Exercitarea profesiei de avocat. Condiţii

Astfel, relevante sub aspectul îndreptăţirii pârâtei de a exercita profesia de avocat sunt prevederile art. 1  alin. 2 şi 3 din Legea nr. 51/1995, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 255/2004,  care dispun în sensul că profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, iar constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise, actele de constituire şi de înregistrare ale acestora fiind nule de drept.

Pârâta nu a devenit membră a corpului profesional al avocaţilor în condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 51/1995, forma aflată în vigoare la aceeaşi dată de 26 septembrie 2006, deoarece nu a susţinut examenul de admitere în faţa unui barou recunoscut ca fiind legitim prin dispoziţiile legale anterior amintite, ci a unui barou constituit de o asociaţie înfiinţată în baza O.G. nr. 26/2000, care nu era abilitat din punct de vedere legal să organizeze un astfel de examen, deoarece nu făcea parte din structura Uniunii Naţionale a Barourilor din România, uniune la care face trimitere art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995.

Prin sentinţa civilă nr. 397/11 aprilie 2012, Judecătoria Gheorgheni a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă şi excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a reclamantului Baroul Harghita şi a admis în parte acţiunea formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta K.T., în sensul că:

- a obligat pârâta la înlăturarea firmelor specifice profesiei de avocat, montate pe imobilul din Gheorgheni, xxxxxxx, pe poarta şi pe gardul împrejmuitor al imobilului;

- a obligat pârâta să înceteze să mai folosească însemne, denumiri sau simboluri specifice profesiei de avocat;

- a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria a reţinut că nu este întemeiată excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului Baroul Harghita (tradiţional), deoarece art. 57 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, dispune că "Uniunea Naţională a Barourilor din România - U.N.B.R. este formată din toate barourile din România şi are sediul în capitala ţării, municipiul Bucureşti", iar la alin. 2 se arată că U.N.B.R. este persoană juridică de interes public".

În ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a aceluiaşi reclamant, s-a avut în vedere că potrivit art. 48 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, în forma aflată în vigoare la data introducerii acţiunii, baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu, iar potrivit art. 49 alin. 1, organele de conducere ale baroului sunt: adunarea generală, consiliul şi decanul, acţiunea fiind formulată prin acesta din urmă.

Pe fondul cauzei, Judecătoria a reţinut că la iniţiativa lui P. B. au fost înfiinţate trei entităţi cu personalitate juridică, având în obiectul lor de activitate, printre altele, înfiinţarea de barouri. Aceste entităţi erau Asociaţia de binefacere "Bonis Potra" Deva, Asociaţia "Figaro Potra" Alba Iulia şi Filiala Băleşti Gorj a Asociaţiei "Figaro Potra”, dintre care doar Asociaţia "Bonis Potra" a înfiinţat efectiv baroul constituţional.

În ceea ce priveşte înfiinţarea baroului constituţional, s-a reţinut că Asociaţia „Bonis Potra"  a dobândit personalitate juridică printr-o hotărâre din 5 august 2002 a Judecătoriei Deva, iar prima decizie, din data de 10 septembrie 2002, privea crearea „Baroului constituţional român”, însă la data de 3 februarie 2003, Judecătoria Deva a ordonat dizolvarea asociaţiei „Bonis Potra", la solicitarea Baroului (tradiţional) Hunedoara,  pe motiv că obiectul său statutar era ilicit şi contrar ordinii publice instituită prin Legea nr. 51/1995, soluţia devenind irevocabilă prin respingerea recursului.

De asemenea, împotriva hotărârii din 05.08.2002 a Judecătoriei Deva, prin care Asociaţia „Bonis Potra" a dobândit personalitate juridică, procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. a formulat recurs în anulare, recurs care a fost admis şi, astfel, cererea de înregistrare a Asociaţiei „Bonis Potra" a fost înlăturată pe fond.

Sub acelaşi aspect, s-a mai reţinut că prin cererea nr. 24057/2003, înregistrată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, P. B. a solicitat să se constate că prin dizolvarea asociaţiei i-a fost negat dreptul la liberă asociere, însă şi această plângere i-a fost respinsă, Curtea  apreciind că, întrucât printre obiectele statutare ale Asociaţiei „Bonis Potra” figura „crearea de barouri”, fapt ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, care interzice crearea de barouri şi exercitarea profesiei de avocat în afara Uniunii Avocaţilor din România, ingerinţa în exercitarea dreptului la libertatea de asociere era necesară într-o societate democratică şi a vizat un scop legitim, respectiv apărarea ordinii publice şi protejarea drepturilor şi libertăţilor celor care fac apel la un avocat pentru apărarea intereselor lor.

Prin urmare, Baroul constituţional român trebuie considerat ca dispărut în chiar momentul în care a fost dizolvată Asociaţia „Bonis Potra".

În ceea ce priveşte U.N.B.R. constituţională, Judecătoria a reţinut că în luna iunie 2004, membrii Filialei Băleşti Gorj a Asociaţiei ”Figaro Potra” hotărăsc înfiinţarea a 42 de ”barouri” şi a „Uniunii Avocaţilor din România/Uniunii Naţionale a Barourilor din România”, toate cu personalitate juridică, însă persoanele juridice de drept public se pot înfiinţa doar prin lege, iar nu de către persoane fizice, subiecte de drept de sine stătătoare, scopul lor trebuind să fie interesul public, ceea ce nu este cazul cu U.A.R./U.N.B.R. – constituţională.

Pentru aceste motive, instanţa a apreciat că nici „Uniunea Naţională a Barourilor din România Bota” şi nici elementele sale componente, membre, anume „Barourile Bota”, nu există din punct de vedere juridic.

 De asemenea, Judecătoria a mai reţinut că, chiar dacă am aprecia că Barourile constituţionale şi U.A.R./U.N.B.R. constituţională au fost înfiinţate de către Filiala Băleşti Gorj a Asociaţiei ”Figaro Potra” (persoană juridică) şi nu de către membrii acesteia (persoane fizice), trebuie să se ţină cont de faptul că prin sentinţa civilă nr. 51/20.12.2004 a Judecătoriei Târgu Jiu a fost admisă cererea formulată de petiţionara Baroul Cluj împotriva respectivei filiale, iar instanţa a dispus dizolvarea acesteia, soluţie motivată în principal pe faptul că au fost încălcate prevederile Legii nr. 51/1995, precum şi pe faptul că prin Hotărârea nr. 5/2003 a Asociaţiei Figaro Potra Alba Iulia, Adunarea generală a asociaţiei, statutar constituită, a hotărât dizolvarea ei, respectiva hotărâre rămânând definitivă prin decizia civilă nr. 307/A/06.07.2007 a Tribunalului Gorj şi irevocabilă prin anularea recursului promovat în dosarul nr. 180/95/2005 al Curţii de Apel Craiova.

Prin urmare, având în vedere că pârâta nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, iar singura structură legitimă este U.N.B.R. tradiţională şi barourile aferente, instanţa a constatat că aceasta utilizează fără drept însemnele specifice profesiei de avocat, motiv pentru care a admis acţiunea formulată de reclamantul Baroul Harghita în modalitatea descrisă prin dispozitivul sentinţei.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere, s-a dispus respingerea acesteia, reţinându-se că în cazul în care hotărârea nu este respectată de bună voie de către pârâtă, se poate pune în executare prin intermediul executorilor judecătoreşti.

Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat apel pârâta, cale de atac respinsă de Tribunalul Harghita prin decizia civilă nr.87/13 septembrie 2012.

Pentru a decide în sensul arătat, Tribunalul a reţinut că, astfel cum rezultă din prevederile art. 16 din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data de 28.09.2006, când susţine pârâta că ar fi fost admisă în avocatură), pentru a putea exercita profesia de avocat persoana interesată trebuia să susţină un examen organizat de barou, potrivit legii şi statutului profesiei.

În cauză, pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii acestor condiţii impuse de lege, iar faptul că este înscrisă în U.N.B.R.- structura „Bota”, uniune care a organizat examenul de primire al acesteia în profesie, a decis înscrierea în tabloul avocaţilor şi înfiinţarea cabinetului de avocat, nu înseamnă respectarea condiţiilor legale amintite.

De asemenea, s-a reţinut că Baroul Harghita - tradiţional are personalitate juridică dobândită prin lege, astfel că nu este necesar să fie înfiinţat în altă modalitate, iar în prezent U.N.B.R. barourile „Bota” au încetat să mai existe ca urmare a dizolvării Asociaţiei Figaro Potra Alba Iulia şi a Filialei Băleşti Gorj.

Pârâta a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând – prin invocarea motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7, 8  şi 9 din Codul de procedură civilă, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii reclamantului.

Prin intermediul memoriului de recurs s-a susţinut că instanţa de apel a încălcat în mod flagrant principiul neretroactivităţii legii, întrucât a concluzionat că înfiinţarea de barouri în afara U.N.B.R. este interzisă, deşi modificarea Legii nr. 51/1995 a avut loc după apariţia U.N.B.R. -  Structura Pompiliu Bota, precum şi după apariţia barourilor componente ale respectivei uniuni.

S-a mai arătat că în mod eronat a reţinut Tribunalul că o asociaţie înfiinţată în baza O.G. nr. 26/2000 nu poate avea dreptul de a înfiinţa barouri şi o Uniune Naţională a Barourilor din România pe considerentul că Legea nr. 51/1995 stabileşte în mod clar faptul că profesia de avocat se exercită numai de membrii barourilor, legea nefăcând vreo distincţie sau altă precizare cu privire la modul de înfiinţare şi funcţionare a acestora.

De asemenea, recurenta a susţinut că instanţa nu a arătat prin ce modalitate Uniunea Naţională a Barourilor din România - Structura Bota a fost declarată în afara legii, neputându-se reţine ce modificare ulterioară a legii înseamnă automat scoaterea în afara legii a acestei entităţi, având în vedere şi faptul că legea nu retroactivează decât în anumite cazuri strict prevăzute de lege, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

În fine, recurenta a arătat că prin decizia penală nr. 1047/21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti a fost achitată de sub acuza săvârşirii infracţiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat (pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii), iar la dosarul cauzei nu există niciun act prin care să se fi dispus desfiinţarea cabinetului său de avocatură şi nici vreo hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat irevocabil că activitatea pe care o desfăşoară este în afara legii.

Reclamantul nu a depus întâmpinare.

Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Cazul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 din Codul de procedură civilă are în vedere ipoteza în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, însă, astfel cum rezultă din considerentele anterior expuse ale deciziei instanţei de apel, aceasta a argumentat suficient de clar soluţia adoptată, reliefând sintetic propriile-i opinii şi răspunzând punctual criticilor invocate de către pârâtă.

Prin urmare, acest motiv de recurs nu este incident.

De asemenea, nu se conturează nici ipoteza reglementată de art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, text ce vizează interpretarea greşită a actului  juridic dedus judecăţii sau schimbarea naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.

În realitate, criticile invocate de către pârâta  - recurentă tind a se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, respectiv acela privind ipoteza în care hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii, însă nici acesta nu este incident în cauza dedusă judecăţii.

Astfel, relevante sub aspectul îndreptăţirii pârâtei de a exercita profesia de avocat sunt prevederile art. 1  alin. 2 şi 3 din Legea nr. 51/1995 (astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 255/2004,  care dispun în sensul că profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, iar constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise, actele de constituire şi de înregistrare ale acestora fiind nule de drept.

Cum norma legală evocată era în vigoare la data 28 septembrie 2006, când pârâta pretinde că a promovat examenul de admitere în profesia de avocat, Curtea a constatat că în mod greşit se invocă de către aceasta încălcarea principiului neretroactivităţii legii, neavând relevanţă sub acest aspect împrejurarea că barourile şi U.N.B.R. din „structura Bota” au fost înfiinţate anterior, ele pierzându-şi orice fel de legitimitate la data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004.

Pe de altă parte, pârâta nu a devenit membră a corpului profesional al avocaţilor în condiţiile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 51/1995, forma aflată în vigoare la aceeaşi dată de 26 septembrie 2006, deoarece nu a susţinut examenul de admitere în faţa unui barou recunoscut ca fiind legitim prin dispoziţii legale anterior amintite, ci a unui barou constituit de o asociaţie înfiinţată în baza O.G. nr. 26/2000, care nu era abilitat din punct de vedere legal să organizeze un astfel de examen, deoarece nu făcea parte din structura Uniunii Naţionale a Barourilor din România, uniune la care face trimitere art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995.

Mai mult, atât U.N.B.R. – Bota, cât şi barourile din structura acesteia şi-au încetat existenţa ca urmare a dizolvării Asociaţiei „Figaro Potra” Alba Iulia, prin Hotărârea nr. 5/2003 a Adunării Generale a respectivei asociaţii, precum şi ca efect al dizolvării Filialei Băleşti Gorj a aceleiaşi asociaţii, prin sentinţa civilă nr. 51/20.12.2004 a Judecătoriei Târgu Jiu.

Din perspectiva celor anterior expuse, Curtea a constatat că în mod corect au reţinut primele două instanţe că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de Legea nr. 51/1995 pentru a putea exercita profesia de avocat, nefiind relevantă achitarea dispusă în cadrul procesului penal - care a avut în vedere neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii şi nici împrejurarea că nu există vreun act prin care să fi fost desfiinţat cabinetul său de avocatură sau o hotărâre judecătorească prin care să se fi constatat irevocabil că activitatea pe care o desfăşoară este în afara legii.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că în cauză nu se identifică motivele de nelegalitate invocate prin recursul examinat, astfel că a dispus respingerea acestuia ca nefondat, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare