Cercetare judecătorească (art. 381 cod pr. penală). Respectarea principiului nemijlocirii.

Principiul nemijlocirii administrării probelor impune ca instanţa de judecată, care soluţionează cauza, să ia cunoştinţă direct şi nemijlocit de probele administrate, deoarece, percepând direct probele, judecătorii au o mai mare capacitate de a afla adevărul decât dacă aceste dovezi ar fi percepute din documentele în care au fost consemnate. Ascultând părţile şi martorii, judecătorii pot interveni pentru a lămuri ceea ce li se pare nelămurit, pentru a completa şi preciza toate împrejurările de fapt.

Principiul contradictorialităţii şedinţei de judecată asigură „egalitatea de arme”, între învinuire şi apărare, participanţii la proces având dreptul de a face cereri, de a-şi spune cuvântul cu privire la orice chestiune de care depinde soluţionarea justă a cauzei.

Modalitatea de audiere a martorilor şi a inculpatului, prin declaraţii care conţin sintagmele „menţin declaraţiile” sau „nu menţin declaraţiile”, precum şi răspunsurile la două-trei întrebări puse de către procuror şi avocat, determină Curtea să reţină că în cauză nu a existat o administrare efectivă a probatoriului, faţă de poziţia inculpatului care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii, astfel că era necesară reaudierea martorilor pentru ca prima instanţă să îşi formeze convingerea în legătură cu faptele deduse judecăţii.

Motivarea dată de prima instanţă şi cuprinsă într-un singur paragraf al hotărârii judecătoreşti, prin folosirea unei formulări standardizate „din examinarea probelor administrate în prezenta cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi declaraţiile date atât de inculpat, cât şi de suspecţi în calitate de martori”, şi concluzionarea în sensul că declaraţiile au „un mare grad de ambiguitate şi conţin afirmaţii interpretabile”, pentru ca în finalul paragrafului să se dispună achitarea inculpatului, nefiind „suficiente elemente care să conducă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la concluzia că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, nefiind întrunite cerinţele art.396 alin.2 C.pr.pen.”, nu îndeplineşte condiţiile prev. de art. 403 Cod procedură penală,  privind conţinutul părţii expozitive a hotărârii judecătoreşti.

Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justiţiabilului de a fi convins că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale şi, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaşte oportunitatea promovării căii de atac.

Observând considerentele hotărârii judecătoreşti, astfel cum au fost arătate mai sus, instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a încălcat dispoziţiile privind cuprinsul hotărârii, prevăzute de art.401 şi urm. Cod pr.penală, în special conţinutul expunerii, în condiţiile în care nu există o motivare a soluţiei cu privire la latura penală prin analiza probelor care au servit ca temei la soluţionarea acţiunii penale şi a celor care au fost înlăturate, cu arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauză. Curtea constată că de fapt nu există o motivare a soluţiei în cauză, ci doar aprecieri cu privire la un mare grad de ambiguitate pe care îl au probele administrate în cauză, declaraţiile martorilor conţinând afirmaţii interpretabile.

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2594 din 20 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. .., în baza art.396 alin.5 C.pr.pen., raportat la art.16 alin.1 lit.a C.pr.pen., a fost achitat inculpatul M.R.D., fără antecedente penale,  cu domiciliul în  …, fără forme legale în incinta imobilului DEDEMAN, situat pe strada Divizia 9 Cavalerie, Mun. Timişoara,  Jud.Timiş,  profesia ori ocupaţia consultant vânzări, locul de muncă –  DEDEMAN Timișoara, pentru infracţiunea prev. de art.273 alin.1 C.pen.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin  rechizitoriul nr. 4182/P/2016 din data de 27.12.2016, a fost trimis în judecată inculpatul M.R.D., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.273 alin.1 C.pen.

S-a reţinut în actul de inculpare, următoarea stare de fapt;

1. Prin procesul-verbal din 10.10.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg – Jiu  s-a sesizat din oficiu  cu privire la săvârşirea de către numita S.A.F. , agent de poliţie în cadrul I.P.J. Gorj – Postul de Poliţie …,  a infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art.273 alin.1 Cod penal, constând în aceea că, fiind audiată în calitate de martor în şedinţa publică din 05.10.2016,  în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg – Jiu, aceasta a dat declaraţii necorespunzătoare adevărului, de natură să îi ajute pe inculpaţii P.N.  şi M.I.D. să evite răspunderea penală.

2. Prin procesul-verbal de sesizare din oficiu din 24.10.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, înregistrat sub nr.4383/P/2016,  s-a dispus efectuarea de cercetări faţă de M.G.  şi M.R.D. pentru săvârșirea infracțiunilor  prev. de art.269 Cod penal şi art.273 alin.1 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că, fiind audiaţi în calitate de persoană vătămată şi respectiv  martor în şedinţele publice din 05.10.2016  şi 14.10.2016,  în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg – Jiu, aceştia au dat declaraţii necorespunzătoare adevărului, de natură să îi ajute pe inculpaţii T.B.R. , P.N.  şi M.I.D. să evite răspunderea penală.

 Astfel, contrar celor declarate în cursul urmăririi penale, în dosarul nr.4307/P/2014, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, cei doi au afirmat că nu au fost ameninţaţi nici verbal şi nici prin gesturi de către numitul T.B.R.  şi că nu au fost instigaţi în niciun fel de către inculpatul P.N. , să nu declare că au fost ameninţaţi sau loviţi.

 3. Prin procesul-verbal din 08.11.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg – Jiu  s-a sesizat din oficiu  cu privire la săvârşirea de către numiţii P.S.M. şi U.C.M. , a infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin.1 Cod penal, constând în aceea că, fiind audiaţi în calitate de martori în şedinţa publică din 02.11.2016,  în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg-Jiu, aceştia au dat declaraţii necorespunzătoare adevărului, aceştia au dat declaraţii necorespunzătoare adevărului, de natură să îi ajute pe inculpaţi să evite răspunderea penală.

Ulterior aceste trei cauze au fost reunite.

Prin rechizitoriul nr.4307/P/2014 din 10.06.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu s-au  dispus printre altele:

a) Trimiterea în judecată, sub control judiciar a  inculpatului T.B.R. , pentru săvârşirea infracţiunilor  prev. de art.107 alin.1 lit.a  și alin.2 lit.a și b din Legea nr.46/2008,  art.257 alin.1 Cod penal rap. la art.206 Cod penal  și art.233 Cod penal, art.234 alin.1 lit.a și d Cod penal, cu aplic. art.38 alin.1 și 2 Cod penal;

 şi în stare de libertate a inculpaţilor:

- T.P. ,  pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.107 alin.1 lit.a  și alin.2 lit.a și b din Legea nr.46/2008,  art.257 alin.1 Cod penal rap. la art.206 Cod penal  și art.233 Cod penal, art.234 alin.1 lit.a și d Cod penal, cu aplic. art.38 alin.1 și 2 Cod penal;

- P.N. , pentru săvârşirea infracțiunilor prev. de art. 47 Cod penal rap. la art.273 alin.1 și alin.2 Cod penal (trei fapte) cu aplic.art.52 alin.3 Cod penal,  art.269 alin.1 Cod penal,  art.321 Cod penal (două fapte din 25.08.2014) și art.323 Cod penal (două fapte); 

- M.I.D. , pentru săvârşirea infracțiunilor prev. de art.269 alin.1 Cod penal, art.321 Cod penal (faptă din 25.08.2014);

b)  S-a dispus renunţarea la urmărirea penală  cu privire la suspecta S.A.F.  (fostă Popescu),  pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 48 alin.1 Cod penal rap. la art.273 alin.1 și alin.2 lit.d  Cod penal (trei fapte), cu aplic.art.52 alin.3 Cod penal şi  art.269 alin.1 Cod penal; 

În fapt, s-a reţinut că, la data de 25.08.2014 în jurul orelor 16:00 – 18:00, în două rânduri, împreună cu inculpatul T.P.  (fratele său) inculpatul T.B.R.  a tăiat de pe picior şi sustras un număr de 15 arbori esenţă gorun cu un volum de 6,889 mc. din pădurea situată pe raza comunei Urdari, UP 1 UA 5 C, ce aparţine Ocolului Silvic Peşteana şi  fiind surprins în flagrant delict de către persoana vătămată, pădurarul M.G. , care se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fiind învestit cu exerciţiul autorităţii de stat, şi de către martorii M.R.D., V. C. şi V.I., a exercitat acte de violenţă fizică şi psihică, apte să creeze o temere justificată persoanei vătămate, ameninţând persoana vătămată şi martorii cu o secure, lovind martorul V.I. cu securea, acesta din urmă parând lovitura cu o scândură, exercitând ulterior pe drumul de întoarcere către comuna Urdari acte de violenţă fizică asupra martorului M.R.D. prin lovirea cu un par în zona spatelui cu scopul de a-şi asigura scăparea.

De asemenea, s-a reţinut că, inculpatul P.N. aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de agent şef de poliţie la Postul de Poliţie Urdari:

- la data de 25.08.2014, în jurul orelor 20:00 a întocmit în fals  un proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi ulterior un proces-verbal de cercetare la faţa locului în care se atesta în mod necorespunzător adevărului, că inculpaţii T.B.R.  şi T.P.  ar fi refuzat să se supună somaţiei persoanei vătămate M.G., constând în executarea a două focuri de armă în plan vertical şi că şi-au continuat drumul cu o căruţă fără a mai fi reţinuţi şi fără a exercita vreun act de violenţă, consemnând în fals că aceste aspecte ar reieşi din declaraţia persoanei vătămate și a depus ulterior la dosarul cauzei aceste procese verbale;

-  în seara zilei de 25.08.2014 şi apoi în dimineaţa zilei de 26.08.2014 a instigat persoana vătămată M.G.  precum şi martorii M.R.D. şi V.C. să nu declare cu ocazia audierii că au fost loviţi şi ameninţaţi în scopul de a zădărnici aflarea adevărului şi de a-i ajuta pe inculpaţii T.B.R.  şi T.P.  să evite răspunderea penală, pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj şi tâlhărie.

Totodată, în seara zilei de 25.08.2014, aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitate de comisar şef de poliţie, şef al Secţiei nr.5 Poliţie Rurală Rovinari, inculpatul M.I.D., a efectuat o cercetare la faţa locului în pădurea situată pe raza comunei Urdari, UP 1 UA 5 C, ce aparţine Ocolului Silvic Peşteana, după care a întocmit un proces-verbal de cercetare atestând în mod necorespunzător adevărului, că inculpaţii T.B.R.  şi T.P.  ar fi refuzat să se supună somaţiei persoanei vătămate M.G. , constând în executarea a două focuri de armă în plan vertical şi că şi-ar fi continuat drumul cu o căruţă fără a mai fi reţinuţi şi fără a exercita vreun act de violenţă, consemnând în fals că aceste aspecte ar reieşi din declaraţia persoanei vătămate, deşi i se relatase ceea ce se întâmplase în realitate,  în scopul de a zădărnici aflarea adevărului şi de a-i ajuta pe inculpaţii T.B.R.  şi T.P.  să evite răspunderea penală, pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj şi tâlhărie.

Din actele de urmărire penală efectuate în prezenta cauză, constând în audierea suspecţilor M.G. , S.A.F.  (fostă P.),  P.S.M., a inculpaţilor M.R.D., U.C.M. , precum şi din înscrisurile ataşate dosarului cauzei, a rezultat că, în faza de judecată fiind audiaţi în dosarul nr.9311/318/2016  al Judecătoriei Tg – Jiu, în calitate de persoană vătămată şi respectiv martori, aceştia au înţeles să dea declaraţii necorespunzătoare adevărului ce au intrat parţial ori total în contradicţie atât cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale cât şi cu materialul probator administrat.

1. În fapt, s-a reţinut că, fiind audiată în calitate de suspectă la data de 18.02.2016 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, în dosarul nr.4307/P/2014, suspecta S.A.F.  a declarat că în seara zilei de  25.08.2014, în timp ce se afla la sediul Postului de Poliţie Urdari i-a auzit pe numiţii M.I.D. şi P.N.  discutând între ei despre ceea ce s-a întâmplat în pădure, respectiv faptul că M.R.D. a fost lovit de T.B.R.  cu un par în zona spatelui şi că în pădure au fost trase focuri de armă. 

De asemenea, a arătat că l-ar fi  auzit pe numitul M.I.D. afirmând în sediul Postului de Poliţie Urdari că ar fi discutat telefonic cu procurorul de serviciu, aducându-i la cunoştinţă cele petrecute şi că i s-ar fi transmis de către procuror, că dacă cei doi fraţi T. nu au fost prinşi atunci nu se mai poate reţine săvârşirea infracţiunii de ultraj.

A mai precizat suspecta că,  a doua zi, în data de 26.08.2014 în timp ce se afla la sediul postului de poliţie Urdari, înainte de a i se solicita să audiez martorii, a auzit discuţii între numiţii M.G. , M.R.D. şi Văduva Constantin, pe de o parte şi agentul de poliţie P.N.  pe de altă parte, ultimul spunându-le martorilor că în cadrul declaraţiilor ce se vor lua să nu mai declare că au fost loviţi, întrucât nu o să ţină în instanţă, P.N.  spunându-le: „să nu mai spuneţi despre lovituri, întrucât nu o să ţină”.

Fiind audiată în calitate de martor, în şedinţa publică din 05.10.2016,  în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg-Jiu, numita S.A.F.  a dat declaraţii necorespunzătoare adevărului, de natură să îi ajute pe inculpaţii P.N.  şi M.I.D. să evite răspunderea penală.

Astfel, deşi a precizat la începutul declaraţiei că îşi menţine declaraţiile date anterior, în cursul urmăririi penale, suspecta a arătat că nu l-a auzit pe inculpatul P.N.  să spună celorlalţi martori că „lovirea nu ţine în instanţă”.

Mai mult decât atât, suspecta a declarat că: ”domnul Pasăre nici nu are în vocabular astfel de cuvinte, că nu ţine în instanţă”.

Martora a mai declarat că nu are cunoştinţă dacă inculpaţii P.N.  şi M.I.D. au discutat telefonic cu procurorul de serviciu din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, deşi în declaraţia de suspect, aceasta afirmase contrariul.

 De asemenea, suspecta a făcut aprecieri de natură a ajuta inculpaţii, precizând: „Eu consider că aceştia (inculpaţii) au ajuns fără intenţie în această situaţie şi nu au încercat să încalce legea”.

Deşi în cursul urmăririi penale a afirmat că a luat respectivele declaraţii în prezenţa inculpatului P.N.  şi că nu-şi aduce aminte dacă pe parcursul audierilor a intervenit şi acesta, arătând însă că este posibil să se fi întâmplat acest lucru, în şedinţa de judecată martora a declarat: „Acesta (P.N.) lucra în paralel cu mine într-o altă încăpere, respectiv în biroul acestuia, unde întocmea procese verbale. În încăperea unde eu luam declaraţii, nu cred că era cu mine, dar uşa era deschisă. Acesta nu mi-a spus ce să scriu sau ce să nu scriu”.

Declaraţiile din cursul urmăririi penale, s-au coroborat cu declaraţiile celorlalţi martori, precum şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate  la data de 18.02.2016 de suspecta S.(fostă P.)A.F. cu diverşi interlocutori, aceasta relatând pe larg atât modul în care a fost audiată, cât şi cele petrecute în datele de 25 şi 26.08.2014, afirmând în mod repetat că a declarat corespunzător adevărului, şi că are cunoştinţă că inculpatul P.N.  a instigat martorii din dosar să dea declaraţii mincinoase.

Fiind audiată, la data de 14.10.2016 în prezenta cauză, în calitate de suspect, S.A.F.  (fostă Popescu) a revenit asupra celor declarate în faţa instanţei, arătând că este posibil să nu fi înţeles anumite întrebări care i s-au pus în şedinţa de judecată atunci când a fost audiată în calitate de martor.

Cu privire la motivaţia folosită de suspectă, pentru a explica aceste contradicţii existente între declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi cele date în faţa instanţei, respectiv faptul că nu ar fi înţeles întrebarea sau că era preocupată de starea în care se afla copilul său în acel moment,  s-a apreciat de către procuror, că aceasta nu este reală, suspecta arătând cu ocazia audierii sale, că ar fi intimidată de prezenţa în sala de judecată a inculpatului P.N. , acesta din urmă fiind pentru o perioadă îndelungată şeful său ierarhic.

Cu toate acestea, în condiţiile în care suspecta a revenit asupra declaraţiilor date în cursul judecăţii şi a oferit şi o explicaţie, afirmând disponibilitatea de a fi reaudiată în faza de judecată, pentru a-şi retracta declaraţiile necorespunzătoare adevărului, se apreciază că, în privinţa vinovăţiei sale, dubiul persistă, fiind posibil ca motivaţia oferită să fie una reală, urmând a se dispune clasarea, lipsind latura subiectivă. 

Fiind audiaţi în calitate de martori la data de 11.02.2016, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.4307/P/2014, suspecţii  P.S.M. şi U.C.M. , au declarat că în luna august a anului 2014, la solicitarea numitei P.S., concubina inculpatului T.B.R. , s-au deplasat în comuna Urdari, la locuinţa numitei S. C., şi în curtea acesteia au tăiat cu o drujbă material lemnos şi l-au transportat într-o anexă gospodărească, fiind ulterior depistaţi de către organele de cercetare penală. 

Suspectul P.S.M. în vârstă de 18 ani şi 6 luni la data audierii, a afirmat că, în seara respectivă de 25.08.2014, aflându-se împreună cu U.C.M. în curtea locuinței numitei S.C. și observând o autospecială de poliţie s-au ascuns  într-un imobil aflat în construcție. 

A mai declarat că a auzit-o pe numita S.C. relatând agentului de poliţie P.N.  faptul că, materialul lemnos identificat a fost transportat în curtea locuinței sale de către numitul T.B.R.  și că  nu a plătit vreo sumă de bani pentru lemne, urmând să-i dea acestuia o garniță de untură potrivit unei înțelegeri. 

 De asemenea, suspectul a declarat că l-a auzit pe P.N.  transmiţând telefonic unei persoane, faptul că  numitul T.B.R.  a lovit o persoană și ulterior a reușit să scape.

Cu privire la modul în care a fost audiat în seara respectivă, suspectul a precizat că s-au deplasat cu toții la sediul Postului de Poliție Urdari, unde el și U.C.M. au dat declarații, fiind de față amândoi, declarațiile fiind  consemnate de  agentul de poliție P.A. F. (actualmente S.).

A mai arătat suspectul că, în timp ce numita P.A.F. consemna declarațiile noastre, la sediul Postului de Poliție Urdari au sosit toate celelalte persoane, cu excepția numitei S. C. şi că el  și cu U.C.M. se aflau într-o cameră învecinată, însă ușa despărțitoare era deschisă, astfel încât puteau auzi ce se întâmplă în camera învecinată. În acest  context, l-a auzit pe agentul de poliție P.N.  purtând discuții cu numitul V.C. pe care îl cunoştea sub pseudonimul de ”Coco”, acesta din urmă relatându-i agentului de poliție că a fost lovit cu un bici în ochi de către unul din frații T.

De asemenea, l-a mai auzit și pe  numitul M.R.D. spunându-i agentului de poliție P.N. , că a fost lovit cu un par în zona spatelui, având cunoştinţă  de faptul că a arătat celor din jur o leziune fără să o observe.

Suspectul P.S. M. a mai făcut următoarele precizări:

„La un moment dat, P.N.  ne-a trimis pe mine și pe P.A. să luăm drujba de la locuința numitei  S.C. spunând că intenționează să o confiște și am plecat împreună aceasta și cu numitul ”Radu” în locul respectiv călătorind în autoturismul de serviciu.

Îmi aduc aminte că și pe drumul spre postul de poliție, în timp ce călătoream, numitul M.R.D. a afirmat că are spatele negru și că îl doare, deoarece fusese lovit anterior de către unul din frații T”.

Inculpatul minor U.C.M.  în vârstă de 16 ani şi 9 luni la data audierii, a declarat în principiu aceleaşi aspecte pe care le-a relatat şi suspectul P.S.M. 

Fiind audiaţi  în calitate de martori în şedinţa publică din 02.11.2016, în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg – Jiu, suspectul P.S.M.  şi inculpatul U.C.M. au dat declaraţii necorespunzătoare adevărului, de natură să îi ajute pe inculpaţii T.B.R. , T.P. , P.N.  şi M.D. să evite răspunderea penală.

Astfel, suspectul P.S.M.  a declarat că nu a avut cunoştinţă de provenienţa ilicită a materialului lemnos, deoarece numita P. S. le-a spus „să pună lemnele la scuteala din faţa casei, nu să le ascundă”. A mai afirmat martorul că nu l-a auzit pe P.N.  discutând la telefon, că nu a auzit discuţii între P.N.  pe de o parte şi martorii M.R.D. şi V. C. pe de altă parte, din care să rezulte că ultimii doi ar fi suferit leziuni în urma unor lovituri,  şi că nu i-a auzit pe  aceştia acuzând dureri.

De asemenea, inculpatul minor U.C.M.  a afirmat că nu a cunoscut provenienţa ilicită a materialului lemnos pe care l-a secţionat, că nu a ascuns  lemnele ci „le-a băgat la scuteală”, că nu a auzit vreo discuţie între inculpatul P.N. , pe de o parte şi martorii M.R.  şi V.C.  pe de altă parte, despre vreun incident în pădure sau că ultimii ar fi fost loviţi. A mai afirmat inculpatul că nici nu i-a întâlnit pe martorii M.R.  şi V.C.  în seara respectivă, ci doar că a trecut pe lângă V.C. fără să observe vreo leziune şi că nu a fost surprins de către martorul M.R.D. în timp ce se ascundea.

Cu privire la contradicţiile existente între declaraţiile din cursul urmăririi penale şi cele din cursul judecăţii, inculpatul U.C.M.  a precizat că declaraţia din cursul judecăţii ar corespunde adevărului, fără să poată arăta o motivaţie pentru ceea ce s-a consemnat în timpul urmăririi penale, declarând că nu a citit declaraţia dată în faţa procurorului, deşi i s-a solicitat să o citească. 

De asemenea, suspectul P.S.M.  a declarat cu privire la aceste contradicţii: „…atunci m-am pierdut cu totul pentru că nu mai fusesem, eram speriat pentru ce mi se putea întâmpla. Aveam 14 – 15 ani şi nu trecusem prin aşa ceva. Aceasta este declaraţia care corespunde adevărului.”

S-a constatat faptul că suspectul P.S.M. , născut la data de 07.08.1997 a fost audiat  de procuror la data de 11.02.2016, având în acel moment vârsta de 18 ani şi 6 luni.

De asemenea, suspectul U.C.M., născut la data de 21.05.1999 a fost audiat  de procuror la data de 11.02.2016, având în acel moment vârsta de 16 ani şi 9 luni.

Potrivit art.124 alin.1 Cod procedură penală „audierea martorului minor în vârstă de până la 14 ani are loc în prezenţa unuia dintre părinţi, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului instituţiei, căreia îi este încredinţat minorul spre creştere şi educare”.

Raportat la dispoziţiile arătate mai sus, aprecierile inculpatului U.C.M., care a insinuat în conţinutul declaraţiei date în faţa instanţei că în cursul urmăririi penale ar fi fost audiat în condiţii nelegale, sunt neîntemeiate. 

S-a apreciat că declaraţiile date de cei doi suspecţi în calitate de martori,  în faza de judecată, în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg-Jiu, nu corespund adevărului, aceştia descriind în cursul urmăririi penale în detaliu, toate împrejurările arătate mai sus, folosind cuvinte şi expresii care au fost consemnate în cuprinsul declaraţiilor între ghilimele, acestea neputând fi inventate de organul judiciar.

Fiind audiat în calitate de suspect, în prezenţa apărătorului din oficiu, la data de 16.11.2016,  P.S.M.  a reiterat în linii generale cele declarate în faza de urmărire penală, deşi la începutul audierii a precizat  că doreşte să menţină cele declarate în faza de judecată.

Astfel, suspectul  a arătat că s-a întâlnit cu martorii M.R.D. şi V.C. în seara respectivă, constatând şi leziunile pe care aceştia le suferiseră, că a avut cunoştinţă de împrejurarea că inculpatul T.B.R.  a transportat materialul lemnos la locuinţa numitei S.C.  şi că atunci când a fost audiat la data de 26.08.2014 s-a aflat în aceeaşi încăpere cu V.C.  zis „Coco” şi U.C.M. , în încăperea alăturată aflându-se P.N.  şi cei doi M. tată şi fiu, uşa despărţitoare fiind între-deschisă, putându-se auzi ceea ce se discuta.

Chiar dacă suspectul P.S.M.  nu a reiterat în totalitate cele declarate în cursul urmăririi penale, respectiv împrejurarea că i-ar fi auzit în seara respectivă pe V.C.  zis „Coco”  şi M.R.D.  relatându-i agentului de poliţie P.N.  faptul că au fost loviţi de către fraţii T., totuşi se constată faptul că acesta a menţinut în linii mari declaraţiile iniţiale, retrăgându-le implicit pe cele din faza de judecată.

Astfel, în faza de judecată declarase că nu a avut discuţii în seara respectivă cu M.R.D. şi V.C.  zis „Coco”, că nu are cunoştinţă despre vreo leziune pe care aceştia ar fi suferit-o şi că din încăperea în care se afla nu putea să audă modul în care era audiat V.C. .

 Pe de altă parte, fiind audiat în calitate de suspect la data de 16.11.2016, U.C.M.  a precizat încă de la începutul audierii, că înţelege să menţină exclusiv cele arătate în faza de judecată, având o atitudine sfidătoare prin raportarea la materialul probator administrat.

Astfel, inculpatul nu a recunoscut nici măcar faptul că, în seara respectivă  a fost descoperit ascunzându-se în spatele locuinţei numitei S.C.  de către martorul M.R.D..

A mai afirmat inculpatul că nu a auzit discuţiile  dintre martora S.C.  şi agentul de poliţie P.N. , că nu a observat ca numiţii  M.R.D. şi V.C.  zis „Coco”,  să prezinte leziuni, să acuze vreo durere ori să relateze agentului de poliţie P.N.  aceste aspecte şi că uşa dintre încăperi ar fi fost închisă, neputând să audă ceea ce s-a discutat. Despre V.C.  zis „Coco”, suspectul a afirmat că a trecut pe lângă acesta atunci când s-a aflat în faţa Postului de Poliţie Urdari, fără să îl salute şi fără să discute cu acesta.

Totodată, inculpatul a arătat  că nu îşi însuşeşte cele consemnate în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, afirmând că nu îşi aduce aminte să fi declarat aspectele consemnate.

În cuprinsul declaraţiei date în calitate de martor, în cursul urmăririi penale, inculpatul U.C.M.  a descris în amănunt leziunile constatate, precizând cu privire la M.R.D.  că acesta din urmă şi-a ridicat tricoul şi că ar fi avut „sub braţul drept între umăr şi şold o dungă de culoare vânătă” menţionând că toate persoanele care se aflau în sediul poliţiei au putut observa leziunea respectivă. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, cu privire la V.C.  zis „Coco” inculpatul a precizat că acesta „prezenta o leziune la un ochi” în sensul că era zgâriat, iar zona avea culoarea roşie.

Totodată,  inculpatul a arătat  că a avut cunoştinţă despre înţelegerea dintre martora S.C.  şi inculpatul T.B.R. , şi că i-ar fi auzit  pe M.R.D. şi V.C.  zis „Coco”,  relatând agentului de poliţie P.N. că au fost loviţi şi arătându-i acestuia leziunile.

Aceste declaraţii ale inculpatului U.C.M.  date în cursul urmăririi penale s-au coroborat cu materialul probator administrat în cauză, respectiv cu declaraţiile numiţilor M.R.D., V.C.  zis „Coco”, S.A.F. , precum şi cu declaraţiile suspectului P.S.M. .

Ulterior, fiind audiat la data de 08.12.2016 în calitate de inculpat, în prezenta cauză, în prezenţa apărătorului din oficiu,  U.C.M. , a recunoscut şi regretat săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, arătând că a fost determinat de către numiţii P.N.  şi T.B.R. , inculpaţi în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg – Jiu, să îşi modifice declaraţiile date în cursul urmăririi penale, în sensul de a nu recunoaşte faptul că, în seara zilei de 25.08.2014, în timp ce se aflau în sediul Postului de Poliţie Urdari,  ar fi observat leziunile numiţilor M.R.D. şi V.C.  şi că i-ar fi auzit relatând poliţiştilor faptul că fuseseră agresaţi.

Astfel, inculpatul U.C.M.  a arătat că, la data de 02.11.2016, înainte de a fi audiat în calitate de martor la instanţă, a fost abordat de T.B.R.  care i-a propus să servească o cafea, deplasându-se împreună cu acesta la barul învecinat Tribunalul Gorj, vis-a-vis de Muzeul Judeţean Gorj.

La un moment dat, a venit în bar şi numitul P.N. , aşezându-se la masă lângă U.C.M.  şi iniţiind o discuţie legată de declaraţiile date de acesta în cursul urmăririi penale. În acest context P.N.  a scos dintr-o mapă o xerocopie a declaraţiei pe care U.C.M.  a dat-o în calitate de martor în dosarul nr.4307/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, şi i-a indicat câteva pasaje subliniate ce se refereau la leziunile prezentate de M.R.D. şi V.C. .

În continuare, P.N.  a solicitat inculpatului  U.C.M.  ca în situaţia în care, în timpul şedinţei de judecată va fi întrebat în legătură cu leziunile respective, să declare „că aşa a consemnat procurorul şi că de fapt el nu ar fi declarat verbal aceste aspecte”.

Totodată, fiind de faţă, T.B.R.  a adăugat „că e mai bine aşa”, referindu-se la cele solicitate de P.N. .

Din verificările efectuate a rezultat că în barul respectiv nu există camere de supraveghere, iar prin adresa nr.2619 din 13.12.2016 Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu” a precizat că, nu poate înainta pe suport optic înregistrările video surprinse de camera de supraveghere, amplasată în incinta unităţii, întrucât  înregistrările nu mai există, acestea ştergându-se automat după o perioadă de 30 de zile.

Potrivit art. 318 Cod procedură penală, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunţa la urmărirea penală când, în raport cu conţinutul faptei şi împrejurările concrete de săvârşire, cu modul şi mijloacele de săvârşire, cu scopul urmărit, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, eforturile organelor de urmărire penală necesare pentru desfăşurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei şi la timpul scurs de la săvârşirea acesteia, atitudinea procesuală,  existenţa unei disproporţii vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfăşurarea procesului penal şi gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârşirea infracţiunii, constată că nu există un interes public în urmărirea acesteia.

Raportat la cele expuse mai sus, precum şi la circumstanţele personale, s-a apreciat că nu există un interes public în continuarea urmăririi penale faţă de suspectul P.S.M.  şi inculpatul U.C.M. , aceştia revenind asupra declaraţiilor mincinoase, reiterând cele declarate în cursul urmăririi penale, în dosarul nr.4307/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu. De asemenea, s-a avut în vedere şi vârsta celor doi,  inculpatul U.C.M.  fiind minor, iar suspectul P.S.M.  având vârsta de 19 ani, existând posibilitatea ca aceştia să fie uşor influenţabili şi să nu conştientizeze pe deplin consecinţele săvârşirii faptei de mărturie mincinoasă mai ales în condiţiile în care aceştia au dat declaraţii incriminatoare faţă de un agent de poliţie care i-a anchetat anterior în alte dosare şi faţă de o persoană cunoscută în comunitate ca fiind periculoasă.

Din fişele de cazier judiciar depuse la dosarul cauzei, a rezultat că, prin sentinţa penală nr. 2389 din 12.10.2016 pronunţată de Judecătoria Tg - Jiu în dosarul nr…, definitivă prin neapelare la data de 25.10.2016, suspectului P.S.M.  şi inculpatului U.C.M. , le-a fost aplicată măsura educativă a stagiului de formare civică pe o durată de patru luni, pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

4. Fiind audiat în calitate de martor, la data de 14.11.2015 de către organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie Urdari (agent de poliţie O. I.), în dosarul nr…, suspectul M.G.  a precizat printre altele, faptul că, numitul T.B.R.  a coborât din căruţă cu securea şi s-a îndreptat către acesta şi fiul său (martorul M.R.D.), ameninţându-i că îi omoară dacă nu-l lasă să plece. Suspectul M.G.  a mai precizat că în urma actelor de ameninţare  săvârşite de T.B.R.  i-a fost teamă, folosind întotdeauna pluralul atunci când le descria, consemnându-se în încheierea declaraţiei că  i-a fost teamă să relateze aceste aspecte atunci când a fost audiat de numitul P.N. .

Această declaraţie a fost anulată de procurorul de caz, împreună cu alte acte procesuale şi procedurale, prin ordonanţa din 10.12.2015, însă este elocventă cu privire la atitudinea procesuală a suspectului M.G.  şi a fiului său în contextul în care, aceştia au fost audiaţi de un alt organ de urmărire penală şi au declarat în principiu aceleaşi aspecte pe care le-au reiterat în faţa procurorului.

Fiind audiat la data de 17.12.2015 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, în calitate de persoană vătămată, în dosarul nr.4307/P/2014 numitul M.G.  a menţinut întrutotul declaraţia anterioară, precizând printre altele:

„… Numiții T.B.R.  și T.P.  ne-au strigat că nu vor opri și ne-au cerut să ne dăm la o parte din drum. Fiindu-mi teamă și  observând că s-au apropiat la aproximativ 4 – 5 metri de mine, eu am executat al doilea foc de avertisment în plan vertical cu arma din dotare.

L-am auzit pe T.B. spunându-mi ”poți să mă și împuști, că nu opresc și îmi vei crește copiii!”

Până la urmă numiții T.B.R.  și T.P.  au trecut cu căruța pe lângă mine, eu dându-mă la o parte. I-am auzit pe cei doi spunându-mi din căruță că nu pot să oprească deoarece este pantă, dar au spus și că nu vor.

Menționez că în locul respectiv era o pantă lină și se putea opri.

Eu mă aflam pe partea stângă a căruței iar V.C. și M.R.D. se aflau pe partea dreaptă.  După ce calul ce tracta căruța a trecut prin fața noastră, numitul V.C.  s-a repezit la căruță, a apucat cu mâna hățurile și a încercat să oprească atelajul, reușind să-i încetinească deplasarea. În acel moment T. P. l-a lovit cu biciul peste cap, iar T.B.R. a coborât pe partea dreaptă, a luat o secure din  căruță și  ne-a înjurat și ne-a amenințat pe toți  că o să ne taie dacă nu îl lăsăm să plece, ridicând securea și îndreptând-o spre noi. Fiind lovit cu biciul peste cap, V.C.  a dat drumul hățurilor, și l-am auzit pe T.B.R.  adresându-se fratelui său, spunându-i: ”dă-i înainte nu te opri!”.

Căruța și-a continuat deplasarea câțiva metri, iar numitul V.C.  a luat din căruța fraților T. o scândură pentru a se apăra. Numitul T.B.R.  a încercat să-l lovească cu securea pe V.C. , însă acesta a parat lovitura cu scândura pe care o luase din căruță, iar scândura a fost despicată în două.

L-am văzut de asemenea pe numitul T.B.R.  repezindu-se la noi amenințător și ridicând securea deasupra capului, pentru a ne îndepărta de căruță și a asigura scăparea fratelui său.

I-am solicitat cu toții lui T.B.R.  să nu ne mai amenințe.

În acel moment l-am văzut lângă atelaj și pe numitul V.I. care auzise zgomotul altercației.

Numitul T.B.R.  a continuat să se manifeste amenințător cu securea atacându-l și pe V.I.  care a parat și el lovitura cu o bucată din scândura spartă anterior…”

De asemenea, fiind audiat la data de 14.01.2016, în calitate de martor la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, în dosarul nr.103/P/2016  (reunit ulterior cu dosarul nr.4307/P/2014), suspectul M.G.  a menţinut declaraţiile anterioare şi a precizat în legătură cu activitatea inculpaţilor P.N.  şi M.I.D.: „…I-am povestit (inculpatului P.N.) împreună cu martorii numiții M.R.D. fiul meu și  V.C.  ce s-a întâmplat inclusiv faptul că am fost amenințați cu o secure de către T.B.R. .

Aflând acestea, agentul P.N.  i-a spus lui T.P. : ,,o să vă bag și la ultraj  că m-am săturat câte prostii faceți… , ați tot amenințat, s-a ajuns să se tragă și focuri de armă după voi !”.

………………………………………………………………………………

Cu toții, le-am povestit ofițerului și lui P.A. ce se întâmplase, arătând că fiind surprinși în pădure,  numiții T.B.R.  și T.P. s-au opus reținerii exercitând acte de violență psihică, amenințându-ne cu o secure și un bici pentru a-și asigura scăparea. De asemenea, le-am spus că am făcut uz de armă.

Fiul meu, M.R.D. ne-a spus tuturor că a fost lovit în spate cu un par de către T.B.R.  și că îl doare de față fiind și ofițerul și P. A. (actualmete S.).

P.N.  ne-a spus mie și fiului meu să mergem la un medic legist și să se elibereze un certificat medico-legal.

………………………………………………………………………………………..

De asemenea, în seara respectivă i-am auzit pe P.N.  și pe M. D. discutând între ei  și la telefon spunând că trebuie să se întocmească un dosar penal și să se ia o măsură preventivă eu înțelegând că aceștia discutaseră cu un procuror despre aceste aspecte.

Când am ajuns la postul de poliție agentul de poliție P.N.  s-a adresat ofițerului M. D. a efectuat câteva apeluri telefonice, după care au purtat discuții între ei, eu înțelegând din aceste discuții că cei doi frați T.B.R.  și T.P.  nu mai pot fi reținuți deoarece nu sunt probe concludente întrucât au scăpat cu materialul lemnos și nu li s-a putut lua declarații. Cei doi au spus că au discutat cu un procuror. Nu i-am auzit pronunțând cuvântul ultraj.

A doua zi dimineața, împreună cu toate persoanele menționate mai sus, am mers în pădure în acel loc pentru a căuta tuburile de cartuș.

Pe drum le-am povestit în detaliu ofițerului și agenților de poliție susmenționați  modul în care s-au desfășurat evenimentele, respectiv faptul că am folosit arma din dotare, că am fost amenințați, că am reușit să-i reținem pe cei doi frați T., că T.B.R.  a fugit la vederea autospecialei de poliție și că, ulterior și celălalt făptuitor T.P.  a fost ajutat să scape.

Eu am spus și că agentul P.N.  a început să-l audieze pe T.P.  și că a fost întrerupt de față fiind și ofițerul.

………………………………………………………………………………….

Cu privire la împrejurările în care , la data de 26.08.2014 am dat o declarație de martor, la sediul Postului de Poliție Urdari , arăt că, din câte îmi amintesc, după ce ofițerul M.D.  a plecat mi s-a luat o declarație de către agentul P.N., aceasta fiind scrisă după dictare de către agenta P. A.

Menționez că, agentul P.N.  îi dicta lui P.A.  iar aceasta din urmă consemna ceea ce i se dicta.

Eu le-am relatat verbal  în detaliu ceea ce se întâmplase  iar agentul P.N.  dicta ceea ce spuneam eu, însă atunci când am descris împrejurările în care i-am oprit pe frații T.  și i-am condus spre marginea pădurii agentul P.N.  nu a mai dictat iar agenta P.A.  nu a mai consemnat. De asemenea, nu a mai dictat atunci când am descris împrejurările în care T.P. a fost audiat de către P.N.  și nici faptul că a fugit ulterior în prezența agentului de poliție.

În momentul în care agenta P.A. trebuia să consemneze faptul că T.P.  a fost audiat parțial și a  fugit de sub escorta poliției, aceasta s-a oprit și s-a adresat lui P.N.  întrebându-l ce să consemneze iar acesta i-a spus să consemneze că cei doi frați T. au fugit înainte de a li se lua declarații.

Este adevărat că P.N.  a făcut o afirmație legată de faptul că,  dacă s-ar consemna că nu a reușit să-l audieze pe T.P. , și să-i ia o semnătură și că a fugit de sub escortă ar fi afectată imaginea poliției.

Îmi aduc aminte că, alături de mine, într-o cameră alăturată  se afla și fiul meu căruia i s-a luat de asemenea o declarație după mine. Ușa dintre cele două camere era deschisă.

De asemenea, arăt că, declarația fiului meu a fost luată de către agenta P.A.  fără a fi dictată de către P.N.  însă, în momentul în care fiul meu a ajuns cu descrierea evenimentelor la momentul în care T.B.R. a fugit iar noi ne-am întâlnit cu P.N., P.A.  s-a oprit din consemnat și s-a adresat din nou lui P.N.  întrebându-l dacă trebuie să consemneze în același fel, că cei doi frați au fugit înainte ca poliția să ajungă la fața locului.  P.N.  i-a răspuns să consemneze la fel ca în declarația mea …”.

La data de 04.05.2016, în cadrul confruntării efectuate între inculpatul M.I.D. pe de o parte şi persoana vătămată M.G.  și martorul V.A. pe de altă parte, fiind întrebat de către inculpatul M.I.D. dacă a fost atacată în mod direct, sau ameninţată , persoana vătămată M.G.  a răspuns următoarele: „Eu mă aflam în apropierea căruţei, la aproximativ un metru şi jumătate, iar inculpatul T.B.R.  agita securea şi se învârtea în jurul căruţei încercând să asigure scăparea căruţei îndepărtându-i pe martori.  Arăt că eu am încercat să-l calmez, spunându-i să se liniştească iar în momentul când a venit şi V. I, acesta a încetat să mai opună rezistenţă însă a păstrat securea asupra sa. Nu am fost ameninţat direct dar numitul T.B.R.  a trecut pe lângă mine ţinând securea în mână. Noi toţi încercam să oprim căruţa.”

Fiind audiat la data de 05.10.2016,  în calitate de persoană vătămată, în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg – Jiu, numitul M.G.  nu a menţinut întrutotul declaraţiile anterioare, înţelegând să facă precizări  de natură a-i favoriza pe inculpaţii P.N. , T.B.R.  şi M.I.D.

Astfel, cu privire la acţiunile violente exercitate de inculpatul T.B.R. , persoana vătămată a declarat: „ Mie personal nu mi-a creat temere pentru că aveam arma în mână şi eram pe partea cealaltă a căruţei, însă ceilalţi nu au fugit de lângă inculpat, chiar au încercat să oprească căruţa, ţi să-l ţină pe inculpat pe loc. Când ne-au văzut pe toţi patru, inculpaţii T. au recunoscut şi au zis că vor să plătească”.

 Referitor la activitatea inculpaţilor P.N.  şi M.I.D., persoana vătămată a afirmat următoarele: „…Mie personal P.N.  nu mi-a spus că infracţiunea de lovire nu ţine în instanţă pentru că acesta mi-a zis să iau certificat medical dacă suntem loviţi. Ştiu că inculpatul P. a vrut să-i reţină de atunci seara, dar nu i-a găsit pe frații T. . Noi am dat declaraţii a doua zi, le-am povestit pentru că ne-au întrebat cum s-a întâmplat, însă dacă noi le-am spus că nu vrem să mergem prin Tribunal, şi că nu am pretenţii, probabil acesta a fost motivul pentru care nu s-a consemnat. Nu inculpatul P.N.  mi-a zis să nu se consemneze. Declaraţiile au fost luate prin întrebări puse de Pasăre şi consemnate în scris de către S..

 ………………………………………………………………………………………

Nu ştiu dacă (P.N. ) a folosit cuvântul ultraj…”.

Fiind întrebat de către procurorul de şedinţă dacă l-a auzit pe inculpatul P.N.  afirmând că va fi afectată imaginea poliţiei, persoana vătămată a declarat:”A fost o discuţie referitor la faptul că nu au fost prinşi, însă nu s-a exprimat sub această formă, că ar fi afectată imaginea poliţiei …. Când am fost să dau declaraţii nu am fost în aceeaşi încăpere cu fiul meu, eram la doi metri. Din câte îmi amintesc, atunci când a ajuns la consemnarea că au fugit, a fost o discuţie,  să nu mai spună că a fost de faţă şi şeful de post şi să scrie doar că au fugit. Nu a fost discuţia să scrie sau să nu scrie despre lovire.…Nu s-au dictat de către acesta (P.N. ) declaraţiile, dar mai erau discuţii şi cu şeful de post, cel puţin în ceea ce mă priveşte, referitoare la fuga inculpaţilor pentru că în ziar se scrisese că inculpaţii au fugit printr-un lan de porumb şi nu au fost prinşi”.

Fiind audiat la data de 27.10.2016 în calitate de suspect, M.G.  a fost de acord să dea o declaraţie verbală în condiţiile în care s-a procedat la înregistrarea audio-video, neacceptând însă consemnarea celor declarate verbal, motivând că nu are încredere în ceea ce se consemnează, insinuând că ar putea fi schimbat sensul celor relatate verbal.

Din procesul-verbal de vizionare a înregistrărilor audio-video vizând cele declarate verbal de suspect, a rezultat că, acesta îşi menţine declaraţia din cursul urmăririi penale, inclusiv cu privire la instigarea acestuia de către agenţii de poliţie, în sensul de a nu mai declara împrejurările în care au reuşit să îşi asigure scăparea T.B.R.  şi T.P. .

Mai rezultă că suspectul a fost contrariat de apariţia a doua zi dimineaţa într-un articol de presă, a unui comunicat al I.P.J. Gorj, în care se arăta că, fiind surprinşi în timp ce tăiau nelegal lemne şi fiind somaţi prin focuri de armă  să se oprească,  „doi tineri” din comuna Urdari, au reuşit să fugă, fără să se menţioneze împrejurările în care aceştia au fugit.

De asemenea, suspectul a afirmat că ar fi fost descurajat de discuţiile dintre poliţişti, aceştia afirmând în seara respectivă, că ar fi discutat chiar şi cu un procuror şi că cei doi fraţi T. nu mai pot fi reţinuţi.

Totodată, suspectul a arătat că poliţiştii aveau cunoştinţă de toate împrejurările cauzei, inclusiv cu privire la leziunile provocate ca urmare a actelor de violenţă săvârşite de cei doi fraţi T.

S-a constatat  faptul că, deşi are calitatea de pădurar, suspectul M.G.  nu cunoaşte faptul ca infracţiunile de ultraj şi tâlhărie se urmăresc penal din oficiu, acesta având în momentul respectiv, reprezentarea faptului că în situaţia nedepuneii unei plângeri penale, agenţii de poliţie nu pot desfăşura cercetări.

Raportat la cele expuse mai sus, s-a apreciat că suspectul M.G.  a făcut precizări de natură a lămuri contradicţiile existente, astfel încât urmează să se dispună clasarea, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea făptuitorului, sub aspectul laturii subiective.

Astfel, cu privire la afirmaţiile potrivit cărora, suspectului nu i-ar fi fost teamă de ameninţările proferate de T.B.R. , s-a constatat că acestea au fost făcute după introducerea în cauză a numiţilor P.N.  şi M.I.D. , agent şi respectiv ofiţer de poliţie, şi au fost menite a-i favoriza pe aceştia.

Cu toate acestea, s-a constatat faptul că pentru existenţa infracţiunii de ultraj prin ameninţare, este necesar ca infracţiunea sau fapta păgubitoare cu care se ameninţă, să fie de natură să producă o temere, nefiind necesar să o producă efectiv, astfel încât se apreciază că cele afirmate de către suspectul M.G. , nu prezintă relevanţă penală.

 Cu privire la afirmaţiile contradictorii ale suspectului, referitoare la existenţa sau nu în seara respectivă a unor discuţii între poliţişti, potrivit cărora în situaţia în care s-ar consemna că cei doi fraţi T. au fugit de sub escortă, ar fi afectată imaginea poliţiei, s-a constatat faptul că suspectul nu-şi mai aduce aminte cu exactitate aceste aspecte, afirmând că ar fi existat discuţii, iar el ar fi dedus că aceasta este motivaţia pentru care nu s-au consemnat împrejurările în care cei doi fraţi T. au fugit.

De asemenea, s-a constatat faptul că, suspectul M.G.  şi-a menţinut întrutotul celelalte declaraţii, inclusiv cu privire la modul în care a fost audiat de către numita S.A.F. , arătând că, P.N.  ar fi intervenit şi ar fi indicat modalitatea de consemnare cu privire la momentul fugii celor doi fraţi T.

5. Fiind audiat în calitate de martor la data de 22.11.2015, de către organele de cercetare  din cadrul Postului de Poliţie Urdari, în dosarul nr.4307/P/2014, inculpatul M.R.D. a declarat următoarele:  “… În acel moment T.B.R.  a devenit recalcitrant, a luat securea din căruţă şi atât el cât şi fratele său au început să ne ameninţe. Întrucât T.B.R. se apropia cu securea de noi, tatăl meu (neinteligibil) l-a somat să se oprească şi acesta a refuzat. A mai tras un foc de armă. Menţionez că tatăl meu i-a spus că a anunţat şi organele de poliţie, să înceteze, însă cei doi au refuzat, devenind violenţi la apariţia lui V. I. Astfel, T.B.R.  s-a îndreptat cu securea către V.I.  să îl lovească, însă acesta s-a apărat cu o blană de la căruţa lui T.B.R. . V.I. , împreună cu mine şi tatăl meu, am reuşit să-I luăm securea lui T.B.R. , iar V.C.  a reuşit să oprească căruţa, deşi a fost lovit în cap cu biciul de T.P. .

……………………………………………………………………………………….

Nu am formulat plângere împotriva lui T.B.R.  şi T.P. pentru ameninţările aduse şi pentru că am fost lovit de T.B.R.  pentru a-şi asigura scăparea, întrucât îi cunosc de mai mult timp pe cei doi ca fiind două persoane recalcitrante şi mai fusesem ameninţat de cei doi şi îmi era frică.”

Fiind audiat în calitate de martor la data de 17.12.2015,  la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, în dosarul nr.4307/P/2014, suspectul M.R.D. a menţinut cele declarate în faţa organelor de cercetare penală declarând cu privire la exercitarea actelor de violenţă: „I-am așteptat pe cei doi împreună cu tatăl meu M.G.  și cu V.C.  în apropiere cunoscând locul pe unde urmau să treacă. Când s-a apropiat căruța în care se aflau cei doi, am ieșit  cu toții în cale, și le-am strigat să oprească, însă aceștia nu au oprit. Atunci tatăl meu a executat un foc de armă în plan vertical repetând somația de oprire. 

Numiții T.B.R.  și T.P.  ne-au înjurat iar T.B.R.  a lovit cu hățurile calul îndemnându-l să meargă mai repede.

Când s-au apropiat la aproximativ 4 – 5 metri de tatăl meu, acesta a  executat al doilea foc de avertisment în plan vertical cu arma din dotare, spunând: ”stai că te împușc!”.

L-am auzit pe T.B.R.  spunând ”împușcă-mă că-mi crești copiii!”

Până la urmă numiții T.B.R.  și T.P.  au trecut cu căruța pe lângă noi, dându-ne la o parte din calea lor. I-am auzit pe cei doi spunând din căruță că nu pot să oprească deoarece este pantă, însă în locul respectiv era o pantă lină și se putea opri.

Eu mă aflam pe partea stângă a căruței împreună cu  V.C.  și M.G.  se aflau pe partea dreaptă.  După ce calul ce tracta căruța a trecut prin fața noastră, numitul V.C.  s-a repezit la căruță, a apucat cu mâna căpăstrul de la gura calului reușind să oprească atelajul.

În acel moment numiții T.B.R.  și T.P.  au coborât din căruță  iar T.B.R.  a coborât pe partea stângă, a luat o secure din  căruță și  a venit către mine ridicând securea deasupra capului, spunând: ”lăsați-mă în pace că vă omor!” Eu m-am retras câțiva metri fiindu-mi teamă. În același timp, T.P. l-a lovit cu biciul peste cap pe numitul  V.C.  care încerca să desfacă hățurile de la cal pentru a se asigura că nu mai este posibilă deplasarea căruței. 

Imediat a venit și numitul V. I. care a luat o scândură din interiorul căruței, de pe lemne, iar  numitul T.B.R.  a încercat să-l lovească cu securea .

V.I.  s-a apărat, parând lovitura cu scândura care s-a spart în două ca urmare a impactului.

Eu tatăl meu și V.I.  l-am înconjurat pe T.B.R. , iar acesta observând că suntem mai mulți s-a calmat și a acceptat să fie dezarmat de către V.I. .

Cu privire la activitatea de cercetare penală  desfăşurată  de inculpaţii P.N.  şi M.I.D., suspectul M.R.D.  a declarat  în calitate de martor următoarele: „Menționez că, a doua zi am dat o declarație de martor la sediul Postului de Poliție Urdari, în care eu am relatat verbal toate împrejurările cauzei, aceasta fiind luată de către agentul de poliție P.A.  care în prezent se numește Sanda.

Mi se aduce la cunoștință de către procuror că în cuprinsul acestei declarații dată la 26.08.2014, nu se menționează faptul că  cei doi frați T. ne-au amenințat și că unul dintre aceștia, respectiv T.P.  a fost prins și audiat de către agentul de poliție.

Înainte de a mi se lua declarația la Postul de Poliție Urdari, îmi aduc aminte că în sediu se mai aflau  tatăl meu, V.C. , agentul P.N.  și agentul P.A. .

Prima dată i s-a luat declarație tatălui meu de către agentul P.A. . Atunci când tatăl meu a ajuns  cu descrierea la momentul în care T.B.R.  a fugit iar noi ne-am întâlnit cu agentul P.N. ,  numita P.A.  a încetat să mai consemneze. Tatăl meu i-a răspuns că mai întâi trebuie să se consulte cu agentul P.N. , deoarece acesta din urmă îi solicitase să nu declare că l-a audiat pe numitul T.P.  și că acesta a scăpat de sub escorta sa iar numita P.A.  a început să râdă și s-a adresat tatălui meu spunându-i să declare ce a văzut. Fiind de față, P.N.  s-a adresat atât tatălui meu cât și agentului P.A.  spunându-le să nu mai consemneze faptul că cei doi frați T. au fugit după ce fuseseră prinși, deoarece ”iasă poliția rău!”. Tatăl meu nu a mai declarat cele întâmplate, urmând îndemnul agentului de poliție.

Revin și arăt că și în seara în care s-au săvârșit faptele, în timp ce mă aflam la sediul Postului de Poliție Urdari și se luau declarațiile celor doi tineri care secționaseră materialul lemnos, l-am auzit pe agentul P.N.  spunând: ”nu mai putem să-i băgăm la ultraj pentru că au scăpat!”. De față mai erau și V.C.  și tatăl meu M.G. .

După ce s-a luat declarația tatălui meu, agentul P.A.  mi-a luat și mie declarație, eu observând că,  într-o cameră alăturată, la câțiva metri,  agentul de poliție P.N.  vorbea cu tatăl meu despre împrejurările cauzei, ușa fiind deschisă,.

În timp ce agentul P.A.  consemna cele afirmate de mine, am ajuns  cu descrierea la momentul în care T.B.R.  a fugit iar noi ne-am întâlnit cu agentul P.N.  și în acel moment m-am oprit și nu am mai relatat adresându-mă agentului P.N.  și întrebându-l dacă această parte a declarației  urmează să se consemneze în același fel cu cea dată de tatăl meu spunând : ”și aici scriem la fel, că au scăpat că au fugit?”.

Agentul P.N.  a spus că da, iar eu nu am mai intervenit în consemnare.

Eu nu am mai citit declarația atunci când  am semnat-o, însă agentul P.A.  spunea ceea ce consemna”.

Inculpatul M.R.D. a mai fost audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale, la data de 26.05.2016, prin comisie rogatorie, de către organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Timiş, Poliţia Municipiului Timişoara – Secţia 5, acesta menţinând întrutotul declaraţiile anterioare, precizând în plus că:  a fost de faţă când tatăl său (persoana vătămată M.G.) le-a povestit lui M.I.D. şi P.N. , şirul evenimentelor de la momentul surprinderii celor doi fraţi T. în timp ce tăiau lemnele din pădure, inclusiv am auzit când tatăl meu le-a spus celor doi poliţişti, faptul că T.B.R.  s-a dat jos cu o secure, iar T.P.  a lovit cu un bici în dreptul frunţii pe martorul V.C. …….

În conţinutul aceleiaşi declaraţii, inculpatul M.R.D. a afirmat că, „ În continuare declar faptul că, în seara zilei de 25.08.2014, după ce am ajuns la Postul de Poliţie Urdari unde erau M.I.D. şi P.N. , poliţişti care efectuau ancheta, arăt faptul că, am surprins momentul  în care P.N.  i-a spus tatălui meu că având în vedere că nu au fost surprinşi în flagrant frații T.  de organele de poliţie în timp ce furau lemnele, nu mai pot fi arestaţi pentru ultraj.  …. Toate declaraţiile au fost consemnate de P.A.  iar la un moment dat a intervenit verbal P.N. , şeful de post, care i-a spus agentei P.A.  cum să scrie (cu referire la momentul în care cei doi fraţi T. au scăpat/fugit).

Primul audiat a fost tatăl meu, iar după aceea, atât declaraţia mea cât şi a lui V.C.  s-au consemnat după „scheletul” declaraţiei tatălui meu (referitor la împrejurările ulterioare momentului venirii poliţiei, respectiv modului în care frații T.  au fugit).

 Fiind audiat în calitate de martor, în şedinţa publică din 14.10.2016,  în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg – Jiu, inculpatul M.R.D. nu a menţinut decât parţial declaraţiile date anterior, arătând că  inculpatul T.B.R.  nu a ameninţat pe nimeni cu securea, nu a ridicat-o deasupra capului şi nu a spus că omoară pe cineva.

De asemenea, a spus că nu s-a simţit ameninţat şi că în niciun caz tatăl său nu a fost ameninţat.

Cu privire la discuţiile purtate cu ocazia cercetării la faţa locului, martorul a afirmat: „(tatăl meu) nu a povestit că a fost ameninţat cu securea pentru că nu a fost ameninţat”.

Referitor la modul în care i s-a luat o declaraţie, martorul a afirmat că nu îşi aduce aminte ca inculpatul Pasăre să fi sugerat ceva, adăugând: „ştiu că în acea perioadă s-a scris în ziare despre acel caz şi când am vorbit cu domnul procuror, a fost discuţia că iese poliţia rău”. A mai precizat inculpatul că nu a purtat discuţii cu P.N.  în timpul audierii şi că probabil acesta a discutat cu numita S.A.F. .

Fiind audiat în calitate de suspect la data de 01.11.2016, inculpatul M.R.D. s-a prevalat de dreptul la tăcere, refuzând să facă declaraţii, fiind însă de acord să poarte o discuţie cu procurorul de caz în legătură cu împrejurările cauzei, în condiţiile în care aceste discuţii au fost înregistrate audio-video. În cuprinsul acestor discuţii, inculpatul nu a dat explicaţii satisfăcătoare cu privire la contradicţiile existente, nici după ce s-a procedat la citirea declaraţiilor anterioare, arătând că, atunci când a fost audiat în faza de judecată, nu şi-a mai adus aminte şi că nici în prezent nu-şi aduce aminte de împrejurările cauzei.

În acelaşi timp,  inculpatul a negat că ar fi făcut afirmaţiile consemnate în cursul urmăririi penale, referitoare la cele spuse de numitul P.N.  în sediul Postului de Poliţie Urdari, potrivit cărora, în momentul audierii, acesta din urmă, s-ar fi adresat atât tatălui său M.G. , cât și numitei P.A.  (actualmente S.) spunându-le să nu mai consemneze faptul că cei doi frați T. au fugit după ce fuseseră prinși, deoarece ”iasă poliția rău!”.

Cu privire la celelalte contradicţii, inculpatul M.R.D. a arătat că, din cauza trecerii timpului, nu îşi mai aduce aminte împrejurările cauzei.

În faţa instanţei de judecată, inculpatul nu a declarat că nu îşi mai aduce aminte, spunând că, nu are cunoştinţă ca numitul P.N.  să fi intervenit în cadrul audierilor din ziua respectivă.

Raportat la cele expuse mai sus, s-a constatat faptul că, fiind audiat în calitate de martor în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg – Jiu, inculpatul M.R.D. a înţeles să dea declaraţii mincinoase mai ales cu privire la cele trei infracţiuni de instigare la mărturie mincinoasă, reţinute în sarcina numitului P.N. .

Astfel, deşi în cursul urmăririi penale fiind  audiat atât de procurorul de caz, cât şi de un agent de poliţie din cadrul Poliţiei Mun. Timişoara – Secţia nr.5, inculpatul M.R.D. că, în cadrul audierilor din data de 26.08.2016, numitul P.N.  a intervenit şi a solicitat să se consemneze că cei doi fraţi T. au fugit, fără să fie prinşi, totuşi în faza de judecată inculpatul a înţeles să arate că nu a relatat verbal tot ceea ce s-a consemnat în cursul urmăririi penale, insinuând că procurorul de caz a înţeles greşit dintr-un articol de presă, ori chiar că intenţionat a adăugat anumite afirmaţii incriminatoare. De asemenea, inculpatul a motivat că ar fi fost obligat să aştepte câteva ore, înainte de a da declaraţia şi că ulterior, deşi i s-a solicitat să o citească, nu a mai citit-o, întrucât era târziu.

S-a constatat faptul că, aceste explicaţii au fost folosite  şi de suspectul P.S.M.  şi inculpatul U.C.M.  pentru a explica în faţa instanţei contradicţiile existente cu declaraţiile din cursul urmăririi penale, cel din urmă arătând ulterior cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat, că numiţii P.N.  şi T.B.R.  i-au solicitat să motiveze în felul acesta.

Explicaţiile folosite de inculpatul M.R.D. nu pot fi primite, întrucât articolul de presă la care face referire a fost scris în luna iunie a anului 2016, după momentul trimiterii în judecată a inculpaţilor P.N.  şi M.I.D., ori declaraţiile inculpatului au fost date în cursul urmăririi penale, cu câteva luni înainte.

De asemenea, cele consemnate în cursul urmăririi penale nu pot reprezenta o creaţie a procurorului, folosindu-se inclusiv ghilimele pentru a fi redate expresiile folosite.

Astfel, fiind audiat de către procurorul de caz în calitate de martor, în dosarul nr.4307/P/2014, inculpatul M.R.D. şi-a adus aminte inclusiv expresia folosită de P.N. :”iese poliţia rău”.

După finalizarea declaraţiei respective, inculpatul M.R.D. a citit-o în întregime şi a solicitat efectuarea unor modificări, semnând-o ulterior pe fiecare pagină.

De precizat este faptul că, la momentul audierii sale în calitate de martor, nu erau introduşi în cauză numiţii P.N.  şi M.I.D., procurorul sesizându-se din oficiu în urma declaraţiei sale, astfel încât este posibil ca inculpatul să nu fi realizat în momentul în care a dat declaraţie că prin cele relatate şi consemnate se va ajunge la tragerea la răspundere penală a poliţiştilor care au efectuat cercetări.

Pentru a se asigura că cele declarate la data de 17.12.2015 de către inculpatul M.R.D. în calitate de martor, corespund adevărului şi că acesta îşi menţine declaraţia, procurorul a procedat la reaudierea sa prin comisie rogatorie, acesta menţinându-şi întrutotul declaraţia aşa cum s-a arătat mai sus.

De asemenea, s-a procedat la reaudierea martorului V.C.  şi la audierea în calitate de martor a lui M.G. , cei doi confirmând starea de fapt expusă de M.R.D..

Totodată, este de precizat că suspectul M.G., tatăl inculpatului M.R.D., a menţinut inclusiv în faza de judecată, declaraţiile date în faza de urmărire penală, potrivit cărora, în cursul audierilor din data de 26.08.2014, P.N.  a intervenit şi a solicitat să nu se mai consemneze că a fost şi el de faţă atunci când cei doi fraţi T. au fugit şi să se consemneze doar că au fugit. De asemenea, a mai arătat că „mai erau discuţii şi cu şeful de post (P.N.) cel puţin în ceea ce mă priveşte referitoare la fuga inculpaţilor, pentru că în ziar se scrisese că inculpaţii au fugit printr-un lan de porumb şi nu au fost prinşi”.

Prin urmare, declaraţia inculpatului M.R.D. din faza de judecată, intră în contradicţie atât cu cele date în faza de urmărire penală, cât şi cu cele date de celelalte persoane audiate (V.C.  şi S.A.F. ).

Motivul pentru care inculpatul M.R.D. a înţeles să îşi modifice declaraţiile este dezvăluit parţial de o convorbire telefonică interceptată în dosarul nr.5055/P/2015, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu, în care P.N.  a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de folosirea abuzivă  a funcţiei în scop sexual, fals intelectual şi favorizarea făptuitorului.

Astfel, fiind trimis în judecată în dosarul nr.5055/P/2015, susmenţionat,  P.N.  poartă o discuţie cu numitul Grecu Cristi, de profesie pădurar (martor şi în dosarul nr.4307/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu), solicitându-i să accepte ca împreună cu M.G.  să dea declaraţii în faza de judecată în dosarul nr.15429/318/2015 al Judecătoriei Tg – Jiu şi să arate că şi-ar fi îndeplinit corect îndatoririle de serviciu şi că „am vrut să demonstrez activitatea infracţională a lui T.”.

În acest context, Grecu Cristi îi răspunde „păi cum să nu şefu!”,  fiind de acord atât să fie audiat ca martor în circumstanţiere cât şi să îi transmită lui P.N.  data la care acesta din urmă l-ar fi surprins pe numitul „H.” săvârşind o infracţiune silvică, intenţionând să întocmească un proces-verbal, probabil de constatare a unei infracţiuni flagrante.

Ulterior, atât Grecu Cristi cât şi M.G.  au dat declaraţii în circumstanţiere în faţa instanţei în dosarul 15429/318/2015 susmenţionat.

Grecu Cristi a fost audiat în calitate de martor şi în dosarul nr.4307/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg – Jiu, declaraţia sa nefiind concludentă cu privire la împrejurările cauzei, însă în faţa instanţei (dosar nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg - Jiu) acesta a făcut unele afirmaţii denigratoare la acesta procurorului de caz, arătând că a fost lăsat să aştepte câteva ore şi că s-a simţit insultat de comportamentul magistratului.

Astfel, s-a constatat că între numitul P.N., fost şef al Postului de Poliţie Urdari  şi pădurarii M.G.  şi G.C. pe de altă parte, există o relaţie îndelungată de colaborare şi chiar de prietenie, primul bucurându-se în continuare de sprijinul comunităţii din care face parte, inclusiv în cadrul anchetelor ce l-au vizat.

De asemenea, s-a constatat că P.N. , în calitate de agent de poliţie, a instrumentat dosare în care au fost anchetaţi suspectul P.S.M. şi inculpatul U.C.M. , dovedind faptul că are influenţă asupra acestora.

Pe de altă parte, s-a constatat  că, fiind trimis în judecată, în dosarul nr.4307/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu,  numitul P.N.  a procedat la abordarea persoanelor ce urmau să fie audiate şi a purtat discuţii cu aceştia în legătură cu obiectul cauzei, din înregistrările video ale camerelor de supraveghere din incinta Judecătoriei Tg – Jiu, depuse la dosarul cauzei, rezultând că P.N.  a purtat discuţii inclusiv cu inculpatul M.R.D., aspecte confirmate de cel din urmă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub nr.21440/318/2016.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr.159/03.05.2017, judecătorul de cameră preliminară a respins excepţiile de neregularitate a actului de sesizare a instanţei, de nelegalitate a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul, care a fost respinsă prin încheierea nr.54/07.06.2017 a Tribunalului Gorj.

Cu ocazia cercetării judecătoreşti, a fost ascultat inculpatul, care a declarat că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă pentru care a fost trimis în judecată, precizând că îşi menţine declaraţia dată în faţa instanţei de judecată atunci când a fost audiat ca martor în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Tg-Jiu.

S-a dispus audierea martorilor consemnaţi în actul de inculpare, martori care au avut calitatea de suspecţi în prezenta cauză şi care au declarat în general aceleaşi aspecte pe care le-au declarat şi cu ocazia soluţionării dosarului nr.9311/318/2016.

Examinând probele administrate în prezenta cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi declaraţiile date atât de inculpat, cât şi de suspecţi în calitate de martori, declaraţii pe care instanţa le-a apreciat ca având un mare grad de ambiguitate şi care conţin afirmaţii interpretabile, instanţa a constatat că nu sunt suficiente elemente care să conducă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la concluzia că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, nefiind întrunite cerinţele art.396 alin.2 C.pr.pen.

În concluzie, instanţa a dat eficienţă în cauză principiului de drept in dubio pro reo şi a dispus achitarea inculpatului, în baza dispoziţiilor art.16 alin.1 lit.a C.pr.pen.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât motivarea primei instanţe nu este suficientă pentru a justifica soluţia în cauză, neputându-se exercita controlul de către instanţa de control judiciar, reproducându-se conţinutul rechizitoriului, fără să existe o analiză a probelor administrate în cauză.

Analizând actele şi lucrările dosarului, atât prin prisma dispoziţiilor art.417 Cod pr. penală, cât şi a criticilor formulate, Curtea constată apelul ca fondat, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu nr.4182/P/2016 din 27.12.2016, inculpatul M.R.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art.273 alin.1 Cod penal,  reţinându-se că acesta, fiind audiat în calitate de martor la data de 14.10.2016, în dosarul nr.9311/318/2016 al Judecătoriei Târgu Jiu, a făcut afirmaţii mincinoase cu scopul de a-i ajuta pe inculpaţii P.N. , M.I.D. şi T.B.R. . Prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de suspectul P.S.M.  şi inculpatul U.C.M.  pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.273 alin.1 Cod penal şi clasarea faţă de suspecţii S.A.F. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.273 Cod penal şi M.G.  pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea făptuitorului prev.de art.269 alin.1 Cod penal.

Prima instanţă, după începerea cercetării judecătoreşti, a audiat inculpatul care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi cei 4 martori conceptaţi în cauză, ale căror declaraţii sunt foarte sumare, rezumându-se doar la a menţine sau nu declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi consemnându-se câteva răspunsuri la întrebările pe care avocatul şi procurorul le-au pus cu ocazia audierii.

Potrivit art.351 Cod pr.penală, cercetarea judecătorească se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu. Aceste principii care guvernează faza de judecată îşi găsesc aplicarea în reglementarea judecăţii cauzei în primă instanţă. Astfel, instanţa are obligaţia de a proceda la audierea inculpatului şi a martorilor, în acest fel fiind respectate principiile nemijlocirii şi contradictorialităţii.

Potrivit jurisprudenţei CEDO (cauzele Beraru împotriva României, nr.40.107/04, 18 martie 2015 şi  Cutean împotriva României), „un aspect important al unui proces echitabil este posibilitatea pe care o are inculpatul de a fi confruntat cu martorii în prezenţa judecătorului, care, în cele din urmă, se pronunţă asupra cauzei”. Principiul nemijlocirii, fiind o garanţie importantă în procesul penal, „în cadrul căruia observaţiile făcute de instanţă cu privire la comportamentul şi credibilitatea unui martor por avea consecinţe importante pentru inculpat”, impune audierea directă a inculpatului şi a celorlalte părţi, inclusiv martori, de către judecătorul care, în cele din urmă, se pronunţă asupra cauzei.

Astfel, principiul nemijlocirii şedinţei de judecată impune ca instanţa de judecată, care soluţionează cauza, să ia cunoştinţă direct şi nemijlocit de probele administrate, deoarece percepând direct probele, judecătorii au o mai mare capacitate de a afla adevărul decât dacă aceste probe le-ar percepe din documentele în care au fost consemnate. Ascultând părţile şi martorii, judecătorul poate interveni pentru a lămuri ceea ce li se pare nelămurit, pentru a completa şi preciza toate faptele şi împrejurările de fapt.

Principiul contradictorialităţii şedinţei de judecată asigură aşa cum se poate observa şi din jurisprudenţa CEDO, „egalitatea de arme”, între învinuire şi apărare, participanţii la proces având dreptul de a face cereri, de a-şi spune cuvântul cu privire la orice chestiune de care depinde soluţionarea justă a cauzei”.

Modalitatea de audiere a martorilor, dar şi a inculpatului de către prima instanţă prin declaraţii ce conţin sintagme „menţin declaraţiile” sau „nu menţin declaraţiile” şi răspunsurile la două-trei întrebări puse de către procuror şi avocat,  determină Curtea să reţină că în  cauză nu a existat o administrare a probatoriului pe care prima instanţă era obligată să o reia, în condiţiile în care declaraţiile martorilor la urmărirea penală sunt foarte detaliate, astfel că prima instanţă nu a putut să-şi formeze convingerea cu privire la aflarea adevărului.

Un alt aspect care întregeşte cele arătate mai sus este şi motivarea primei instanţe cuprinsă într-un singur paragraf al hotărârii judecătoreşti, în urma căruia, prin „examinarea probelor administrate în prezenta cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, precum şi declaraţiile date atât de inculpat, cât şi de suspecţi în calitate de martori”, prima instanţă a apreciat că declaraţiile au „un mare grad de ambiguitate şi conţin afirmaţii interpretabile”, dispunând achitarea inculpatului, nefiind „suficiente elemente care să conducă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la concluzia că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, nefiind întrunite cerinţele art.396 alin.2 C.pr.pen.”.

Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justiţiabilului de a fi convins că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale şi, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaşte oportunitatea promovării căii de atac.

Mai mult, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Kraska v.Swityerlans, 1993 şi Dima împotriva României, 16 noiembrie 2006), judecătorul are obligaţia de a examina susţinerile părţilor, argumentele şi probele tocmai pentru a argumenta că decizia sa nu este bazată pe subiectivism sau pe prejudecăţi.

Observând considerentele hotărârii judecătoreşti, astfel cum au fost arătate mai sus, se constată că prima instanţă a încălcat dispoziţiile privind cuprinsul hotărârii, prevăzute de art.401 şi urm. Cod pr.penală, în special conţinutul expunerii, în condiţiile în care nu există o motivare a soluţiei cu privire la latura penală prin analiza probelor care au servit ca temei la soluţionarea acţiunii penale şi a celor care au fost înlăturate, cu arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauză. Curtea constată că de fapt nu există o motivare a soluţiei în cauză, ci doar aprecieri cu privire la un mare grad de ambiguitate pe care îl au probele administrate în cauză, declaraţiile martorilor conţinând afirmaţii interpretabile.

În condiţiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicţie este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale pentru a nu priva inculpatul de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de către instanţa de apel, însă după readministrarea probelor în apel. Cu toate acestea, instanţa de apel nu ar putea substitui integral faza de judecată, care ar fi trebuit să aibă loc la prima instanţă, deoarece o astfel de soluţie ar determina eliminarea artificială a unui grad de jurisdicţie, în defavoarea intereselor procesuale ale inculpatului.

Dublul grad de jurisdicţie recunoscut şi prin Protocolul nr.7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului vizează o judecare devolutivă a cauzei în faţa a două instanţe de judecată, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar.

Cum în primă instanţă nu a avut loc o judecată cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale, primul grad de jurisdicţie nu poate fi luat în considerare şi ca atare, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi asigurarea efectivă a două grade de jurisdicţie, văzând şi dispoziţiile art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală, Curtea constată ca justificată trimiterea cauzei spre rejudecare, aşa încât va admite apelul,  va desfiinţa sentinţa penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Judecătoria Târgu Jiu, pentru a soluţiona cauza cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale conferite părţilor.

În rejudecare, prima instanţă va proceda la citarea inculpatului şi a martorilor conceptaţi, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală, în vederea audierii, urmând a administra probele strânse în cursul urmăririi penale, cu luarea în considerare şi a celorlalte critici formulate de către părţi, prin promovarea căii de atac, precum şi administrarea oricăror probe noi pe  care le consideră necesare pentru stabilirea adevărului, declaraţii care trebuie să conţină toate aspectele şi împrejurările de care martorii au luat cunoştinţă, nu doar specificarea menţinerii declaraţiilor date anterior, în aşa fel încât prima instanţă luând în mod direct la cunoştinţă de relatările martorilor să poată interpreta probatoriul şi să pronunţe o soluţie legală şi temeinică în cauză, care, de asemenea, trebuie să fie motivată cu respectarea dispoziţiilor legale, prin indicarea stării de fapt reţinută şi a probelor pe care se sprijină soluţia ori pe cele pe care le înlătură, bineînţeles motivat.

Domenii speta

Spete similare