Pact de quota litis

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECŢIA A V- A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la data 17 mai 2017

Tribunalul constituit din :

Preşedinte : ***

Judecător : ***

Grefier : ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea apelului civil formulat de apelantul *** împotriva sentinţei civile nr. ***/05.04.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. *** în contradictoriu cu intimaţii-contestatori ***, având ca obiect „contestaţie la executare”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: apelantul, prin avocat *** şi intimaţii-contestatori, prin avocat ***.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum şi faptul că s-a răspuns adreselor instanţei, după care:

Apelantul, prin avocat apreciază că răspunsurile comunicate la adresele instanţei nu sunt concludente şi în fapt sunt doar parţiale, respectiv Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a comunicat că titlul a fost emis dar că plăţile vor începe a fi făcute începând cu anul 2018 dar totuşi pe site-ul instituţiei apar două ordine de plată pentru un titlu emis pe numele autorilor intimaţilor.

Intimaţii-contestatori, prin avocat apreciază că răspunsurile comunicate sunt clare şi demonstrează că până în prezent nu s-a achitat şi primit nicio sumă de bani în baza acelor decizii. In conturile intimaţilor nu a intrat nicio sumă de bani, iar aceştia nu pot proba un fapt negativ ci din contră apelantul trebuia să facă dovada contrarie.

Apelantul, prin avocat arată că în răspunsul comunicat Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor arată că în anul 2015 a fost emisă o decizie dar nu face nicio referire la titlul menţionat pe site-ul instituţiei. În legătură cu acel titlul nu se cunoaşte care este situaţia acestuia.

Tribunalul apreciază că nu se impune amânarea cauzei pentru a se reveni cu adrese către Ministerul Finanţelor Publice sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor aceste instituţii răspunzând solicitărilor instanţei, iar răspunsurile comunicate fiind destul de clare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat şi excepţii de invocat, Tribunalul, în baza dispoziţiilor art. 244 C.proc.civ., declară închisă faza de cercetare a procesului şi acordă părţilor cuvântul pe fondul apelului.

Apelantul, prin avocat solicită admiterea apelului apreciind că motivarea contestaţiei la executare este una contradictorie în sensul că pe de-o parte se susţine că executarea silită este prematură, ceea ce echivalează cu o recunoaştere a muncii prestate, iar pe de altă parte se susţine ca ar fi vorba de un pact de quota litis. Nu se poate reţine că în cauză ar fi vorba de un pact de quota litis atâta timp cât rezolvarea dosarului nu a fost condiţionată de o sumă anume. Părţile au convenit asupra unui onorariu ca şi procent din sumele ce vor fi încasate efectiv, ceea ce reprezintă un element aleatoriu. Trebuie avută în vedere munca prestată până la emiterea acelor decizii şi faptul că până la acel moment, de fapt până în prezent intimaţii nu au achitat nicio sumă cu titlu de onorariu avocaţial. Concluzionând solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Intimaţii, prin avocat solicită respingerea apelului şi menţinerea ca fiind legală şi temeinică a hotărârii de fond arătând că prima instanţă a motivat în mod corespunzător hotărârea pronunţată şi a reţinut întemeiat nulitatea contractului de reprezintă titlul executoriu întrucât acesta nu conţine un obiect bine determinat. Totodată s-a constata incidenţa art. 130 din Statutul Profesiei de avocat care interzic şi consideră nul orice contract în care se fixează onorariul în baza unui pact de quota litis. În cauză onorariul, singurul onorariul fixat a fost cel în cuantum de 50% din suma efectiv recuperată, ceea ce reprezintă un pact de quota litis. Până în prezent intimaţii nu au primit nicio sumă de bani şi în această privinţă nu există nicio dovada la dosar care să demonstreze contrariul, iar în raport de acestea nu se poate vorbi de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Concluzionând solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată conform dovezilor de la dosar.

Tribunalul, în temeiul dispoziţiilor art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile în apel şi reţine cauza spre soluţionare, pe baza probelor aflate la dosar.

T R I B U N A L U L

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul disp art. 396 alin. 1 C. Pr. Civ., va amâna pronunţarea la data de 24.05.2017, sens în care,

 D I S P U N E

Amână pronunţarea la data de 24.05.2017.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17.05.2017.

Preşedinte Judecător Grefier

*********

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECŢIA A V- A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la data 24 mai 2017

Tribunalul constituit din :

Preşedinte : ***

Judecător : ***

Grefier : ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea apelului civil formulat de apelantul *** împotriva sentinţei civile nr. ***/05.04.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. *** în contradictoriu cu intimaţii-contestatori ***, având ca obiect „contestaţie la executare”.

Dezbaterile asupra apelului  au avut loc în şedinţa publică din 17.05.2017 fiind consemnate în încheierea de la acea data, care face parte integranta din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 24.05.2017, când,

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul disp art. 396 alin. 1 C. Pr. Civ., va amâna pronunţarea la data de 31.05.2017, sens în care,

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de 31.05.2017.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24.05.2017.

Preşedinte Judecător Grefier

*********

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECŢIA A V- A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la data 31 mai 2017

Tribunalul constituit din :

Preşedinte : ***

Judecător : ***

Grefier : ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea apelului civil formulat de apelantul *** împotriva sentinţei civile nr. ***/05.04.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. *** în contradictoriu cu intimaţii-contestatori ***, având ca obiect „contestaţie la executare”.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în şedinţa publică din 17.05.2017, fiind consemnate în încheierea de la acea data, care face parte integranta din prezenta,  când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la datele de 24.05.2017 şi 31.05.2017, când

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul disp art. 396 alin. 1 C. Pr. Civ., va amâna pronunţarea la data de 07.06.2017, sens în care,

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de 07.06.2017.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 31.05.2017.

Preşedinte Judecător Grefier

*********

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECŢIA A V- A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la data 07 iunie 2017

Tribunalul constituit din :

Preşedinte : ***

Judecător : ***

Grefier : ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea apelului civil formulat de apelantul *** împotriva sentinţei civile nr. ***/05.04.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. *** în contradictoriu cu intimaţii-contestatori ***, având ca obiect „contestaţie la executare”.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în şedinţa publică din 17.05.2017, fiind consemnate în încheierea de la acea data, care face parte integranta din prezenta,  când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la datele de 24.05.2017, 31.05.2017 şi 07.06.2017, când

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul disp art. 396 alin. 1 C. Pr. Civ., va amâna pronunţarea la data de 14.06.2017, sens în care,

DISPUNE

Amână pronunţarea la data de 14.06.2017.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 07.06.2017.

Preşedinte Judecător Grefier

*********

ECLI ECLI:RO:TBBUC :***

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECŢIA A V- A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. *** A

Şedinţa publică de la data 14 iunie 2017

Tribunalul constituit din :

Preşedinte : ***

Judecător : ***

Grefier : ***

Pe rolul Tribunalului se află soluţionarea apelului civil formulat de apelantul *** împotriva sentinţei civile nr. ***/05.04.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. *** în contradictoriu cu intimaţii-contestatori ***, având ca obiect „contestaţie la executare”.

Dezbaterile asupra apelului au avut loc în şedinţa publică din 17.05.2017, fiind consemnate în încheierea de la acea data, care face parte integranta din prezenta, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la datele de 24.05.2017, 31.05.2017, 07.06.2017 şi 14.06.2017, când

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti la data de 03.08.2015, contestatorii ***au solicitat, în contradictoriu cu intimatul ***, anularea contractul de asistenţă juridică seria B nr. ***/26.04.2012; anularea încheierii de învestire cu formulă executorie pronunţate de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. ***; anularea actelor de executare emise în dosarul de executare silită nr. ***al BEJ ***.

Au solicitat, de asemenea, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.

În motivare, au arătat că s-a declanşat executarea silită împotriva lor în temeiul contractului de asistenţă juridică a cărui nulitate au invocat-o.

Au afirmat că încheierea de învestire cu formulă executorie pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. *** este nelegală, având în vedere că titularul cererii de învestire cu formulă executorie ar fi trebuit să fie forma de organizare a profesiei, şi nu persoana fizică avocat.

De asemenea, că Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu era competentă teritorial să soluţioneze cererea.

Au invocat şi nulitatea contractului de asistenţă juridică pentru faptul că acesta ar cuprinde un pact de quota litis, precum şi pentru faptul că obiectul acestuia nu ar fi suficient determinat.

De asemenea, au arătat că, oricum, avocatul nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile, contestatorii neprimind vreo despăgubire.

Au susţinut, de asemenea, lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei.

În drept, au invocat art. 712 şi urm. CPC.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, arătând că înţelegerea cu contestatorul *** a fost ca acesta să plătească jumătate din suma recuperată.

De asemenea, că şi-a îndeplinit toate obligaţiile şi că debitorul – contestator *** i-a adus la cunoştinţă, în luna mai 2015, că a fost efectuată o plată în baza dosarului de despăgubire.

A mai arătat că nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la interzicerea pactelor de quota litis.

De asemenea, că abia după ce au primit două tranşe din despăgubiri, contestatorii i-au trimis o notificare de rezoluţiune a contractului de asistenţă juridică, urmărind să nu plătească suma datorată cu titlu de onorariu.

În drept, a invocat art. 1169, 1170, 1266, 1270 C. civ.

Contestatorii au formulat o cerere identică şi pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Competenţa de soluţionare a respectivei cereri a fost declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, unde s-a format dosarul nr. ***. Instanţa a admis excepţia litispendenţei şi a dispus reunirea dosarului nr. *** la prezentul dosar.

Prin sentinţa civilă nr. ***/05.04.2016  Judecătoria sectorului 2 a admis contestaţia la executare formulată de contestatorii ***, în contradictoriu cu intimatul ***; a anulat contractul de asistenţă juridică seria B nr. ***/26.04.2012; a anulat  încheierea de învestire cu formulă executorie pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti în dosarul nr. ***; a anulat  actele de executare emise în dosarul de executare silită nr. ***al BEJ ***; a pus  în vedere intimatului să achite către BEJ ***suma de 45,88 lei, reprezentând cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare silită; a respins , ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite.

Pentru a hotări astfel, prima instanţa a reţinut următoarele:

Contractul de asistenţă juridică în discuţie (f.78) este încheiat între intimat şi contestatorul ***, existând şi o menţiune referitoare la faptul că vor fi reprezentaţi şi ceilalţi contestatori.

Obiectul contractului este de „reprezentare, asistare, redactare acte, note scrise, depunere acte dosar”, fără vreo menţiune cu privire la dosarul administrativ sau judiciar la care se referă.

La rubrica privind „onorariul” nu s-a prevăzut nimic, în timp ce la rubrica „alte clauze” s-a prevăzut că „la sfârşitul dosarului se va achita un onorariu de 50% din suma recuperată efectiv”.

Din adresa emisă de ANRP (f.107), rezultă că nu a fost înregistrată nici o plată voluntară sau prin executare silită cu privire la hotărârea nr. ***/03.12.2013, care, oricum, a fost revocată prin hotărârea nr. ***/17.12.2015 a Comisiei municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Potrivit art. 122 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridică trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele elemente: a) datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional şi reprezentantul acesteia; b) datele de identificare ale clientului: se indică persoana reprezentantului legal, precum şi mandatarul clientului, dacă este cazul; c) obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activităţile prevăzute de art. 3 din Lege ori poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare şi conservare a patrimoniului clientului; d) onorariul; e) atestarea identităţii clientului sau a reprezentantului acestuia; f) modul de soluţionare a litigiilor între avocat şi client; g) semnăturile părţilor, iar potrivit alin. 2, lipsa elementelor prevăzute la alin. 1 lit. a)-e) şi g) atrage nevalabilitatea contractului, dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi altfel remediată. 

Contractul de asistenţă juridică nu cuprinde un obiect suficient de determinat; după cum am arătat mai sus, la rubrica privind „obiectul” se prevede doar „reprezentare, asistare, redactare acte, note scrise, depunere acte dosar”, fără vreo menţiune cu privire la dosarul administrativ sau judiciar la care se referă.

În aceste condiţii, nu se poate realiza o verificare a modului în care au fost executare obligaţiile prevăzute în contract, iar această vătămare nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.

Pe de altă parte, potrivit art. 130 alin. 1 din acelaşi Statut, este interzis avocatului să îşi fixeze onorariile în baza unui pact de quota litis, iar potrivit alin. 2, pactul de quota litis este o convenţie încheiată între avocat şi clientul său înainte de soluţionarea definitivă a unei cauze, convenţie care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcţie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare. 

Aşa cum am arătat deja, în contractul în discuţie, la rubrica privind „onorariul” nu s-a prevăzut nimic, în timp ce la rubrica „alte clauze” s-a prevăzut că „la sfârşitul dosarului se va achita un onorariu de 50% din suma recuperată efectiv”.

Prin urmare, situaţia se încadrează în dispoziţiile art. 130 alin. 2 din Statut, contractul fiind nul şi din această perspectivă.

Sunt întemeiate şi susţinerile contestatorilor privind lipsa caracterului cert şi exigibil al creanţei.

Caracterul cert lipseşte pentru că, aşa cum s-a arătat mai sus, contractul nu are un obiect determinat, astfel că elementele sale nu sunt suficiente pentru a se putea stabili în legătură cu care dosar administrativ sau judiciar s-ar naşte obligaţia contestatorilor.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi considerat că este întrunită condiţia caracterului cert al creanţei, aceasta nu ar fi exigibilă, întrucât contestatorii nu au primit nici o sumă de bani de la ANRP. Mai mult, hotărârea ***/03.12.2013 a Comisiei municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin raportare la care s-a calculat suma pentru care s-a declanşat urmărirea silită, a fost revocată de aceeaşi comisie.

Aspectele arătate mai sus atrag, pe lângă nulitatea titlului executoriu şi nulitatea executării silite, şi pe aceea a încheierii de învestire cu formulă executorie.

Faţă de soluţionarea contestaţiei, cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect.

Faţă de soluţia pronunţată în cauză, s-a pus în vedere intimatului să achite către BEJ *** suma de 45,88 lei, reprezentând cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare silită.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimatul ***, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul T.B.-Secţia a V-a Civilă sub nr. ***.

Apelantul solicită admiterea apelului si modificarea in tot a sentinţei apelate intrucat este nelegala si nefondata, criticabila sub toate aspectele in fapt si in drept precum si a conduitei instantei, reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond respingerea contestaţiei ca fiind neîntemeiata si nefondata.

În cadrul contestaţiei la executare, se ataca contractul de asistenta juridica dintre apelant, in calitate de avocat si contestatori, pe motiv ca onorariul reprezintă quota litis.

Instanța a avut o celeritate foarte mare in soluţionarea acestui dosar si mai ales in redactarea lui.

Se poate vedea ca din dat de 04-05 aprilie cand a dat soluţia si pana in data de 08 aprilie cand o redacteaza nu au trecut decât 3-4 zile.

Apreciază urgenta cu care a redactat si mai ales motivarea pe doua pagini din care doua sunt introducerea, cuprinsul si deznodământul, lipsit argumentarea, iar cele scrise sunt un copy paste a conţinutului contestaţiei depusa de parti.

Instanta retine lapidar si foarte succint ca este quota litis ca nu exista o legătură intre contract si pentru ce dosar a muncit ca avocat. Adică este luat cu copy -paste argumentarea reclamantului.

De retinut ca susţinerile contestatorului prin avocat se regăsesc in asa zisa argumentare in admiterea contestaţiei, fiind de fapt copiate de către instanta, aceasta neobosindu-se sa mai argumenteze sau sa aduca ceva nou in argumentare, astfel ca nu se cunoaşte care este punctul de vedere al intimatului, nu se cunosc actele depuse de acesta, nu s-a deranjat instanta sa administreze si alte probe in raport de cele depuse de intimat.

Insa in cadrul contestaţiei se recunoaşte ca a făcut demersurile insa nu s-au luat banii. Despăgubirile au fost încasate, astfel nu se explica interesul acerb si “fomist” al avocatului ***care il apara pe fostul client de a invoca quota litis desi nu este quota litis.

Interesul dlui avocat *** este al incasarii de către dansul a onorariului pe care trebuia clientul sa îl plateasca apelantului conform contractului.

 Având in vedere ca in acest caz unde miza este foarte mare in sensul ca in contract in înţelegere cu părţile s-a stabilit ca la final sa plateasca un onorariu de 50% din suma recuperata, fiind 3 moştenitori, dl ***care a urmărit dosarele si care are un interes sa îi ia dosarele unde apelantul a muncit si sa culeaga roadele, consideră ca sunt întrunite elementele constitutive al infracţiunii de trafic de influenta, fapt care va face obiectul unei posibile plângeri penale.

Apreciază in urma studierii sentinţei, a celerităţii si mai ales a faptului ca un judecător s-a grăbit sa anuleze un contract de asistenta juridica unde este prevăzut un onorariu considerabil pentru o munca de 6 ani de zile timp in care dl ***nu a plătit nici un ban, precum si din motivarea data, mai bine zis lipsa ei, că judecătorul nu a fost imparţial in mod intenţionat.

Instanta isi depăşeşte rolul sau mai mult arata ca nu cunoaşte legea, insa face referiri ambigue si pe langa text.

Nu se indica textul de lege care obliga sa la un onorariu fix si unul de succes.

Argumentarea instanţei este de altfel lipsita de logica despre obiectul contractului pentru ca prin textul de lege indicat tocmai confirma ca apelantul avea dreptul sa menționeze acele activitati in contract, deci obiectul este determinat si determinabil.

Asa zisa vatamare la care se refera instanta nu exista, pentru ca in fapt adevarata vatamare este realizata de dl av *** care prin munca depusă injumatateste suma obtinuta de apelant in perioada de 5 ani de zile cat a muncit la acest dosar.

Instanta de fond nu s-a obosit sa verifice dosarul, nici macar sa îi verifice munca apelantului, insa copiaza cele scrise de parte prin avocat si transcrie in sentinta.

Evident ca in baza rolului activ care aici lipseste cu desavarsire, putea sa administreze probe ca sa se elucideze, însa nu a avut interesul, desi apelantul a depus acte din care rezulta cele afirmate, acte care nu au fost contestate de parte si nici negate.

In concluzie, solicită admiterea apelului si reținerea cauzei spre rejudecare si pe fond respingerea contestaţiei la executare ca fiind nelegala si neîntemeiata.

In drept: art 282 si urm. 292, si urm art. 129, 131, 650 si 713 c pr civ.

Intimații *** au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nemotivat, cu obligarea apelantului la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de acest litigiu.

Intimații arată că, în conformitate cu prevederile art 470 CPC cererea de apel trebuie sa conţină sub sancţiunea decăderii motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază apelul. In cazul de fata, desi termenul de apel calculat de la data comunicării hotararii a trecut .

Sancţiunea decăderii, decurgând din nemotivare sau din nemotivarea in termen a caii de atac, opereaza chiar in condiţiile existentei art 478 alin 2 teza 1 CPC si ea consta in aceea ca apelantul nu va mai putea invoca in apel motive, mijloace de aparare sau probe noi care nu au fost avute in vedere in prima instanta .

Dupa cum, atunci cand apelul nu este motivat inseamna ca incalcarea in prima instanta a unor norme dispozitive se acopera in mod definitiv instanta de apel neputand sa examineze, practic, din oficiu nulităţile relative. Pe de alta parte, împrejurarea ca, din posibilitatea folosirii in apel a motivelor invocate in fata primei instante rezulta caracterul devolutiv al apelului nu inseamna ca apelantul este scutit de îndatorirea de a arata care sunt motivele de critica, tocmai intrucat apelul este o cale de atac, iar obiectul acestuia este hotararea primei instante. Or, hotararea este subsecventa cererii de chemare in judecata si celorlalte cereri incidentale de pe parcursul procesului.

Pentru ca apelul sa fie considerat motivat este necesar ca apelantul sa arate care sunt criticile fata de modul in care s-a desfasurat prima judecata in fond, precum si fata de hotararea atacata.

Drept urmare, formularea in scris a motivelor de apel este necesara si pentru a asigura echilibrul procesual in aceasta etapa pentru ca intimatul sa isi poata pregăti apararea numai in deplina cunoştinţa a criticilor formulate de adversar.

În drept: art. 466 si urm. Cod procedura civila, 205 CPc.

Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate de apelant și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Tribunalul reține următoarele:

Redactarea cu celeritate a hotărârii, mai înainte de împlinirea termenului prevăzut de art. 426 alin. 5 c.pr.civ. nu reprezintă un motiv de nelegalitate a sentinței și nici un argument pertinent în sensul că judecătorul nu ar fi cercetat suficient raportul juridic litigios dedus judecății sau că ar fi ignorat apărările sau probele propuse și administrate de una dintre părți. Totodată, se poate observa, din modul în care este redactată, că hotărârea apelată în cauză reprezintă creația judecătorului care a pronunțat-o, fiind fundamentată pe propria apreciere a situației de fapt, a probatoriului, a dispozițiilor legale aplicabile iar nu pe o simplă însușire și reproducere, tip ”copy-paste” a argumentelor părții adverse.

De asemenea, chiar dacă instanța a expus într-o manieră succintă considerentele care au fundamentat hotărârea, argumentele de fapt și de drept reținute, aceasta nu echivalează cu o nemotivare, sentința respectând, sub acest aspect, cerințele prevăzute de art. 425 alin. 1 lit. b) c.pr.civ.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 713 alin.2 c.pr.civ., instanța a fost învestită atât cu o contestație la titlu, reprezentat de contractul de asistență juridică nr. ***/2012, cât și la executarea propriu-zisă declanșată în baza acestui titlu, dând eficiență motivelor de contestație ce vizau însuși titlul executoriu și dispunând anularea acestuia și, pe cale de consecință, anularea executării silite.

Argumentele de fapt și de drept care au stat la baza acestei soluții sunt expuse sistematizat și cu suficientă claritate în considerentele sentinței și vizează nerespectarea cerințelor de formă prevăzute de art. 122 din Statutul profesiei de avocat, cu referire la obiectul contractului insuficient determinat și nesocotirea dispozițiilor art. 130 din același Statut, în sensul stabilirii onorariului avocatului exclusiv pe baza unui pact de quota litis.

Intimatul creditor nu a formulat, nici în prima instanță dar nici prin motivele de apel, apărări prin care să combată în concret și în mod pertinent aceste cauze de ineficacitate a contractului de asistență juridică ce constituie titlul executoriu, reiterând aspecte care exced examinării în cauza de față, precum activitatea pe care a desfășurat-o pe parcursul a 6 ani în folosul clienților săi în vederea obținerii despăgubirilor cuvenite de aceștia în baza Legii 290/2003, încasarea de către intimații contestatori a unor despăgubiri pe care ar urmări de fapt să le încaseze avocatul care îi reprezintă în prezent pe intimați, profitând astfel de munca depusă de apelantul creditor, aceste afirmații, care se cantonează oricum la nivelul unor simple speculații, fiind lipsite de relevanță din perspectiva cauzelor de nulitate a contractului de asistență juridică reținute de prima instanță.

Acceptând că apelantul creditor a desfășurat într-adevăr, unele demersuri în reprezentarea clienților săi în procedura administrativă de stabilire și acordare de despăgubiri în baza Legii 290/2003, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosarul de fond iar intimații contestatori au susținut, în contestația formulată, că au dorit să o împuternicească pe dna. avocat în vederea obținerii despăgubirilor în baza acestei legi de reparație, pentru care exista deja format un dosar nr. ***/2008, Tribunalul apreciază că aceste elemente nu pot complini insuficienta indicare a obiectului contractului de asistență juridică, fiind împrejurări extrinseci actului juridic ce se încearcă a fi valorificat ca și titlu executoriu ce nu acoperă cauza de nevalabilitate prevăzută de art. 122 alin. 2 din Statut. După cum se poate constata, obiectul contractului este menționat în termeni generali ca fiind de ”reprezentare, asistare, redactare acte, note scrise, depunere acte dosar”, fără a stabili în concret, prin raportare la un anumit context legal administrativ sau judiciar, preexistent sau care urma a fi declanșat, prestația la care se obligă avocatul în reprezentarea clienților săi, limitele acestei activități și ale puterii de reprezentare astfel conferite, elemente absolut necesare care circumscriu în esență obiectul unui contract de acest tip și care permit atât părților cât și instanței chemată să examineze existența și întinderea dreptului avocatului de a obține onorariul cuvenit (inclusiv din perspectiva art. 451 alin. 2 c.pr.civ.) să cunoască și să verifice activitatea efectiv desfășurată de avocat în cadrul mandatului acordat. Determinarea clară și neechivocă a obiectului contractului este cu atât mai necesară cu cât, potrivit art. 31 alin. 3 din Legea 51/1995, contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu executoriu, fiind așadar posibilă obținerea pe cale de executare silită a onorariului cuvenit pentru o anumită prestație concretă și efectivă convenită de părți, care face obiectul respectivului contract.

Un alt motiv de ineficacitate a contractului de asistență juridică pus în executare în cauză, corect reținut de prima instanță, îl constituie inserarea onorariului cuvenit avocatului exclusiv sub forma unui pact de quota litis, interzis în mod expres prin dispozițiile art. 130 din Statutul profesiei de avocat. Așa cum rezultă din contract,”la sfârșitul dosarului se va achita un onorariu de 50% din suma recuperată efectiv de clienți”, fără a se menționa un alt onorariu, astfel că această modalitate de stabilire a onorariului se subsumează noțiunii de pact de quota litis, astfel cum este definită de art. 130 alin. 2 din Statut: convenţie încheiată între avocat şi clientul său înainte de soluţionarea definitivă a unei cauze, convenţie care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcţie de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare.

Potrivit art. 129 din Statut, onorariile pot fi stabilite sub formă de onorarii orare, fixe (forfetare), onorarii de succes; onorarii formate din combinarea criteriilor prevăzute anterior. Onorariul orar şi fix (forfetar) se datorează avocatului indiferent de rezultatul obţinut prin prestarea serviciilor profesionale. Potrivit art. 129 alin. 6, avocatul are dreptul ca în completarea onorariului fixat să solicite şi să obţină şi un onorariu de succes, cu titlu complementar, în funcţie de rezultat sau de serviciul furnizat. Onorariul de succes constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.

Astfel, spre deosebire de onorariile orare și fixe care prin esența lor sunt datorate pentru activitatea profesională a avocatului, onorariul de succes este datorat numai în caz de atingere a rezultatului urmărit de client în litigiul în care a fost reprezentat de avocatul său. Cum avocatul nu-i poate garanta clientului ”succesul judiciar”, rezultă că angajamentul având ca obiect stabilirea onorariului de succes este un contract aleatoriu, părțile având în vedere posibilitatea unui câștig sau riscul unei pierderi, datorită unei împrejurări viitoare și incerte (rezultatul procesului), de care depinde existența obligației lor. Accentul cade, în acest caz, nu pe volumul de muncă depus de avocat, pe executarea obligației sale de diligență, ci pe însuși rezultatul obținut, singurul care interesează în analizarea îndeplinirii clauzei.

Este însă obligatorie și stabilirea unui onorariu (orar și/sau forfetar) care să fie plătit indiferent de rezultatul procesului, pentru ca activitatea avocatului să nu se transforme într-o operațiune pur speculativă, care să depindă numai de succesul demersului judiciar. Scopul interdicției inserării unui pact de quota litis poate fi atins prin stabilirea unui onorariu fix semnificativ, dublată de negocierea unui onorariu de succes.

Dispozițiile Codului Deontologic al Avocaților din Uniunea Europeană, aplicabil deopotrivă și avocaților români, stabilește de asemenea că avocatul nu poate să-şi fixeze onorariile pe baza unui pact „de quota litis”, definind mai larg pactul „de quota litis” ca fiind o convenţie încheiată între avocat şi clientul său, înainte de încheierea definitivă a unei cauze de interes pentru respectivul client, convenţie prin care clientul se angajează să îi verse avocatului o parte din ceea ce rezultă de pe urma cauzei, fie că aceasta constă într-o sumă de bani, fie în orice alt bun sau valoare.

Astfel, raportând aceste considerații teoretice cauzei de față, Tribunalul reține în primul rând că, pentru a fi considerat un onorariu de succes cel convenit prin contractul nr. ***/2012, partile ar fi trebuit sa convina asupra unui onorariu fix care sa indeplineasca conditia proportionalitatii in raport de natura si complexitatea cauzei in care a fost acordata asistenta juridica, la care se adăuga onorariul de succes cu titlu complementar, raportat la atingerea de catre avocat a unui anumit rezultat, în speță a obținerii despăgubirilor în baza Legii 290/2003.

Această condiție nu este îndeplinită în cauză, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat în cele ce preced, contractul de asistență juridică nu are un obiect clar stabilit, nerezultând la ce dosar se raportează prestația avocatului, care era stadiul dosarului (administrativ sau judiciar) și ce demersuri mai trebuia să întreprindă avocatul la momentul încheierii contractului, astfel încât nu se poate determina nici existența elementului aleatoriu, esențial pentru calificarea onorariului ca fiind unul de succes. Mai mult, chiar avocatul afirmă, în întâmpinarea depusă în prima instanță, că i-ar fi reprezentat pe contestatori încă din anul 2010 ”în baza unui contract de asistență cu clauze generale pentru a acoperi dosarul de la ANRP” (contract ce nu a fost însă depus la dosar), putându-se deduce că aprobarea cererii și acordarea de compensații bănești ar fi fost, la data încheierii contractului de asistență juridică ***/2012, doar o împrejurare viitoare dar nu și incertă, (o primă hotărâre în acest sens fiind de altfel emisă la 03.12.2013), interesând doar cuantumul acestor despăgubiri și încasarea lor efectivă de către beneficiari. 

Nu se poate așadar reține critica apelantului în sensul că i s-ar fi încălcat dreptul de a-și încasa onorariul pentru munca depusă, câtă vreme un astfel de onorariu nu a fost prevăzut în contract, deci nu putea fi plătit și nici obținut pe calea executării silite, singura sumă stabilită în contract fiind quota litis, ceea ce este interzis de lege.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 c.pr.civ., Tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelantul *** cu sediul în ***, împotriva sentinţei civile nr. ***/05.04.2016 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr. *** în contradictoriu cu intimaţii-contestatori ***, toţi cu domiciliul ales la ***, ca nefondat.

DEFINITIVĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.06.2017.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

****** ***

Domenii speta

Spete similare