Anularea procesului verbal

Sentinţă civilă 1331 din 18.09.2018


Prin cererea înregistrată la data de 02.03.2018 pe rolul J. M. sub nr. de dosar …, petentul D. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ B. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal seria …nr. ….

A arătat petentul că la data de 26.02.2018 se deplasa cu autoturismul, a fost oprit de organele de poliţie care l-au sancţionat deoarece avea o defecţiune la sistemul de lumini al autoturismului, lucru adevărat, dar imediat după aceea a înlocuit becul defect.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile OG nr. 2/2001.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri şi a fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, petentul se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost sancţionat, iar procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria … nr…a fost sancţionat petentul cu amendă în cuantum de 290 lei.

s-a reţinut prin actul de sancţionare că la data de 26.02.2018 a condus autoturismul cu nr. De înmatriculare …, în interiorul localităţii M., jud. B., fără să fi verificat sistemul de lumini, proiectorul stânga faţă fiind nefuncţional.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului verbal  şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal, instanţa constată că au fost respectate condiţiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale.

Astfel procesul verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, numele şi prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta săvârşită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa apreciază că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovăţiei petentului, ci dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul .

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Petentul beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie care insa nu este absolută, după cum nu este absoluta nici prezumţia de legalitatea si temeinicie a procesului verbal.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

In privinţa probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanţa va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia şi legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmaţiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puţin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, şi dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerităţii declaraţiei, instanţa şi-a format convingerea intimă  că petentul a relatat adevărul.

Instanţa constată că petentul a fost sancţionat deoarece proiectorul stânga faţă nu funcţiona, fapt recunoscut de către petent, acesta susţinând că a remediat defecţiunea imediat după sancţionare.

Se reţine că scopul aplicării legii este şi acela de a corecta, nu doar de a sancţiona, şi raportat la gravitatea redusă a faptei petentului, sancţiunea avertisment este aptă să asigure faptul că petentul a înţeles consecinţele faptei sale şi posibilitatea de a fi sancţionat pentru aceasta.

Pentru toate aceste considerente instanţa va dispune înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment.