Contestaţie la executare

DOSAR NR. .........

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A IV-A CIVILĂ

Decizia civilă nr. ……..

Şedinţa publică din data de …………

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: …………

JUDECATOR: …………

GREFIER: ……………

Pe rol se află soluţionarea apelului formulat de apelanta-contestatoare ......... împotriva sentinţei civile nr. ........., pronunţate de Judecătoria Sectorului .........în dosar nr. ........., în contradictoriu cu intimatele ......... şi ........., cauza având ca obiect  contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns apelanta-contestatoare, reprezentată prin avocat ........., cu împuternicire avocaţială la fila 3 din dosar, lipsă fiind intimaţii.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează  obiectul cauzei, stadiul procesual şi modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care:

Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de repunere în termenul de formulare a apelului.

Apelanta-contestatoare, prin apărător, arată că procedura de comunicare nu a fost îndeplinită, întrucât plicul s-a întors la data de 14.12.2014, a depus cerere de schimbarea domiciliului procesual, întrucât partea îşi schimbase sediul, iar ulterior, la termenul din februarie a învederat primei instanţe faptul că societatea şi-a schimbat sediul, acest aspect fiind reţinut în încheierea de şedinţă, iar cu toate acestea, comunicarea hotărârii s-a realizat la adresa iniţială a societăţii de pe str. Sevastopol. Prin urmare, arată că a luat cunoştinţă de hotărârea primei instanţe ulterior, când a verificat dosarul în serviciul arhivă. La interpelarea tribunalului, apărătorul apelantei-contestatoare arată că în apel domiciliul procesual ales al apelantei se află în str. ..........

Tribunalul deliberând asupra cererii de repunere în termenul de formulare a apelului urmează să o admită, având în vedere că termenul a început să curgă de la data de 28.11.2016, atunci când apelanta-contestatoare a formulat cerere de studiere a dosarului şi a luat cunoştinţă de hotărâre şi de conţinutul acesteia, conform cererii de la fila 134 din dosarul de fond, dată de la care se calculează termenul de 10 zile libere, termenul de apel urmând a se împlini pe data de 09.12.2016. Or, cererea de apel a fost depusă la oficiul poştal la data de 08.12.2016, întrucât hotărârea primei instanţe nu a fost comunicată la sediul ales al apelantei-contestatoare.

Apelanta-contestatoare, prin apărător,  învederează că nu au cereri de formulat şi solicită acordarea cuvântului asupra apelului declarat.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra apelului declarat.

Apelanta-contestatoare, prin apărător, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei primei instanţe şi admiterea contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată, pentru motivele expuse pe larg în cadrul apelului declarat şi a răspunsului la întâmpinare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Totodată, învederează că prima instanţă nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosarul cauzei, motivând respingerea contestaţiei prin faptul că presupusa creanţă fiscală ar avea un cuantum considerabil. Or, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că presupusa creanţă fiscală reprezintă 0,01% din veniturile anuale ale societăţii. În aceste condiţii, apreciază că prima instanţă nu a analizat înscrisurile depuse care atestă că nu există în pericol real de îngreunare a colectării în ceea ce priveşte eventuala creanţă fiscală, precizând că nu a fost emisă nici până la acest moment decizia de impunere. De asemenea, arată că caracterul fictiv al operaţiunilor, nu a fost încă constatat, întrucât nu a fost emisă o decizie de impunere care să ateste acest aspect, existând la acest moment doar decizia de instituirea măsurilor asigurătorii, care are la bază doar presupuneri şi eventuale indicii pe care organul fiscal le-ar fi constatat, iar în speţă nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 129 Cod procedură fiscală şi ale Ordinului 2605/2010.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare asupra apelului declarat.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului .........la data de 24.09.2014, sub nr. ........., contestatorul ......... a formulat în contradictoriu cu intimaţii ........., ........., contestaţie împotriva Deciziei de Instituire a măsurilor asiguratorii nr..........emisă de către .........şi împotriva procesului-verbal de sechestru asigurător nr.26/10.09.2014, emis de ........., ca act subsecvent deciziei menţionate mai sus, solicitând să se dispună anularea Deciziei de Instituire menţionată mai sus, ca nelegală şi neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, anularea Procesului-verbal de sechestru asigurător nr.26/10.09.2014, ca act subsecvent. În final, a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 10.09.2014 le-a fost comunicată Decizia de instituire a măsurii asiguratorii emisă de ........., decizie ce a fost dusă la îndeplinire de către ......... prin emiterea procesului-verbal nr.26/10.09.2014, prin care s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra următoarelor bunuri:

1.Auto .........;

2.Auto .........

3.Auto .........

Apreciază contestatoarea că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea disp. art.129 alin.2 C.p.f., având în vedere că nu există un risc real de periclitare a colectării, întrucât societatea a înregistrat în cursul anului 2013 o cifră de afaceri netă de 946.194.404 lei, active circulante care totalizează 110.584.238 lei şi active imobilizate în sumă de 1.100.085 lei. Totodată, de-a lungul existenţei, societatea contestatoare nu a înregistrat restanţe la plata datoriilor către stat, are achitate la zi aceste datorii şi nu este o societate care să se sustragă de plata datoriilor către stat legal stabilite. Prin urmare, raportat la istoricul societăţii şi la situaţia contabilă a societăţii, consideră că nu există un risc real ca aceasta să nu recupereze o presupusă creanţă în cuantum de 109.529,52 lei, drept pentru care emiterea deciziei şi a procesului-verbal de instituire a măsurilor asiguratorii este nejustificată şi vădit neîntemeiată. Mai arată contestatoarea că decizia de instituire a fost emisă în mod nelegal, neîntemeiat şi fără o analiză temeinică a datelor contabile ale societăţii. În ceea ce priveşte fondul deciziei de instituire, solicită să se aibă în vedere şi caracterul vădit neîntemeiat al considerării operaţiunilor economice desfăşurate cu societatea .........ca fiind fictive. În realitate, tranzacţiile comerciale încheiate cu .........sunt reale, conţinutul economic al acestora fiind dovedit prin documente justificative. 

La data de 03.12.2014, intimata .........a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere privind anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr.........., precum şi a capătului de cerere privind anularea Procesului verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile nr. 26/10.09.2014.

Prin sentinţa civilă nr. ........., Judecătoria Sectorului .........a respins ca neîntemeiată contestația.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut legalitatea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, în sensul că deşi contestatoarea a susţinut că măsura asiguratorie aplicată nu este motivată în mod corespunzător, iar motivele conţinute în cuprinsul acesteia nu îndeplinesc condiţiile pentru a atrage măsura dispusă, instanţa apreciază că susţinerea nu este întemeiată.

Astfel, în motivarea măsurii asiguratorii dispuse, intimata a arătat că „s-au identificat unele tranzacţii comerciale fictive cu societăţi de tip fantomă (reîncadrate de organele de control în temeiul art. 6 din OG nr. 92/2003, coroborat cu art. 11 alin. 1 din Legea nr. 571/2003)”.

Totodată, s-a estimat cuantumul mare al prejudiciului reprezentând impozit pe profit în sumă de 109.529,52 lei, având în vedere şi cuantumul sumelor de achitat către furnizori, respectiv 26.249.378,61 lei, raportat la valoarea sumelor de încasat, respectiv 4.497.714,90 lei, conform balanţei de verificare la luna iulie 2014”.

De asemenea, s-a menţionat întinderea în timp a încălcării obligaţiei fiscale, având în vedere faptul că în perioada iulie 2013 – decembrie 2013 contestatoarea a înregistrat în evidenţa financiar-contabilă documente justificative care nu au la bază operaţiuni reale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea ........., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă sub nr. ........., la data de ........., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului, s-a arătat că prima instanţă a analizat indiciile existenţei unei fraude fiscale, preluând datele învederate de intimată, fără a realiza o analiză efectivă a probatoriului administrat. De asemenea, au fost reluate motivele învederate pe fondul contestaţiei la executare.

La data de 20.01.2017, intimata ......... a depus întâmpinare , solicitând respingerea cererii de apel ca neîntemeiată.

Analizând sentinţa civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul apreciază că apelul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la susţinerea potrivit căreia instanţa nu a analizat în concret legalitatea şi temeinicia măsurilor asiguratorii dispuse în cauz㸠tribunalul constată că acest motiv este neîntemeiat, în considerentele hotărârii apelate regăsindu-se expunerea raţionamentului juridic concretizat şi prin referire la probele administrate în cauză. Astfel, prima instanţă a considerat că din expunerea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii creditorul ........., a făcut dovada suspiciunii rezonabile că s-au identificat unele tranzacţii comerciale fictive cu societăţi de tip fantomă, de natură să nască concluzia existenţei pericolului ca debitoarea să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. Or necesitatea reţinerii existentei acestor indicii se impune în cadrul controlului efectuat de către instanţa de executare.

În acest sens, tribunalul reţine că, potrivit art. 129 alin. 2 C.pr.fisc., măsurile asiguratorii se dispun când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând considerabil colectarea, iar potrivit alin. 5, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent.

Potrivit alin. 3 al art. 129 C.pr.fisc., aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

În ceea ce priveşte susţinerea apelantei-contestatoarei în sensul că cele reţinute în cadrul Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii cu privire la situaţia de fapt nu corespund adevărului, tribunalul constată că, în cadrul prezentei contestaţii, este sesizată cu analiza legalității şi temeiniciei deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii din perspectiva condiţiilor prevăzute de art. 129 alin. 2 C.pr.fisc., respectiv întrunirea condițiilor de fond şi de formă ale actelor emise de organul de executare de aducere la îndeplinire a măsurilor asiguratorii.

Ca atare, legalitatea şi temeinicia actelor de executare astfel emise pot fi apreciate de instanţă în cadrul prezentei contestații la executare numai din perspectiva respectării de către organul  de control, respectiv de către organul de executare silită, a condiţiilor de instituire a măsurilor asiguratorii, fără a putea statua asupra existenţei sau inexistenţei în sarcina contestatoarei a obligaţiei fiscale estimate prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, obligația fiscală urmând a fi individualizată printr-un titlu de creanță pentru contestarea căruia apelanta-contestatoare are deschisă o cale separată şi specifică, reglementată de disp. art. 209 C.pr.fisc.

În ceea ce priveşte restul criticilor ce constituie practic o reiterare a motivelor contestaţiei, tribunalul constată că acestea au fost în mod întemeiat respinse de către prima instanţă, care a analizat pe larg şi a înlăturat motivat susţinerile din contestaţia formulată. Mai mult decât atât, astfel cum s-a precizat deja, în cadrul acestei proceduri speciale instanţa nu se poate pronunţa asupra încălcării de către apelant a dispoziţiilor din materia fiscală, ci doar respectarea de către organele de control a condiţiilor prevăzute de art. 129 C.proc.fiscală pentru instituirea măsurilor asigurătorii, control pe care prima instanţă l-a efectuat.

Tribunalul reţine că, în absenţa unor astfel de măsuri asigurătorii, de îndată ce au început să se efectueze primele controale amănunţite asupra activităţii societăţile comerciale suspectate că ar întreprinde activităţi incompatibile cu disciplina fiscală, acestea şi-ar înstrăina în scurt timp activele şi şi-ar crea o stare voită de insolvabilitate care ar face recuperarea prejudiciului eminamente imposibilă.

Cu privire la valoarea sumelor datorate de către contestatoare la bugetul de stat, se constată că intimata .........nu a emis vreun titlu de creanţă cu privire la aceste obligaţii către bugetul de stat, ci numai a estimat nivelul creanţei conform art. 125.4 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală. Această estimare este numai provizorie, iar sumele datorate de către contestatoare urmează a fi stabilite ulterior de către organele fiscale prin emiterea titlului de creanţă, astfel încât în acest cadru procesual instanţa nu poate face aprecieri asupra sumelor datorate de către contestatoare cu titlu de TVA şi impozit pe profit.

Subsumat aceluiaşi motiv de apel, tribunalul reţine că, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 4 C.proc.fisc., apelanta-contestatoarea ar fi avut posibilitatea de a obține ridicarea acestei măsuri numai prin constituirea unei garanții la nivelul creanței estimate prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, simpla indicare a cuantumului cifrei de afaceri neconstituind un motiv de anulare a măsurilor asigurătorii instituite.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art. 480 alin. (1) C.proc.civ., va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta-contestatoare ........., cu sediul în ……….. împotriva sentinţei civile nr.........., pronunţate de Judecătoria Sectorului .........în dosar nr. ........., în contradictoriu cu intimatele ........., cu ………., ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunţată în  şedinţă publică, astăzi, ………….

Preşedinte  Judecător Grefier

Red. CAA  ……… /  4 ex.

Judecător fond  - ……….  - Judecătoria ……….Bucureşti

Domenii speta

Spete similare