Pretenţii

Deliberând asupra acţiunii deduse judecăţii, constată următoarele :

Prin cererea formulată la data de 12.06.2017, şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 4643/327/2017, reclamanta ---, cu sediul procesual ales la cab. av. ---, din mun. ---, în contradictoriu cu pârâta SC *** SRL, cu sediul în localitatea ---, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 55.240 lei, reprezentând : 19.240 lei, contravaloarea facturilor nr. 899 din 04 iunie 2015, in valoare de 800 lei, nr.964 din 06 iulie 2015, in valoare de 800 lei, nr. 1028 din 05 august 2015, in valoare de 800 lei, nr.l095 din 04 septembrie 2015, in valoare de 800 lei, nr. 1160 din 02 octombrie 2015, in valoare de 800 lei, nr. l226 din 04 noiembrie 2015, in valoare de 800 lei, nr. 1305 din 04 decembrie 2015, in valoare de 800 lei, nr.027 din 06 ianuarie 2016, in valoare de 800 lei, nr.077 din 03 februarie 2016, in valoare de 800 lei, nr.l35 din 07 martie 2016, in valoare de 800 lei, nr.l84 din 04 aprilie 2016, in valoare de 800 lei, nr.247 din 05 mai 2016, in valoare de 800 lei, nr.324 din 06 iunie 2016, in valoare de 800 lei, nr.376 din 06 iulie 2016, in valoare de 800 lei, nr.486 din 09 august 2016, in valoare de 800 lei, nr.551 din septembrie 2016, in valoare de 800 lei, nr. 641 din 05 octombrie 2016, in valoare de 800 lei, nr.720 din 04 noiembrie 2016, in valoare de 800 lei, nr.796 din 06 decembrie 2016, in valoare de 800 lei, nr.016 din 10 ianuarie 2017, in valoare de 800 lei, nr.087 din 07 februarie 2017, in valoare de 800 lei, nr.l55 din 07 martie 2017, in valoare de 800 lei, nr.216 din 05 aprilie 2017, in valoare de 820 lei, nr.304 din 05 mai 2017, in valoare de 820 lei, a sumei de 36.000 lei, reprezentând penalităţi de 0,5% pe zi întârziere şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru şi onorariul avocatului.

În motivarea cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o, reclamanta a arătat că, în fapt, la data de 27 august 2013, între părţi a fost incheiat contractul nr. l29, având ca obiect asigurarea locaţiei pentru acostarea, cheiajul şi depozitarea la uscat, în dana prestatorului(Mm8+200m) a ambarcaţiunii identificată prin nr.”0821-DEJ”.

Prin acelaşi contract, părţile au stabilit ca ”plata cuvenită prestatorului, acceptată de părţile contractante să fie de 800 lei/lună cu TVA inclus, valabil până la 01 aprilie 2014. Cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea datei valabilităţii tarifelor portului, prestatorul va comunica beneficiarului tarifele valabile pentru anul 01.04.2014 - 01.04.2015. In lipsa unei astfel de comunicări rămân valabile în continuare tarifele anului 201. Neacceptarea noilor tarife de către beneficiar are ca urmare rezilierea prezentului contract. Rămânerea navei în dana prestatorului după comunicarea tarifelor şi după data de 01.04.2014 în lipsa unui răspuns din partea beneficiarului echivalează cu acceptarea noilor tarife şi continuarea executării contractului.”

Potrivit art. 4.2 din contract, plata se face in primele 5 zile ale fiecărei luni (scadentă),  pentru luna în curs. Pentru neplata la scadenţă se vor percepe penalităţi de 0,5% pe zi întârziere până la data efectuării plăţii”.

 A mai arătat reclamanta că, la data promovării prezentei cereri, pârâta figura in evidentele contabile ale reclamantei cu un debit restant in sumă de 19.240 lei, la care se adaugă 36.0000 lei penalităţi de întârziere.

Referitor la calculul penalităţilor, acesta s-a făcut astfel: nr. de luni întârziere la plată = 300 (s-a adunat fiecare plata nefacuta din mai 2015=24 luni, iunie 2015=23 luni, iulie 2015=22 luni,iunie 2017=0 luni), penalitatea lunara=0,5%/zi=l 5%/luna; 15% din 800 lei c/val facturii= 120 lei rezulta 300 X 120 lei=36,000 lei

În raport de împrejurarea că pârâta nu s-a achitat de obligaţiile asumate prin contract, reclamanta a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată, in sensul obligării pârâtei la plata contravalorii facturilor şi penalităţile aferente, conform notei de calcul ataşată.

În dovedirea cererii, reclamanta a arătat că intelege să se folosească de proba cu înscrisuri şi de proba cu interogatoriul pârâtei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. l777 CCiv., art.1270 C.Civ, art. 1489 CCiv.

Pârâta, deşi a fost legal citată, nu a fpormulat întâmpinare în cauză şi nu şi-a desemnat un reprezentant în instanţă.

La termenul de judecată din data de 24.05.2018, instanţa, în temeiul art. 254, art. 255 şi art. 258 Cod procedură civilă, a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi proba cu interogatoriul pârâtei, apreciind că acestea sunt utile, pertinente şi concludente soluţionării cauzei.

Analizând cererea dedusă judecăţii, în raport de actele şi lucrările dosarului, şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, instanţa reţine următoarele :

Între reclamantă, în calitate de prestator, şi pârâtă, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul nr. 129/27.08.2013(f.5).

Potrivit contractului, pentru serviciile prestate de către reclamantă, pârâtei îi revine obligaţia de a achita integral şi în termen(în primele 5 zile ale fiecărei luni calendaristice), suma de 800 lei/lună; în caz contrar, art. 4.2 din contract prevede că reclamanta are dreptul de a percepe penalităţi de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, până la data efectuării achitării debitului principal, cuantumul penalităţilor putând depăşi cuantumul debitului principal.

Instanţa reţine că, în concordanţă cu clauzele contractului, pentru serviciile prestate de către reclamantă, acesta din urmă a emis în perioada iunie 2015-mai 2017 facturile fiscale aflate la filele 7-18 din dosarul cauzei, în valoare totală de 19.240 lei .

Potrivit art. 1270 alin. 1 Cod civil, „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.”

Potrivit art. 1350 alin. 1 şi 2 Cod civil, „Orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.”

Art. 1535 alin.1 Cod civil prevede că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

În cauză, părţile au convenit cuantumul acestor daune, astfel că devin aplicabile şi prevederile art. 1538 alin.1 şi 4 C.civil care definesc clauza penală şi cele ale art. 1539 C.civil care dispun că în cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea obligaţiilor la timp, creditorul poate cere atât executarea în natură a obligaţiei principale, cât şi plata penalităţii

În ceea ce priveşte cererea principală, de obligare a pârâtei la plata debitului principal de 19.240 lei, instanţa reţine că în materie contractuală neexecutarea se prezumă, fiind necesar doar ca reclamantul să dovedească existenţa raportului juridic şi a drepturilor şi obligaţiilor care rezultă din acesta, revenind în sarcina pârâtului  să probeze eventuala îndeplinire a obligaţiei asumate.

Prin urmare, deoarece pârâta nu a făcut dovada achitării debitului sau a executării necorespunzătoare de către reclamantă a serviciilor pentru care a emis facturile fiscale, instanţa constată pe deplin dovedită pretenţia reclamantei, astfel că va admite capătul principal al cererii reclamantei, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 19.240 lei, cu titlu de debit principal.

Referitor la cererea accesorie, de obligare a pârâtei la plata sumei de 36.000 lei reprezentând penalităţi de întârziere, instanţa apreciază că aceasta este fondată deoarece părţile au convenit dreptul reclamantei de a percepe penalităţi de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, de la scadenţă până la data efectuării achitării debitului principal şi că valoarea  penalităţilor poate depăşi cuantumul debitului principal.

Prin urmare, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei suma de 36.000 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere(0,5%/zi de întârziere), calculată până la data de 05.05.2017.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa urmează să admită cererea formulată de reclamantă şi, drept consecinţă, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma totală de 55.240 lei, formată din: 19.240 lei-debit principal scadent în perioada iunie 2015-mai 2017 şi din 36.000 lei- penalităţi de întârziere calculate până la data de 05.05.2017.

În temeiul art. 453 alin.1 C.proc.civ. instanţa va obliga pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2210 lei constând din taxa judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare