. Individualizarea judiciară a pedepsei; Interpretarea dispoziţiilor art. 83 cod penal privind a mânarea aplicării pedepsei.

Decizie 819 din 06.06.2018


Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea, cât şi aplicarea acestor sancţiuni şi adaptarea lor în funcţie de gradul de pericol social al faptei, al periculozităţii făptuitorului. Atingerea dublului scop educativ şi preventiv al pedepsei este condiţionat de caracterul adecvat al acesteia, de corelarea optimă între gravitatea faptei şi periculozitatea sociala a infractorului pe de o parte, şi durata, natura şi modalitatea de executare a pedepsei, pe de altă parte.

Individualizarea judiciară a sancţiunii nu se face în mod arbitrar de către instanţa de judecată, ci ţinând cont de normele prevăzute în Codul penal, care stabileşte anumite criterii de individualizare expres reglementate de art. 74 Cod penal. Astfel, la individualizarea pedepsei se are în vedere, în primul rând, principalul criteriu de individualizare, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte referitoare persoana făptuitorilor, ca şi criterii de individualizare alăturate şi distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanţa şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

 Astfel, după aprecierea gravităţii faptei, instanţa va lua în considerare un complex de date referitoare la situaţia sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupaţia, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârşirea faptei), criterii care reflectă cerinţa ca sancţiunea penală, ca reacţie împotriva răului pricinuit prin săvârşirea unei infracţiuni, să fie proporţională cu particularităţile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularităţile persoanei infractorului amplu cunoscute.

Amânarea aplicării pedepsei, nu este o obligaţie, ci aceasta este lăsată la latitudinea instanţei de judecată care, analizând întreg probatoriul administrat în cauză, îşi formează convingerea dacă, în raport de circumstanţele cauzei şi faţă de persoana inculpatului aplicarea pedepsei ar fi inoportună, din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra acestuia

Din economia dispoziţiilor art. 83 Cod penal, rezultă că, amânarea aplicării pedepsei reprezintă o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei, constând în amânarea temporară a aplicării pedepsei închisorii de cel mult 2 ani sau a pedepsei amenzii stabilite cu privire la un inculpat major care a comis o infracţiune, pedepsită cu închisoare de până la 7 ani închisoare, când instanţa apreciază, ţinând seama de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta înainte şi după comiterea infracţiunii că, în raport de situaţia personală a inculpatului, aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru un termen de supraveghere de 2 ani.

Asupra apelului de faţă;

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.  69 din data de 02 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Motru, în dosarul nr. .., a fost admisă cererea inculpatului  privind aplicarea dispoziţiilor art. 375 Cod procedură penală.

În baza art. 396 alin. 1, 4 şi 10  C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. cu aplicarea art.375 alin.1 C. proc. pen. s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului C.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 335 alin.1 C. pen.

 În baza art. 396 alin. 1, 4 şi 10  C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. cu aplicarea art.375 alin.1 C. proc. pen. s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului C.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 336 alin.1 C. pen.

În baza art. 38 alin. 1 C. pen s-au constatat concurente faptele din prezenta cauză.

În baza art. 38 alin.1 şi art. 39 alin 1 lit.b  C. pen. rap. la art. 89 alin1 ultima teză C. pen. au fost contopite pedepsele  urmând să se stabilească pedeapsa cea mai grea de un an  închisoare la care se va adăuga un spor de 1/3 din pedeapsa de  un an închisoare, respectiv un spor de patru  luni, pedeapsa rezultantă stabilită fiind de un an patru luni închisoare.

În baza art. 83 alin.1 C.pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile  art.82 C.pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive  a prezentei hotărâri .

În baza art.85 alin.1 C.pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj la datele fixate de acesta; b)să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c)să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d)să comunice schimbarea locului de muncă; e)să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 86 alin.1 C.p. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute  în art. 85 alin.1 lit.c,e se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj .

În baza art.85 alin.2 lit.b C.pen. a fost obligat inculpatul C.I. să presteze 50 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, la o unitate desemnată de Serviciul de probaţiune Gorj de pe raza Comunei ....

În baza art. 404 alin. 3 C.proc.pen. s-a atras atenţia inculpatului C.I., asupra  consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni  în cursul termenului de supraveghere.

În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul C.I., la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 1358/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drum public a unui vehicul fără a poseda permis de conducere auto pentru nicio categorie de vehicule şi sub influenţa alcoolului,  prevăzute de art.335 alin.1 C.pen. şi art.336 alin.1 C.pen., totul cu aplic. art.38 alin.1 C.pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. 5331/263/2017.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că în data de 22.10.2016,  orele 09,10, organele de poliţie din cadrul Poliţiei  Mun. Motru s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe DN 67 Motru, în zona spălătoriei auto ,,LA LUX”, s-a produs un accident de circulaţie, soldat cu pagube materiale.

Echipa operativă s-a deplasat la faţa locului şi a constatat că  inculpatul C.I., care conducea autoturismul marca Opel Corsa, cu nr. de înmatriculare ..., pe DN 67 Motru, a intenţionat  să îl întoarcă, în zona spălătoriei ,,LA LUX” şi pentru că nu a apreciat corect distanţa, a lovit un podeţ din beton. În autoturism se mai aflau martorii V.I. şi U.P.C. , care nu au suferit vătămări corporale, accidentul rutier având ca urmare doar producerea de avarii ale autoturismului.

La faţa locului, organele de poliţie i-au solicitat inculpatului documentele, pentru control, acesta declarând că nu posedă permis de conducere auto pentru nicio categorie de vehicule.

Întrucât  inculpatul emana halenă de alcool, a fost testat cu aparatul alcooltest, la orele  09,57,  care a indicat o valoare de 0,74 mg/l a concentraţiei de vapori de alcool în aerul expirat de acesta.

Urmare a acestei testări, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal Motru, unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge, la orele 10,20, respectiv 11,20.

Din analiza toxicologică-alcoolemie a mostrelor biologice recoltate de la inculpat a rezultat o îmbibaţie de alcool, în sângele acestuia, cu valorile de  1,35 g%o, la prima probă şi 1,15 %o,  la a doua probă.

Efectuându-se verificări, s-a constatat  s-a constatat că inculpatul C.I. nu poseda permis de conducere auto pentru nici o categorie de vehicule, conform adresei nr.41989/01.11.2016 a MAI- SPCRPCÎV Gorj.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere auto pentru nicio categorie de vehicule, precum şi că, în data de 21.10.2016, începând cu orele 20,30, până în data de 22.10.2016, orele 03,00, a consumat, la domiciliu,  bere marca Haţegana, cu alcool.

Situaţia de fapt expusă mai sus a fost considerată ca susţinută de către Ministerul Public cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracţiunii, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.699/1477 din 26.10.2016, buletin de examinare clinică, cerere de analiză, proces verbal de prelevare a mostrei biologice, toate din 22.10.2016, adresa nr.41989/01.11.2016 a S.P.C.R.P.C.Î.V. Gorj, declaraţiile martorilor V.I. şi U.P.C. , toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.

Totodată, rechizitoriul a menţionat datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

Prin încheierea penală 60 din 5.02.2018 în baza art. 346 alin. 1 C. proc. pen. rap. la art. 342 C.proc.pen. a fost constatată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul 1358/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru privind inculpatul  C.I., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drum public a unui vehicul fără a poseda permis de conducere auto pentru nicio categorie de vehicule  şi sub influenţa alcoolului,  prevăzute de art.335 alin.1 C.pen.  şi art.336 alin.1 C.pen., totul cu aplic. art.38 alin.1 C.pen. legalitatea administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor de urmărire penală.

De asemenea, s-a constatat că Judecătoria Motru este competentă să soluţioneze pricina şi s-a dispune începerea judecăţii cauzei privind inculpatul  C.I..

Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:

La data de 22.10.2016,  orele 09,10, organele de poliţie din cadrul Poliţiei  Mun. Motru s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe DN 67 Motru, în zona spălătoriei auto ,,LA LUX”, s-a produs un accident de circulaţie, soldat cu pagube materiale.

Echipa operativă s-a deplasat la faţa locului şi a constatat că  inculpatul C.I., care conducea autoturismul marca OPEL CORSA, cu nr. de înmatriculare ..., pe DN 67 Motru, a intenţionat  să îl întoarcă, în zona spălătoriei ,,LA LUX” şi pentru că nu a apreciat corect distanţa, a lovit un podeţ din beton. În autoturism se mai aflau martorii V.I. şi U.P.C. , care nu au suferit vătămări corporale, accidentul rutier având ca urmare doar producerea de avarii ale autoturismului.

La faţa locului, organele de poliţie i-au solicitat inculpatului documentele, pentru control, acesta declarând că nu posedă permis de conducere auto pentru nicio categorie de vehicule.

Inculpatul emana halenă de alcool, aşa încât a fost testat cu aparatul alcooltest, la orele  09,57,  care a indicat o valoare de 0,74 mg/l a concentraţiei de vapori de alcool în aerul expirat de acesta.

Urmare a acestei testări, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal Motru, unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge, la orele 10,20, respectiv 11,20.

Din analiza toxicologică-alcoolemie a mostrelor biologice recoltate de la inculpat a rezultat o îmbibaţie de alcool, în sângele acestuia, cu valorile de  1,35 g%o, la prima probă şi 1,15 %o,  la a doua probă.

S-a constatat că inculpatul C.I. nu poseda permis de conducere auto pentru nici o categorie de vehicule, conform adresei nr.41989/01.11.2016 a MAI- SPCRPCÎV Gorj.

Inculpatul a recunoscut că nu posedă permis de conducere auto pentru nicio categorie de vehicule, precum şi că, în data de 21.10.2016, începând cu orele 20,30, până în data de 22.10.2016, orele 03,00, a consumat, la domiciliu,  bere marca Haţegana, cu alcool.

Situaţia de fapt expusă mai sus a fost a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a infracţiunii, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.699/1477 din 26.10.2016, buletin de examinare clinică, cerere de analiză, proces verbal de prelevare a mostrei biologice, toate din 22.10.2016, adresa nr.41989/01.11.2016 a S.P.C.R.P.C.Î.V. Gorj, declaraţiile martorilor V.I. şi U.P.C. , toate coroborate cu declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală şi în cursul judecăţii. .

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului constând în aceea că a condus pe drumurile publice un autovehicul fără a deţine permis de conducere  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 335  alin.1 C.pen., conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii  prevăzute de art. 335 alin.1 C. pen., prima instanţă a reţinut că elementul material constă în acţiunea de a conduce pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere  auto pentru nicio categorie  de vehicule.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art.16 alin. 3 lit. a C. pen. întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea faptelor.

În baza art. 375 C.proc.pen. a fost admisă cererea inculpatului de a fi judecat în condiţiile art. 374 alin. 4 C.proc.pen., reţinând că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, şi–a însuşit probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale .

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, s-a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia şi a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul soluţionării cauzei.

Pe de altă parte, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită a fost minimă, fără ca acţiunea sa să producă vreo urmare pentru vreun alt participant la trafic.

La stabilirea pedepsei, au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul pedepsei închisorii.

Pentru aceste motive s-a stabilit pedeapsa de un an închisoare pentru infracţiunii prevăzută de art. 335 alin.1 C. pen.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului constând în aceia că a condus pe drumul public un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 C.pen. alin 1 C.pen., conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau altor substanţe.

Analizând latura obiectivă prima instanţă a reţinut că, a fost realizat elementul material al infracţiunii întrucât inculpatul conducea un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere şi a avut o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr./l. alcool pur în sânge, îmbibaţia fiind stabilită cu un mijloc tehnic omologat.

Analizând latura subiectivă s-a reţinut că, fapta a fost săvârşită cu intenţie, în norma de incriminare neexistând cerinţe privitoare la mobilul faptei sau la scopul făptuitorului.

Astfel, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe prevăzute de art. 336 alin. 1 C.pen.

În baza art.375 C.proc.pen. a fost admisă cererea inculpatului de a fi judecat în condiţiile art.374 alin.4 C.proc.pen., reţinând că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor  pentru care a fost trimis în judecată, şi-a însuşit probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale .

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, s-a reţinut că inculpatul nu  are antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia şi a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul soluţionării cauzei.

Pe de altă parte, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită a fost minimă, fără ca acţiunea sa să producă vreo urmare pentru vreun alt participant la trafic.

La stabilirea pedepsei, au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime în cazul pedepsei închisorii.

Pentru aceste motive s-a stabilit pedeapsa de un an  închisoare pentru infracţiunii prevăzută de art. 336 alin.1 C. pen.

În baza art. 38 alin. 1 C.pen. s-au constatat concurente faptele, inculpatului urmând să i se stabilească pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, pedeapsă stabilită în temeiul art. 39 alin. 1 lit. b C.pen.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, prima instanţă a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an şi 4 luni închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, apreciindu-se că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C.pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Cele menţionate mai sus rezultă din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale precum şi din cuprinsul fişei de cazier judiciar. Astfel, inculpatul a recunoscut fapta şi nu a mai fost condamnat anterior pentru fapte penale.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1 şi 3 C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art.85 alin. 1 C.pen. s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj  la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;  să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;  să comunice schimbarea locului de muncă;  să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c - e se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj.

În baza art.85 alin.2 lit.b C.pen. a fost obligat inculpatul să presteze 50 de zile de muncă neremunerată în folosul comunităţii, la o unitate desemnată de Serviciul de probaţiune Gorj de pe raza Comunei ..., instanţa apreciind că această măsură este de natură să indică inculpatului necesitatea respectării condiţionărilor legale în legătură cu utilizarea drumurilor publice.

S-a atras atenţia inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 404 C.proc.pen. rap. la art. 83 alin. 4 C.pen., asupra dispoziţiilor art. 88 C.pen., dispoziţii potrivit cărora nerespectarea măsurilor de supraveghere duce la revocarea amânării executării pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru. Prin motivele de apel s-a criticat individualizarea modalității de individualizare a pedepsei, față de gravitatea faptelor și periculozitatea făptuitorului, deduse din modalitatea de comitere, inculpatul conducând pe drumurile publice un autovehicul deși nu poseda permis de conducere și având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, acțiunile inculpatului fiind de natură să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, cu atât mai mult cu cât a produs un accident de circulație. Față de acestea, s-a solicitat condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere.

Curtea constată că apelul formulat de Parchet este fondat, urmând a desfiinţa sentinţa penală atacată şi a proceda la o nouă judecată, pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare solicitând ca judecata să se facă conform procedurii simplificate reglementată de dispoziţiile art. 374-375 şi art. 396 alin.10 Cod procedură penală.

Instanţa de fond, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat şi cu o argumentare juridică pertinentă, a reţinut o corectă situaţie de fapt, corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare.

Probatoriul a evidenţiat că, la data de 22.10.2016 inculpatul a condus pe drumul public un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, cu o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 gr./l alcool pur în sânge, producând un accident de circulație soldat cu pagube materiale. Din Buletinul de analiză toxicologică a rezultat o îmbibație alcoolică de 1,35 g 0% la prima probă și respectiv de 1,15 g 0% la cea de a doua.

Aşa fiind, în mod temeinic a hotărât instanţa de fond că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală și fără permis de conducere, însă operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei şi modalităţii de executare nu corespunde gravităţii faptelor săvârşite de inculpat, gravitate ce este evidenţiată atât de împrejurările în care inculpatul a acţionat, pe timp de zi,  conducând un autovehicul fără a poseda permis de conducere și având un grad ridicat al îmbibaţiei alcoolic,  cât şi de consecinţele produse, constând în producerea unui accident, soldat cu pagube materiale.

Principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea, cât şi aplicarea acestor sancţiuni şi adaptarea lor în funcţie de gradul de pericol social al faptei, al periculozităţii făptuitorului. Atingerea dublului scop educativ şi preventiv al pedepsei este condiţionat de caracterul adecvat al acesteia, de corelarea optimă între gravitatea faptei şi periculozitatea sociala a infractorului pe de o parte, şi durata, natura şi modalitatea de executare a pedepsei, pe de altă parte.

Individualizarea judiciară a sancţiunii nu se face în mod arbitrar de către instanţa de judecată, ci ţinând cont de normele prevăzute în Codul penal, care stabileşte anumite criterii de individualizare expres reglementate de art. 74 Cod penal. Astfel, la individualizarea pedepsei se are în vedere, în primul rând, principalul criteriu de individualizare, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, urmând ca celelalte referitoare persoana făptuitorilor, ca şi criterii de individualizare alăturate şi distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanţa şi-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activităţii infracţionale.

 Astfel, după aprecierea gravităţii faptei, instanţa va lua în considerare un complex de date referitoare la situaţia sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupaţia, nivel cultural, antecedente penale, conduita după săvârşirea faptei), criterii care reflectă cerinţa ca sancţiunea penală, ca reacţie împotriva răului pricinuit prin săvârşirea unei infracţiuni, să fie proporţională cu particularităţile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularităţile persoanei infractorului amplu cunoscute.

În speţă, apreciind că, periculozitatea faptei este una ridicată, aşa cum s-a arătat anterior,  critica privind înlăturarea dispoziţiilor art. 83 Cod penal apare ca fiind pertinentă, elementele favorabile inculpatului urmând a fi valorificate prin individualizarea pedepsei şi modalităţii de executare.

Amânarea aplicării pedepsei, nu este o obligaţie, ci aceasta este lăsată la latitudinea instanţei de judecată care, analizând întreg probatoriul administrat în cauză, îşi formează convingerea dacă, în raport de circumstanţele cauzei şi faţă de persoana inculpatului aplicarea pedepsei ar fi inoportună, din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra acestuia

Din economia dispoziţiilor art. 83 Cod penal, rezultă că, amânarea aplicării pedepsei reprezintă o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei, constând în amânarea temporară a aplicării pedepsei închisorii de cel mult 2 ani sau a pedepsei amenzii stabilite cu privire la un inculpat major care a comis o infracţiune, pedepsită cu închisoare de până la 7 ani închisoare, când instanţa apreciază, ţinând seama de persoana infractorului şi de conduita avută de acesta înainte şi după comiterea infracţiunii că, în raport de situaţia personală a inculpatului, aplicarea imediată a pedepsei nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru un termen de supraveghere de 2 ani.

Examinând circumstanţele cu caracter personale al inculpatului, instanţa de apel constată că, acestea nu sunt de natură să atenueze în aşa măsura gravitatea faptei săvârşite, încât să ducă la aprecierea că ar fi oportună amânarea aplicării pedepsei stabilită inculpatului.

 Astfel, atitudinea sinceră invocată de inculpat ca manifestată în faţa instanţei de fond trebuie apreciată în contextul în care activitatea sa infracţională fiind evidentă,  această conduită procesuală primind relevanță prin prisma aplicării art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

Pe de altă parte, fapta respectivă, prin conţinutul ei concret, nu a fost nicidecum lipsită de importanţă, producându-se nu numai o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere, ci chiar un accident rutier, urmările putând fi foarte grave.

 De asemenea, situaţia socială şi familială a inculpatului nu justifică aplicarea unei modalităţi de individualizare atât de indulgente în raport de gravitatea faptei săvârşite. Conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci şi atitudinea corectă şi firească faţă de familie, relaţii de muncă şi în general, privită şi în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale.

Având în vedere aceste aspecte, precum şi faptul că aplicarea unei pedepse care să îşi atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor şi care are prioritate faţă de circumstanţele personale ale inculpatului, Curtea apreciază că scopul preventiv şi educativ nu poate fi atins prin aplicarea instituţiei amânarea aplicării pedepsei şi că doar un regim sancţionator mai drastic este de natură să realizeze constrângerea şi reeducarea inculpatului.

Curte apreciază că numai prin condamnarea inculpatului și executarea pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare (cuantumurile pedepselor fiind în mod corect individualizat de instanţa de fond) în regimul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei (cu fixarea unui termen de încercare, cu posibilitatea revocării suspendării în cazul reiterării comportamentului infracţional în această perioadă şi impunerea de obligaţii în sarcina inculpatului) este singura de natură a determina atingerea finalităţii ei de prevenţie generală şi specială, de reeducare şi constrângere a inculpatului şi a produce o schimbare a comportamentului acestuia, începând cu atitudinea lui faţă de valorile sociale şi morale pe care le-a negat prin săvârşirea infracţiunii şi continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare, o eventuală amânare a aplicării pedepsei  nefiind oportună.

Având în vedere aceste considerente, Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru împotriva sentinţei penale nr. 69 din data de 02 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Motru, în dosarul nr. .., privind pe inculpatul C.I., va desfiinţa în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând în limitele arătate, conform art. 423 Cod procedură penală, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.