Tâlhărie calificată – prev. şi ped. de art. 233 , 234 alin.1 lit. d Cod Penal şi furt calificat – prev. şi ped. de art 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit b,d alin. 2 lit.b Cod Penal

Prin rechizitoriul nr. 5..../P/2020 din data 29.05.2020 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria T  B  a fost trimis în inculpatul P M  S ,  cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie calificată – prev. şi ped. de art. 233 , 234 alin.1 lit. d Cod Penal şi furt calificat – prev. şi ped. de art 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit b,d alin. 2 lit.b Cod Penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

În fapt, prin actul de sesizare, s-a reţinut în esenţă că la data de 10.04.2020, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie C , jud. G  au fost sesizate prin plângere penală de către persoana vătămată A C cu privire la faptul că în noaptea de 09/10.04.2020, numitul P M  S a pătruns prin efracţie în locuinţa pe care o deţine pe raza satului  G.. com.  C.. de unde a sustras mai multe bunuri.

Primele cercetări efectuate în cauză de către organele de poliţie au relevat faptul că în noaptea de 09/10.04.2020, după sustragerea bunurilor din locuinţa persoanei vătămate, P M  S a fost surprins de către numitul A  V, asupra căruia a exercitat acte de violenţă, asigurându-şi scăparea, abandonând totodată bunurile sustrase.

 Imediat după săvârşirea faptei, în timp ce bunurile abandonate au fost depozitate în curtea locuinţei lui A V , P M  S a pătruns fără drept în curtea acestei locuinţe şi a sustras din nou bunurile în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 18.09.2020, rămasă definitivă prin necontestare, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi  efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

 La termenul de judecată din data de 28.01.2021, instanţa a dispus citirea rechizitoriului, iar inculpatul P M  S fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut în parte comiterea faptei, în sensul că a recunoscut doar sustragerea bunurilor, nu şi exercitarea actelor de violenţă, recunoscând infracțiunea de furt calificat, nu și infracțiunea de tâlhărie calificată, în final nedorind să parcurgă procedura simplificată, în sensul recunoașterii învinuirii așa cum rezultă din actul de sesizare al instanței.

Declaraţiile inculpatului în sensul recunoaşterii sustragerii bunurilor persoanei vătămate A  C  se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv cu: Plângerea şi declaraţia persoanei vătămate A  C ; Declaraţia persoanei vătămate A  V ; Declaraţia martorului T  C ; Procesul verbal de cercetare la faţa locului/ examinare articole de îmbrăcăminte + Planşa fotografică aferentă; Raportul de Primă Expertiză Medico- Legală nr. 215/A1-D/10.04.2020 emis de către Serviciul Clinic de Medicină Legală G ; Procesul verbal de ridicare bunuri sustrase încheiat la data de 10.04.2020 – Postul de Poliţie C ; Procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere a bunurilor sustrase; Planşa fotografică aferentă; Procesul verbal de predare a bunurilor recuperate către persoana vătămată A  C ; Declaraţii suspect/inculpat P M  S; Fişa de cazier judiciar inculpat P M  S.

Astfel, persoana vătămată A  Va declară că l-a prins pe inculpat când acesta fugea cu rucsacul și cu sacul în spate, l-a prins la T  Il  vecinul, inculpatul i-a dat cu capul în gură cu pumnii în stomac, l-a pus jos, l-a bătut cu picioarele. Persoana vătămată a ținut de rucsac, l-a luat și l-a dus acasă și sacul și rucsacul.  Inculpatul i-a furat și sacul și rucsacul pe care  le-a dus în curte la el și le-a furat de acolo. Bunurile din sac și rucsac erau ale lui A  C . În final, persoana vătămată a declarat că se  constituie parte civilă cu suma de 2000 lei daune materiale, care reprezintă hamurile topoarele toate sculele de lemnărie și fierărie. T  C  a venit să îl ajute când era căzut la pământ iar  inculpatul nu mai era fugise. Martorul T  C  l-a văzut pe inculpat când îl lovea și persoana vătămată era jos. A țipat la el să iasă afară din casă.

Declaraţii în acelaşi sens face şi persoana vătămată A  C  arătând că se constituie parte civilă cu suma de 2500 lei reprezentând daune morale. Își menține declarațiile date în timpul urmăririi penale. Când a sustras inculpatul și s-a bătut cu A  V  persoana vătămată era la G . Martorul știa de bunurile luate și le-a dus la vărul său, A  V , în fața casei. Uterior a recuperat o parte din bunuri. El le-a mai furat odată dn fața casei de la vărul său. Mașina de tuns, Boxa audio, șurubelnițele, foarfece de tăiat la vie, încărcător de telefon și borseta erau ale sale, iar pasta de dinți și periuța nu erau.

Situaţia de fapt este confirmată şi de declaraţiile martorului T C

Inculpatul P M  S declară în fața instanței la termenul din data de 17.02.2021 că în noaptea de 9 spre 10 aprilie 2020 a pătruns în locuința lui A  C  pe poartă, a sărit gardul și  s-a întîlnit cu A  V , când l-a văzut a luat-o la fugă, a lăsat sacul jos în  care erau haine și chei.  Persoana A  V  l-a prins, nu l-a lovit, iar inculpatul s-a smucit și a luat-o la fugă. Știa că la locuința lui A  C  nu locuiește nimeni acolo că este la G de la A  V . A sustras o mașină de tuns, boxă audio, chei, 4 foarfece de tăiat via, un încărcător de telefon, o borsetă de culoare albastră, un cuțit, o pastă de dinți și o periuță. Îl cunoaște pe T  C  dar nu era acolo atunci, a venit dimineață. Nu l-a lovit cu pumnul și piciorul în zona pieptului pe A  V . Acesta este mână în mână cu poliția și de aceeai obținut certificat medico legal, nu a rupt bluza acestuia. În final inculpatul a recunoscut doar infracțiunea de furt calificat nu și infracțiunea de tâlhărie pentru faptul că nu l-a bătut pe A  V . Fiind întrebat de către procurorul de ședință, cum a reușit să scape de persoana vătămată când l-a prins de haină, inculpatul a răspuns că și-a dat geaca jos.

În drept, faptele inculpatului P M  S, care: în noaptea de 09/10.04.2020, prin jurul orelor 00.30, fiind surprins în flagrant de către persoana vătămată A  V  după ce a sustras mai multe bunuri din locuinţa persoanei vătămate A C , pentru a-şi asigura scăparea, a abandonat bunurile sustrase, a aplicat numitului A  V  lovituri cu pumnul şi piciorul în zona toracelui şi a membrului inferior stâng, provocându-i leziuni corporale cuantificate în 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare şi imediat după acest moment, a pătruns fără drept şi prin efracţie în curtea persoanei vătămate A  V , de unde a sustras din nou bunurile pe care le abandonase anterior, la momentul altercaţiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie calificată – prev. şi ped. de art.233, art. 234 alin.1 lit. d Cod Penal şi furt calificat – prev. şi ped. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit b, d , alin.2 lit b Cod Penal,  ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 C.penal.

Faţă de cele analizate, instanţa a apreciat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpatul P M  S, în noaptea de 09/10.04.2020, prin jurul orelor 00.30, urmând să i se aplice pedeapsa prevăzută de lege.

Prin ordonanța motivată din data de 10.04.2020, organele de cercetare penală din cadrul Postului de poliţie  C jud. G  au dispus începerea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie calificată – prev. şi ped. de art. 233, 234 alin.1 lit. d Cod Penal şi furt calificat – prev. şi ped. de art 228 alin. 1 , 229 alin. 1 lit b,d , alin. 2 lit.b Cod Penal.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria T  B  din data de 10.04.2020, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul P M  S sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de: tâlhărie calificată – prev. şi ped. de art. 233 , 234 alin.1 lit. d Cod Penal şi furt calificat – prev. şi ped. de art 228 alin. 1 , 229 alin. 1 lit b,d,  alin. 2 lit.b Cod Penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria T  B  din data de 11.04.2020 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului P M  S pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie calificată – prev. şi ped. de art. 233 , 234 alin.1 lit. d Cod Penal şi furt calificat – prev. şi ped. de art 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit b,d alin. 2 lit.b Cod Penal, ambele cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective pentru infracțiunea de tâlhărie calificată  se realizează prin două activităţi, dintre care o activitate principală, corespunzătoare furtului, şi alta secundară, constând în folosirea violenţei, ambele săvârșite în timpul nopții.

Activitatea principală corespunzătoare furtului s-a realizat prin deposedarea persoanei vătămate de bunuri, urmată imediat de împosedarea cu bunurile respective.

Activitatea secundară, corespunzătoare actelor de violenţă, s-a realizat prin acţiunea de a sustrage mai multe bunuri din locuinţa persoanei vătămate A  C , pentru a-şi asigura scăparea, de a abandona bunurile sustrase, de a aplica numitului A  V  lovituri cu pumnul şi piciorul în zona toracelui şi a membrului inferior stâng, provocându-i leziuni corporale cuantificate în 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; aceste acţiuni sunt de natură să constituie acte de violenţă, în înţelesul art. 233 art. 234 alin.1, lit.d,  C.p.

Elementul material al infracțiunii de furt calificat îl reprezintă acțiunea inculpatului,  imediat după ce săvârșise infracțiunea de tâlhărie, dar după care pierduse posesia bunurilor care au fost recuperate de către persoana vătămată A  V , inculpatul a pătruns fără drept şi prin efracţie în curtea persoanei vătămate A  V , de unde a sustras din nou bunurile pe care le abandonase anterior, la momentul altercaţiei.

Urmarea imediată a celor două fapte de tâlhărie calificată și furt calificat ale  inculpatului constau, pe de o parte în pricinuirea unui prejudiciu echivalent bunurilor sustrase, iar pe de altă parte în încălcarea unuia dintre atributele fundamentale ale persoanei, respectiv dreptul la sănătate şi integritate corporală.

Raportul de cauzalitate între violenţele exercitate asupra persoanelor vătămate şi deposedarea de bunuri rezultă din materialitatea faptelor, în lipsa acţiunilor de împingere neputând avea loc luarea bunurilor ori asigurarea scăpării inculpatului.

Latura subiectivă presupune intenţia directă, deoarece există dublu scop. În primul rând există scopul specific furtului, constând în însuşirea bunurilor, iar în al doilea rând, activitatea secundară constând în exercitarea acţiunii de împingere a persoanelor vătămate  ce are ca scop înlesnirea săvârşirii furtului.

Inculpatul a acţionat cu intenţie directă întrucât a voit sustragerea bunurilor de la persoana vătămată, dându-şi seama de caracterul nejustificat  al acţiunii sale şi de faptul că prin aceasta se produce o pagubă în patrimoniul persoanei vătămate,  rezultat pe care l-a urmărit.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.p., pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Infracțiunea a avut drept urmare crearea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, echivalent cu c/val. bunurilor sustrase, prejudiciu care a fost recuperat.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, instanța constată că inculpatul P M  S, este cetăţean român, necăsătorit, neşcolarizat, fără ocupaţie și conform fişei de cazier judiciar, inculpatul nu are antecedente penale.

În raport de acestea, având în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului, faptul că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta, instanţa a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimum special prevăzut de lege este suficientă pentru reeducarea inculpatului.

Instanţa a apreciat că pedeapsa aplicată este echilibrată şi că răspunde în concret principiului proporţionalităţii şi nevoilor reeducării.

Ca modalitate de executare, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar dacă inculpatul execută pedeapsa în regim de deţinere, acesta săvârşind o faptă gravă prin raportare la pericolul social abstract al infracţiunii de tâlhărie calificată reflectat în limitele speciale de pedeapsă ale infracţiunii, precum şi prin raportare la modul concret de săvârşire al faptei de către inculpat.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa trebuie să se raporteze la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst c. Marii Britanii, respectiv Sabou şi Pârcălab c. României), în sensul ca exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanţa reţine că natura faptei săvârşite relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C.p.

Prin urmare, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.  66 alin. 1 lit. a şi b C.p., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea pedepsei principale aplicate.

Totodată, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art.  66 alin. 1 lit. a şi b C.p., pe o durată de 3 ani, care  începe după executarea pedepsei închisorii.

Pe latură civilă, instanţa constată că prin fapta ilicită a inculpatului de însuşire a bunurilor aparţinând persoanei vătămate s-a produs un prejudiciu în patrimoniul acesteia, constând în contravaloarea acestor bunuri prejudiciu care  a fost recuperat.

Având în vedere că persoana vătămată A  V  s-a constituit  parte civilă cu suma de 2000 lei daune materiale, care reprezintă hamurile topoarele toate sculele de lemnărie și fierărie, bunuri materiale ce nu fac obiectul prezentului dosar penal iar pentru zilele de îngrijiri medicale, persoana vătămată nu a solicitat și nu a depus probe pentru justificarea cuantumului despăgubirilor, instanța va respinge cererea de constituire parte civilă ca neîntemeiată.

Persoana vătămată A  C  s-a constituit parte civilă cu suma de 2500 lei, reprezentând daune materiale.

 Față de acest aspecte, instanța reține că, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, ca temei pentru plata de despăgubiri necesare acoperirii prejudiciului cauzat prin infracțiune, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor care rezultă din dispozițiile art. 1349 și următoarele din C. civ., respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite.

 Este îndeplinită și condiția privind existența vinovăției ca element al răspunderii civile delictuale având în vedere că potrivit disp. art. 1357 C.Civ, autorul faptei ilicite răspunde pentru cea mai ușoară culpă, iar legătura de cauzalitate a fost dovedită în cauză prin probele administrate în cauză și a certificatului medico legal efectuat.

 Instanţa apreciază ca fiind justificată în baza probatoriului administrat în cauză că este justă obligarea inculpatului la plata sumei de 2500 lei cu titlu de daune morale, având în vedere suferinţa cauzată părţii civile, care i-au afectat negativ participarea la activităţile zilnice şi prestanța în viaţa socială.

La stabilirea daunelor morale, instanţa va avea în vedere ca suma de bani ce urmează a se acorda cu acest titlu să aibă efectele compensatorii pentru victimă şi să nu constituie o amendă excesivă pentru inculpatul care pentru fapta ilicită care a stat la originea suferinţelor psihice a suferit deja o condamnare penală.  De asemenea, instanţa va avea în vedere şi principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferinţelor psihice ale victimei, suferinţe  care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestaţii băneşti, nu se pot constitui în sursă de îmbogăţire fără just temei a părţii civile.

În raport de împrejurările de fapt anterior reţinute, având în vedere traumele cu privire la protecția patrimoniului, suportate de către partea civilă care au afectat negativ participarea victimei la viaţa socială şi de familie, instanţa apreciază că suma de 2500 lei este de natură să compenseze efectul negativ  al faptei ilicite imputabile inculpatului şi pe cale de consecinţă va admite doar în  aceste limite cererea de acordare a daunelor morale.

Urmează, ca instanța să îl condamne pe inculpatul P M  S, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C. pen. respectiv, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani calculată conform art. 68 alin. 1 lit. b Cp., de la de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

 În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) C. pen. va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, aceasta urmând să fie executată dacă pedeapsa închisorii va deveni executabilă.

Îl va condamna pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat  prev. de art 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. b, d alin. 2 lit. b Cod Penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

 În temeiul disp. art. 38 alin. 2 şi art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal va contopi pedepsele principale aplicate prin prezenta sentinţă şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare  sporită la 3 ani şi 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul disp. art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal şi art. 45 alin. 5 Cod penal va aplica  inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, aceea a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe o perioadă de  3 (trei) ani şi  pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal pe durata executării pedepsei închisorii.

 În baza art. 19, şi art. 397 C.pr.pen. raportat la disp. art.1357 C.civ. va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă A  C , şi îl va obliga pe inculpat la plata  către această parte civilă a sumei de 2500 lei, cu titlu de daune morale.

Totodată va respinge acțiunea civilă exercitată de partea civilă A  V , ca neîntemeiată.

Din pedeapsa aplicată inculpatului, în temeiul art. 404 alin. 4 lit. a Cod procedură penală și art. 72 alin. 1 Cod penal, va deduce reținerea inculpatului în perioada 10.04.2020 ora 21,20 -  11.04.2020, ora 21,20,  măsura arestului preventiv și măsura arestului la domiciliu în perioada 11.04.2020 – 12.11.2020.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, va menţine măsura controlului judiciar pentru inculpatul P M  S.

În temeiul art. 398 C.p.p., raportat la art. 274 alin. 1 CPP îl va obliga pe  inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Domenii speta

Spete similare