Contestaţie decizie de concediere

Sentinţă civilă 216 din 16.03.2018


Valorificarea la calculul pensiei a veniturilor obţinute sub formă de acord global 

Prin Sentinţa civilă nr. 216/16.03.2018, Tribunalul Arad a admis contestaţia formulată de contestatorul P:G.M, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii (…) şi Casa Naţională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestaţii, aşa cum a fost precizată, a anulat decizia  de pensie şi a obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii (…) să emită o nouă decizie de pensionare cu valorificarea adeverinţei emisă de SC I. SA (…), începând cu data  de 01.05.2017. A obligat intimatele la cheltuieli de judecată, reţinând următoarele:

Prin cererea înregistrată la intimata Casa Judeţeană de Pensii (…) sub nr. …/11.04.2017, aşa cum rezultă din decizia de pensie din 01.11.2017, contestatorul a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare faţă de salariul de bază dovedite cu adeverinţa de fostul angajator.

Se menţionează în cuprinsul adeverinţei că pe lângă salariul de bază şi sporul de vechime, contestatorul a beneficiat în perioada anterioară datei de 01.04.2001, de venituri sub formă de acord, pentru care societatea a plătit CAS conform legilor în vigoare (Decretul nr. 389/1972, nr. 232/1986, HG nr. 1109), aceste sume au fost plătite din fondul de salarii, fiind acordate în baza Legii nr. 27/1966 şi nr. 57/1974, iar angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea şi corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.

 Prin decizia nr. 19 din 17.10.2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 824 din 22.11.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție şi a stabilit că  interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e, art. 78 şi art. 164 din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 1 din OUG nr. 4/2005 este în sensul că formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 57/1974 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.

Această decizie este obligatorie, conform dispozițiilor art. 521 alin. 3 Cod procedură civilă,  iar potrivit Legii nr. 3/1977, nu există obligaţia salariatului de a vira contribuţia pentru pensia de asigurări sociale, această obligaţie revenind numai angajatorului. Ulterior, noua lege a pensiilor, Legea nr. 19/2000, a instituit obligaţia virării acestei contribuţii de asigurări sociale atât pentru angajator, cât şi pentru angajat, reglementând şi posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia (art. 169).

Conform art. 8, 9 şi 117 din Legea nr. 57/1974 şi art. 4 şi 5 din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecţionării sistemului de retribuire a muncii şi de repartiţie a veniturilor oamenilor muncii, care reglementau lucrul în acord global şi instituiau forma de retribuire prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme, reprezentau o formă de retribuire.

Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că baza de calcul al pensiei o constituie retribuţia tarifară, text ce a fost modificat ulterior prin Legea nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensionare erau avute în vedere salariul de bază şi o serie de sporuri sau indemnizaţii ce nu intraseră anterior în această bază.

Având în vedere considerentele menţionate, instanța de fond a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată și precizată. Sentinţa Tribunalului Arad a fost menţinută de instanţa de apel, care a reţinut că principiul contributivităţii invocat de titularul cererii de recalculare, principiu a cărui valorificare se solicită, a fost în egală măsură reglementat atât de prevederile Legii nr. 19/2000, cât şi de dispoziţiile Legii nr. 263/2010. Art. 165 al.2 din Legea nr. 263/2010, preia textual conţinutul art. 164 al.3, Legea nr. 263/2010, nu aduce nici un element de noutate, în raport de dispoziţiile Legii nr. 19/2000, context în care raţionamentul prezentat în Decizia nr. 19/17.10.2011 a ICCJ, se impune şi pentru cererile de recalculare formulate sub imperiul Legii nr. 263/2010.