Obligatia de a face.Obligarea fostului angajator să elibereze o adeverinţă tip pentru stabilirea pensiei de serviciu cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute de încadrare lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă s

Dosar nr...R O M Â N I A TRIBUNALUL DOLJ SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE SENTINŢA Nr...INSTANŢA Asupra cauzei de faţă :La data de 26 noiembrie 2018 reclamanta  MM a chemat în judecată pe pârâţii T D şi C de A C, având în vedere inclusiv considerentele Deciziei nr. 13/2016 din şedinţa din 13 iunie 2016, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (l')-(14) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, faţă de care cu deplin temei şi suport juridic a solicitat următoarele: -obligarea paratului T D sa elibereze adeverinţele individuale necesare recalculării pensiilor de serviciu avand in vedere OG nr. 10/2007 si a celorlalte acte normative la zi, în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a OUG nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 lei , plus un procent de 4% astfel cum se prevede în OUG 13/2008 şi la care să se adauge inclusiv creşterea procentuală de 10% potrivit legii nr. 293/2015, începând cu data de 09 aprilie 2015 la zi.A solicitat  a se reţine şi să se valorifice data intrării în vigoare a Legii nr. 171/2015, a Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 219/C/ 01.02.2017 precum şi Ordinul ÎCCJ nr. 283/25.10.2012; -obligarea C de A C, să emită deciziile în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a OUG nr. 20/2016, prin raportare la valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 lei, plus un procent de 4% astfel cum se prevede în OUG 13/2008 şi la care să se adauge inclusiv creşterea procentuală de 10% potrivit legii nr. 293/2015, începând cu data de 09 aprilie 2015 până la eliberarea efectiva a adeverinţelor ;- obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea O.G. 10/2007, a Legii nr. 71/2015 si a OUG nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea adeverinţelor si respectiv deciziilor potrivit prezentei cereri introductive, a diferenţei dintre veniturile pe care le-am obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 şi OUG nr. 20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 lei majorată cu 10%) si venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referinţă sectorială reţinută şi uzitată în prezcnl la determinarea salarizării lunare), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare corespondentă, calculată de la data de 9.04.2015 şi până la data plăţii efective;-obligarea pârâtului sa recalculeze pensiile de serviciu conform adeverinţelor si punerea lor in aplicare .Sub aspectul datei de 09.04.2015 ca fiind dată de reţinere a uzitării VRS 405 majorată cu 10%, solicită  a se reţine şi să se valorifice data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015 .În motivare cu privire la cererea deplin întemeiată şi justificată de salarizare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 lei majorată cu 10% începând cu data de 9 aprilie 2015, pentru soluţionarea deplin legală a prezentei cauze, a  arătat că:A îndeplinit funcţia de grefier în cadrul T D, iar in prezent sunt pensionară, in baza art. 68 din Legea 567/2004 si repusă in plata ca urmarea Legii 130/2015 pentru completarea Legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti si al parchetelor de pe langa acestea, iar la data pensionarii trebuia să ni se aplice OG 10/2007. La data eliberării adeverinţelor ca urmare a apariției Lg. 130/2015 nu s-a avut in vederea valoarea de referinţa sectorială 405 si nici acea majorările de 4% prevăzute în OUG 13/2008 şi respectiv de 10 % asa cum se prevede in această lege si in normele de aplicare a acestor dispoziţii legale.In şedinţa din 17 ianuarie 2017, Plenul CSM a recomandat ordonatorilor de credite, în raport de Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale, ca în cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familiale ocupaţionale să nu existe o salarizare diferită, raportată la mai multe valori sectoriale, valoarea de referinţă sectorială fiind o constantă, astfel că, diferenţele de salarizare în cadrul familiei ocupaţionale „Justiţie” din care facem si noi parte ,trebuie să rezulte exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi grad, care se aplică valorii de referinţă sectorială maximă, aflată în plată, de 405 lei, la care se adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.În acelaşi sens ,Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 stabileşte că nu poate exista o salarizare diferită raportată la mai multe valori de referinţă sectoriale. Prin urmare, diferenţele de salarizare în cadrul familiei ocupaţionale justiţiei trebuie să rezulte exclusiv din coeficienţii de multiplicare specifici fiecărei funcţii şi erad.Familia ocupaţională „Justiţie” este alcătuită in mod evident şi expres, conform reglementărilor în vigoare (Legea nr. 284/2010) din judecători, procurori, personal auxiliar de specialitate şi conex din instanţe şi parchete.

A arătat faptul că obligaţia şi dreptul corelativ ca la determinarea salarizării brute lunare cuvenită nouă a valorii de referinţă sectorială de 405 lei majorat cu 10%, este născut şi urmează a se dispune în consecinţă de instanţa de judecată ca începând cu data de 09.04.2015, data aplicabilităţii legii nr. 71/2015, ori din aceste consideraţiuni cererea şi pretenţia noastră are deplin temei şi suport juridic urmând ca instanţa de judecată să dispună în consecinţă prin hotărâre judecătorească care urmează a fi pronunţată.

Pe cale de consecinţă, a solicitat a se respinge orice alte susţineri şi aprecieri contrare promovate de către părţile litigante, acestea netrebuind a fi primate, fiind soluţionată astfel de prezenta cerere introductivă dedusă cercetării şi aprecierii judecătoreşti.Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au pus în aplicare reglementările legale enunţate anterior dar cu excluderea lipsită de suport juridic a grefierilor şi ale celuilalt personal de specialitate şi conex din instanţe şi parchete de a se proceda în mod similar şi în cazul lor. Mai grav, aceleaşi două instituţii au solicitat includerea în proiectul de buget pentru anul 2017 a sumelor necesare acestor majorări salariale exclusiv pentru categoria profesională a magistraţilor (a se vedea adresa Ministerului Justiţiei nr. 2/ 1244/19.01.2017), contrar avizului conform acordat de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.64 din 19.01.2017, act în care se precizează în mod expres că avizul conform (obligatoriu) al CSM este acordat doar în condiţiile includerii sumelor necesare pentru calculul salariilor din cadrul întregii familii ocupaţionale „Justiţie”, nu doar pentru magistraţi. Un astfel de demers generează impresia că invocarea reglementărilor legale referitoare la noua valoare de referinţă sectorială a fost de actualitate , strict până la momentul majorării propriilor indemnizaţii, iar nu pentru eliminarea inechităţilor existente în salarizarea personalului din justiţie. Prezenta cerere introductivă dedusă judecăţiii este motivată şi de nerespectarea dispoziţiilor legale si a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, publicata in Monitorul Oficial din 21.12.2016, anterior menţionată.

Prin aceasta decizie CCR a recunoscut practic hotărârile judecătoreşti privind valoarea de referinţa sectoriala unică, aplicabilă familiei ocupaţionale "Justiţie" pronunţate incă din 2008 (noi formulând astfel de acţiuni la data apariţiei OG 10/2007) această ordonanţă fiind amintită în decizia 794/2016 din Decizia ICCJ nr. 23/2015.A precizat că, prin adresa nr. 2/ 1244/19.01.2017, transmisă de Ministerul Justiţiei către Consiliul Superior al Magistraturii, se comunică faptul că MJ a transmis proiectul de buget pe anul 2017 la Ministerul Finanţelor Publice, fiind incluse fondurile necesare pentru achitarea drepturilor salariale doar pentru MAGISTRAŢI, raportate la o valoare de referinţa sectoriala de 405 lei la adaugă majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015. In acest proiect de buget nu au fost prevăzute sumele necesare si pentru personalul auxiliar de specialitate si conex, in conformitate cu prevederile Deciziei nr. 794/2016 a CCR, definitivă si general obligatorie, deşi aceste categorii de personal fac pare din familia ocupatională "Justiţie".Se impune aplicabilitatea Deciziei nr. 794/2016 a CCR si fată de categoriile de personal care au deplină legitimitate procesuală activă, noi toţi grefierii pensionari fiind parte a familiei ocupationale "Justiţie". Valoarea de referinţă sectoriala este un element constitutiv al salariului, recunoscută prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. A învederat faptul că începând cu anul 2010, salarizarea personalului bugetar este reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.Având în vedere diferenţele salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea reglementată prin legi anuale de salarizare, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea acestor inechităţi.In acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.Aceste intervenţii legislative au fost fireşti, absolut necesare faţă de realităţile din sistemul bugetar, întrucât au drept scop evitarea discriminărilor salariale între titularii funcţiilor publice salarizate potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, cu consecinţa egalizării, la nivelul cel mai înalt în plată, a drepturilor salariale ale persoanelor aflate în situaţii similare în cadrul aceluiaşi ordonator de credite.Astfel, prin Legea nr. 71/2015 publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 şi intrată în vigoare la 9 aprilie 2015, a fost aprobată Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări şi completări, relevante în prezentul litigiu:La articolul 1, după alineatul (5) s-a introdus un nou alineat, alineatul (51), cu următorul cuprins: „ (51) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decăt cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii ".Prin nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare se înţelege, conform art. 5 alin. (1j din OUG nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, acelaşi cuantum al salariului de bază cu cel al salariaţilor având aceeaşi funcţie, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, sumele aferente salariului de încadrare, precum şi sumele aferente sporurilor de care au beneficiat înainte de această dată, dacă salariatul angajat, numit sau promovat îndeplineşte aceleaşi condiţii de studii - medii, superioare, postuniversitare, doctorale de vechime şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, specifice locului de muncă la data angajării sau promovării.Potrivit art. I pct. 1 din OUG nr. 20/2016, la OUG nr. 57/2015 se introduce un nou articol, art. 3 ind. 1, cu următorul cuprins:Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1 ), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază, de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.In aplicarea alin. (1) şi (2), la stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la nivel maxim aferent funcţiei, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie/ specialitate din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în calcul majorările salariilor de bază ale personalului care beneficiază de prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi drepturile băneşti incluse în salariul de bază potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, numai pentru personalul care intră sub incidenţa celor două acte normative.In ceea ce priveşte formularea textelor art. 5 alin. (11) din OUG nr. 83/2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 şi art. 3 ind. 1 alin. (1) din OUG nr. 20/2016, unde se arată că personalul va fi salarizat la „nivel de salarizare maximă în plată pentru funcţiile similare”, respectiv la nivelul maxim alindemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective”, se observă că acestea nu suportă nicio condiţionare, niciun fel de circumstanţiere sau particularizare, astfel încât trebuie admis că potrivit principiului de drept conform căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă, astfel că include şi indemnizaţiile stabilite pe baza unei valori de referinţă sectorială majorată.Aşadar, întrucât textul art. 5 alin. (I1) din OUG nr. 83/ 2014, modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 şi art. 3 ind. 1 alin. (1) din OUG nr. 57/2015 (introdus prin OUG nr. 20/2016) nu făcea nicio distincţie, activitatea de egalizare a veniturilor la nivelul fiecărui ordonator principal de credite ar fi trebuit să presupună stabilirea celei mai ridicate indemnizaţii, în funcţie de diferitele repere profesionale (loc efectiv de muncă- judecătorie, tribunal, curte de apel, ÎCCJ, vechime în muncă şi vechime în funcţie), prin raportare inclusiv in indemnizaţiile în plată la nivelul aceluiaşi ordonator de credite, calculate în funcţie de o valoare de referinţă sectorială majorată si aflată în plată şi aducerea tuturor celor aliaţi într-o astfel de situaţie la nivelul cel mai ridicat.De altfel, această chestiune a fost tranşată prin Decizia Curţii Constituţional nr.794/15.12.2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (l')-(l4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile arţ 3 indice 1 alin. (I2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale.In cuprinsul deciziei, Curtea a reţinut că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/ 2016 (care se aplică întregului personal bugetar, inclusiv magistraţilor), s-au eliminat şi diferenţele provenite din faptul că o parte dintre magistraţii şi personalul asimilat, încadraţi în aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate au obţinut hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (în temeiul Codului de procedură civilă din 1865) sau definitive (în temeiul Codului de procedură civilă), prin care le-au fost recunoscute majorări salariate, în timp ce alţii nu obţinuseră asemenea hotărâri judecătoreşti. Astfel, urmare a intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 este aceea că, pentru fiecare funcţie, grad/ treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, indemnizaţia de încadrare a magistraţilor si a personalului asimilat este aceeaşi, stabilită la nivel maxim.De altfel, chiar înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin art. 1 alin. (5 indice 1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea sa de aprobare, Legea nr. 71/2015, s-a prevăzut aceeaşi soluţie legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim.

Aşadar, Curtea a constatat că, potrivit Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 20/2016, începând cu luna august 2016. pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, salariul de bază sau indemnizaţia de încadrare urma să fie acelaşi, respectiv aceeaşi, stabilită la nivel maxim, nefiind permis ca, spre exemplu, doi judecători de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii, să aibă indemnizaţii de încadrare diferite.In raport de cele mai sus evocate, salariul de bază/indemnizaţia de încadrare pentru reclamantă trebuie stabilit, începând cu data de 01.10.2016, la nivelul maxim aflat în plată, în cadrul familiei ocupaţionale justiţie.Acest nivel maxim este calculat în funcţie de o valoare de referinţă sectorială de 405 lei, astfel cum reiese din adresa nr. 2054/ 21.12.2016 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi din decizia din data de 04.07.2011 a Curţii de Apel Cluj.Dreptul de a avea drepturile salariale calculate potrivit Legii nr. 71/2015, prin raportare la indemnizaţiile având o valoare de referinţă sectorială de 405 lei, s-a născut la data de 09.04.2015, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015 însă pârâţii nu au emis adeverinţele corespunzătoare şi nici nu au plătit diferenţele dintre venituri/ pensie pe care le-aş fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015, cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 leişi venitul/pensia efectiv plătită, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială uzitată în prezent.Prin atitudinea omisivă, respectiv de refuz a emiterii dispoziţiilor/adeverinţelor cu indemnizaţia de încadrare raportata la valoarea de referinţă sectorială de 405 lei, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamanţilor, în înţelesul art. 1.531 din Codul civil din 2009, condiţiile trasate de acest text de lege (faptă ilicită - neemiterea ordinului de salarizare; prejudiciu - suma cuvenită potrivit ordinelor de salarizare neemise; legătura de cauzalitate şi vinovăţia) fiind îndeplinite.Prin urmare, este deplin îndreptăţită să solicite repararea pagubei cauzate în integrum , constând în diferenţa dintre venitul/pensia pe care l-ar fi obţinut potrivit Legii nr. 71/2015 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 lei ) şi venitul/pensia efectiv plătit, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în prezent uzitatăîn consecinţă, solicit repararea acestui prejudiciu şi obligarea la plata sumelor indicate, începând cu 9 aprilie 2015 până la recunoaşterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi adeverinte/ordine_de salarizare.In privinţa cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflaţie, precum şi a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, arăt că prin Decizia înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411, din 3 iunie 2014, s-au reţinut următoarele:In plus, a precizat că aşa cum rezultă din adresele emise de Tribunalul Dolj, pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitae se stabileşte în funcţie de media salariilor de bază brute lunare realizate.

În drept, a invocat OUG 13/2008; Legea nr. 71/2015; Legea 293/2015; Decizia CCRnr. 746/2015; Decizia ÎCCJ 13/2016; OG 83/2014 completată prin Legea nr. 71/ 2015; Decizia CCR nr. 794/2016 ; Decizia ÎCCJ nr. 13/2016. T D a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată arătand  că susţinerile reclamantei sunt nefondate.Conform art.68\ alin.l din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările şi completările ulterioare "(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 31, precum şi tehnicienii criminalişti din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate, pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare."Prin urmare, pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate se stabileşte în funcţie de media salariilor de bază brute lunare realizate. Atâta timp cât reclamanta, deja pensionată, nu a realizat venituri recalculate în funcţie de valoarea de referinţă sectorială solicitată, rezultă că nu ar putea beneficia de o altă pensie de serviciu decât cea stabilită deja.

Mai mult decât atât, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate se actualizează din oficiu, în fiecare an raportat la rata inflaţiei, conform art.68 ind 5 alin. 10 din Legea nr.567/2004 "Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică." şi nu în raport de veniturile personalului auxiliar de specialitate în activitate, astfel încât nu se impune actualizarea pensiilor de serviciu în funcţie de valorile de referinţă sectoriale modificate ulterior datei pensionării reclamantei.In acest act normativ nu există reglementări cu privire la recalcularea/revizuirea pensiilor de serviciu.Cu privire la Decizia nr. 23/2015 pronunţată de ICCJ pe care o invocă în apărare a menţionat că, aceasta vizează doar faptul că aceste creşteri salariale de 2%, 5%, 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 să fie avute în vedere la stabilirea pensiei de serviciu a magistraţilor şi nu are legătură cu drepturile salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi conex pensionat.Referitor la actualizarea cu indicele de inflaţie, apreciem că nu se poate dispune aceasta în situaţia în care reclamanta nu îşi mai desfăşoară activitatea în cadrul instanţei noastre, fiind pensionară, iar T D ca instituţie bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată tară bază legală pentru respectiva cheltuială.

Fondurile alocate de la bugetul de stat pentru plata drepturilor de personal pentru T D au fost aprobate prin legi anuale, legi ce nu cuprind un capitol distinct de cheltuieli pentru plata sumelor acordate de către instanţă, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată — chiar reprezentând indicele de inflaţie - nu se justifică.

Imposibilitatea aplicării indicelui de inflaţie se datorează şi faptului că, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanţele publice, „nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget şi nici angajată şi efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială”, iar art. 29 alin.3 din Legea nr. 500/2002 privind Finanţele publice, dispune: „cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată”, iar potrivit art.47 „creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol”Prin urmare, din dispoziţiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.Întrucât T D este o instituţie bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, apreciem că obligarea pârâtului la plata sumelor acordate de instanţă ar reprezenta stabilirea în sarcina instituţiei pârâte a unei obligaţii imposibile.

T D nu are alte surse de finanţare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflaţie putăndu-se face numai prin intervenţia legiuitorului.Deci, T D, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflaţiei nu are la dispoziţie alte surse de finanţare în afara celor alocate prin lege. Mai mult, apreciem că actualizarea conform indicelui de inflaţie apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o ameninţare spre a-1 determina să-şi execute obligaţia asumată.Astfel, pârâtul nu poate fi ţinut să execute obligaţia de a face invocată de reclamantă, eventuala obligare a acestuia la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflaţie fiind lipsită de cauză juridică.Prin urmare, având în vedere cele expuse, solicită să se respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.In drept, şi-a  întemeieat prezenta pe dispoziţiile art. 205 C. proc. civ. şi pe celelalte acte normative invocate. La data de  18 decembrie 2018 C de A C a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca lipsit de obiect a petitului 2 al cererii de chemare în judecată prin care reclamanta solicită obligarea C de A C să emită decizii în aplicarea Legii nr. 71/2015 şi a OUG nr. 20/2016 prin raportare la VRS de 405 lei, plus un procent de 4% astfel cum prevede OUG nr.13/2008 şi la care să se adauge inclusiv creşterea procentuală de 10% potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu data de 09.04.2015.A învederat că la data de 04.07.2018, preşedintele C de A C, în exercitarea atribuţiei ce-i incumbă prin prisma art. 37 din Legea nr. 567/2004 şi art. 7 (1) lit.o) din ROI, respectiv de a stabili drepturile salariate ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul C de A C şi al instanţelor arondate, a emis Decizia nr. 34/04.07.2018.Această decizie prevede că, în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul C de A C şi al instanţelor din raza de competenţă a acesteia beneficiază de un salariu de bază lunar stabilit prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei, iar în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, de un salariu de bază lunar stabilit prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 lei.

Prin acest act administrativ valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei stabilită de la data de 09.04.2015 cuprinde creşterile salariale de 2%, 5% şi 11%, precum şi aplicarea procentului de creştere salarială prevăzut de OG nr. 13/2008, iar începând cu data de 01.12.2015, la această valoare de referinţă sectorială s-a aplicat procentul de 10% stabilit prin Legea nr. 293/2015.

Aşadar, ţinând cont de faptul că prin decizia menţionată s-a dispus stabilirea salariului de bază prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei, începând cu data de 09.04.2015, respectiv 463,5 lei începând cu data de 01.12.2015, se constată că petitul 2 al cererii de chemare în judecată este lipsit de obiect.Admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C de A C cu privire la punctele 3 si 4 din cererea de chemare în judecată.a) La punctul 3 al acţiunii, reclamanta solicită obligarea pârâţilor la restituirea diferenţei dintre veniturile pe care le-ar fi obţinut potrivit Legii nr.71/2015 şi OUG nr.20/2016 (cu indemnizaţia calculată prin raportare la o VRS de 405 lei majorată cu 10%) şi venitul efectiv plătit, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare aferentă, calculată de la data de 09.04.2015 şi până la data plăţii efective.A subliniat faptul că instanţa nu a fost angajatorul reclamantei, raporturile de muncă ale acesteia fiind stabilite cu T D unde aceasta a avut calitatea de personal auxiliar de specialitate.A arătat că, în sistemul judiciar, C de A C şi tribunalele arondate, dintre care şi T D sunt entităţi juridice diferite, cu personalitate juridică şi competenţe administrative distincte.Sub aspectul rolului ordonatorilor de credite, invocăm art. 21 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, potrivit căruia, ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament şi bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, iar ordonatorii terţiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament repartizate şi utilizează creditele bugetare ce le- au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc.

Ca urmare, obligaţia efectivă de a achita drepturile de natură salarială în cazul personalului de la nivelul tribunalelor aparţine acestor instanţe, ca ordonatori terţiari de credite. în timp ce legea nu recunoaşte ordonatorului secundar atribuţia de plată.Or, din datele cauzei, rezultă că reclamanta a fost angajata T D care, potrivit art. 44 alin. 1 din Legea nr.304/2004 are calitatea de ordonator terţiar de credite, angajând, aşa cum rezultă din textele legale sus citate, cheltuieli cu propriul personal, cum este cazul reclamantei, în limita creditelor repartizate de ordonatorul secundar de credite.Aşadar, atribuţia preşedintelui C de A C este de a stabili drepturile salariate ale personalului auxiliar de specialitate, potrivit art. 37 din Legea nr. 567/2004 şi art. 7 (1) lit.o) din ROI, concretizată prin emiterea de decizii de salarizare, iar a C de A C, de a vira banii, în conformitate cu art. 21(3) din Legea nr. 500/2002, şi nu de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate, obligaţie care, aşa cum am arătat, incumbă T D, întrucât reclamanta şi-a primit drepturile salariale de la această instituţie.

Obligaţia de plată a drepturilor salariale revine angajatorului şi excede atribuţiilor care revin instanţei .Ca atare, raportul obligaţional care are ca obiect plata drepturilor salariale şi, pe cale de consecinţă, a oricăror accesorii ale acestora, dobânzi şi actualizări, se desfăşoară între reclamantă şi instanţa plătitoare T D, în timp ce C de A C este parte a unui raport juridic administrativ şi financiar, care implică ordonatorii de credite, potrivit atribuţiilor prevăzute de Legea finanţatelor publice nr. 500/2002, act normativ ce reglementează cadrul general pentru utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar şi care nu face obiectul judecăţii.b) Referitor la petitul 4 al acţiunii, reclamanta solicită obligarea pârâţilor să recalculeze pensiile de serviciu conform adeverinţelor şi punerea lor în aplicare.În mod evident, această solicitare excede competenţelor C de A C şi incumbă, prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii, Casei Teritoriale de Pensii D.În susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pe acest capăt de cerere, invocă prevederile art. 685 alin. 15 din Legea nr. 567/2004 care stipulează că "Prevederile prezentei legi, referitoare la pensii, se completează cu cele ale legislaţiei privind pensiile din sistemul public de pensii cu privire la modalităţile de stabilire şi plată, precum şi cele referitoare la modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea, recuperarea sumelor încasate necuvenit şi jurisdicţia" şi cele ale art. 104 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora "Pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, si se acordă de la data înregistrării cererii."Or, reclamanta, beneficiară a pensiei de serviciu prevăzută de Legea nr. 567/2004, solicită tocmai recalcularea pensiei şi punerea în plată a acesteia, operaţiuni care, conform normelor legale sus citate, intră în competenţa exclusivă a casei teritoriale de pensii, instanţa noastră neavând stabilite în sarcina sa astfel de atribuţii.Prin urmare, în raport cu cele învederate, a solicitat respingerea acestor capete de cerere, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.Cu privire la punctul 3 al acţiunii a invocat si excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară celor 3 ani înainte de introducerea acţiunii.

Având în vedere că este vorba şi de plata unor drepturi de natură salariată, în cauza de faţă sunt incidente dispoziţiile art. 171 alin. 1 din Codul muncii care prevăd că: "Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate."Totodată, conform art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluţionării conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", astfel încât pretenţiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani - termenul general de prescripţie - anterioară momentului introducerii acţiunii.Faţă de aceste prevederi legale a solicitat admiterea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi respingerea petitului 3 ca prescris pentru perioada anterioară celor 3 ani înainte de data introducerii cererii.În raport de ansamblul argumentelor expuse, a solicitat admiterea excepţiilor invocate şi respingerea cererii de chemare în judecată.În drept şi-a  întemeiat prezenta pe dispoziţiile art. 205 C. proc. civ. şi pe celelalte acte normative incidente. Reclamanta şi-a precizat acţiunea la 20.03.2018.

Instanţa a încuviinaţ şi administrat probatoriul cu înscrisuri solicitat de părţi.În raport de precizarea formulată de reclamantă, excepţiile lipsei calităţii procesual pasive şi a prescripţiei, rămân fără obiect.Instanţa va admite excepţia rămânerii fără obiect a petitului nr. 2 cu consecinţa respingerii acestui capăt de cerere întrucât CA C a emis decizia nr. 34/4.07. 2018 a Președintelui CA C prin care s-a dispus că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, personalul auxiliar sa beneficieze  de un salariu de bază lunar stabilit prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei, iar in perioada 01.12.2015-31.12.2017 sa beneficieze de un salariu de baza lunar stabilit prin raportare la valoarea de referinta sectoriala de 463,5 lei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că potrivit art. 40 alin. 2 lit. h Codul Muncii, angajatorul este obligat să elibereze la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat al angajatului.

Reclamanta s-a adresat T D, în calitate de angajator, solicitând eliberarea adeverintei tip privind stabilirea pensiei de serviciu în care baza de calcul în funcţie de care se determină cuantumul acesteia să fie stabilită prin raportare la o valoare de referintă sectorială de 421,36 lei, începând cu data de 09.04.2015, ce se va majora cu  10% aşa cum prevede Legea nr. 293/2015.

Dispoziţiile Legilor nr. 71/2015 şi nr. 293/2015 au afectat valoarea salariilor de bază, valoarea de referinţă sectorială majorându-se la 405 lei, respectiv 421, 36 lei, începând cu data de 09.04.2015 şi cu încă 10% - de la data de 01.12.2015. Ca urmare, şi baza de calcul avută în vedere de legiuitor la stabilirea pensiei de serviciu, pentru persoanele pensionate ulterior datei de 09.04.2015, inclusiv a persoanelor prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. d din  Hotărârea Guvernului nr. 706/2015, a fost majorată .Astfel, se constată că, la data de 25.07.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 130/2015, prin care s-au adus modificări şi completări Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar, fiind introdus art. 68 ind. 5, la alineatul 1 dispunându-se că „Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate criminalistică şi personalul care ocupă funcţii auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 31, precum şi tehnicienii criminalişti din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în specialitate, pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare.”

De asemenea, prin art. II, alin.1 si 2 din Legea nr. 130/2015 s-a prevăzut că:

„(1) De prevederile prezentei legi, în situaţia îndeplinirii condiţiilor impuse de aceasta, beneficiază şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea, al fostelor notariate de stat, precum şi al fostelor arbitraje de stat sau departamentale şi care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, beneficiază de o categorie de pensie din sistemul public de pensii. (2) Baza de calcul al pensiei prevăzute la alin. (1) o reprezintă media salariilor de bază brute lunare din ultimele 12 luni anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare, realizate de personalul auxiliar de specialitate aflat în activitate în condiţii identice de funcţie, vechime, grad sau treaptă şi nivel al instanţei sau parchetului unde a funcţionat solicitantul înaintea eliberării din funcţia de personal auxiliar de specialitate, precum şi media sporurilor, în procent, avute în ultimele 12 luni anterioare lunii în care acesta a fost eliberat din funcţie.”Intervalul de 12 luni prevăzut de Legea nr. 130/2015 pentru care se stabileşte baza de calcul a pensiei este 01 07 2014- 01 07 2015, perioadă care cade sub incidenţa Lg nr. 71/2015. Însă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.71/2015, precum și a pronunțării deciziei nr. 23/2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție și a deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, s-a stabilit că nivelul salariului de bază brut lunar pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex în funcţie trebuia să fie mai mare, prin raportare la valori de referinţă sectorială superioare, drept pentru care drepturile salariale ale acestor categorii de personal au fost recalculate la data de 09.04.2015 şi, respectiv, 01.12.2015, sens în care ordonatorii de credite au emis ordine/decizii prin care nivelul indemnizaţiilor şi salariilor au fost raportate la aceste valori de referinţă sectoriale.În ceea ce privește personalul auxiliar de specialitate şi conex de la instanțele arondate CA C, prin decizia nr. 34/4.07.2018 a Președintelui CA C s-a dispus că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, acesta sa beneficieze  de un salariu de bază lunar stabilit prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 lei, iar in perioada 01.12.2015-31.12.2017 sa beneficieze de un salariu de baza lunar stabilit prin raportare la valoarea de referinta sectoriala de 463,5 lei.Or, așa cum s-a arătat anterior, salariul brut lunar al unui grefier aflat în activitate trebuia să fie calculat, în mod corect, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 lei potrivit Legii nr. 71/2015, şi în niciun caz de ale Legii nr. 293/2015 care se aplica începând cu 1.12.2015.Prin urmare, instanţa va admite acţiunea precizată în parte şi va obliga pârâtul T D să-i elibereze reclamantei o adeverinţă tip pentru stabilirea pensiei de serviciu cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute de încadrare lunară stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 421,36 lei, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015.Instanţa va respinge capătul de cerere referitor la repararea prejudiciului întrucât fostul angajator nu are atribuţii în a îi achita reclamantei despăgubiri  de la bugetul asigurărilor sociale, drepturi izvorâte din calitatea sa de pensionar.Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezente.

Domenii speta

Spete similare