Divorţ cu copii

Sentinţă civilă 2552 din 08.11.2018


Sentinţa civilă nr.2552 din 08 noiembrie 2018

Şedinţa publică din 08.11.2018

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de ………. sub nr. …………, reclamantul ……….., a solicitat în contradictoriu cu pârâta ……….., desfacerea căsătoriei din vina pârâtei în temeiul dispoziţiilor art.373 lit.b din N.C.C., revenirea pârâtei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de ……….., stabilirea locuinţei minorei ………, născută la …….., la domiciliul reclamantului, în temeiul dispoziţiilor art.496 din N.C.C., obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei, în procent de 1/4 calculată funcţie de veniturile pe care le realizează, dar nu mai puţin de ¼ din salariul minim pe economie, conf. dispoziţiilor art.402, 499 şi art.529  Cod Civil,  exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei să se realizeze de către ambii părinţi, în temeiul dispoziţiilor art.397 şi 503 din N.C.C, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de …………, iar din căsătoria lor a rezultat minora ………., născută la data de ………., care în prezent se află în îngrijirea şi educarea reclamantului, fiind înscrisă la şcoală în Tulcea şi este în clasa a patra.

Datorită neînţelegerilor intervenite între soţi, a relaţiilor de familie grav vătămate, reclamantul consideră că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei, din vina pârâtei care a părăsit domiciliul conjugal din luna decembrie 2016, fiind în prezent cu un alt bărbat.

Relativ la minoră care se află în grija sa, înţelege să solicite instanţei, stabilirea domiciliului minorului, la  domiciliul său din ………………….., iar exercitarea autorităţii părinteşti să fie făcută de către ambii părinţi, minora fiind ataşată de aceştia.

În dovedirea cererii reclamantul a solicitat încuviinţarea următoarelor probe: înscrisuri, interogatoriul pârâtei şi testimonială cu audierea martorilor indicaţi.

Cererea este întemeiată pe dispoziţiile art.373, 496, 397, 503 şi 529 din Codul civil.

Reclamantul a depus la dosar copii pentru comunicare precum şi următoarele înscrisuri: actul de identitate reclamant, în copie, certificatul de căsătorie în original, certificatul de naştere al minorei, în copie, taxa judiciară de timbru în original, împuternicirea avocaţială nr.280/2017 şi chitanţa privind plata parţială a onorariului de avocat.|

Acţiunea fost legal timbrată, potrivit chitanţei anulate la dosar.

Pârâta, legal citată, nu s-a prezentat şi nu a formulat întâmpinare.

În cauză, la data de …………., Postul de Poliţie al comunei Valea Teilor, a înaintat la dosar procesul-verbal întocmit în cauză în urma verificărilor efectuate  la domiciliul părinţilor pârâtei …………., din care rezultă că aceasta este plecată în Austria din luna decembrie 2017, unde munceşte, precum şi faptul că nu deţin alte informaţii despre ea, întrucât nu păstrează legătura cu aceasta, datorită unor neînţelegeri.  La data de …………, au fost depuse la dosar relaţii de către ITM Tulcea, cu privire la locul de muncă al pârâtei, unde a fost citată.

La data de …………, faţă de împrejurarea că minorul a împlinit vârsta de 10 ani (născut în …………), instanţa, în conf. cu dispoziţiilor art.264 din Cod civil, a procedat la audierea acesteia în cameră de consiliu, conform procesului-verbal aflat la dosar (fila 54).

Analizând cererea dedusă judecăţii, în raport probele administrate şi de dispoziţiile legale incidente, reţine următoarele:

Potrivit menţiunilor cuprinse în certificatul de căsătorie, aflat în original la dosar (fila 34), părţile s-au căsătorit la data de …………., căsătoria fiind înregistrată în Registrul Stării Civile al mun. Tulcea, sub nr. ………..

Din căsătoria părţilor a rezultat minora …………., născută la data de …………., potrivit copiei certificatului de naştere depusă la dosar, seria ………. nr….…, înregistrat în Registrul Stării civile al mun. Tulcea sub nr…………… (fila 24).

Potrivit art. 373 lit. a din codul civil, divorţul poate avea loc: „atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.

Articolul 379 alin. 1 din codul civil prevede că „în cazul prevăzut la art. 373 lit. b), divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ. Dacă culpa aparţine în totalitate reclamantului, sunt aplicabile prevederile art. 388”.

În cauză, potrivit declaraţiei martora …………., propusă de către reclamant, cei doi soţi s-au despărţit în fapt din decembrie 2016 când pârâta a părăsit domiciliul conjugal pentru un alt bărbat. Martora a mai declarat că pârâta a părăsit de mai multe ori domiciliul conjugal pentru a intra în relaţii cu alţi bărbaţi, reclamantul trecând cu vederea, de mai multe ori, infidelitatea acesteia. Martora a mai declarat că pârâta i-a spus că vrea să fie liberă şi să-şi trăiască viaţa, că îi este milă de fetiţă, o priveşte când doarme însă nu are ce să facă pentru că o încurcă şi ştie că, oricum, este bine îngrijită de către reclamant.

Cât privește culpa în desfacerea căsătoriei, instanța reține că declaraţia martorei se coroborează cu susţinerile reclamantului formulate atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin concluziile formulate în cadrul dezbaterilor de la termenul de judecată din data de …………., în sensul că aceasta a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei; de asemenea, instanţa mai reţine că, pârâta, deşi a semnat personal citaţia prin care a fost chemare la interogatoriu aceasta nu s-a prezentat în mod nejustificat prin urmare, instanţa urmează a considera recunoscute împrejurările învederate de reclamant, respectiv, părăsirea domiciliului conjugal pentru alt bărbat, relaţiile de familie sunt grav vătămate din cauza comportamentului domniei sale şi că a lăsat minora în grija reclamantului atunci când a părăsit domiciliul conjugal.

Prin urmare, din probele administrate în cauză, coroborat cu susţinerile reclamantului şi înscrisurile de la dosar, instanţa reţine vina exclusivă a pârâtei, întrucât aceasta nu şi-a respectat obligaţia de fidelitate în ciuda eforturilor făcute de reclamant care a trecut cu vederea de mai multe ori infidelitatea sa pentru a evita destrămarea familiei. Comportamentul pârâtei, care a părăsit de mai multe ori domiciliul conjugal, ultima dată,  definitiv, cu câteva zile înainte de sărbătoarea Crăciunului din anul 2016, a determinat estomparea comunităţii spirituale şi a relaţiei dintre soţi. Prin urmare, instanţa constată că pârâta şi-au încălcat obligaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 309 alin. 1 din codul civil, potrivit cărora soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral, aceştia având îndatorirea de a locui împreună.

Aşa fiind, este evident că relaţiile dintre soţi nu mai corespund celor definite de articolul de lege menţionat anterior iar instanţa, constatând ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, în temeiul art. 373 lit. b şi art. 379 alin. 1, teza I din Cod civil, coroborat cu prevederile art. 934 alin. 1 Cod procedură civilă, va dispune desfacerea căsătoriei încheiată la data de …………… şi înregistrată în Registrul Stării civile al Primăriei mun. Tulcea, jud. Tulcea, sub nr. …………, din culpa exclusivă a pârâtei.

Potrivit art. 919 alin. 1 cod procedură civilă, instanţa de divorţ se pronunţă, la cerere şi cu privire la numele soţilor după divorţ. În acest sens, având în vedere că reclamantul a solicitat ca pârâta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, iar aceasta din urmă nu a solicitat păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, văzând şi dispoziţiile art. 383 alin. 3 Cod civil potrivit cărora după desfacerea căsătoriei foştii soţi revin la numele avute anterior, instanţa va dispune ca pârâta să revină la numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „…………….”.

În ceea ce priveşte efectele divorţului privind relaţiile părinţilor cu copii lor minori, art. 397 Cod civil stabileşte regula potrivit căreia „după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel”, prin excepţie, potrivit art. 398 alin. 1 „dacă există motive temeinice, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi”.

De asemenea, dispoziţiile art. 36 din Legea 272/2004 stabilesc că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor, exercitarea drepturilor și îndatoririlor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea sa legală și administrarea patrimoniului său. Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.

Exerciţiul comun al autorităţii părintești după divorţ presupune consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea si educarea copiilor, actele curente privind creșterea şi educarea acestuia fiind îndeplinite de părintele la care copiii locuiesc.

Din probele administrate în cauză instanţa reţine că nu sunt motive întemeiate pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de către unul dintre părinţi, astfel încât, va dispune exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului ……………., născut la data de ……………., în comun, de către ambii părinţi şi după desfacerea căsătoriei.

În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorului, instanţa reţine că, potrivit art. 400 alin. 1 Cod civil „în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic”.

Din susţinerile reclamantului şi ale minorei coroborate cu declaraţia martorului, instanţa reţine că minorul locuieşte împreună cu tatăl său, reclamantul din prezenta cauză, după momentul părăsirii domiciliului conjugal de către pârâtă, fiind bine îngrijită, astfel încât instanţa va dispune ca aceasta să locuiască în continuare cu părintele cu care locuieşte în mod statornic, respectiv reclamantul din prezenta cauză.

Având în vedere stabilirea locuinţei minorului la tată, care se va ocupa direct de creşterea şi îngrijirea acesteia, urmează ca acesta să exercite obligaţia de întreţinere faţă de aceasta, în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională, conform art. 530 alin. 1  Cod civil.

În ceea ce priveşte contribuţia pârâtei la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătirea profesională ale minorului, instanţa reţine că potrivit  art. 513, art. 516 alin. 1 şi art. 529 alin. 1 Cod civil, între părinţi şi copii există obligaţia legală de întreţinere care este datorată potrivit cu nevoile celui care o solicită şi posibilităţile de plată ale celui ce urmează să fie obligat, şi dispoziţiile art. 499 Cod Civil, care reglementează obligaţia specială de educare şi instruire ce revine părinţilor, atât cu privire la copilul minor cât şi la cel major. Referitor la minori nu este necesară dovedirea stării de nevoie, deoarece aceasta este prezumată prin lege.

Conform art. 499 alin. 1 şi alin. 4 Cod civil  „Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.”

La stabilirea cuantumului contribuţiei lunare de întreţinere, instanţa are în vedere nevoile minorilor determinate de vârstă cât şi de cele legate de întreţinere şi educare, precum şi posibilităţile de plată ale reclamantului.

În ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a cuantumului pensiei de întreţinere, văzând dispoziţiile art. 530 alin. 3 din codul civil, ţinând seama de faptul că în prezent pârâta este angajată cu forme legale în România începând cu data de 26.04.2018, potrivit relaţiilor furnizate de ITM (fila 42) instanţa apreciază că stabilirea unei cote procentuale din venitul net lunar corespunde cel mai bine interesului minorei.

În ceea ce priveşte data de la care pârâta datorează pensie de întreţinere, instanța apreciază că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 532 alin. 1 din codul civil, potrivit cu care pensia de întreţinere se datorează de la data cererii de chemare în judecată, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada că a contribuit la cheltuielile de creştere şi educare ale minorei de la data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel încât, aceasta va fi obligată la plata pensiei de întreţinere începând introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv, 24.08.2017.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 402, art. 529 - 532 din codul civil, instanţa va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului, în favoarea minorei ……………, născută la data de ………….., o pensie de întreţinere lunară de ¼  din venitul minim net pe economie pentru perioada 24.08.2017 – 25.04.2018 şi de ¼ din venitul net realizat, începând cu data de ………………. şi până la majoratul minorei sau alte dispoziţii, plata pensiei urmând a se face până la data de 20 a fiecărei luni, pentru luna în curs.