Evaluare performanțe individuale ale funcționarilor publici.

În lipsa unor noi obiective individuale şi criterii de performanţă, evaluarea efectuată, cu rezultat total diferit față de evaluările anterioare şi fără nicio justificare, apare ca fiind rezultatul arbitrar al exercitării dreptului de apreciere a autorităţii publice.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal la data de 06.02.2017, reclamantul  D.L. a contestat Raportul de evaluare a activităţii pentru perioada 17.10.2016 – 31.12.2016, întocmit la data de 30.01.2017 de DGRFP, solicitând anularea acestuia şi obligarea pârâtei la întocmirea unei noi evaluări.

Prin sentința civilă din data de 06.02.2018, Tribunalul a admis acțiunea și a anulat Raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici din clasa I, privind pe reclamant, pentru perioada 17.10.2016 – 31.12.2016 . A dispus totodată obligarea  pârâtei D.G.R.F.P. Galaţi  la reluarea  procedurii de evaluare a reclamantului.

 Pentru a pronunța acaestă hotărâre, instanța a reținut că reclamantul D.L. are calitatea de funcţionar public, ocupând funcţia se şef Serviciu Soluţionare Contestaţii 1.

Potrivit art. 106 din HG 611/2008, în scopul formării unui corp profesionist de funcţionari publici, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici stabileşte cadrul general pentru:

a) corelarea obiectivă dintre activitatea funcţionarului public şi cerinţele funcţiei publice;

b) aprecierea obiectivă a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, prin compararea gradului de îndeplinire a obiectivelor individuale stabilite cu rezultatele obţinute în mod efectiv;

c) asigurarea unui sistem motivaţional, prin recompensarea funcţionarilor publici care au obţinut rezultate deosebite, astfel încât să fie determinată creşterea performanţelor profesionale individuale;

d) identificarea necesităţilor de instruire a funcţionarilor publici, pentru îmbunătăţirea rezultatelor activităţii desfăşurate în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite.

În situaţia de faţă, conducătorul autorităţii pârâte a procedat la evaluarea performanţelor profesionale individuale ale reclamantului, aflat în subordinea directă a acestuia, pe perioada 17.10.2016 – 31.12.2016, fiind  acordat calificativul „bine” cu un punctaj de 4,41 potrivit fişei de evaluare, comunicată reclamantului la data de 23.12.2013.

Fiind nemulţumit de rezultatul evaluării, reclamantul s-a adresat direct instanţei, în condiţiile art. 120 alin. 5 din HG 611/2008, contestând punctajul acordat la criteriile de performanţă indicate în contestaţie, subliniind lipsa motivării punctajului acordat la o parte dintre indicatorii de performanţă. 

Faţă de această situaţie, acţiunea formulată nu este inadmisibilă, ci chiar obiectiv încuviinţată de lege.

Din procesul verbal nr. /30.01.2017, întocmit de DGRFP, Tribunalul reţine că, pe parcursul interviului  desfăşurat ca etapă a procesului de evaluare  încheiat între evaluator şi reclamant în calitate de funcţionar public evaluat,  au existat diferenţe de opinie între cei doi asupra consemnărilor făcute (în special pentru nota acordată la criteriul „Abilităţi de mediere şi negociere ca urmare a comportamentului inadecvat/în afara cadrului legal stabilit de Codul de conduită al funcţionarului public evaluat faţă de directorul general al DGRFP). Nu există însă niciun indiciu cu privire la cele reţinute, cu atât mai mult cu cât, în perioadele anterioare, în urma evaluărilor întocmite, aceleaşi criterii de performanţă sunt notate cu punctaj mare sau maxim iar, din adresa nr. /09.10.2017, a reieșit că reclamantul nu a fost sancţionat disciplinar sau atenţionat în altă modalitate administrativă în perioadele 01.01.2015 – 31.12.2015, 01.01.2016 – 16.10.2016 şi 17.10.2016 – 31.12.2016.

Analizând  procedura de acordare a calificativului, respectiv limitele în care angajatorul şi-a exercitat puterea discreţionară, care nu poate depăşi limitele legalităţii şi fără a se substitui în atribuţiile evaluatorului, Tribunalul reţine că rezultatul evaluării activităţii profesionale a reclamantului din perioada 17.10.2016 – 31.12.2016 este lipsit de orice motivare, în condiţiile în care evaluatorul a avut în vedere aceleaşi obiective şi criterii de performanţă analizate cu ocazia evaluării activităţii profesionale desfăşurate în perioada imediat anterioară, respectiv 01.01.2016 – 16.10.2016, activitate evaluată cu calificativul „Foarte bine” iar criteriile de performanţă notate mari sau maxime.

Potrivit art. 110 alin. 1 şi 2 din HG 611/2008,  persoanele care au calitatea de evaluator potrivit art. 107 alin. (2) au obligaţia de a stabili obiective individuale pentru funcţionarii publici prin raportare la funcţia publică deţinută, gradul profesional al acesteia, cunoştinţele teoretice şi practice şi abilităţile funcţionarului public. Performanţele profesionale individuale ale funcţionarilor publici sunt evaluate pe baza criteriilor de performanţă stabilite potrivit prevederilor prezentei hotărâri, în funcţie de specificul activităţii compartimentului în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea.

În lipsa unor noi obiective individuale şi criterii de performanţă, evaluarea efectuată, cu rezultat total diferit, şi fără nici o justificare, apare ca fiind rezultatul exercitării dreptului de apreciere a autorităţii publice într-un mod arbitrar.

Potrivit practicii judiciare în materie, dreptul de apreciere nu echivalează  cu posibilitatea de a acţiona abuziv, arbitrar, fără justificări legale şi în afara oricărui control, exercitarea lui fiind supusă principiului proporţionalităţii, care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea are obligaţia să îl îndeplinească şi drepturile sau interesele legitime private ce pot di lezate prin conduita administraţiei.

De asemenea, se reţine că orice decizie de natură a produce efecte privind drepturile şi libertăţile fundamentale trebuie motivată nu doar din perspectiva competenţei de a emite acel act administrativ, ci şi din perspectiva posibilităţii persoanei şi a societăţii de a aprecia asupra legalităţii şi temeiniciei  măsurii, respectiv, asupra respectării graniţelor dintre puterea discreţionară şi arbitrariu. A accepta teza potrivit căreia angajatorul nu trebuie să-şi motiveze deciziile, echivalează cu golirea de conţinut a esenţei democraţiei, a statului de drept bazat pe principiul legalităţii.

Motivarea reprezintă o obligaţie generală a autorităţii publice, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinind un dublu rol: acela de transparenţă în profitul beneficiarului actului, care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, precum şi acela de a conferi instanţei un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului respectiv.

În raport de aceste aspecte, având în vedere faptul că, astfel cum s-a arătat mai sus, evaluatorul nu a examinat în mod real activitatea profesională a reclamantului, în perioada 17.10.2016 – 31.12.2016, instanţa reţine că vătămarea produsă reclamantului prin actul emis nu poate fi înlăturată decât prin anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici din clasa I, privind pe reclamant, pentru perioada 17.10.2016 – 31.12.2016 şi obligarea pârâtei să reia procedura de evaluare a reclamantului, urmând a examina motivele invocate de acesta  referitoare la punctajul acordat, având în vedere, acolo unde este cazul, documentele relevante aflate în posesia angajatorului, precum şi eventualele dovezi pe care reclamantul va înţelege să le depună în susţinerea afirmaţiilor sale.

Pentru aceste motive, având în vedere şi disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, instanţa va admite acţiunea formulată, va anula raportul de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici din clasa I, privind pe reclamant, pentru perioada 17.10.2016 – 31.12.2016 şi va dispune obligarea  pârâtei la reluarea  procedurii de evaluare a reclamantului.

Prin decizia civilă din data de 21.06.2018, Curtea de Apel a resăins, ca nefondat, recursul declarant de pârâta DGRFP.

Instanța de control judiciar a reținut că printr-o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente, instanța de fond  a stabilit adevăratele raporturi juridice, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

În mod corect instanța de fond a apreciat că raportul de evaluare este rezultatul unei activități pur formale și că se impune anularea acestuia. Este indiscutabil faptul că angajatorul are prerogativa efectuării activității de evaluare a funcționarului public și cea a acordării calificativului corespunzător. Însă rezultatul activității de evaluarea trebuie să se concretizeze în acordarea unor calificative care să reflecte criteriile ce au fost avute în vedere și cauzele pentru care anumite elemente ale activității funcționarului public au fost apreciate ca necorespunzătoare. În caz contrar activitatea de evaluare poate reprezenta exercitarea unei prerogative în mod discreționar și care cu siguranța nu va duce la îndeplinirea finalității activității de evaluare, respectiv îmbunătățirea calității serviciului public.

În speța de față pârâta nu a explicat în nici un fel care au fost motivele pentru care în decursul unui an de zile aprecierea abilităților reclamantului de mediere și negociere au scăzut de la nota 5 la 1 iar cea a obiectivității în aprecieri de 5 la 3.

Prin hotărârea pronunțată instanța de fond nu s-a substituit în nici un fel evaluatorului ci dispus reluarea procesului de evaluare cu respectarea în mod real a prevederilor art. 110 din HG 611/2008 pe care chiar recurenta le invocă în susținerea recursului.

Față de cele mai sus menționate și apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmează să fie respins recursul pârâtei ca fiind nefondat.

Domenii speta

Spete similare