa contabilă a firmei.(..), în casieria societăţii nu se regăseşte niciun fel de numerar, acesta fiind folosit pentru diverse achiziţii necesare desfăşurării activităţii de tipărire sau pentru plata furnizorilor pe bază de procese-verbale sau compensări care nu cunosc dacă au fost înregistrate în evidenţă de contabil. Ulterior am aflat că procesele-verbale prin care s-au achitat diverse sume de bani nu îndeplinesc condiţiile de document justificativ de înregistrare în evidenţa contabilă. Menţionez că aceste procese-verbale de compensare sau achitare plăţi furnizori erau editate pe calculator de concubinul meu, RG, şi nu îmi amintesc dacă acestea erau semnate şi ştampilate de mine sau nu. Precizez că persoana care preda contabilului documentele fiscale era concubinul meu, RG, acesta ocupându-se de activitatea firmei în general. Menţionez că printre societăţile comerciale cu care SC ARH SRL S a avut relaţii comerciale, se numără şi SC HP  SRL, societate de la care achiziţiona materiale necesare desfăşurării activităţii. Declar că în ceea ce priveşte carnetul de facturi utilizat în perioada 2015  - 2016, nu cunosc unde se poate afla, consider că este pierdut sau aruncat de mine când am făcut curăţenie generală în casă. Menţionez că ştiam că în calitate de administrator de drept, aveam obligaţia de a arhiva întreaga documentaţie financiar-contabilă a societăţii. Menţionez că de la înfiinţare şi până în prezent, SC ARH SRL, nu a avut niciun salariat angajat cu forme legale. Declar că, RG deşi s-a ocupat de desfăşurarea activităţii firmei, acesta nu a fost împuternicit de mine în calitate de administrator pentru a reprezenta societatea sau să se ocupe de activitatea acesteia. Menţionez că  nu a existat rea intenţie din partea mea de a nu prezenta întreaga documentaţie financiar contabilă organelor fiscale şi până în prezent nu au fost refăcute documentele justificative pentru 2011 şi nici nu cred că pot fi refăcute pentru că a trecut foarte mult timp de atunci şi nu îmi amintesc numele contabilului de atunci sau numele firmelor cu care am lucrat.”

În schimb, audiat fiind, inculpatul RG (f.49, 43 ds UP) a declarat „În anul 2010,concubina mea, MCI a înfiinţat SC ARH SRL, societatea având ca obiect de activitate  agenţie de publicitate. Menţionez că, deşi concubina mea, MCI, scriptic era administrator al acestei societăţi, faptic eu m-am ocupat de activitatea firmei deşi nu am avut împuternicire notarială în acest sens. Societatea se ocupa cu tipărirea şi editarea unui ziar ŢINTA, tipărirea de pliante, broşuri, bannere, afişe, activităţi ce erau realizate cu ajutorul unor utilaje cumpărate de la SC HP SRL, pe baza unui contract, achitarea acestora urmând a fi efectuată conform contractului prin compensare prestări servicii – tipărituri. Precizez că înregistrarea în evidenţa contabilă era efectuată de contabil şi în baza documentelor fiscale pe care eu le dam acestora. În legătură cu documentele justificative şi de evidenţă primară şi contabilă pentru perioada iulie – septembrie 2011, arăt că datorită faptului că evidenţa a fost ţinută de mai mulţi contabili, s-ar putea ca acestea să fie rătăcite sau pierdute. În ceea ce priveşte soldul înregistrat de casă, în sumă de 396808,79 lei, arăt că nu am cunoştinţă de această sumă, contabilul nu mi-a spus niciodată despre această sumă, în casieria societăţii neregăsindu-se nicio sumă de bani, de obicei, sumele încasate de la beneficiari fiind folosite pentru achiziţia de materiale în vederea onorării altor contracte.(…) Declar că o perioadă am avut calitatea de administrator al SC HP SRL S, dar din câte îmi amintesc, în anul 2011, eu nu mai aveam calitatea de administrator, ci de asociat.”

Analizând raportul de constatare încheiat la 25.08.2017 de inspector antifraudă PS (f.94 – 123 ds UP), judecătorul de cameră preliminară constată următoarele:

-în luna februarie 2011, SC ARH SRL a înregistrat factura nr.X/16.02.2011, factură care nu are înscrisă seria care o identifică în mod unic, emisă de furnizorul SC HP SRL, total factură 84758,4 lei. În factură este înscris „set cartuş imprimantă” în valoare de 1353,5 lei (înregistrat în contabilitate în contul 303) şi hârtie A3 în valoare de 67000 lei (înregistrată în contabilitate în contul 3021). Analizând declaraţiile informative cod 394, transmise organelor fiscale în sem I din 2011, s-a constatat că SC ARH SRL nu a declarat achiziţiile aferente facturii nr.X/16.02.2011 şi nici SC HP SRL nu a declarat livrările respective.

-Mai mult, analizând informaţiile extrase din baza de date ANAF SIINFOPC, SC HP SRL nu a declarat livrări de către SC ARH SRL în semestrul II din 2011, iar în situaţia financiară încheiată la 31.12.2011 şi transmisă organelor fiscale, nu sunt înregistrate mişcări ale conturilor de imobilizări, respectiv echipamente tehnologice, maşini şi utilaje, aşa cum ar fi trebuit să apară în cazul în care echipamentele înscrise în facturile prezentate mai sus ca fiind emise de SC HP SRL ar fi aparţinut acestei entităţi  şi ar fi fost livrate către SC ARH SRL. Tot din informaţiile extrase din baza de date ANAF, din secţiunea Istoric Asociaţi, s-a constatat că unul dintre asociaţii SC HP SRL cu deţinere de 83,34 părţi sociale, este RG, persoana care s-a ocupat în fapt şi de administrarea SC A H SRL.

-Datorită fie faptului  că achiziţiile respective nu au putut fi dovedite că au fost făcute (nu s-au putut identifica mijloacele fixe înscrise în facturile având ca emitent SC HP SRL şi nici datorită faptului că facturile respective nu aveau înscrisă seria, element obligatoriu prevăzut de codul fiscal pentru a putea fi considerate documente justificative dar şi din  cauza faptului că achiziţiile respective nu au fost făcute în scopul desfăşurării activităţii economice (geantă damă, argintărie, achiziţii de filme şi jocuri) suma totală pentru care nu s-a acordat drept de deducere pentru perioada 01.10.2011  - 31.12.2011 a fost de 22953 lei:

-Avându-se în vedere că operatorul economic HP SRL  a fost scos din evidenţă ca plătitor TVA din data de 01.02.2013 a fost declarat inactiv din data de 04.11.2013 conform deciziei nr.X/25.09.2013 şi radiat începând cu data de 13.01.2015, nu se poate acorda dreptul de deducere al TVA aferentă facturilor de achiziţii înregistrate ca fiind emise de acest contribuabil.

-S-a constatat că SC ARH SRL nu a avut salariaţi în perioada care face obiectul dosarului penal. Se menţionează că în marea majoritate a facturilor de achiziţii înregistrate în contabilitatea SC ARH SRL la rubrica delegat este trecut RG, asociat în cadrul HP SRL cu procent de deţinere 83,34 părţi sociale.

-Conform datelor extrase din aplicaţia REVISAL a platformei FISCNET privind pe administratorul şi asociatul unic al SC ARH SRL , MCI , s-a constatat că, în perioada 14.06.2013 – 20.12.2016, aceasta a avut calitatea de angajat cu contract individual de muncă cu normă întreagă, perioadă determinată, la angajatorul Senatul României, în funcţia de şef cabinet.

În altă ordine de idei, judecătorul de cameră preliminară apreciază că în mod eronat, procurorul a făcut referire în ordonanţa de clasare la Hotărârea Curţii C-101/16/19.10.2017 atâta timp cât în hotărârea mai sus menţionată se învederează că:

„54. Singura obligație impusă persoanei impozabile constă, astfel, în consultarea listei contribuabililor declarați inactivi afișate la sediul ANAF și publicate pe pagina de internet a acesteia, o asemenea verificare fiind, pe de altă parte, ușor de efectuat.

55 Rezultă astfel că, prin obligarea persoanei impozabile să efectueze această verificare, legislația națională urmărește un obiectiv care este legitim și chiar impus de dreptul Uniunii, și anume acela de a asigura colectarea corectă a TVA ului și de a evita frauda, și că o asemenea verificare poate fi cerută în mod rezonabil unui operator economic. Trebuie însă să se verifice dacă această legislație nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit.

56 Deși nedepunerea declarațiilor fiscale prevăzute de lege poate fi considerată indiciu de fraudă, aceasta nu dovedește în mod irefutabil existența unei fraude privind TVA ul. În plus, reiese din elementele furnizate Curții că, sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere, chiar dacă contribuabilul și ar fi regularizat situația și ar fi obținut radierea sa de pe lista contribuabililor înscriși ca inactivi, sancțiunea prevăzută la articolul 11 alineatul (12)din Codul fiscal ar fi menținută, astfel încât persoana care cumpără bunul sau serviciul nu și ar putea redobândi dreptul de deducere a TVA ului. În schimb, articolul 11 alineatul (11) din Codul fiscal prevede că contribuabilul „reactivat” est autorizat, după „reactivarea” sa, să recupereze TVA ul a cărui deducere a fost refuzată în perioada de inactivitate.”

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că organul de urmărire penală nu a administrat probe cu privire la realitatea sau fictivitatea operaţiunilor comerciale presupus a fi derulate între aceste societăţi, nerevenind expertului obligaţia de a stabili aceste aspecte. În speţă, organul de urmărire penală trebuia să completeze materialul probator pentru a concluziona în urma unui probatoriu complet dacă au existat sau nu acele operaţiuni.

Mai mult, se constată că organul de urmărire penală nu a avut în vedere declaraţia suspectului RG  care a recunoscut faptul că a fost administrator al SC HP SRL, societatea de la care se susţine că SC ARH SRL (administrată, în fapt, de acelaşi RG) a achiziţionat utilaje şi consumabile, fiind încheiate facturi fiscale şi nici concluziile inspectorului antifraudă care a precizat că pe multe dintre facturile încheiate între cele două societăţi, apărea indicat în calitate de delegat al SC HP SRL tot inculpatul RG. 

Se impune astfel ca organele de urmărire penală să administreze probe pentru a stabili dacă au existat sau nu în realitate, în principal, operaţiunile comerciale între SC ARH SRL şi SC HP SRL dar şi celelalte societăţi, ( raportat la concluziile expertului) , urmând ca în funcţie de acest aspect, să se aprecieze şi asupra necesităţii efectuării unei expertize de specialitate care să stabilească dacă a fost sau nu prejudiciat bugetul de stat. Se constată că organele judiciare nu au procedat nici măcar la identificarea şi audierea reprezentanţilor SC HP SRL, neexistând dovezi la dosar că s-au efectuat demersuri în acest sens.

În ordonanţa atacată s-a dispus o soluţie de clasare şi cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 4 din Legea 241/2005 în ceea ce o priveşte pe suspecta MCI , în baza art.16 alin. 1 lit. b CPP, cu toate că prin aceeaşi ordonanţă nr.X/P/2017 din 23.11.2017, acelaşi procuror a dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria S ca organ competent a efectua urmărirea penală sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 4 din Legea 241/2005 şi art 272 alin. 1 lit. b din Legea 31/1990.

Faţă de cele expuse mai sus, în baza art. 341 alin. 6 lit. b) C. p.p. va admite  plângerea formulată de petenta D.G.R.F.P. C - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice O, va desfiinţa soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa nr. X/P/2017 din data de 23.11.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, dată în dosarul nr. X/P/2017 al aceluiaşi parchet şi  va trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală cu privire la intimatul  RG.

În baza art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Data publicarii pe portal: 17.05.2018

Domenii speta

Spete similare