Art, 340C.prpc.pen

Sentinţă penală 11 din 27.09.2017


Prin plângerea înregistrata sub nr. ......./327/2016 la Judecatoria .............., la data de 09.12.2016, petentul Statul Român – prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală,  în contradictoriu cu intimata ................... a solicitat ca prin hotărârea  ce se va pronunta sa se dispuna desfiintarea ordonanţei de clasare, adoptata de Parchetul de pe lânga Judecatoria .............. în dosarul nr. .............../P/2013 .

În motivarea plângerii s-a arătat că ordonanţa de clasare cât şi cea de respinge a plângerii pronunţată de prim procuror au fost dispuse în mod nejustificat, ca urmare a interpretării greşite a materialului probator iar premisa avută în vedere este rezultatul unei interpretări eronate a situaţiei.

Se arată că sesizarea organelor de urmărire penală s-a făcut în cursul anului 2014, dată la care Decizia nr. 363/2015 a  Curţii Constituţionale a României nu exista. La momentul sesizării fapta se încadra în prevederile art 6 din Legea nr. 241/2005. Analiza săvârşirii unei infracţiuni se face în raport de data săvârşirii şi nu prin raportare la o dată ulterioară cum s-a procedat în cauză. Art 147 din Constituția României prevede că dispozițiile neconstituționale îşi încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei dacă Parlamentul sau Guvernul nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata termenul de 45 de zile dispoziţiile neconstituţionale sunt suspendate de drept. În acest sens, decizia de neconstituţionalitate a produs efecte în perioada 07.05.2015 – 04.11.2015 când deficienţele au fost remediate prin OUG nr. 51/2015.

Se mai arată în cuprinsul plângerii că în mod greşit s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator atâta timp cât art 11  din Legea nr. 241/2005 prevedea  luarea măsurilor asigurătorii în mod obligatoriu, în vederea recuperării prejudiciului. Ridicarea sechestrului poate avea ca efect imposibilitatea recuperării în totalitate a prejudiciului creat bugetului de stat precum şi a obligaţiilor accesorii calculate de la scadenţă şi până la executarea integrală a prejudiciului.

Ordonanţa nu este motivată cu toate elementele care pot conduce la soluţia adoptată şi nu cuprinde un raţionament logico- juridic din care să se poată ajunge la concluzia propusă de organele de cercetare penală.

Pentru o justa solutionare a cauzei s-a dispus atașarea dosarului nr. 2633/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecatoria Tulcea.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară retine următoarele:

La data de .....06.2013 , DGFP .........., AMAVS , AFP – Biroul Evidenţă Analitică pe Plătitori  a sesizat Parchetul de pe lânga Judecatoria ............... cu privire la faptul ca intimata .............. figurează cu obligaţii fiscale cu reţinere la sursă neachitate, restante mai vechi de 30 de zile faţă de termenul legal de plată.

Cuantumul indicat al obligaţiilor fiscale  neplătite era de 266.303 lei iar perioada în care nu s-au efectuat plăţile era cuprinsă de la 25.07.2012 la 25.02.2013.

Urmare înregistrării sesizării s-a constatat că administratori ai ........... în perioadele indicate au fost .......... şi ..................

La 27.09.2013 a fost începută urmărirea penală faţă de ......... şi faţă de .................... pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art 6 din Legea nr. 241/2005, urmărire penală a cărei începere a fost confirmată de procuror la 27.09.2013.

La 19.09.2013 a fost formulată o nouă sesizare în care se arăta că la ................ SA nu au fost achitate obligaţiile fiscale cu reţinere la sursă mai vechi de 30 de zile peste termenul legal, cuantumul fiind indicat la suma de 433388 lei iar perioada neefectuării plăţilor  era indicată ca fiind de la 25.07.2012 până la 25.06.2013.

S-a reţinut că administrator al ............. era .............

Prin ordonanţa din 10.09.2014 s-a dispus reunirea cauzelor.

La data de 07.08.2015 , prin Ordonanţă a procurorului s-a dispus clasarea cauzei întemeiată pe dispoziţiile art 315 alin 1 lit b C Pr Pen cu referire la art 314 alin 1 lit a raportat la art 16 alin 1 lit b teza I-a C Pr Pen.

A reţinut procurorul că dispoziţiile legale incriminatoare, art 6 din Legea nr. 241/2005 au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională, , prin Decizia nr. 363/07.05.2015.

Examinând actele si lucrarile dosarului, în raport de criticile formulate, judecătorul de cameră preliminară reţine:

La data de 06.07.2015 a fost publicată Decizia cu nr. 363 /2015 a Curţii Constituţionale , conform căreia dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale.

De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”. (art. 147 alin. (4) din Constituție)

Art.147 alin.(1) din Constituţie stabileşte, în privinţa legilor şi ordonanţelor în vigoare, constatate ca fiind neconstituţionale, că acestea „îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept ”.

Prevederile legale menţionate , anume art 6 din Legea nr. 241/2005  declarate neconstituţionale, au fost aduse în acord cu Decizia Curţii Constituţionale prin definirea termenilor într-un alt act normativ  însă nu în decursul celor 45 de zile ci după circa 120 de zile de la publicarea Deciziei.

Prin urmare, rămâne de evaluat care este efectul Deciziei Curţii Constituţionale până la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 51/2015. Ce s-a întâmplat după acest moment nu mai prezintă relevanţă motivat de faptul că ceea ce se impută lui Piscicola Murighiol SA prin cei doi administratori privea fapte anterioare şi nu ulterioare intrării în vigoare a OUG nr. 51/2005.

În intervalul de la data publicării Deciziei şi până la intervenţia legiuitorului – dar nu mai mult de 45 de zile- dispoziţiile legale neconstituţionale sunt suspendate de drept adică ele nu îşi produc efectele. Cu alte cuvinte, în acest interval de timp suntem în faţa unei cauze de inaplicabilitate a legii.

Dacă legiuitorul nu a intervenit în intervalul de 45 de zile, efectul Deciziei de neconstituţionalitate este acela că norma neconstituţională nu îşi mai produce efectele , întocmai situaţiei în care legea iese din vigoare. Neconstituţionalitatea „  este o sancţiune cu efect asupra existenţei normative a legii ”.

Cum norma legală în discuţie ( art 6 din Legea nr. 241/2005 ) a ieşit din vigoare şi pentru că suntem în materie penală efectul este echivalent celui al dezincriminării.

În acest context, soluţia procurorului de clasare a cauzei întemeiată pe dispoziţiile art 16 alin 1 lit b teza I-a este legală şi temeinică.

Un alt motiv invocat în plângerea formulată şi indicat ca fiind nelegal este faptul ridicării sechestrului asigurător dispus asupra bunurilor imobile aparţinând celor doi administratori.

În legătură cu această chestiune sunt de reţinut dispoziţiile art 249 C Pr Pen conform cărora, pentru evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor ce pot servi la garantarea reparării pagubei produse se poate instituie o măsură asiguratorie.

Condiţia impusă de lege pentru instituirea măsurii asigurătorii – sechestru - prin alin 1 şi alin 6 al art 249 C Pr Pen este aceea să existe o urmărire penală , o procedură de cameră preliminară sau o cauză aflată în cursul judecăţii.

Ori, în prezenta cauză nu este îndeplinită nici condiţia urmăririi penale nici celelalte condiţii situaţie în care instituirea unui sechestru sau menţinerea lui nu se justifică.

Se constată astfel că soluţiile procurorului , de clasare a cauzei,  respectiv a prim procurorului de respingere a plângerii sunt legale şi temeinice.

Pentru considerentele expuse , plangerea va fi respinsa ca nefondata

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.