Cheltuieli de judecată. Chitanţă ce atestă plata onorariului de avocat, dar în baza unul alt contract de asistenţă juridică decât cel încheiat pentru reprezentarea părţii în cauză. Respingere

Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia civilă nr. 966/R din 23 aprilie 2010

Prin Încheierea civilă nr. 120 din 12 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a constatat renunţarea reclamantei S.C. I. S.A., Cluj-Napoca la judecarea acţiunii civile formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.R.L. Cluj-Napoca, având ca obiect rezoluţiune contract.

S-a înlăturat obligaţia stabilită în sarcina reclamantei de a achita eşalonat taxa judiciară de timbru în sumă de 100.179,72 lei.

Reclamanta a fost obligată să plătească în favoarea pârâtei cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 2.000 lei.

Pentru a pronunţa această încheiere tribunalul a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta S.C. I. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.R.L.: rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 03.04.2007 cu numărul de intrare 4997, modificat şi completat prin Actul Adiţional nr. 1 din 16.04.2007 cu numărul de intrare 5086 şi prin Actul Adiţional nr. 2 din 03.04.2007 cu numărul de intrare 6748, încheiat între reclamantă în calitate de promitentă-cumpărătoare şi pârâta în calitate de promitentă vânzătoare deoarece pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale astfel încât s-a solicitat desfiinţarea antecontractului şi punerea părţilor în situaţia anterioară, cu restituirea avansului plătit de către reclamantă şi cu plata tuturor penalităţilor aşa cum au fost stipulate în Antecontract, Cap. VIII, art. 8.1.

Prin Încheierea civilă nr. 5/CC/14.01.2010 a fost admisă cererea de eşalonare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamantă, dispunându-se eşalonarea sumei de 100.179,72 lei în 12 rate lunare de câte 8.348,30 lei, cu scadenţa în data de 25 a fiecărei luni.

La data de 08.03.2010, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere de renunţare la judecata cauzei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 246 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. Potrivit alin. 3 al aceluiaşi text legal, dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.

Tribunalul a constatat ca fiind îndeplinite cerinţele art. 246 alin. 1 C.pr.civ., iar în temeiul alin. 2 al aceluiaşi text, constatând renunţarea la judecarea acţiunii civile formulate de reclamantă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC I. SA Cluj-Napoca solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul anulării obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată că cu toate că în mod corect a apreciat instanţa de fond ca fiind incidente dispoziţiile art. 246 alin. 3  şi art. 147 alin. 3 C.proc.civ. însă apreciază că individualizarea în concret a obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată nu a fost realizată în mod corect, raportat la momentul şi stadiul procesual la care a intervenit renunţarea la judecată.

Astfel, art. 247 alin.3 C.proc.civ. precizează că judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, când constată că sunt nepotrivite de mici sau de mari faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Având în vedere că renunţarea reclamantei la judecarea cauzei s-a făcut chiar înainte de prima zi de înfăţişare, respectiv la data de 08.02.2010, la termenul din data de 12.02.2010 fiind prezente părţile, astfel reprezentantul pârâtei a fost prezent la un singur termen de judecată întocmind întâmpinarea.

Consideră că în acest caz se impune o reevaluare a cheltuielilor ocazionate de prezentul proces în funcţie de munca depusă în concret pentru această cauză.

SC M. SRL Cluj-Napoca, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să dovedească efectuarea acestora, iar în cazul în care nu fac această dovadă până la închiderea dezbaterilor în stadiul procesual pentru care pretind respectivele cheltuieli de judecată atunci bazat pe principiul răspunderii pentru culpă pot solicita aceste cheltuieli pe calea unui proces separat.

În cauză s-a constatat renunţarea reclamantei la judecarea acţiunii civile formulată iar reclamanta a fost obligată să plătească în favoarea pârâtei cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 2.000 lei.

Teoretic, potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă soluţia este corectă dar trebuie sesizat că reprezentarea pârâtei în proces s-a făcut în baza contractului de asistenţă juridică nr. 51/2009, potrivit menţiunilor din împuternicirea avocaţială aflată la dosar.

Reprezentanta pârâtei a depus o chitanţă potrivit căreia a solicitat să i se acorde cheltuieli de judecată dar această chitanţă este emisă pentru plata contractului de asistenţă juridică 42/2009, deci un alt contract care nu interesează cauza de faţă.

Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât şi al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 şi art. 3041 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta SC I. SA CLUJ NAPOCA împotriva încheierii civile nr. 120 din 12.02.2010 a Tribunalului Cluj, pe care o va modifica în sensul că va înlătura dispoziţia privind obligarea reclamantei la plata în favoarea pârâtei a cheltuielilor de judecată parţiale în sumă de 2000 lei.

Restul dispoziţiilor încheierii precizate vor fi menţinute, nefiind atacate.

Domenii speta

Spete similare