Obligaţia de a face

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 18 septembrie 2017 şi înregistrată sub nr. xyz/88/2017, reclamantul (......) în contradictoriu cu pârâta (......)a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii de stabilire a drepturilor de pensie, prin valorificarea veniturilor brute din adeverinţa nr. 4000/2400/2368 din 30.06.2017 emisă de S.C. (......)S.A. Tulcea, cu acordarea drepturilor începând cu luna următoare depunerii cererii, cât şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare reclamantul a arătat că, în luna iulie 2017, a solicitat pârâtei să-i stabilească drepturile de pensie cu luarea în calcul a veniturilor brute menţionate în adeverinţa mai sus precizată.

Arată că prin decizia nr. 138848 din data de 07.08.2017 i-a fost admisă cererea de pensionare, însă nu au fost valorificate veniturile brute din adeverinţa nr. 4000/2400/2368 din 30.06.2017 emisă de S.C. (......)S.A. Tulcea, motivat de faptul că la determinarea punctajelor anuale se folosesc salariile nete înscrise în carnetul de muncă.

A precizat reclamantul că, a contestat decizia la Comisia Centrală de Constataţii din cadrul CNPAS, nefiind soluţionată la data depunerii acţiunii.

A menţionat reclamantul că, pentru aceste venituri brute angajatorul a plătit contribuţii de asigurări sociale, aşa cum este menţionat în respectiva adeverinţă, chiar dacă aceste venituri nu au fost cu caracter permanent.

A menţionat reclamantul că, în cauză se încalcă principiul contributivităţii prevăzut de legea pensiilor, care prevede că pensia se stabileşte în funcţie de venitul brut pentru care s-a achitat contribuţia de asigurări sociale.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 107 alin.3 şi 4 din Legea nr.263/xyz.

În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei, copii certificate după:  decizia nr. 138848/07.08.2017, adresa nr. 28071/04.09.2017, adeverinţa nr. 4000/2400/2368/30.06.2017 emisă de S.C. (......)S.A. Tulcea.

La data de 02 octombrie 2017, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că, prin cererea înregistrată la nr. 23723/12.07.2017, reclamantul a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cererea fiind soluţionată prin emiterea deciziei nr. 138848/07.08.2017.

Decizia emisă a fost contestată conform art.149 din Legea nr.263/xyz prin cererea nr. 28071/24.08.2017 şi trimisă spre soluţionare Comisiei Centrale de Contestaţii prin adresa nr. 29225/04.09.2017, aceasta nefiind soluţionată până la data depunerii întâmpinării.

A mai susţinut pârâta că,  veniturile brute din adeverinţa nr. 4000/2400/2368/30.06.2017 emisă de S.C. (......)S.A. Tulcea nu s-au valorificat, având în vedere dispoziţiile art. 165 alin.(1), alin.(2) din Legea nr. 263/xyz, în care se precizează că: „se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:

a)salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;

b)salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;

c)salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.

(2) La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare.”

S-au invocat şi dispoziţiile art. 127 alin.(1) din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/xyz, în care se menţionează că: ”Sporurile cu caracter permanent care se pot valorifica la stabilirea şi/sau recalcularea drepturilor de pensie, potrivit prevederilor art. 165 alin. (2) din lege, sunt cele prevăzute în anexa nr. 15.”

A mai susţinut pârâta că în anexa nr. 15 din H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263 /xyz se precizează următoarele:

“ Menţiune: Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:

•● ● formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale;

• (…) formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru; (…)”

Faţă de dispoziţiile legale invocate, a solicitat instituţia pârâtă instanţei să constate că, nu pot fi valorificate veniturile brute din adeverinţa nr. 4000/2400/2368/30.06.2017 emisă de S.C. (......)S.A. Tulcea, întrucât art. 165 din Legea nr. 263/xyz prevede că la determinarea punctajelor lunare, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, precum şi sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare date de 01.04.2001.

În dovedire, pârâta a depus la dosar în copii certificate: adresa nr. 29225/04.09.2017, contestaţia nr. 28071/24.08.2017, decizia nr. 138848/07.08.2017, cererea nr. 23723/12.07.2017, adeverinţa nr. 4000/2400/2368 din 30.06.2017 emisă de S.C. (......)S.A. Tulcea.

La solicitarea instanţei, S.C. „Vard” Tulcea SA a depus la dosar adresa nr. 4000/2400/3787 din 27.09.2017.

Analizând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

La data de 12.07.2017 prin cererea înregistrată sub nr. 23723, reclamantul a solicitat Casei Judeţene de Pensii Tulcea acordarea pensiei pentru limită de vârstă.

Pârâta (......)a emis decizia nr. 138848/07.08.2017, fără a valorifica veniturile cuprinse în adeverinţa nr. 4000/2400/2368/30.06.2017 emisă de S.C. (......)S.A. Tulcea cu motivarea că, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/xyz, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioade anterioare datei de 01 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, precum şi sporuri cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.

Potrivit adeverinţei nr. 4000/2400/2368/30.06.2017 emisă de S.C. (......)S.A. Tulcea rezultă că în perioada 04.05.1994 – 01.04.2001, reclamantul a realizat o serie de venituri brute pentru care compania a virat contribuţia de asigurări sociale, calculată la câştigul lunar brut, în conformitate cu prevederile legislative în vigoare la data respectivă, aşa cum s-a menţionat în adresa nr. 4000/2400/3787/27.09.2017.

Din aceeaşi adeverinţă, reiese că în perioada iulie 1996-ianuarie 1997 reclamantul a beneficiat de compensări conform HG nr. 542/1996, iar în lunile august 1995, septembrie 1995, februarie 1996, aprilie 1996, mai 1996, iunie 1996 şi noiembrie 1996 a beneficiat de indemnizaţie de concediu medical, pentru care nu s-a achitat contribuţia de asigurări sociale conform legislaţiei în vigoare.

Iniţial, Lg. nr. 27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat, prevedea că plata contribuţiei de asigurări sociale era datorată de angajatori şi se calcula prin raportare la venitul brut realizat.

Conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 „unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă.”

 Totodată, potrivit art. 3 din Lg. nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetăţenilor care au desfăşurat activitate permanentă pe baza unui contract de muncă şi pentru care angajatorii plătiseră contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege.

 În acelaşi timp, dispoziţiile art. 10 din acelaşi act normativ, prevedeau că baza de calcul a pensiei o constituie retribuţia tarifară.

Obligaţia plăţii unei contribuţii de asigurări sociale a salariaţilor în funcţie de câştigul salarial brut al acestora a fost menţinută şi prin dispoziţiile art.2 pct.1 din Lg. nr. 49/1992 privind modificarea şi completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale , prin care au fost modificate o serie de prevederi din Decretul nr.389/1972 şi conform cărora "Pentru persoanele juridice şi fizice care folosesc personal salariat, contribuţia asigurărilor sociale de stat se stabileşte diferenţiat, astfel:

- „35% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa I de muncă;

- 30% asupra câştigului brut realizat de salariaţii încadraţi în grupa a II-a de muncă;

- 25% asupra câştigului brut realizat de celelalte categorii de salariaţi;

- 15% asupra salariului brut primit, dar nu mai puţin decât salariul minim brut pe ţară, în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă, handicapaţilor şi a copiilor.”

Ulterior, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit.e din Lg. Nr. 19/2000 şi art. 2 lit. c şi d din Lg. Nr. 263/xyz , s-a stabilit că sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii de bază: „e) principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite”.

Acest principiu al contributivităţii care a guvernat organizarea şi funcţionarea sistemului de pensii şi în perioada 1966-2000, chiar dacă nu a beneficiat de o reglementare expresă,  a cunoscut o mai mare dezvoltare sub imperiul Lg. Nr.19/2000 care stipulează prin art. 78 alin 1 că  „ numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice”.

Conform prevederilor art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, prin sintagma „venit brut realizat lunar” se înţelege „ venitul brut în bani, achitat din fondul de salarii, reprezentând:

a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program normal şi suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizaţiile de conducere, salariile de merit, indexări, compensări şi alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de bază;

b) sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariu ori sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu, plătite pentru: condiţii deosebite de muncă (condiţii grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfăşurată în mediul rural, în zone izolate; activitate desfăşurată de nevăzători; munca prestată în schimbul de noapte; îndeplinirea unor sarcini, activităţi şi responsabilităţi suplimentare funcţiei de bază; sporul de fidelitate şi altele asemănătoare;

c) sumele plătite pentru timpul nelucrat (concedii de odihnă, indiferent de perioada efectuării, concedii de studii, zile de sărbători, zile de repaus săptămânal, concedii plătite pentru evenimente familiale deosebite, ziua profesiei, zile necesare instalării pe post în cazul transferului, întreruperi ale lucrului din motive neimputabile salariaţilor);”

Totodată, prin Decizia nr. 5/20.09.xyz pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte şi a decis că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul a pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

De asemenea, prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 , Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte şi a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 57/1974, vor fi luate în calcul la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că dispoziţiile pct. VI din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 pot fi înlăturate, întrucât intră în contradicţie atât cu prevederile anterioare din acelaşi act normativ, cât şi cu Legea nr. 19/2000, deoarece încalcă principiul fundamental al contributivităţii anterior datei de 1 aprilie 2001.

La data de 10 decembrie 2012 ÎCCJ a pronunţat decizia cu nr. 19 în recurs în interesul legii statuând că „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.”

 Instanţa supremă a reţinut în motivarea acestei decizii că , aplicarea principiului contributivităţii impune luarea în calcul a sporurilor şi veniturilor suplimentare utilizate la determinarea punctajelor medii anuale pentru perioadele anterioare Legii nr. 19/2000, în măsura în care acestea au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, au fost înregistrate în carnetul de muncă sau rezultă din adeverinţă, conform legislaţiei în vigoare, şi s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.

În aceste condiţii, neluarea în considerare a unor sume pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor, astfel cum de altfel a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin Decizia nr. 19 din 17 octombrie 2011 pronunţată în recurs în interesul legii privind interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.

În concluzie, instanţa reţine că, în speţă, ceea ce interesează este faptul că statul a încasat, în perioada derulării raporturilor de muncă, contribuţiile de asigurări sociale pe care le-a stabilit în sarcina angajatorului iar acum revine asiguraţilor dreptul să  primească o contraprestaţie corespunzătoare din partea acestuia pentru a exista un echilibru al raporturilor juridice dintre părţi.

În acelaşi timp, se apreciază că trebuie acordată prevalenţă dispoziţiilor legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, întrucât soluţia contrară ar presupune încălcarea principiului cu consecinţa că, pe de o parte nu s-ar fi realizat scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Lg. Nr. 19/2000, în condiţiile în care baza de calcul pentru plata contribuţiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.

Practica Curţii Supreme a Drepturilor Omului de la Strasburg şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene de la Luxembourg a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar neacordarea sau diminuarea pensiei ar leza acest drept şi ar echivala cu o expropriere.

În conformitate cu art. 14 din  aceeaşi Convenţie, pentru interzicerea discriminării şi art. 1 din Protocolul 1 referitor la protecţia proprietăţii, Curtea Europeană a reţinut că „ noţiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică, astfel încât dreptul la pensie este asimilat dreptului de proprietate” ( cauza Buchen versus Cehia ).

În acelaşi sens, în cauza Gaygusuz versus Austria (1996), Curtea a decis că” pensia constituie un drept patrimonial în sensul articolului 1 din Protocolul 1 al CEDO şi se constată o discriminare în sensul articolului 14 dacă lipseşte o justificare obiectivă rezonabilă pentru diminuarea patrimoniului reclamantului”.

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că drepturile de asigurări sociale sunt legate de plata contribuţiilor de asigurări sociale specifice, considerându-se că „dreptul la alocaţia de urgenţă (pentru care reclamantul plătise contribuţia specifică) reprezintă un drept patrimonial în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”, ( Cauza Gaygusuz împotriva Austriei din 16 septembrie 1996).

Rezultă astfel că, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate veniturile de natură salarială pentru care angajatorul sau angajatul au plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.

Faţă de toate aceste aspecte, rezultă că, întrucât reclamantul a dovedit pretenţiile sale precizate în adeverinţa anterior menţionată, instanţa, în temeiul art.153 lit. g coroborat cu art. 156 din Lg. Nr. 263/xyz, urmează să admită acţiunea.

Drept consecinţă, va fi obligată pârâta să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantului, cu includerea în baza de calcul a veniturilor brute(inclusiv a veniturilor menţionate la rubrica ,,venit pentru munca in acord”, precum şi a veniturilor menţionate la rubrica ,,venit pentru ore suplimentare”), conform adeverinţei nr.4000/2400/2368/30.06.2017, emisă de S.C. ,,(......) Tulcea” S.A., cu excepţia compensărilor acordate în baza H.G. nr. 542/1996, acordate în perioada iulie 1996-ianuarie 1997 şi a indemnizaţiilor de concediu medical de care a beneficiat în lunile august 1995, septembrie 1995,  februarie 1996, aprilie 1996, mai 1996, iunie 1996, noiembrie 1996,  cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.08.2017.

De asemenea va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare