Contencios administrativ. Recunoaştere drept de încadrare în condiţii speciale de muncă potrivit hg. 1822/2004

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul MV şi pe pârâtul IPJ, având ca obiect obligaţie de a face - rejudecare.

Deliberând asupra cauzei contencios administrativ deduse judecăţii, constata următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 10.04.2018, sub nr. de dosar -/99/2018, reclamantul MV a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul IPJ, ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să fie obligat pârâtul la recunoașterea dreptului de încadrare în condiții speciale de muncă pentru perioada 15.08.2007-31.05.2017, conform prevederilor cap.II pct.8 din Anexa la HG nr.1822/2004, precum şi la efectuarea demersurilor privind încadrarea sa în condiții speciale de muncă pentru perioada 15.08.2007-31.05.2017, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat, în esență, faptul că a fost numit în funcția de agent 1 în cadrul Compartimentului Marketing şi Achiziții al Serviciului Logistic al IPJ începând cu data de 08.08.2007. Ca urmare a solicitării sale, prin Dispoziția Şefului IPJ nr.1893/30.06.2017 i s-a recunoscut încadrarea postului în condiții speciale de muncă, in acest sens fiind constituită la nivelul IPJ o comisie de analiză a posturilor, care a încheiat procesul-verbal nr.103400/18.05.2017. Această comisie a constatat că activitatea desfășurată de personalul din cadrul Compartimentului Marketing şi Achiziții se încadrează în activități desfășurate în condiții speciale de muncă conform prevederilor Cap.II pct.8 din Anexa la HG nr.1822/2004 întrucât sunt desfășurate activităţi de prelucrare a datelor şi de verificare a informațiilor prin proceduri informatice, în special prin sistemul informatic e-Licitație - Sistemul Electronic al achizițiilor Publice (SEAP).

Arată reclamantul că desfășoară același tip de activitate încă din data de 15.08.2007, dar, cu toate acestea, prin dispoziția menționată i-a fost recunoscută încadrarea în condiții speciale doar începând cu data de 31.05.2017.

În continuare reclamantul învederează instanţei că, la data de 30.08.2017, a solicitat pârâtului IPJ recunoaşterea dreptului de încadrare în condiții speciale de muncă pentru perioada 15.08.2007-31.05.2017, pârâtul comunicându-i, prin adresa nr.105163/25.09.2017, că nu poate da curs solicitării sale întrucât până în perioada de referință a fost încadrat în condiții deosebite de muncă.

Invocă reclamantul prevederile art.1 şi 4 din Anexa 1 la OMAI nr.140/2016 şi arată că obligația întocmirii, a modificării şi a completării fişei postului revine şefului nemijlocit al titularului postului, iar stabilirea condițiilor specifice de muncă se face de o comisie constituită special în acest scop, ca urmare a propunerii făcute de şeful nemijlocit. În cauza de faţă, demersurile menționate au fost, însă, efectuate ca urmare a solicitării sale exprese.

Se face trimitere şi la prevederile Cap.II pct.8 din Anexa la HG nr.1822/2004, arătându-se că refuzul IPJ Iași de a-i recunoaște dreptul de încadrare în condiții speciale de muncă pentru perioada 15.08.2007-31.05.2017 este nejustificat.

În dovedirea acţiunii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Pârâtul IPJ a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii.

În motivare, pârâtul a arătat că, la data de 30.06.2017 a fost emisă Dispoziția IPJ nr.1893,  prin care a fost modificată fişa postului reclamantului şi, ca urmare a modificării, acesta fiind încadrat în condiții speciale de muncă începând cu data de 31.05.2017.

Ulterior, reclamantul a solicitat, prin raportul nr.104854/30.08.2017, înregistrat la Serviciul Resurse Umane din cadrul IPJ  sub nr.95542/04.09.2017, încadrarea sa în condiții speciale de muncă începând cu data de 15.08.2007.

Susține pârâtul că a refuzat în mod justificat solicitarea reclamantului, acesta luând cunoștință de refuz la data de 25.09.2017, iar refuzul nefiind contestat in condițiile Legii nr.554/2004, ci reclamantul a sesizat instanța abia la data de 11.04.2018. Prin urmare, se invocă prevederile art.11 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004, arătându-se că acțiunea nu a fost formulată în termenul prevăzut de dispozițiile legale menționate.

Pe fond pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, având în vedere că, la data de 15.08.2007, potrivit fişei postului valabilă a acea dată şi, implicit, pentru perioada vizată, funcţia reclamantului era prevăzută cu condiţii deosebite de muncă. Doar ca urmare a reanalizării postului de către comisia special constituită au fost operate modificări în fişa postului şi, ulterior, a fost recunoscută încadrarea sa în condiţii speciale.

În drept au fost invocate prevederile Codului de procedura civilă, OMAI nr.140/2016, OMAI nr.486/2005 HG nr.1822/2004 şi Legea nr.554/2004.

În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin sentinţa nr.46/CA/22.01.2019, Tribunalul Iaşi a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului şi a respins, ca prescrisă, cererea principală formulată de reclamantul MV în contradictoriu cu pârâtul IPJ, reținând că, prin cererea formulată, reclamantul a solicitat ca instanța să cenzureze refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a unei cereri, astfel că sunt pe deplin aplicabile prevederile art.11 din Legea nr.554/2004, cu privire la termenul de promovare a cererii de chemare în judecată, că răspunsul autorităţii publice de soluționare a cererii reclamantului a fost comunicat acestuia la data de 25.09.2017 și că termenul de 6 luni prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004 s-a împlinit la data de 25.03.2018, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi abia la data de 10.04.2018, fiind depusă cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de lege.

Prin decizia nr.997/2019, pronunţată la data de 18.06.2019, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul declarat de MV împotriva sentinţei civile nr.46/CA/22.01.2019 a Tribunalului Iaşi, sentinţă pe care a casat-o în tot şi a trimis cauza spre rejudecare la această instanţă, pentru următoarele motive:

„Reținând că reclamantul recurent a indicat cât se poate de clar obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că solicită obligarea pârâtului la recunoașterea dreptului de încadrare în condiții speciale de muncă pentru perioada 15.08.2007-31.05.2017 şi la efectuarea demersurilor privind încadrarea sa în condiții speciale de muncă pentru perioada 15.08.2007-31.05.2017, cu cheltuieli de judecată, instanța de recurs constată că Tribunalul Iași a considerat, în mod eronat, că a fost învestit cu o cerere având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat al pârâtului de soluționare a unei cereri. Procedând în acest fel, prima instanță a încălcat obligaţia de a se pronunţa asupra obiectului cererii deduse judecăţii, obligaţie ce constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii în procesul civil.

Curtea de Apel reține că, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (6) din Codul de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii. Această regulă este dezvoltată în art. 397 alin. 1 din același act normativ, potrivit cu care instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, neputând acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut.

Întrucât nu a respectat dispozițiile legale menționate, esențiale pentru justa soluționare a cauzei, nu se poate reține că Tribunalul a soluționat cererea de chemare în judecată cu care a fost învestit. Procedând în această manieră, prima instanță a încălcat obligaţia de a efectua o analiză concretă a obiectului cererii deduse judecăţii și de a se pronunța asupra acestuia, obligaţie ce constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii în procesul civil.

În consecință, pentru omisiunea examinării fondului cauzei în sensul dispozițiilor art. 498 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel constată că se impune admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie ce guvernează materia contenciosului administrativ.

În rejudecare, instanța, în virtutea rolului său activ în aflarea adevărului, reglementat de dispozițiile art. 22 din Codul de procedură civilă, va stabili situația de fapt după administrarea tuturor mijloacelor de probă necesare lămuririi cauzei și va analiza incidența dispozițiilor legale corespunzătoare situației de fapt pe care o va stabili, luând în considerare și aspectele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile nr. 9/2016 și nr. 13/2016, în procedura recursului în interesul legii și cea a pronunțării unei hotărâri prealabile, aplicabile în prezenta cauză prin analogie.”

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 01.08.2019, sub nr.de dosar -/99/2018*.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de ambele părţi.

Analizând materialul probator administrat în cauză, se reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 18.05.2017, la nivelul pârâtului IPJ s-a întrunit comisia de analiză a posturilor, care a stabilit necesitatea modificării fişei postului pe care era încadrat reclamantul MV, având în vedere că acesta, prin natura atribuţiilor de serviciu referitoare la achiziţiile publice, desfăşura, la acel moment, activităţi de prelucrare automată a datelor şi valorificarea informaţiilor prin proceduri informatice, respectiv prin sistemul electronic de achiziţii publice SEAP. Ca urmare a acestor concluzii, consemnate în procesul-verbal nr.103400/18.05.2017 (filele 28 şi urm. dosar nr.-/99/2018*) şi în baza Cap.II pct.8 din Anexa la HG nr.1822/2004, pârâtul IPJ  a emis dispoziţia nr.1893/30.06.2017, conform căreia, începând cu data de 31.05.2017, reclamantul se încadrează în condiţii speciale de muncă (fila 14).

Reclamantul MV a solicitat angajatorului său, la data de 04.09.2017, recunoaşterea dreptului de încadrare în condiţii speciale de muncă şi pentru perioada 15.08.2007-31.05.2017, perioadă în care, susţine acesta, a desfăşurat acelaşi tip de activităţi şi a fost încadrat să în condiţii deosebite de muncă.

Prin adresa nr.105163/25.09.2017, pârâtul i-a comunicat faptul că nu poate da curs solicitării sale deoarece, pentru respectiva perioadă, a fost încadrat în condiţii deosebite de muncă (fila 12).

În drept, potrivit HG nr.1822/2004, precum şi Ordinului M.A.I. nr.489/2005 (art.2 alin.2), beneficiază de încadrare în condiţii deosebite, speciale sau ale condiţii, poliţiştii care desfăşoară efectiv activităţi sau lucrează în locuri de muncă prevăzute în anexa la HG nr.1822/2004, ce constituie atribuţii cu caracter permanent potrivit fişei postului coroborate cu prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare referitoare la atribuţiile specifice compartimentului din care face parte.

Reclamantul MV solicită încadrarea în condiţii speciale de muncă începând cu data de 15.08.2007, data încadrării pe funcţia pentru care a fost modificată fişa postului, or, la data acea dată, conform fişelor postului pentru intervalul 15.08.2007-31.05.2017 (aflate la filele 31 şi urm. dosar nr.-/99/2018*, precum şi cele „secret de serviciu”, depuse de către pârât şi păstrate în spaţii speciale de păstrare a documentelor clasificate „secret de serviciu”), funcţia reclamantului se încadra la condiţii deosebite de muncă. Prin urmare, reclamantul nu putea fi încadrat în condiţii speciale deoarece atribuţiile privind activităţi de prelucrare automată a datelor şi valorificarea informaţiilor prin proceduri informatice, respectiv prin SEAP, nu se regăseau în fişa postului anterior modificării acesteia, la 31.05.2017 (fila 20). Mai mult, reclamantul a semnat de luare la cunoştinţă fişele postului la datele de 10.03.2010, 23.09.2011, 01.02.2012 şi 29.03.2013, fără a le contesta în termenul legal, deşi în acestea nu se făcea nici o menţiune cu privire la activităţi de prelucrare automată a datelor şi valorificarea informaţiilor prin proceduri informatice. Or, potrivit Ordinului M.A.I. nr.140/2016, art.1 alin.1 din Anexa nr.1, fiecare post are asociată o fişă a postului. Aceasta cuprinde elementele de identificare a postului, cerinţele de ocupare, descrierea condiţiilor specifice de muncă, a sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor postului, precum şi a standardelor de performanţă asociate. Mai mult, conform art.6 alin.31 din aceeaşi Anexă, în situaţia în care, pentru o perioadă determinată, titularul postului îndeplineşte şi alte sarcini/atribuţii care decurg dintr-o calitate oficială pe care o deţine în interesul MAI şi nu sunt cuprinse în fişa postului, se întocmesc anexe la fişa postului. Rezultă, aşadar, că încadrarea în condiţii speciale sau deosebite de muncă se efectuează doar în baza menţiunilor din fişa postului, iar, în condiţiile în care, în fişele postului reclamantului nu au fost cuprinse, în perioada de referinţă, atribuţii referitoare la activităţile de prelucrare automată a datelor şi de valorificare a acestora prin proceduri informatice, solicitarea dedusă judecăţii este neîntemeiată. Tribunalul mai reţine că, în situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită prin probatoriul administrat în cauză, deciziile nr.9/2016 și nr.13/2016 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu sunt aplicabile.

În lumina considerentelor de mai sus şi date fiind prevederile art.18 din Legea nr.554/2004, instanţa va respinge cererea principală a reclamantului MV, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea principală formulată de reclamantul MV, în contradictoriu cu pârâtul IPJ.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cale de atac ce se va depune la Tribunalul Iaşi.

Domenii speta

Spete similare