Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate în soluţionarea cererilor de încuviinţare executare silită, ca urmare a Deciziei nr. 18/2016 din 17.10.2016 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent

Încheierea nr. 104/18.09.2017- Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Tribunalul, procedând, cu prioritate, la soluţionarea excepţiei de necompetenţă materială procesuală invocată din oficiu, o va admite, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 18/2016 din 17.10.2016 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii , publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 237/06.04.2017, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Piteşti şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, s-a stabilit următoarele:  ,,Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare”.

În motivarea acestei decizii, la paragraful 160, se precizează că „toţi profesioniştii, indiferent de statutul lor juridic (…), sunt supuşi regulilor de drept civil, şi nu unor reguli speciale”.

De asemenea, urmare a intrării în vigoare a Noului Cod Civil, a Legii 71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod Civil şi prin intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, criteriile de determinare a competenţei materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenţiilor. (paragrafele 161-165).

În paragrafele 168, 173 şi 174 ale acestei Decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie menţionează şi faptul că:

„168. În mod asemănător, dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, stabilesc drept criterii în funcţie de care se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii obiectul şi natura acestora, prezentând o enumerare exemplificativă a patru categorii de litigii. Se constată că textul art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările următoare, nu indică in terminis, în afară de natura şi obiectul litigiului, alte criterii în funcţie de care se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate ori, după caz, tribunale specializate.”

„173. Interpretarea în sens contrar, dată de instanţele de judecată care au calificat litigiile nu după obiectul sau natura pricinii, ci după calitatea de profesionist a uneia dintre părţi, este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din Codul de procedură civilă, conform cărora "reguli noi de competenţă pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", şi dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".”

„174. În realitate, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările şi completările ulterioare.”

În consecinţă, conform Deciziei nr. 18/2016 din 17.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, competenţa de soluţionare a cauzelor se determină după natura şi obiectul litigiului, neavând nici o relevanţă calitatea de profesionist a uneia dintre părţi.

Prezenta cauză are ca obiect o cerere de încuviinţare a executării silite căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile art.666 Cod de procedură civilă astfel cum a fost modificat prin OUG 1/2016, fără a avea nici o relevanţă în analizarea acestei cereri faptul că apelantul creditor are calitatea de profesionist, natura şi obiectul litigiului fiind civile. De asemenea nu are importanţă faptul că titlul executoriu este un contract bancar sau alt înscris, relevantă fiind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 666 Cod procedură civilă. În consecinţă, faptul că se cere încuviinţarea executării silite pentru un contract de credit bancar, nu schimbă natura civilă a prezentului litigiu.

Completul de judecată C8 A-0 specializat în soluţionarea  litigiilor cu profesioniştii funcţionează în cadrul Secţiei a II Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Caraş-Severin, fiind competent să judece cauzele prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Pe cale de consecinţă, în raport de obiectul şi natura civilă a litigiului, Tribunalul constată că prezentul complet de judecată nu este competent în soluţionarea acestei cauzei, competenţa aparţinând completelor specializate în soluţionarea cauzelor civile. Aceeaşi este soluţia şi în dosarele nr. 879/2290/2017*, nr.1577/290/2017* nr. 1064 şi 1065/290/2017*, 1654/290/2017*, 2134/290/2017*, 1717/290/2017* în care Curtea de Apel Timişoara s-a pronunţat asupra conflictului negativ de competenţă.

Având în vedere cele arătate mai sus, Tribunalul, în baza art. 200 alin. 2 Cod procedură civilă republicat, va admite excepţia necompetenţei materiale procesuale a completului C8 A-0 din cadrul Secţiei a II-a civilă, specializat în soluţionarea litigiilor cu profesioniştii şi va declina competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea completului specializat în soluţionarea cauzelor civile din cadrul Secţiei I Civile a Tribunalului Caraş-Severin.

În baza art. 136 alin. 4 raportat la art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă va constata ivit conflictul negativ de competenţă, motiv pentru care, în baza art. 134 Cod procedură civilă va suspenda judecata cauzei şi va înainta dosarul Curţii de Apel Timişioara – Secţia a II-a Civilă în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit între completul specializat în soluţionarea cauzelor civile şi completul specializat în soluţionarea litigiilor cu profesioniştii.

Domenii speta

Spete similare