Noţiunea de „nivelul maxim al salariului de bază sau indemnizaţiei de încadrare”. Raportare la salarizarea din cadrul aceleiasi instituţii sau autorităţi publice.

Noţiunea de „nivelul maxim al salariului de bază sau indemnizaţiei de încadrare”. Raportare la salarizarea din cadrul aceleiasi instituţii sau autorităţi publice.

În vederea egalizării prevăzute de art.3 1 alin.1 din OUG nr.57/2015 "nivelul maxim al salariului de bază sau indemnizaţiei de încadrare",urmează să se stabilească  prin raportare la aceeași funcție,grad,gradație,vechime în muncă și în specialitate,aceleași condiții de studii din cadrul aceleiași instituții/autorități,ceea ce presupune identitatea de ordonator de credite,conform alin.1 3  al art.3 1 din Ordonanță. 

Astfel, solicitarea apelanţilor - reclamanţi, constând în egalizarea tuturor salariilor aferente funcţiilor, gradelor profesionale şi gradaţiilor la nivelul unei familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică ar încălca normele de drept material aplicabile în domeniul salarizării, care creează anumite diferenţieri între sistemele de salarizare ale instituţiilor publice, nivelul ierarhic al acestora, diferenţieri regăsite în anexele la legile-cadru de salarizare sau legile anuale de salarizare,cum corect s-a statuat prin hotărârea apelată.

Prin urmare, stabilirea nivelului maxim în plată se raportează strict la categoria de funcţie publică şi nivelul de ierarhizare corespunzător, nu la nivelul maxim (ca şi cuantum) stabilit pentru întreaga familie ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie". O interpretare contrară excede intenţiei de reglementare exprimată la art.31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015 şi nu corespunde principiului privind instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, invocat în considerentele Curţii Constituţionale (paragraful 28 din Decizia nr.794/2016).

(Curtea de Apel București, Secţia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia Nr.1531 din 15 martie 2018)

Prin apelul formulat, reclamantii arata că, prin cererea de chemare în judecată, au solicitat obligarea pârâtului PJC să emită ordinele de salarizare pentru perioada 27 martie 2014-31.01.2017, pentru fiecare dintre reclamanţi, raportat la nivelul maxim aflat în plată al salariului de bază, indemnizaţie de încadrare, din cadrul tuturor Instituţiilor Prefectului, aşa cum acestea au fost comunicate instanţei de către MAI ca ordonator principal de credite, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în muncă sau specialitate; obligarea pârâtului PJC la stabilirea nivelului maxim al salariului/indemnizaţiei de încadrare după nivelul maxim aflat în plată la nivelul CJC, începând cu data de 01.01.2017, respectiv 01.02.2017 având în vedere că nivelul maxim de salarizare în CJC este stabilit în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr.794/15.10.2017; obligarea pârâtului, PJC la calcularea, acordarea şi plata către apelanții reclamanți a sumelor restante datorate cu titlul de drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă, precum şi în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, obligarea pârâtului MAI, ca ordonator principal de credite la aprobarea plăţii tuturor sumelor cuvenite ca drepturi salariale solicitate prin cerere de chemare în judecată şi asigurarea fondurilor necesare pentru plata acestora într-o singură tranșă, ţinând cont de prevederile art.7 alin.3 din OUG nr.30/2007 cu modificările şi completările ulterioare şi pentru ca sentinţa să-l fie opozabila; obligarea pârâtului PJC la plata cheltuielilor de judecată.

Menţionează astfel apelanții reclamanți că au susţinut în faţa instanţei de fond şi au demonstrat prin înscrisuri că sunt salariaţi ai PJC, încadraţi ca personal contractual în diferite compartimente sau servicii ale PJC. În această calitate, fac parte din familia ocupaţională "Administraţie" aşa cum aceasta este definită de Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, funcţionarii publici din cadrul instituţiilor Prefectului fac parte din familia ocupaţională „Administraţie" şi sunt salarizaţi conform Anexei 1 - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie", Capitolului I, litera a, punctele b) şi c) la acelaşi număr şi număr curent, după funcţie şi clasă şi la coloană „funcţii publice teritoriale", alături de funcţionarii publici din cadrul aparatului de specialitate al consiliilor judeţene. De asemenea, capitolul II, a aceluiaşi act normativ face referire la salarizarea personalului contractual din administraţia publică centrală de specialitate), servicii deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii judeţene, municipii, administraţia publică locală - consilii, primării şi servicii publice din subordinea acestora, rubrica Servicii deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii judeţene, municipii..."

Potrivit art.3^1 din OUG nr.57 din 9 decembrie 2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, modificată de OUG nr.43/2016, „(1) Prin excepţie de la prevederile art.1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

„(1^1) Sintagma "fiecare funcţie" prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

(1^2) În aplicarea prevederilor alin.(1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariate prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.

(1^3) În aplicarea prevederilor alin.(1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate'

Sintagma „fiecare funcţie" are o importanţă deosebită la stabilirea nivelului maxim de salarizare, deoarece legiuitorul, la alin.1^1 indică pentru angajator obligaţia de a ţine cont de funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent din Legea cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Decizia nr.794/15.12.2016 Curtea Constituţională a constatat că, în vederea egalizării prevăzute de art.3^1 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015 „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive urmează să se stabilească prin raportare la aceea funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale.

Astfel, Curtea arată că, pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (punctul 31 din Decizie).

În considerentele Deciziei, (punctul 37) Curtea reţine faptul că, până la adoptarea soluţiei legislative corespunzătoare, în temeiul art.147 alin.(4) din Constituţia României, din momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, instituţiile şi autorităţile publice urmează să aplice în mod direct prevederile constituţionale ale art.1 alin.(4), art.16, art.124 şi art.126 în privinţa stabilirii „nivelului maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau specialitate, după caz" al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, astfel cum a fost constatat prin prezenta decizie.

Urmărind prevederile legale mai sus arătate, au solicitat apelanții instanţei de fond să analizeze cererea prin raportare la nivelul maxim de salarizare aflat în plată, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau specialitate, aşa cum acesta a fost identificat ca urmare a informaţiilor furnizate de MAI şi CJC.

Prin sentinţa civilă nr.780/2017, Tribunalul Călăraşi a respins acţiunea formulată.

În mod netemeinic, instanţa de fond a reţinut şi a analizat solicitarea reclamanților ca vizând schimbarea grilelor de salarizare, numai pe criteriul că ocupau aceleaşi funcţii, grade/trepte, gradaţii, aceleaşi condiţii de studii şi fac parte din cadrul aceleiaşi categorii profesionale cu cea mai ridicată grila de salarizare din MAI ori din CJC.

Arată apelanții că prin dispoziţiile art.31 alin.(1) din OUG nr.57/2015 se instituie obligaţia salarizării personalului plătit din fonduri publice la nivelul maxim al salariului de bază din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, legiuitorul explicând angajatorului că este obligat să ţină cont de funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, în armonizarea sistemului de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, obiectiv urmărit prin Legea 284/2010, s-a avut în vedere stabilirea unei grile unice pentru toate instituţiile publice care fac obiectul acestei legi, care să definească salariul de bază pentru toate poziţiile din toate grupurile ocupaţionale (s-au stabilit şapte familii ocupaţionale şi una pentru instituţiile finanţate din venituri proprii) dar şi stabilirea unui sistem reformat şi simplificat de ierarhizare în sectorul bugetar care să cuprindă grupuri ocupaţionale şi grade şi care să se bazeze pe o metodologie de evaluare pe bază de ocupaţie şi responsabilităţi, astfel încât să promoveze remuneraţie egală pentru muncă egală. Aceste obiective au fost ulterior consolidate prin Decizia Curţii Constituţionale nr.794/2016, care la punctul 34 „ ... constată că, în vederea egalizării prevăzute de art.3^1 alin.(1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.57/2015, "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare", care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică."

În calitate de salariaţi - personal contractual - în cadrul PJC, se aflau în situaţii profesionale identice cu salariaţii - personal contractual - din cadrul Instituţiilor Prefectului din ţară sau din cadrul Consiliilor Judeţene, iar tratamentul juridic dat de Tribunalul Călăraşi, care constată că „este lesne cunoscut ca la judeţe mai mari există un volum de muncă mai mare, fapt ce a necesitat o grilă de salarizare în raport de aceste criterii", nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. Situaţia juridică a personalului contractual de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie, studii, este identică, condiţie în care şi tratamentul juridic aplicabil trebuie să fie acelaşi.

Totodată, este de observat faptul că atât în OG nr.57/2015, modificată prin OUG 20/2016, privind salarizarea personalului plătit din funcţii publice, cât şi în Decizia nr.794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale, legiuitorul nu trimite la criteriul valoric de clasificare a judeţelor, municipiilor şi oraşelor (HG 410/1991), ci subliniază necesitatea evitării discriminărilor salariale între titularii funcţiilor publice salarizate potrivit Legii cadru nr.284/2010, cu consecinţa egalizării, la nivelul cel mai înalt în plată, a drepturilor salariale ale persoanelor aflate în situaţii similare în cadrul aceluiaşi ordonator de credit.

Prin menţinerea reclamanţilor la un nivel de salarizare inferior prin comparaţie, cu salarizarea colegilor din cadrul aceluiaşi ordonator de credite, care fac parte din aceeaşi familie ocupaţională „administraţie" aşa cum acesta este definită de Legea 284/2010 şi îşi desfăşoară activitatea având acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie, studii, (vezi CJC, CJV), este încălcat principiul instituirii unui tratament egal, pentru situaţii care, nu sunt diferite, întrucât aşa cum au subliniat reclamanții, în calitate de personal contractual în cadrul PJC îşi desfăşurau activitatea în situaţii juridice similare colegilor din cadrul tuturor prefecturilor din ţară.

Prin precizările formulate se arată că,în drept cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art.3^ldin OUG nr.57 din 9 decembrie 2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, modificată prin OUG nr.43/2016, precum şi pe considerentele şi dispozitivul Deciziei CCR nr.794/15.12.2016, dispoziţiile art.l alin.2 lit.i din OUG 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea formelor de discriminare, art.161 din Legea 53/2000 privind Codul Muncii, art.117 din Legea nr.188/1999, privind statutul funcţionarilor publici.

Critică astfel apelanții reclamanți soluţia instanţei de fond, care a analizat restrictiv solicitarea lor, interpretând-o drept solicitare privind schimbarea grilelor de salarizare, în condiţiile în care aceștia doresc şi au susţinut aplicarea prevederilor art.3 alin.1 şi 3 din OUG nr.57/2015, astfel cum a fost completată prin OUG nr.20/2016, cu luarea în considerare a nivelului maxim de salarizare din cadrul Instituţiilor Prefectului, întrucât fac parte din aceeaşi categorie profesională, respectiv familie ocupaţională - administraţie.

Judecătorul fondului, deşi reţine, în motivare, dispoziţiile art.381 alin.1^1 şi art.l^3 din OG 57/2015, nu concretizează în drept temeiul pentru care apreciază ca aceste prevederi legale nu ne sunt aplicabile, rezumându-se a observa, în mod eronat în opinia titularilor prezentei căii de atac, faptul că "se tinde" la schimbarea grilelor de salarizare în pofida legii.

Mai mult decât atât instanţa de fond, fără a face o cercetare judicioasă, şi fără a exista probe administrate în cauza suspusă judecaţii concluzionează " lesne" ca la judeţe mai mari exista un volum de muncă mai mare, fapt ce a necesitat o grilă de salarizare în raport de aceste criterii", ori aceasta susţinere nu are nicio justificare legală, obiectivă sau rezonabilă. Situaţia juridică a personalului contractual de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie, studii, este identică, condiţie în care şi tratamentul juridic aplicabil trebuie să fie acelaşi. Prin Legea nr. 330/2009 legiuitorul stabileşte o diferenţiere a salariilor de bază pe funcţii în raport cu nivelul pregătirii profesionale, experienţa şi răspunderea în muncă. În cadrul fiecărei funcţii, salariile de bază se diferenţiază pe grade în cazul studiilor superioare, studiilor superioare de scurtă durată şi pe trepte profesionale în cazul studiilor medii, astfel încât să se asigure posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi cu experienţa acesteia în muncă. În cadrul fiecărui grad sau al fiecărei trepte profesionale, diferenţierea salariilor de bază se face pe un număr de 5 gradaţii, corespunzătoare celor 5 tranşe de vechime în muncă, prevăzute la art.16, cu excepţia funcţiilor publice, unde se utilizează 3 grade profesionale şi 3 trepte de salarizare.

În niciun caz textul de lege mai sus menţionat nu face referire la categoria judeţului, şi cu atât mai mult nu se referă la stabilirea salariului în raport de volumul de muncă, iar instanţa de fond nu indică prevederea legală care stabileşte salariile funcţionarilor publici - personal contractual, angajaţi în cadrul Instituţiilor Prefectului sau Consiliilor Judeţene, în raport de volumul de muncă ori categoria judeţului.

De asemenea, neîntemeiat instanţa reţine că "reclamanţii nu dovedesc cu nimic ca toate prefecturile din ţară au acelaşi volum de muncă de munca deşi numărul populaţiei diferă". În cursul cercetării judecătoreşti nu a fost luată în dezbatere o asemenea probă, instanţa nu a solicitat-o, nu s-a apreciat şi nu s-a dezbătut situaţia sau gradul de dificultate, volumul activităţilor desfăşurate de diverşi salariaţi - personal contractual din Instituţiile Prefectului din ţară.

Chiar dacă această probă ar fi fost apreciată de instanţa că utilă soluţionării cauzei, opinează că ar fi imposibil sau extrem de dificil de probat şi de analizat prin comparaţie activitatea fiecărui salariat - funcţionar public de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie, studii, la nivelul tuturor Instituţiilor Prefectului din ţară.

În aceste condiţii este de observat faptul că atât în OG nr.57/2015, modificată prin OUG 20/2016, privind salarizarea personalului plătit din funcţii publice, cât şi în Decizia nr.794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale, legiuitorul nu trimite la criteriul valoric de clasificare a judeţelor, municipiilor şi oraşelor (HG 410/1991), ci subliniază necesitatea evitării discriminărilor salariale intre titularii funcţiilor publice salarizate potrivit Legii cadru nr.284/2010, cu consecinţa egalizării, la nivelul cel mai înalt în plată a drepturilor salariale ale persoanelor aflate în situaţii similare în cadrul aceluiaşi ordonator de credite, situaţie în care consideră apelanții că se regăsesc.

Totodată, apreciază aceştia că netemeinică şi nelegală motivarea instanţei de fond cu privire la respingerea solicitării de corelare a salariului începând cu data de 01.01.2017, respectiv 01.02.2017, cu salariul maxim aflat în plată, pentru aceeaşi funcţie, grad/treaptă de salarizare, gradaţie, stabilit de Consiliul Judeţean Călăraşi, instituţie care a făcut aplicarea prevederilor art.3^l din OUG nr. 57, modificată prin OUG 20/2016, aşa cum au demonstrat prin înscrisurile probatorii.

Faptul că cele două instituţii publice au atribuţii diferite nu poate aduce atingere stabilirii salariului în raport de prevederile legale. Prin legea salarizării unitare nr.284/2010 legiuitorul a definit în concret categoriile de funcţionari publici astfel" funcţionarii publici din cadrul Instituţiilor Prefectului fac parte din familia ocupaţională" Administraţie" şi sunt salarizaţi conform Anexei 1- Familia ocupaţională de funcţii bugetare" Administraţie". Capitolul 1 litera A punctele b) şi c) la acelaşi număr şi număr curent, după funcţie, şi clasă şi la coloană funcţii publice teritoriale**, alături de funcţionarii publici din cadrul aparatului de specialitate al consiliilor judeţene, aşa cum sunt redate în lege...".. De asemenea, capitolul II - A, a aceluiaşi act normativ face referire la salarizarea personalului contractual din administraţia publică centrală de specialitate*), servicii deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii judeţene, municipii, administraţia publică locală - consilii, primării şi servicii publice din subordinea acestora, rubrica Servicii deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii judeţene, municipii...".

Prin întâmpinarea formulată, intimatul MAI a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat.

Văzând prevederile art. 480 alineatul 1 Cod Procedură Civilă, dar şi pe cele ale art. 476-477 din acelaşi cod (ce permit examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanţa de control judiciar şi în virtutea acestui caracter devolutiv al căii de atac, oferă posibilitatea complinirii motivării hotărârii apelate, dacă este cazul), Curtea va respinge apelul, ca nefondat  pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Nu sunt întemeiate criticile cuprinse în motivarea apelului reclamanților.

Soluţia Tribunalului se bazează pe o  corectă interpretare şi aplicare a normelor juridice relevante, dar şi pe o corectă apreciere a materialului probator administrat în cauză.

Analizând pretenţiile reclamanților, prin prisma probelor administrate şi a normelor legale incidente, Tribunalul legal a apreciat că sunt neîntemeiate.

Așadar,în cauză obiectul litigiului îl reprezintă modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale reclamanţilor în perioada 27 martie 2014-31 ianuarie 2017, raportat la nivelul maxim prevăzut pentru fiecare funcţie, grad profesional şi gradaţie din cadrul instituţiilor prefectului, apelanții reclamanți au solicitat astfel obligarea pârâtului PJC să emită ordinele de salarizare pentru perioada 27 martie 2014-31.01.2017, pentru fiecare dintre reclamanţi, raportat la nivelul maxim aflat în plată al salariului de bază, indemnizaţie de încadrare, din cadrul tuturor Instituţiilor Prefectului, aşa cum acestea au fost comunicate instanţei de către MAI ca ordonator principal de credite, pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în muncă sau specialitate; obligarea pârâtului PJC la stabilirea nivelului maxim al sariului/indemnizaţiei de încadrare după nivelul maxim aflat în plată la nivelul CJC, începând cu data de 01.01.2017, respectiv 01.02.2017 având în vedere că nivelul maxim de salarizare în CJCeste stabilit în acord cu Decizia Curţii Constituţionale nr.794/15.10.2017; obligarea pârâtului, PJC, la calcularea, acordarea şi plata către apelanții reclamanți a sumelor restante datorate cu titlul de drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata efectivă, precum şi în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, obligarea pârâtului MAI, ca ordonator principal de credite la aprobarea plăţii tuturor sumelor cuvenite ca drepturi salariale solicitate prin cererea de chemare în judecată şi asigurarea fondurilor necesare pentru plata acestora într-o singură tranșă, ţinând cont de prevederile art.7 alin.3 din OUG nr.30/2007 cu modificările şi completările ulterioare şi pentru ca sentinţa să-l fie opozabilă.

Se va avea în vedere că potrivit art.3^1 din OUG nr.57 din 9 decembrie 2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, modificată de OUG nr.43/2016, „(1) Prin excepţie de la prevederile art.1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

(1^3) În aplicarea prevederilor alin.(1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.

Drept urmare, în vederea egalizării prevăzute de art.3 1 alin.1 din OUG nr.57/2015 "nivelul maxim al salariului de bază sau indemnizaţiei de încadrare",urmează să se stabilească  prin raportare la aceeași funcție,grad,gradație,vechime în muncă și în specialitate,aceleași condiții de studii din cadrul aceleiași instituții/autorități,ceea ce presupune identitatea de ordonator de credite,conform alin.1 3  al art.3 1 din Ordonanță. 

Este adevărat că alin.1 1  al art.3 1 din Ordonanță definește sintagma„fiecare funcţie",prin raportare la Legea cadru nr.284/2010,dar această modalitate de definire nu poate extinde sfera de aplicare a art. 3 1 și la familia ocupațională ,atâta timp cât textul indică expres condiția salarizării la nivel maxim doar în cadrul aceleași autorități sau instituții publice.

Actele normative care au reglementat drepturile salariale ale personalului bugetar în perioada martie 2014 - iulie 2016 făceau referire, ca principiu, la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în cauză, nefiind vorba despre salarizarea din cadrul altei instituţii publice.

De asemenea, se solicită stabilirea drepturilor salariale începând cu 01 februarie 2017, corespunzător nivelului maxim acordat la nivelul CJC, având în vedere modalitatea de punere în aplicare a Deciziei Curţii Constituţionale nr.794/2016.

În lumina considerentelor exprimate de Curtea Constituţională prin Decizia nr.794/2016 pot fi avute în vedere doar drepturile salariale cu aplicabilitate generală stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, iar nu cele recunoscute în baza unor situaţii de fapt particulare.

Astfel, solicitarea apelanţilor - reclamanţi, constând în egalizarea tuturor salariilor aferente funcţiilor, gradelor profesionale şi gradaţiilor la nivelul unei familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică ar încălca normele de drept material aplicabile în domeniul salarizării, care creează anumite diferenţieri între sistemele de salarizare ale instituţiilor publice, nivelul ierarhic al acestora, diferenţieri regăsite în anexele la legile-cadru de salarizare sau legile anuale de salarizare,cum corect s-a statuat prin hotărârea apelată.

Ca atare, în mod întemeiat s-a reţinut faptul că se tinde ca „Tribunalul să procedeze la schimbarea grilelor de salarizare în pofida legii, numai pe criteriul că ocupă aceleaşi funcţii, grade/trepte, gradaţii, au aceiaşi vechime în muncă sau în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, fac parte din cadrul aceleiaşi categorii profesionale (...) " cererea în cauză excedând competenţelor instanţei.

Astfel, art.31 alin.(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare stabileşte obligaţia salarizării întregului personal la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei său autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Instituţia/autoritatea publică este definită la alin.(1) al aceluiaşi articol ca fiind „acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite.

În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de  subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate".

Şi această normă a fost supusă controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională apreciind că textul invocat nu contravine dispoziţiilor invocate din Constituţie, ci doar stabileşte definiţia "instituţiei sau autorităţii publice".

Prin urmare, în considerarea dispoziţiilor legale anterior invocate, nivelul maxim în plată utilizat ca etalon pentru stabilirea salariului de bază/indemnizaţiilor de încadrare ale personalului din cadrul instituţiilor prefectului este cel stabilit la nivelul tuturor instituţiilor prefectului, transpunerea etalonului la nivelul întregii familii ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie" fiind în dezacord cu normele legale invocate.

Totodată, salarizarea funcţionarilor publici se realizează, potrivit Anexei nr.1 la Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, pe categorii de funcţii (funcţii corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, funcţii publice de conducere, funcţii publice generale şi specifice de execuţie, funcţii publice specifice de manager public) şi niveluri de ierarhizare (funcţii publice de stat, teritoriale şi locale).

Prin urmare, stabilirea nivelului maxim în plată se raportează strict la categoria de funcţie publică şi nivelul de ierarhizare corespunzător, nu la nivelul maxim (ca şi cuantum) stabilit pentru întreaga familie ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie". O interpretare contrară excede intenţiei de reglementare exprimată la art.31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2015 şi nu corespunde principiului privind instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, invocat în considerentele Curţii Constituţionale (paragraful 28 din Decizia nr.794/2016).

Astfel, condiţiile în care personalul îşi desfăşoară activitatea se raportează la condiţiile de exercitare a atribuţiilor aferente postului ocupat, ipoteză normativă preluată, în mod corespunzător şi în cuprinsul art.1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, şi art.1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, autorităţile administraţiei publice locale funcţionează la nivelul comunelor, oraşelor şi judeţelor (ca autorităţi deliberative - consiliile locale şi consiliile judeţene, respectiv autorităţi executive - primarul şi preşedintele consiliului judeţean).

De asemenea, în Anexa nr.I la Legea-cadru nr.284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se face distincţia între Funcţii publice de stat, Funcţii publice teritoriale şi Funcţii publice locale. Cu alte cuvinte, aşa cum este construit sistemul de salarizare, rezultă fără dubiu faptul că, în sistemul ierarhic al autorităţilor şi instituţiilor publice ale statului, instituţia prefectului se situează „la nivel teritorial".

În contextul analizei implicaţiilor Deciziei nr.794/2016 a Curţii Constituţionale, nu trebuie nesocotit aspectul  invocat de către intimatul-pârât MAI, prin întâmpinarea formulată în calea de atac, respectiv acela că, în situaţia în care s-ar aprecia aplicabilă pentru PJCsalarizarea specifică pentru CJC, începând cu  data de 01.02.2017, apelanții reclamanți nu au fost în măsură să stabilească până la ce dată această situaţie va fi implementată.

Or, potrivit art.11 alin.(1) şi (4) şi art.38 alin.(2) lit.b) din Legea-cadru nr.153/2017, începând cu data de 01.07.2017, în cazul consiliului judeţean se modifică modalitatea de salarizare, respectiv drepturile salariale se stabilesc prin Hotărâre a Consiliului Judeţean, acestea putând fi variabile raportat la actul de voinţă al acestui organism şi în funcţie, de cheltuielile de personal aprobate.

Nu trebuie neglijat totodată că salarizarea personalului Instituţiilor prefectului este stabilită începând cu data de 01.07.2017 potrivit unor grile de salarizare stabilite prin Legea-cadru nr.153/2017. Pe cale de consecinţă, prin stabilirea drepturilor salariale ale salariaţilor PJC raportat la salarizarea personalului CJC s-ar încălca prevederile Legii-cadru nr.153/2017.

Solicitarea reclamanților ar conduce la crearea unui mecanism nelegal de salarizare, ajungându-se la o lex terţia.

Decizia Curții Constituţionale nr.794/2016 invocată de reclamanți nu este incidentă în cauză,întrucât vizează declararea ca neconstituțional a textului art.3 1 alin.1 2 din OUG nr.57/2015,care nu este aplicabil litigiului dedus judecății ,deoarece reclamanții nu au contestat neincluderea în salariul de bază a drepturilor salariale stabilite/recunoscute prin hotărâre judecătorească,sens în care nu pot fi avute în vedere prevederile Deciziei Curții Constituţionale nr.794/2016 menționate anterior.

Nu trebuie neglijat că în ceea ce privește dispozițiile art.31 alin.(1 1)  și (1 3) din OUG nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016,prorogarea unor termene,precum și unele măsuri fiscal bugetare Curtea Constituțională  a apreciat că sunt constituționale în raport cu criticile formulate .

Drept urmare,interpretarea realizată de apelanți este ruptă în contextul ansamblului,rolul considerentelor fiind acela de a explica în ansamblul său dispozitivul.

Nici principiile egalității și nediscriminării consacrate de ar.3 lit.c din Legea nr.284/2010 și art.27 din Legea nr.188/1999 nu au fost încălcate.

Astfel,principiile invocate nu înseamnă uniformitate,fiind admise soluții legislative diferite pentru situații diferite,justificate obiectiv.

Or, în cadrul aceluiași ordonator de credit PJC apelanții reclamanți beneficiază de venitul maxim în plată pentru funcțiile deținute,sens în care nu poate fi reținută încălcarea principiilor enunțate.

Soluţiile pronunţate în speţe similare nu reprezintă izvor de drept în dreptul românesc,sens în care nu poate fi reţinută în cauză jurisprudenţa invocată în  calea de atac,singurele decizii obligatorii potrivit dispoziţiilor art.517 alin.4 Cod procedură civilă fiind cele pronunţate în recursurile în interesul legii şi potrivit art.521 alin.3 Cod procedură civilă cele vizând pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Toate cele ce preced demonstrează legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, justificând în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă respingerea apelului, formulat de reclamanți, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare