Acţiune în constatare

Deliberând asupra cauzei civile deduse judecăţii, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1933/327/2017, la data de 14.03.2017, reclamanta ---, cu domiciliul în ---, în contradictoriu cu pârâtul --, cu domiciliul în ---, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate inexistenta dreptului de creanţa, in valoare de 55.000 lei, reprezentând sulta stabilita in favoarea paratului prin sentinţa civila nr.4020/16.12.2011 a Judecătoriei Tulcea, ca urmare a epuizării termenului de prescriptie extinctiva .

In motivarea acţiunii pe care a promovat-o, reclamanta a arătat următoarele:

Prin sentinta civila nr.4020/16.12.2011 a Judecătoriei Tulcea, s-a recunoscut paratului un drept de creanţa, in valoare de 55.000 lei, reprezentând sulta.

In baza acestei acestei hotărâri judecătoreşti s-a inscris un drept de ipoteca in partea a-III- a Cărţii funciare nr.--- pentru imobilul situat in municipiul ---, avand nr. cadastral --- pentru o creanţa in suma de 55000 lei in favoarea creditorului ---.

Prin sentinta civila nr. 4020/16.12.2011, a Judecătoriei Tulcea pronuntata in dosarul nr.5307/327/2010, instanta de judecata a admis in parte acţiunea de partaj a bunurilor comune formulata de reclamantă impotriva paratului ---, si a dispus atribuirea in natura a bunului imobil reclamantei, iar pentru legalizarea loturilor formate, reclamanta a fost obligata sa achite paratului suma de 55.000 Ron.

 Hotararea mentionata a ramas definitiva la data de 01.02.2012, prin neapelare.

În continuarea motivării cererii sale, reclamanta a mai arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin 1 si art 3 din Decretul nr. 167/1958, care prevăd ca dreptul la acţiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, in condiţiile in care nu a fost exercitat in termen de 3 ani, dreptul paratului de a cere obligarea reclamantei la plata sultei in suma de 55.000 RON, a luat naştere la data de 01.02.2012 si s-a stins la data de 01.02.2015.

A mai arătat reclamanta că a încercat sa ia legătură cu fostul său sot, in vederea soluţionării acestei situatii, intrucat i-a plătit si toate ratele bancare care erau in sarcina sa, dar a constatat ca se află in imposibilitatea obţinerii declaraţiei de confirmare a stingerii dreptului de ipoteca imobiliar pentru ca apoi sa poată obţine radierea ipotecii.

În conformitate cu prevederile art. 111 Cod procedură civilă, partea care are interes poate face cerere pentru constatarea existentei, or inexistentei unui drept.

Fata de acestea, reclamanta a solicitat instanţei admiterea cererii si, pe cale de consecinţă, sa constate intervenirea prescripţiei extinctive asupra creanţei de 55.000 lei ce reprezintă sulta stabilita prin sentinta civila nr. 4020/16.12.2011, a Judecătoriei Tulcea pronuntata in dosarul nr. 5307/327/2010 ramasa definitiva prin neapelare la data de 01.02.2012.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2517 N C. civ, art 111 C. proc. civ, Decretul nr. 167/1958.

In dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului şi a probei testimoniale.

Pârâtul, deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 21.09.2017, în conformitate cu prevederile art. 254, art. 255 şi art. 258 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă doar proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este utilă, pertinentă şi concludentă soluţionării cauzei, a respins proba testimonială solicitată de partea anterior menţionată, apreciind că aceasta nu este necesară soluţionării cauzei şi a luat act că reclamanta a renunţat la administrarea probei cu interogatoriul.

Analizând cererea dedusă judecăţii, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, instanţa reţine următoarele :

Prin acțiunea în constatare reglementată de art. 35 C.proc.civ. cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept, cererea putând fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice cale prevăzută de lege.

În acord cu aceste prevederi legale, reclamanta din prezenta cauză urmărește să se constate inexistența unui drept al pârâtului împotriva sa.

Acțiunea în constatare are un caracter subsidiar fată de acțiunea în realizare, dar cum reclamanta-debitoare, solicită să se constate că a intervenit prescripția dreptului creditorului de a cere și de a obține executarea silită, ea poate utiliza acțiunea în constatare deoarece, în lipsa declanșării de către pârâtul-creditor a executării silite, nu are la dispoziție o acţiune în realizare.

Prin sentinţa civilă nr. 4020/16.11.2011, pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul civil nr. 5307/327/2010(f.8), reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului cu titlu de sultă suma de 55.000 lei.

Hotărârea judecătorească a rămas definitivă prin nerecurare la data de 01.02.2012, astfel că de la această dată, potrivit art. 632 alin.1 C.proc.civ., constituie titlu executoriu.

Potrivit art. 706 alin.1C.proc.civ. dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 706 alin.2 C.proc.civ. prevede că termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.

Art. 181 alin.1 pct. 3 C.proc.civ., referitor la modul de calcul al termenelor, stabilește că atunci când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni. Potrivit alineatului 2, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

În cauză, termenul de prescripție a început să curgă de la data de 01.02.2012 și s-a împlinit la data de 01.02.2015, astfel că la acest moment dreptul pârâtului de a cere executarea silită a creanţei în valoare de 55.000 lei, stabilită cu titlu de sultă prin sentinţa civilă nr. 4020/16.11.2011, pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul civil nr. 5307/327/2010, este prescrisă.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa va admite ca fondată acțiunea reclamantei și va constata că a intervenit prescripția dreptului pârâtului de a cere reclamantei executarea silită a sumei de 55.000 lei, stabilită cu titlu de sultă prin sentinţa civilă nr. 4020/16.11.2011, pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul civil nr. 5307/327/2010.

Domenii speta

Spete similare