Personal bugetar. Salarizare. Sporuri.

Legea nr. 284/2010: art. 1;

Legea nr.285/2010: art. 4 alin. 2;

OUG 84/2012:art.2;

OUG 103/2013:art.1;

OUG: 83/2014:art.1.

Legiuitor, în virtutea prerogativelor sale constituţionale, a stabilit cu valoare de principiu, potrivit actelor normative anuale, menţinerea în plată, pentru personalul bugetar, a nivelului de salarizare din anul precedent, cu excepţia revenirii asupra reducerii operate în temeiul Legii nr.118/2010 şi a majorărilor prevăzute la art.1 ind. 1 alin. 2 din OUG. nr. 83/2004, iar în privinţa sporurilor, astfel cum reiese din economia prevederilor art. 1 alin.5 din Legea nr.285/2010 s-a stabilit menţinerea lor în plată ca valoare nominală şi nicidecum acordarea sub formă de procent calculată la noul salariul de bază rezultat prin includerea unor categorii de sporuri.

Secţia I civilă - Decizia civilă nr.716/27 iunie 2018.

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 1.09.2015 la Tribunalul Alba sub dosar nr. …/107/2015 formulată de reclamanţii: B.S.M etc. în contradictoriu cu pârâţii C.A. Alba  Iulia, T. Alba, M.J. şi M.F.P. s-a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- obligarea pârâtelor la reîncadrarea personalului conform dispoziţiilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, începând cu data de 01.09.2012 şi la stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare;

- obligarea pârâţilor  M.J., C.A. Alba Iulia, T. Alba să reîncadreze personalul, conform dispoziţiilor Legii nr.284/2010 începând cu data de 01.09.2012, să le stabilească acestora corect modul de calcul privind drepturile salariale lunare la care au dreptul, şi în acest sens să le plătească reclamanţilor diferenţele salariale aferente perioadei, începând cu data de 01.09.2012 şi până la data pronunţării sentinţei, precum şi în continuare, sume care vor fi reactualizate în raport de indicele de inflaţie aplicat de la data de 01.09.2012 şi până la data plăţii efective, precum şi a dobânzii legale aferente acestor drepturi începând cu data scadenţei şi până la data efectiva a plăţii;

- obligarea pârâtului M.J. să emită în favoarea reclamanţilor grilele de salarizare privind noul salariu de încadrare în care să fie incluse unele sporuri în mod corespunzător cu respectarea dispoziţiilor  Legii nr.284/2010, axând în vedere că la acest moment pentru calculul salariului de încadrare sunt folosite: O.G. nr.8/2007, O.G. nr.10/2008, Legea nr. 330/2009, legi abrogate în prezent creându-se astfel confuzii între vechimea în muncă, vechimea în specialitate (sporul de fidelitate) şi sporurile care au fost incluse în salariu, iar sporul de risc (25%) şi confidenţialitate (5%) se aplică în mod diferenţiat şi incorect calculat pentru fiecare salariat în parte;

- obligarea pârâtului  M.F.P. să  asigure  M.J. în termen de cel mult 3 luni de la data pronunţării unei hotărâri definitive sumele necesare acordării drepturilor salariale în favoarea reclamanţilor;

- obligarea pârâtelor în temeiul art.451 Noul Cod de  procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată, în măsura dovedirii acestora.

Prin  precizare de acţiune depusă la dosarul cauzei reclamanţii îşi precizează cererea în sensul că solicită „stabilirea corectă a modului de calcul a drepturilor salariale lunare” începând cu data de 01.01.2011 şi nu data de 01.09.2012 cum greşit a fost formulată în cererea de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr… din data de 9.10.2017 pronunţată de Tribunalul Alba - Secţia I civilă în dosar susmenţionat s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul MFP şi în consecinţă respinge cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul MFP.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii  T. şi M.J.

S-a admis excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune invocată de pârâta  C.A. ALBA IULIA, anterior datei de 01.09.2012 şi pe cale de consecinţă respinge  cererea reclamanţilor ca fiind prescrisă pentru această perioadă.

S-a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile invocate de pârâta C.A. ALBA IULIA.

S-a respins acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii: B.S.M, C.M., C.V.M, C.M, M.S., O.O., P.N., S.P., S.M. în contradictoriu cu pârâţii M.J., T. Alba, C.A. Alba Iulia, ca nefondată.

Au fost obligaţi reclamanţii la plata în favoarea expertului a diferenţei onorariu expert în cuantum de 7.062 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî, astfel, Tribunalul, a reţinut următoarele:

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul  T. Alba şi M.J., instanţa o apreciază ca nefondată, pârâţii având calitate de ordonatori de credite cu atribuţii privind salarizarea reclamanţilor, astfel conform art.282 Codul  muncii justifică calitatea procesuală, excepţia urmând a fi respinsă.

Excepţia prescripţiei. Potrivit art.283 alin.1 lit. c) din Codul muncii, „cererile în vederea soluţionării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art.166 alin. (1) Codul muncii, care prevăd că dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate. 2. Având în vedere dispoziţiile art.12 din Decretul nr.167/1958, se constată că, în cazul prestaţiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acţiune pentru fiecare prestaţie se stinge printr-o prescripţie deosebită, care începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate.

După cum reiese din rezoluţia de înregistrare, acţiunea a fost înregistrată în cursul lunii septembrie 2015 iar faţă de data de la care se solicită diferenţe de drepturi salariale prin precizarea cererii de chemare în judecată, respectiv data de 01.01.2011, se reţine că acţiunea a fost formulată în afara termenului general de prescripţie, împrejurare faţă de care se va admite excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune invocată de pârâta C.A. Alba Iulia, anterior datei de 01.09.2012 şi pe cale de consecinţă respinge cererea reclamanţilor ca fiind prescrisă pentru această perioadă.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa o va respinge întrucât prevederile art.7 din Anexa VI a Legii nr.284/2010 nu instituie o procedură administrativă prealabilă cu caracter obligatoriu (cum este cazul, de exemplu, al art.149 alin.2 din Legea nr. 263/2010), ci, dimpotrivă,  procedura internă a  contestării stabilirii drepturilor  salariale  este facultativă (cel îndreptăţit „poate”face contestaţie). Pe de altă  parte, în  prezenta cauză nu se contestă vreun ordin de reîncadrare salarială, ci se solicită plata, în cuantumul integral şi legal, al drepturilor salariale cuvenite în plată, în sensul art.170-171 alin.1 din Codul muncii.

 Excepţia tardivităţii acţiunii, instanţa o va respinge, întrucât prevederile art.7 din Anexa VI a Legii nr.284/2010 nu sunt aplicabile în cauză (potrivit considerentelor de mai sus), iar acţiunea a fost introdusă cu respectarea termenului prevăzut de art.171 alin.1 din Codul muncii.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.F.P., instanţa urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Problema calităţii procesuale pasive a unui ordonator de credite în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile cu personalitate juridică aflate în subordinea acelui ordonator de credite a fost dezlegată prin decizia nr.13/2016 pronunţată de ÎCCJ, în interesul legii.

 Deşi, în cauza respectivă se punea problema calităţii procesuale pasive a Ministerului de Interne, în calitate de ordonator de credite, în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile aflate în subordinea sa, considerentele acelei decizii sunt pe deplin aplicabile în speţă şi urmează a fi reproduse, pe scurt, mai jos.

Astfel, ICCJ a stabilit că potrivit doctrinei, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă). – paragraf 42 din motivare.

Particularizând, în situaţia în care pretenţia formulată prin acţiune, alcătuind obiectul cererii de chemare în judecată, constă în acordarea unor drepturi, ţinând seama că subiectele raportului de serviciu sunt determinate, stabilirea calităţii procesuale nu prezintă dificultăţi, părţile din raportul de drept procesual fiind identice cu subiectele raportului juridic de drept substanţial - paragraf 43

În cazul în care reclamantul înţelege să acţioneze în justiţie pentru recunoaşterea şi valorificarea drepturilor sale atât instituţia/autoritatea publică angajatoare, cât şi autoritatea publică centrală, în considerarea calităţii acesteia de ordonator principal de credite, determinarea calităţii procesuale pasive presupune identificarea subiectului pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, respectiv titularul obligaţiei de plată a drepturilor salariale. - par. 44

O caracteristică a raportului juridic de muncă este aceea că poate exista numai între două persoane, spre deosebire de raportul obligaţional civil, în cadrul căruia poate fi, uneori, o pluralitate de subiecte active sau pasive. - paragraf 46

 Pe cale de consecinţă, ţinând seama şi de caracterul exclusiv al competenţei (una şi aceeaşi atribuţie trebuie să aparţină unei singure autorităţi publice), în problema de drept supusă analizei se poate concluziona că legitimarea procesuală pasivă revine doar autorităţii publice cu care funcţionarul public se află în raporturi de serviciu, întrucât acesteia îi aparţine prerogativa stabilirii şi acordării drepturilor salariale. - par. 47

Interesul atragerii în proces şi a ordonatorului principal de credite, pe motiv că acest demers ar reprezenta o garanţie a executării obligaţiei de plată ce revine instituţiei/autorităţii publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât acest interes nu este unul legitim, atâta vreme cât atribuţiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării şi stabilirii destinaţiei acestora nu cuprind o obligaţie de garanţie sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite, care să constituie fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii. – par. 50.

 Raportat la argumentele de mai sus, care sunt aplicabile şi în speţă, rezultă că pârâtul MFP nu este nici ordonator principal de credite în raport cu pârâţii C.A. Alba Iulia şi T. Alba, reţinând totodată şi argumentele care au fundamentat soluţia instanţei supreme în Decizia nr. 10/2011 pronunţată în recurs în interesul legii cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 60 din Codul de procedură civilă raportat la art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1-4 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în calitate de personal auxiliar în cadrul J. Sebeş.

Începând cu data de 01.01.2010, reclamanţii susţin că le-au fost stabilite indemnizaţiile de încadrare lunară, sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică, sporul de confidenţialitate şi sporul pentru condiţii deosebite de muncă în temeiul prevederilor Legii cadru nr.330/2009 şi ale O.U.G.  nr.1/2010.

Conform dispoziţiilor art.39 lit. w din Legea nr.284/2010, ”La data intrării în vigoare a acestei legi, s-a abrogat Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu consecinţa că acei coeficienţi stabiliţi de Legea nr.330/2009 şi care nu au fost aplicaţi niciodată nu vor mai fi luaţi în considerare, Legea nr.284/2010 stabilind un alt sistem de încadrare şi care de asemenea nu se va aplica în anul 2011.”

Conform dispoziţiilor art.33 alin.1 din Legea nr.284/2010 capitolul V din partea a II-a se stipulează că ”La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului se face corespunzător tranşelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010 pe funcţiile corespunzătoare categoriei, gradului şi treptei profesionale deţinute, stabilindu-se clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzător acesteia.” Or, în decembrie 2010, tranşele de vechime erau stabilite potrivit reglementărilor în vigoare la 31 decembrie 2009, cu adăugarea sporurilor şi majorărilor prevăzute în notele la anexele corespunzătoare, precum şi adaosurile prevăzute la art.4 alin.(3) lit. a).

Prevederile art.4 şi 5 din Anexa VI la Legea  nr.284/2010, pe care reclamanţii îşi bazează în principal pretenţiile, nu au intrat în vigoare, deoarece potrivit:

- art.30 din Legea nr.330/2009, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare brut/brută avute la această dată;

- art.1 alin. (1) din Legea nr.285/2010, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%;

- art.1 alin. (1) de la art. II din OUG nr.80/2010 aprobată prin Legea nr.283/2011, în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011;

- art. l din O.U.G. nr.84/2012, în anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 şi art.3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012;

- art.1 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare;

- art.1 alin. (1) din O.U.G. nr.83/2014, în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.

Potrivit  Deciziei nr.32/19 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este necesar să se efectueze tocmai această distincţie dintre reîncadrarea salarială teoretică pe Legea nr. 284/2010 (stabilire generică a claselor şi gradaţiilor) şi plata efectivă a drepturilor salariale, care nu este cârmuită de prevederile Legii nr.284/2010, ci de legile anuale de salarizare care doar tind spre o aplicare etapizată a legii–cadru, aplicare etapizată care încă nu s-a realizat sub aspectul sporurilor litigioase prin consacrarea lor şi în legile anuale.

În cauza dedusă judecăţii reclamanţii au solicitat efectuarea unui raport de expertiză contabilă care să aibă ca şi obiective următoarele:„- să arate expertul care au fost şi sunt actele normative şi dispoziţiile care au stat şi stau la baza reîncadrării fiecărui reclamant, începând cu data de 01.01.2011, şi modul de calcul al drepturilor salariale pentru fiecare reclamant ţinându-se seama de data dobândirii calităţii de personal auxiliar de specialitate;- să calculeze expertul drepturile salariale pentru fiecare reclamant potrivit Legii nr. 284/2010 începând cu data de 01.01.2011, să arate modul de calcul, având în vedere că la art. 4 şi 5 din lege sunt prevăzute următoarele sporuri: Sporul de 15 % pentru condiţii vătămătoare de munca; Sporul de 25% pentru risc şi solicitare neuropsihica; Sporul de 5% pentru păstrarea confidenţialităţii, şi ţinându-se seama de data dobândirii calităţii de personal auxiliar de specialitate;- în ce condiţii sau realizat aceste reîncadrări;- în ce modalitate s-a realizat achitarea drepturilor salariale cu precizarea sumelor de bani încasate de reclamanţi cu acest titlu, inclusiv sporurile;- să arate expertul daca angajatorii mai datorează reclamanţilor sume de bani, reprezentând drepturi salariale, în ce constau acestea, ce reprezintă efectiv, care este contravaloarea neta actualizata în raport de coeficientul de inflaţie a acestor drepturi de la data scadenţei fiecărei sume şi până la zi, precum si a dobânzii legale aferentă acestora, începând cu data scadenţei şi până în prezent.”

Ca urmare a efectuării raportului de expertiză contabilă în cauză şi a completărilor dispuse prin intermediul instanţei s-a concluzionat faptul că sporul de 15% pentru condiţii vătămătoare de muncă; sporul de 25% pentru risc şi solicitare neuropsihică şi sporul de 5% pentru păstrarea confidenţialităţii au fost acordate începând cu data de 01.01.2011 ţinându-se seama de data dobândirii calităţii de personal auxiliar de specialitate iar, din documentele expertizate nu au fost constatate sume pe care angajatorul să le datoreze reclamanţilor cu titlu de drepturi salariale restante.

În conformitate cu toate prevederile legale enunţate mai sus şi raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că au fost stabilite corect drepturile salariale cuvenite reclamanţilor şi că nu există temei legal pentru reîncadrarea şi calcularea drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor potrivit Legii nr.284/2010, care se aplică etapizat.

În temeiul art. 453 alin.2 din  Codul de procedură civilă, faţă de împrejurarea că a fost respinsă acţiunea formulată, instanţa va dispune plata parţială a cheltuielilor de judecată şi va obliga reclamanţii la plata în favoarea expertului, a sumei de 7.062 lei, cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert, neachitat; reclamanţii achitând iniţial suma de 750 lei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termenul legal, apel reclamanţii solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi rejudecând fondul admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În expunerea de motive apelanţii, reluând argumentele din cererea de chemare în judecată, susţin că drepturilor lor salariale au fost calculate în baza unor legi anuale de salarizare fără a se ţine seama de Legea - Cadru nr.284/2010, aplicându-se vechile legi de salarizare cu unele ajustări instituite de Legea nr. 330/2009, astfel încât sporurile prevăzute la art.5 Anexa VIII din Legea nr.284/2010 nu au fost calculate şi acordate efectiv în temeiul dispoziţiilor Legii nr.285/2010.

Invocă apelanţii dispoziţiile art.1 şi urm. din Legea nr.284/2010, şi precizează că la stabilirea drepturilor salariale de care beneficiază  se impune a se ţine seama în exclusivitate de actele normative în vigoare începând cu 01.01.2011, de sporurile prevăzute de anexele la actele normative respective şi nicidecum de drepturile salariale, sporurile stabilite în temeiul unor legi anuale de salarizare aferente perioadei 2009-2010 care au fost abrogate în urma intrării în vigoare a Legii nr.284/2010.

Mai arată că deşi, în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă, acesta nu este concludent întrucât nu a răspuns la obiective şi obiecţiunile încuviinţate de instanţă.

Mai fac referire apelanţii la Decizia nr. 201/2016 a Curţii Constituţionale şi susţin că  se desprinde concluzia că Legea nr. 284/2010 este aplicabilă începând cu data de 01.01.2011, inclusiv în ceea ce priveşte sporurile prevăzute de art. 4 şi 5 din Anexa VIII, cu excepţia valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare, care nu se aplică, dar, fiind în vigoare.

În fine, sunt invocate prevederile art.7 din Legea nr.274/2010 şi se precizează că scopul adoptării legilor anuale edictat de Legea nr.284/2010 era acela de aplicare etapizată a prevederilor acestei legi, ci, nu de neaplicare a acesteia.

În drept: art. 466 şi urm. Cod de procedură civilă.

Intimaţii pârâţi nu au depus întâmpinare în această fază procesuală. Curtea de Apel Alba Iulia a depus note de şedinţă, prin care solicită respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată şi nelegală. Ataşează practică judiciară.

CURTEA, verificând,  potrivit art.479 alin.1 din Codul de procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, reţine următoarele:

Art. 4 alin. 2 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (forma iniţială) a prevăzut expres că:

„În anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea – cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege – cadru”.

Dispoziţii identice sunt cuprinse şi în legile anuale de salarizare ulterioare, respectiv art. 2 din O.U.G. nr.84/2012, art. 1 din O.U.G. nr.103/2013 şi art.1 din OUG nr.83/2014, reţinute în mod corect de prima instanţă.

În acelaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.32/2015, cu caracter obligatoriu conform art.521 alin.3 NCPC„ este evident că, faţă de cadrul legislativ adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii - cadru nr.284/2010, trebuie făcută distincţie între reîncadrare, care se face potrivit legii cadru de salarizare, ale cărei anexe nu se aplică, şi plata efectivă a drepturilor salariale” (parag.47).

Ca atare, urmează a se face distincţie între reîncadrare şi plata efectivă a drepturilor salariale în sensul prevederilor art.7 din Legea– cadru nr.284/2010, care stabilesc aplicarea etapizată a dispoziţiilor sale şi de cele ale art.4 alin. 2 din Legea nr.285/2010, art. 4 alin. 2 din Legea nr.283/2011, art.2 din OUG  nr.103/2013, care opresc aplicarea efectivă a valorii de referinţă şi a coeficienţilor de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din anexele Legii–cadru nr.284/2010, ţinând seama şi de prev. art.6 alin.1 şi 3 din Legea  nr.285/2010.

În ceea ce priveşte modul de calcul  a  salariului  de bază lunar  şi pretinsa neacordare a sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în cuantum procentual de 25% şi de confidenţialitate, în cuantum procentual de 5%, susţinerile apelanţilor reclamanţi se vizează a fi de asemenea nefondate.

Art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevede că începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.

Potrivit art.7 alin.2 din aceeaşi lege, valoarea salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcţii a personalului în anul 2011 se stabileşte prin legea  privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Astfel, conform art.1 alin.(3) din Legea nr.285/2010, cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. 2 şi 3 se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcţie sau, după caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii până la 31 decembrie 2010.

Prin art.1 alin.(5) din Legea nr.285/2010 care face aplicarea pentru anul 2011 a Legii 284/2010 se stabileşte componenţa venitului de bază brut (salariu de bază + sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit O.U.G. nr.1/2010) de la care se pleacă la momentul  abrogării Legii unice de salarizare nr. 330/2009, adică de la data de 1.01.2011. Acest venit s-a stabilit prin raportare la cel consacrat prin Legea nr.330/2009, scopul legii fiind menţinerea drepturilor salariale avute la data de 1.12.2010.

Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri de Guvern necuprinse în Legea– cadru 330/2009 şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării, se introduc în salariu de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul în funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de lege.

Art. 4 alin. (2) din Anexa VI a Legii nr.330/2009  prevede că sporurile  de risc, în cuantum de 25% din salariu de bază şi de confidenţialitate, în cuantum de  5 % din salariu de bază, de care beneficiază personalul prevăzut la alin. 1 (între care şi reclamanta), se aplică în procentele prevăzute de lege, până la data de 31 decembrie 2009.

Art.4 alin.(3) prevede că de la 1 ianuarie 2010, personalul prevăzut la alin.(1) beneficiază, pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, de următoarele drepturi salariale:

a) un adaos de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi, respectiv de 10% pentru păstrarea confidenţialităţii, calculate la indemnizaţia de încadrare brută lunară, sau, după caz, la salariul de bază şi care începând cu 1 ianuarie 2010 vor fi incluse în indemnizaţia de încadrare brută lunară sau în salariul de bază.

b) sporurile prevăzute la alin. 1  se vor acorda într-un cuantum care, împreună cu noul salariu de bază, sau noua indemnizaţie de încadrare brută lunară şi cu celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câştigul salarial  aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50% şi a unui spor de confidenţialitate de 15%, ambele calculate la salariul de bază, sau la indemnizaţia de încadrare brută lunară.

Art.4 alin. (4)- Cuantumul sporurilor prevăzute la alin. 3 lit. b se va acorda şi se va înscrie în carnetele de muncă sub forma unei valori nominale.

Modul de stabilire şi componenţa salariului  este cea consacrată prin Legea nr.285/2010, Legea nr.284/2010 producând efecte numai în ceea ce priveşte reîncadrarea personalului pe clase, raportat la funcţia avută în justiţie, precum şi la vechimea în muncă şi în funcţie, deoarece pentru anul 2011 şi următorii, Legea nr.284/2010 nu a produs nici un efect privind majorarea veniturilor brute efective ale personalului plătit din fonduri publice, stabilite conform prevederilor art. 1 alin. 3 şi 5 din Legea nr.285/2010.

În aceste condiţii, aprecierea apelanţilor că ar fi trebuit să beneficieze de sporurile prevăzute de Legea nr.284/2010 în procentele de 25% şi 5%, aplicate la salariul de bază lunar începând cu data de 1.01.2011, nu are suport legal, deoarece aceste sporuri nu se evidenţiază sub forma unui procent la salariul de bază, aşa cum solicită reclamanţii, ci, sub forma unei valori nominale (la care face referire expresă art.4 alin.4.din anexa la lege) 

Aşadar, modalitatea de acordare şi de calcul a sporurilor şi cuantumurilor în discuţie  este reglementată de art. 4 alin. 1- 4 din Anexa VI la Legea nr.330/2009, această modalitate fiind păstrată prin legea unică de salarizare aplicabilă–Legea nr.284/2010. Rezultă astfel că acest cuantum al sporurilor se menţine la aceeaşi valoare, iar sporurile de 25% şi 5% au fost prinse în salariul de bază.

Această structură a venitului brut se păstrează şi în prezent, conform prevederilor art. 7 alin. 1 şi 2, raportat la prevederile art.1 alin. 3 şi 5 din Legea nr.285/2010, pentru că potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr.285/2010 în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la legea-cadru.

De asemenea, conform aceleiaşi Legi nr.284/2010 şi a legilor anuale de salarizare, în situaţia modificării vechimii în muncă sau în funcţie se modifică numai valoarea salariului de bază brut, nu şi celelalte sporuri sau adaosuri ce intră în venitul brut total, mai exact cuantumurile în discuţie, având în vedere prevederile  art. 6 alin. 1 din Legea nr.285/2010.

Nu se poate reţine nici nelegalitatea modului de calcul al drepturilor salariale pe motivul aplicării de către intimaţi pârâţi a unor acte normative abrogate. Din contră, aşa cum s-a arătata mai sus, pentru fiecare an în discuţie, au fost în vigoare legi anuale de salarizare-acte normative cu caracter special, temporar, aplicate de intimaţi în perioada în care aceste norme au produs efecte.

Legiuitor, în virtutea prerogativelor sale constituţionale, a stabilit cu valoare de principiu, potrivit actelor normative anuale, menţinerea în plată, pentru personalul bugetar, a nivelului de salarizare din anul precedent, cu excepţia revenirii asupra reducerii operate în temeiul Legii nr. 118/2010 şi a majorărilor prevăzute la art.1 ind.1 alin.2 din OUG. nr. 83/2004, iar în privinţa sporurilor, astfel cum reiese din economia prevederilor art. 1 alin.5 din  Legea nr.285/2010 s-a stabilit menţinerea lor în plată ca valoare nominală şi nicidecum acordarea sub formă de procent calculată la noul salariul de bază rezultat prin includerea unor categorii de sporuri.

Aşa fiind, se constată că pretenţiile reclamanţilor sunt nefondate, modul de calcul a salariului acesteia fiind în conformitate cu prevederile legilor anuale ale salarizării personalului plătit din fonduri publice, după cum corect a reţinut prima instanţă.

Referirea apelanţilor la Decizia nr.201/2016 a Curţii Constituţionale nu conduce la o altă concluzie în cauză. Prin această decizie instanţa de control constituţional,  respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate cu care a fost investită a statuat constituţionalitatea dispozițiile art.5 alin. (1)- (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în raport cu criticile formulate. În punct 31 din considerentele acestei decizii se reţine următoarele:”. Pentru motivele arătate mai sus, ce țin de istoricul legislativ, calculul drepturilor salariale se face, în prezent, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010, iar pentru determinarea salariului funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați pe funcție se ia ca punct de reper cuantumul drepturilor salariale ce corespundea treptei trei de salarizare, așa cum era acesta stabilit în anul 2010, chiar dacă, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, dispozițiile referitoare la salarizarea pe trepte a funcționarilor publici au fost abrogate”.

Faţă de cele ce preced, Curtea, în baza art.480 alin.(1) Cod de procedură civilă a respins ca nefondat apelul promovat de reclamanţi, păstrând ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr…/2017 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr…/107/2015.

Domenii speta

Spete similare