Furt calificat

Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDBAC:2018:027.001655

Dosar nr. XXX

“Operator 3106. Confidențial, date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile din Legea nr. 677/2001”

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BACĂU

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ Nr.

Şedinţa publică de la 17 Septembrie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE: XXX

Grefier: XXX

Ministerul Public reprezentat de Procuror XXX din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpat XXX trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1-art. 229 alin. 1 lit. a din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.p., persoană vătămată XXX.

Toate susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea şedinţei publice din data de XXX, când instanţa a stabilit pronunţarea pentru data de XXX, când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea la data de XXX, când în urma deliberărilor, a dat următoarea hotărâre:

I N S T A N Ţ A:

Deliberând asupra cauzei penale de faţǎ, constatǎ urmǎtoarele:

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridicǎ reţinutǎ prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de 12.02.2018 al Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Bacǎu în dosar nr. XXX înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. precizat în antet la data de 12.02.2017 s-a dispus trimiterea în judecatǎ a inculpatului XXX, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. a Cod Penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod Penal.

Prin acelaşi act s-a mai dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetãrilor faţã de autori necunoscuţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, faptă prev. şi ped. de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. a Cod Penal.

În cuprinsul actului de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţǎ, cǎ în ziua  de 19.12.2017  în jurul orei 15:45, inculpatul XXX, în timpul unei călătorii cu un mijloc de transport în comun din mun. Bacău, jud. Bacău, a sustras din geanta persoanei vătămate XXX un portofel în care avea aprox. 300 de lei, cartea de identitate, cardul de sănătate, un card bancar Raiffeisen și alte înscrisuri, portmoneu pe care l-a abandonat imediat după comiterea faptei, când persoana vătămată a constatat lipsa.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate urmǎtoarele mijloace de probǎ în cursul urmǎririi penale: Proces-verbal de consemnare a plângerii(f. 12); Declarația persoanei vătămate (fila nr.13); Declarația martorului XXX(fila 15); Procesul-verbal de constatare a infracţiunii(fila nr.21); Proces-verbal de percheziţie corporalã(f. 46); Declarațiile inculpatului XXX(fila nr.23-25); Înscrisuri.

II. Camera preliminarǎ

Prin Încheierea din data de 04.05.2018 judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a dispus începerea judecǎrii cauzei, constatând legalitatea sesizǎrii instanţei, a administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de urmǎrire penalǎ privindu-l pe inculpatul XXX.

De asemenea, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a constatat cǎ nu au fost formulate cereri ori invocate excepţii de cǎtre inculpat sau apǎrǎtorul acestuia cu privire la legalitatea administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de cǎtre organele de urmǎrire penalǎ.

III. Desfǎşurarea cercetǎrii judecǎtoreşti

Prezent la judecarea cauzei, instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanţei, precum şi faptul că are dreptul să nu facă nici o declaraţie, că tot ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declaraţii are obligaţia să spună tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374, alin. 1 C. proc. Pen. a actului de sesizare a instanţei, la data de 24.05.2018 instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396, alin. 10 C. proc. Pen.

În prezenţa apǎrǎtorului desemnat din oficiu, inculpatul a declarat că nu recunoaşte fapta, arătând că în data de 19.12.2018 s-a urcat într-un mijloc de transport, pe la uşa din mijloc, din staţia de autobuz din faţa Catedralei Maica Precista, după ce în prealabil fusese la o unitate bancară pentru a scoate nişte bani. Acesta a mai arătat că în faţa sa erau două fete, iar în spate o familie mai în etate şi la un moment dat una dintre fete l-a acuzat că i-ar fi sustras portofelul, care imediat a fost găsit aruncat pe jos. După acest incident fata s-a dus imediat la şofer pentru a-i relata cele întâmplate, fiind anunţat un echipaj al poliţiei care a venit la faţa locului, inculpatul subliniind că unul dintre poliţiştii ajunşi la faţa locului era chiar tatăl fetei care l-a acuzat.

Acesta a mai relatat că la un moment dat, o persoană mai în vârstă care se afla în spatele său i-a spus fetei că nu el ar fi sustras portofelul, ci o altă persoană care a plecat în spatele autobuzului, coborând din autobuz în fugă.

Faţă de poziţia procesuală a inculpatului şi având în vedere declaraţia acestuia, instanţa a pus în discuţie probatoriul, fiind încuviinţată proba testimonială cu martora XXX, iar persoana vătămată a fost citată cu mandat de aducere pentru a se proceda la audierea sa.

La termenul de judecată din data de 09.08.2018 instanţa a procedat, în prezenţa inculpatului şi a avocatului desemnat din oficiu la audierea persoanei vătămate şi a martorei, declaraţiile acestora fiind ataşate la dosarul cauzei (f. 57-59).

IV. Situaţia de fapt reţinutǎ de instanţǎ

În urma coroborării tuturor probelor în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, instanţa reţine cǎ la data de 19.12.2017  în jurul orei 15:45, persoana vătămată XXX însoțită de  martora XXX, au  urcat într-un mijloc de transport în comun din  stația Piața Centrală  cu direcția zona Orizont a mun. Bacău. Pe timpul călătoriei  față în față cu persoana vătămată s-a aflat  un individ  îmbrăcat cu o geacă din fâș închisă la culoare, blugi de culoare bej-muștar, purta pe cap o șapcă din stofă și avea ochelari de vedere. La un moment dat,  din instinct persoana vătămată și-a  verificat geanta constatând  că fermoarul era  deschis, iar din interior îi lipsea portmoneul în care avea suma de aprox. 300 de lei, cartea de identitate, cardul de sănătate, un card bancar XXX și alte înscrisuri.

Fiind singura persoană cu  un comportament dubios, persoana vătămată  și-a dat seama că numai bărbatul din fața ei  putea să-i deschidă poșeta și să-i fure portmoneul, motiv pentru care i-a cerut  să-i înapoieze portmoneul spunându-i că este singura persoană care putea să-l fure.  Acesta s-a retras cu portofelul  în mâna lui stângă şi imediat a dus mâna la spate și a dat drumul portofelului jos.

Acest lucru  l-a observat foarte bine și martora  XXX care se afla în spatele bărbatului. Persoana vătămată a ridicat portmoneul de jos constatând că nu lipsește  nimic din interior apoi  l-a apostrofat pe inculpat, care susținea că nu știe nimic.

 Fiind audiată la termenul de judecată din data de 09.08.2018, martora a declarat că l-a văzut pe inculpat cu mâna în geanta prietenei sale XXX, iar ulterior, a ţinut portofelul în mâna stângă şi după aceea, l-a aruncat pe jos.

În stația de autobuz Banca Comercială acesta a coborât,  urmat de către persoana vătămată și martora XXX.  Ulterior, persoana vătămată  l-a apelat  telefonic  pe tatăl său  XXX care se afla de serviciu la XXX, căruia i-a spus ce s-a întâmplat.  La scurt timp a intervenit o patrulă de poliție locală din care făcea parte și tatăl persoanei vătămate, la vederea mașinii de poliție respectivul luând-o la fugă în direcția străzii Alexandru cel Bun din mun. Bacău, jud. Bacău. 

Într-un final  acesta a fost prins și legitimat, ocazie cu care s-a stabilit  că  se numește XXX, domiciliat în XXX, CNP XXX.  Persoanele implicate au fost conduse la sediul Poliției Locale Bacău unde s-a efectuat un control corporal asupra inculpatului XXX, asupra acestuia fiind găsit un telefon mobil marca ORANGE DIVE 70  cu seria IMEI XXX, stabilindu-se că aparține persoanei vătămate XXX, care a declarat faptul că i-a fost sustras  de către persoane necunoscute dintr-un borset, în timpul unei călătorii cu un mijloc de transport în comun din mun. Bacău, jud. Bacău, pe care a efectuat-o  în aceeași zi, în jurul orei 12:15.

Faţă de probele administrate în cursul judecăţii, instanţa constată că declaraţia inculpatului nu coroborează cu celelalte declaraţii, astfel că ipoteza expusă de inculpat, în sensul că o altă persoană ar fi sustras portofelul din geanta persoanei vătămate şi după care a fugit, nu poate fi reţinută de instanţă întrucât martora audiată la termenul din data de 09.08.2018 a declarat în mod expres că l-a văzut pe inculpatul XXX cu mâna în geanta prietenei sale şi ulterior, l-a observat cum ţinea portofelul în mâna stângă.

În cursul judecăţii, la termenul din data de 09.08.2018, inculpatul şi persoana vătămată au declarat că vor să se împace, instanţa luând act de declaraţiile acestora, însă având în vedere că la acel moment deja se dăduse citire actului de sesizare, s-a continuat cercetarea judecătorească, urmând ca instanţa să ţină cont de manifestarea de voinţă a părţilor în procesul de individualizare a pedepsei.

Raportat la mijloacele de probǎ administrate în cauzǎ, instanţa constatǎ cǎ fapta existǎ, constituie infracţiune şi a fost sǎvârşită cu vinovǎţie de inculpat dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ, aşa cum prevǎd dispoziţiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.

V. Încadrarea jurdicǎ a faptelor reţinutǎ de cǎtre instanţǎ

Fapta inculpatului XXX, care în ziua  de 19.12.2017  în jurul orei 15:45, în timpul unei călătorii cu un mijloc de transport în comun din mun. Bacău, jud. Bacău, a sustras din geanta persoanei vătămate XXX un portmoneu în care avea aprox. 300 de lei, cartea de identitate, cardul de sănătate, un card bancar XXX și alte înscrisuri, portmoneu pe care l-a abandonat imediat după comiterea faptei, când persoana vătămată a constatat lipsa, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prev. şi ped. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. a Cp.

Analizând fişa de cazier a inculpatului, rezultã faptul cã acesta nu este la primul contact cu legea penalã, infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze fiind sãvârşitã în stare de recidivã postexecutorie, motiv pentru care urmeazã a se face aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) CP.

Sub aspectul elementului material al laturii obiective, instanţa reţine că inculpatul a sustras bunul (în speţă, un portofel) din patrimoniul persoanei vătămate, fiind îndeplinită condiţia deposedării, iar ulterior a trecut bunul în sfera sa de stăpânire şi a dispus de acesta ca de un bun propriu, fiind realizată astfel şi componenta imposedării.

Referitor la latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie directă calificată prin scopul însuşirii pe nedrept a bunului.

Urmarea imediată o constituie producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate iar legătura de cauzalitate între faptă şi consecinţele socialmente periculoase există.

VI. Individualizarea judiciarǎ a pedepselor

Constatând aşadar cǎ sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevǎzute de art. 396, alin. 2 C. proc. Pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ cǎ fapta existǎ, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost sǎvârşitǎ de cǎtre inculpatul XXX cu forma de vinovǎţie prevǎzutǎ de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

Instanţa va avea în vedere cǎ funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectǎ proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana cǎreia îi este destinatǎ în vederea reintegrǎrii în societate. Se va urmǎri formarea unei atitudini corecte faţǎ de muncǎ, faţǎ de ordinea de drept şi faţǎ de regulile de convieţuire socialǎ.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul căruia se arată că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa reţine pericolul social concret al infracţiunii, care este unul ridicat faţă de modul de operare şi îndrăzneala de care inculpatul a dat dovadă. Nu atât valoarea bunurilor sustrase, cât mai ales modul de operare, respectiv în timpul unei călătorii cu un mijloc de transport în comun, precum şi faptul că acesta nu se află la primul contact cu legea penală, conduc spre concluzia că scopurile pedepsei, respectiv funcţia represivă şi cea preventivă, nu pot fi atinse decât prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea între limitele prevăzute de lege. Funcţia educativă a pedepsei, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul XXX apare a fi de prisos, având în vedere că acesta a mai fost condamnat anterior de mai multe ori pentru săvârşirea unor infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului persoanelor, însă nu a înţeles să îşi corijeze comportamentul şi să adopte o conduită care să nu intre în conflict cu normele penale.

În opinia instanţei, în raport cu menţiunile din cuprinsul fişei sale de cazier judiciar, a devenit o deprindere pentru inculpat să îşi procure bani ori bunuri prin săvârşirea de furturi, având în vedere şi faptul că acesta nu are vreo ocupaţie sau un loc de muncă.

În favoarea inculpatului, se va reţine că la termenul de judecată din data de 09.08.2018 persoana vătămată s-a prezentat şi a declarat că doreşte să se împace cu inculpatul, instanţa luând act de declaraţiile acestora, însă având în vedere că la acel moment deja se dăduse citire actului de sesizare, s-a continuat cercetarea judecătorească, urmând să se ţină cont de manifestarea de voinţă a părţilor în procesul de individualizare a pedepsei, astfel că instanţa se va îndrepta spre minimul de pedeapsă prevăzut de lege, cu luarea în considerare a majorării obligatorii prevăzute de art. 43 alin. (5) C.pen.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţă. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Faţă de întreaga activitate infracţională derulată, inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Doar o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să creeze aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se corija şi elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea săvârşirii de infracţiuni. Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunii, atitudinea inculpatului, circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa va aplica inculpatului XXX, pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie, faptă prev. de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C.pen. 

Instanţa apreciazǎ, prin raportare şi la criteriile anterior expuse, cǎ unica modalitate de individualizare a regimului de executare a pedepsei astfel aplicate, aptǎ a contribui la îndreptarea inculpatului şi la prevenirea reiterǎrii comportamentului infracţional, este aceea a executǎrii pedepsei în regim de detenţie.

În continuare, la stabilirea pedepselor accesorii şi complementare, instanţa urmează să aibă în vedere nu doar dispoziţiile naţionale, ci şi normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicţia tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă.

În hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanţa europeană şi-a exprimat dubiul faţă de eficienţa recurgerii la interdicţia de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracţiunilor, de pedepsire a infractorilor şi de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societăţii fiind lipsite de dreptul de a-şi exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), şi a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfinţeşte capacitatea individului de a influenţa compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice sau al cărui comportament a ameninţat să submineze statul de drept sau fundamentele democraţiei. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuţie şi recomandarea Comisiei de la Veneţia, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanţă independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialităţii, oferă o garanţie solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite şi în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce priveşte interzicerea exercitării drepturilor părinteşti trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părinteşti corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi că, în consecinţă, urmăreşte un scop legitim, anume protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei minorilor.

Faţă de toate acestea, instanţa trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului şi care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptei comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

În schimb, în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept. Totodată, ţinând cont de împrejurarea că fapta în discuţie nu a fost săvârşită de inculpat folosindu-se de funcţia sau profesia lui în scopul săvârşirii infracţiunii, neavând nicio legătură cu exercitarea autorităţii părinteşti, în lumina jurisprudenţei Curţiie Europene a Drepturilor Omului în materie, apreciază că nu se impune interzicerea pentru inculpat a exercitării vreunui alt drept dintre cele prevăzute de art. 66, alin. 1 C. pen.

Prin urmare, în baza art. 67, alin. 1 C. pen. instanţa va interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), iar în temeiul art. 66, alin. 1 C. pen., va interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66, alin. 1 lit. a, b C.pen., în condiţiile prevăzute de art. 65, alin. 1 şi alin. 3 C. pen.

VII. Soluţionarea acţiunii civile

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. instanţa va lua act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.

VIII. Măsurile preventive dispuse în cauză

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 19.12.2017 s-a dispus reținerea suspectului XXX  pentru 24 de ore începând cu data de 19.12.2017, orele 21.15 până la data de 20.12.2017 ora 21.15.

Prin ordonanţa procurorului din data de 20.12.2017, s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar faţă de XXX, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 20.12.2017,  după expirarea reţinerii, şi până la data de 17.02.2018.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 89/2018 din data de 15.02.2018 pronunţată în dosar nr. 1831/180/2018/a1.1 s-a dispus înlocuirea controlului judiciar cu măsura arestului preventiv, măsură ce a fost menţinută până la data de 24.06.2018, ulterior fiind înlocuită cu măsura arestului la domiciliu prin încheierea nr. 320/21.06.2018 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar nr. 1831/180/2018/a3.

Apreciind ca temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu subzistă şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, iar măsura este proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia,  instanţa, în baza art. 399 alin. (1) C.proc.pen. va dispune menţinerea măsurii arestului la domiciliul faţă de inculpatul XXX.

În baza art. 72 alin. (1) C.pen. va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii, a arestului  preventiv şi a arestului la domiciliu, astfel: de la data de 19.12.2017 până la data de 20.12.2017 şi de la data de 15.02.2018 până la zi.

VIII. Cheltuieli de judecatǎ

Faţǎ de soluţia de condamnare dispusǎ în cauzǎ şi vǎzând prevederile art. 272 C. proc. Pen. şi art. 274 alin. 1 şi 2 C. proc. Pen., instanţa îl va obliga pe inculpatul XXX la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 240 lei aferentă urmăririi penale şi suma de 460 lei în cursul judecăţii, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu sǎ rămânǎ în sarcina statului şi sǎ se plătească din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTǍRǍŞTE:

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C.proc.pen. condamnă inculpatul XXX, fiul lui XXX și XXX, născut la data de XXX în XXX, domiciliat în XXX, stagiu militar XXX, studii-XXX, posesor al CI, seria XXX, nr. XXX, CNP XXX, XXX, XXX, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie, faptă prev. de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C.pen.  la pedeapsa închisorii de 1 an şi 8 luni.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. interzice cu titlu de pedeapsǎ complementarǎ, pe o duratǎ de 2 ani dupǎ executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevǎzute de art. 66 alin. (1) lit. a (dreptul de a fi ales în autoritǎţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat).

În temeiul art. 66 alin. (1) C. pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsǎ accesorie exercitarea drepturilor prevǎzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., în condiţiile prevǎzute de art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C.proc.pen. menţine măsura arestului la domiciliu faţă de inculpatul XXX.

În baza art. 72 alin. (1) C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii, a arestului  preventiv şi a arestului la domiciliu, astfel: de la data de 19.12.2017 până la data de 20.12.2017 şi de la data de 15.02.2018 până la zi.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. ia act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.

În temeiul art. 272 C. proc. Pen. şi art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. Pen., obligă pe inculpatul XXX la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 240 lei aferentă urmăririi penale şi suma de 460 lei în cursul judecăţii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile MJ către Baroul Bacău.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17.09.2018.

Preşedinte,

Grefier,

Red. Jud.

Tehnored. Gref.

Domenii speta

Spete similare