Clauze abuzive, existenţa litisconsorţiului obligatoriu în cazul cererii de chemare în judecată formulată numai de împrumutat în lipsa garantului ca obligat accesoriu, aplicabilitatea disp. art. 78 alin 2 C.pr.civ. Excepţia lipsei coparticipării procesual

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI A Civilă la data de X.X.2016 sub nr. A/3/2016, reclamanta S. M. C. în contradictoriu cu pârâta C.E.B. R. S.A. a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei de risc valutar prevăzută în art 9 din contractul de credit nr A din data de Y.Y.2008 şi eliminarea acesteia, obligarea pârâtei la îngheţarea cursului valutar la valoarea cursului existent la momentul încheierii contractului de credit, obligarea pârâtei la restituirea diferenţelor de 46945,25 lei, constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractului amintit existente la art 5.1 lit b, art 5.2, art 15.11, art 17 din condiţii generale, iar, pe cale de consecinţă, eliminarea acestora, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare credit, să constate că dobânda pentru contract este de LIBOR la 6 luni pentru perioada aprilie 2008-iunie 2016 şi ulterior până la restituirea integrală a creditului, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 211513,88 lei pentru majorări abuzive a dobânzii şi a comisioanelor încasate, a sumelor încasate ca urmare a majorării abuzive a cuantumului comisionului de administrare şi a sumelor încasate sub o altă formă de comision decât cel stabilit în contract, denominarea în monedă naţională a plăţilor conform regulamentului valutar, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de credit nr A care a fost acordat în franci elveţieni, la insistenţele băncii care susţinea că este o nouă monedă în vogă. A învederat că banca nu a oferit informaţii exacte şi complete, că există un dezechilibru contractual care a dus la amplasarea riscului valutar în sarcina exclusivă a debitorului, diferenţa RON-CHF crescând chiar cu peste 100% de la o zi la alta. În realitate creditul nu a fost acordat în CHF, ci în lei sau euro. Dobânda a fost stabilită prin criterii discreţionare unilitarale din partea băncii. A mai învederat reclamanta că, potrivit graficului de rambursare aferent contractului de credit bancar trebuia să returneze până în luna mai a anului 2016 suma de 46604,07 CHF, însă potrivit extrasului de cont a achitat numai suma de 97.483 CHF. În fiecare lună au fost adăugate sume suplimentare şi unilateral stabilite.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii 193/2000, cod civil, OUG 21/1992, OUG 174/2008.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba cu expertiza tehnică contabilă, proba cu interogatoriul pârâtei.

În baza art 411 alin 2 Cod de procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de 04.10.2016, pârâta C.E.B.R. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte îngheţarea cursului de schimb valutar LEU/CHF la valoarea momentului semnării contractului. Pe fond, în esenţă, a solicitat respingerea cererii ca nefondată pe motive că au fost negociate clauzele contractuale între bancă şi reclamantă, clauzele nu creează un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, au fost redactate într-un limbaj uşor inteligibil, sunt excluse de la controlul judecătoresc. Dobânda a fost stabilită la nivel fix pentru primul an, apoi aceasta a devenit variabilă şi calculată în funcţie de indicele de referinţă LIBOR, al cărui cotă nu este dată de bancă, ci de instituţii terţe.

Pârâta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art 201 şi urm Cod de procedură civilă, Decretul 167/1958, art 1006, art 1010, art 1576, art 1588 Cod civil, art 9, art 14, art 15 din Legea 190/1999, art 45 din Legea 296/2004, art 4 din Legea 193/2000.

În probaţiune, a solicitat probele cu înscrisurile şi interogatoriul reclamantei.

La data de 18.10.2016, a fost formulat de către reclamantă răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor procesuale invocate de intimată, iar pe fond, respingerea apărărilor ca neîntemeiate.

În motivare, a reiterat cele precizate în cererea de chemare în judecată, iar, în plus, a arătat că este neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, fiind vorba despre ocrotirea unui drept de interes general, faţă de art 1247 alin 1 Cod civil, existând astfel şi un interes în promovarea acţiunii. Referitor la excepţia inadmisibilităţii, reclamanta a arătat că acesta este neîntemeiată, aceasta este de fapt o apărare de fond, astfel că trebuie unită cu fondul.

În drept, a invocat art 1247, art 1249, art 1271 Cod civil, art 1, art 4, art 8, art 9, art 13 Legea 193/2000, art 1, lit a şi b din anexa la legea 193/2000.

La data de 17.11.2016, pârâta a formulat note scrise prin care a invocat excepţia lipsei coparticipării procesuale active obligatorii, nefiind introdus şi domnul S.T. în proces, deşi este parte contractantă.

La termenul din data de 17.11.2016, instanţa a pus în vedere reclamantei să precizeze concret modul de determinare a cuantumului dobânzii contestate.

La data de 30.12.2016, reclamanta a formulat note scrise prin care a arătat că este neîntemeiată excepţia lipsei coparticipării procesuale active obligatorii dat fiind faptul că domnul S.T. nu este parte în contract, ci numai garant, astfel că acesta nu este un consumator în sensul legii 193/2000, după cum a instituit Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Coparticiparea procesuală este numai facultativă, nu obligatorie. Mai învederează că practica judiciară care este depusă la dosar de către pârâtă vizează un terţ de contract, în cazul de faţă reclamanta are calitatea de împrumutat în contractul de credit şi poate sta singură în proces, pe de altă parte, în acea cauză s-a solicitat nulitatea întregului contract, în cazul de faţă nulitatea în parte, contractul se va desfăşura în continuare. Mai mult, nulitatea produce efecte erga omnes, fiind opozabile şi garantului.

La data de 19.01.2017, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti Secţia a VI a Civilă, declinând competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, astfel că, la data de 01.03.2017, aceasta a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Analizând probele administrate în vederea soluţionării cererii, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între pârâta C.E.B. R. S.A., Sucursala Bucureştii Noi, pe de o parte, şi reclamanta S. M. C., în calitate de împrumutat, şi S.T., în calitate de garant, pe de altă parte, a fost încheiat contractul de împrumut şi de garanţie nr A din data de Y.Y.2008 privind acordarea unei facilităţi de credit de către pârâtă, contract modificat prin alte 4 acte adiţionale, toate înscrisurile purtând şi semnătura garantului, fiind astfel însuşite de acesta.

Garantul S.T. s-a obligat să garanteze contractul de împrumut prin garanţie reală mobiliară asupra veniturilor prezente şi viitoare, dar şi garanţie reală imobiliară de rang I asupra imobilului din Bucuresti... sector 1, deţinut în coproprietate cu reclamanta.

În drept, instanţa, se va pronunţa, faţă de dispoziţiile art 248 Cod de procedură civilă, asupra excepţiilor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecăţii.

Legiuitorul a prevăzut că mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură. Mai mult, actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu le pot profita celorlalţi şi nici nu îi pot prejudicia. Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor ori pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviinţate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile, după cum dezvoltă art 60 Cod de procedură civilă.

În mod cert garantul S.T. este parte în cadrul raportului juridic civil născut la data de Y.Y.2008, acesta având o serie de obligaţii (fila 49 dosar). Or, în asemenea situaţie, este evident efectul pe care contractul de împrumut o poate avea asupra garantului S.T., respectiv obligarea acestuia la plata sumei împrumutate, în cazul în care reclamanta nu-şi îndeplineşte obligaţia de rambursare a creditului.

Modificarea contractului prin declararea nulităţii absolute a unor clauze şi, pe cale de consecinţă, schimbarea raportului juridic existent la momentul încheierii actului juridic civil iniţial, la care garantul S.T. a achiesat, îl afectează în mod direct. Garantul S.T. este forţat la respectarea unor condiţii la negocierea sau schimbarea cărora nu a participat. O posibilă judecare a litigiului fără participarea garantului îl pune pe acesta în imposibilitatea de a se apăra, conducând, în definitiv,  la un proces inechitabil faţă de toate părţile raportului juridic civil dedus judecăţii.

Respectând cadrul procesual actual instanţa ar putea fi pusă în situaţia, dacă ar concluziona că cererea reclamantei este întemeiată, să declare nule anumite clauze contractuale faţă de toate părţile contractului, nulitatea fiind una absolută, după cum însăşi reclamanta precizează, şi obligatorie pentru garant, fără a putea pune în discuţie probleme de fapt şi de drept faţă de toţi participanţii raportului juridic civil. 

La termenul din data de 31.03.2017, deşi instanţa a pus în discuţie excepţia lipsei coparticipării procesuale active obligatorii, inclusiv prin prisma art 78 Cod de procedură civilă, expres menţionat, însă niciuna din părţile din litigiu nu a înţeles să solicite introducerea în cauză a terţului garant.

După cum am dezvoltat, ne aflăm în prezenţa unui litisconsorţiu necesar şi obligatoriu faţă de efectele ce pot genera din soluţionarea cauzei. Litigiul este unul de natură contencioasă caracterizat prin principiul disponibilităţii, astfel că instanţa nu poate introduce din oficiu terţul. Fiind în imposibilitatea de a cerceta susţinerile tuturor subiectelor raportului juridic civil, instanţa va da o soluţie de respingere a cererii, fără a se pronunţa pe fond.

Prin urmare, în baza art. 248 Cod de procedură civilă raportat la art 78 Cod de procedură civilă, instanţa va admite excepţia lipsei coparticipării procesuale active obligatorii invocate de către pârâta C.E.B.R. S.A. şi va respinge cererea formulată de reclamanta S. M. C. în contradictoriu cu pârâta C.E.B.R. S.A., ca inadmisibilă faţă de lipsa coparticipării procesuale active obligatorii.

Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere principiul disponibilităţii şi prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ., în conformitate cu care partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, instanţa va admite cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. În acest sens, reclamanta va fi obligată la plata sumei de 3232,08 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei coparticipării procesuale active obligatorii invocată de pârâta C.E.B. R. S.A..

Respinge cererea formulată de reclamanta S. M. C., cu domiciliul în ….., în contradictoriu cu pârâta C.E.B. R. S.A., cu sediul în ……, ca inadmisibilă faţă de lipsa coparticipării procesuale active obligatorii.

Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.232,08 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune, sub sancţiunea anulării, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, data de ….

Domenii speta

Spete similare