Validare poprire.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.11.2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 33954/299/2019, creditoarea E. R, în contradictoriu cu debitorul PB și terțul poprit M. S.R.L., a solicitat instanței validarea popririi înființate de B.E.J. I. în dosarul de executare nr. 83MI/2013, până la concurența sumei de 23.022,82 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare, amendarea terțului poprit, conform art. 790 alin. 9 C.pr.civ. și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, creditoarea a arătat că, la data de 18.05.2013, a înregistrat pe rolul B.E.J. I. o cerere de executare silită împotriva debitorului P.B , înregistrată sub nr. 83MI/2013, prin care a solicitat punerea în executare a Contractului de credit nr. 43/13.07.2007, încheiat cu B. S.A..

În vederea realizării integrale a creanței, executorul judecătoresc a solicitat informații la ANAF cu privire la existența veniturilor debitorului și denumirea angajatorului în cadrul căruia lucrează acesta. În urma acestei solicitări, CNPP a comunicat că debitorul este încadrat în muncă în cadrul societății M.  S.R.L..

Executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra veniturilor debitorului prin adresa care a fost comunicată angajatorului încă din data de 15.10.2019, așa cum rezultă din dovada comunicării anexată.

Deși s-a solicitat terțului poprit virarea unei cote de 1/3 din salariul debitorului, angajatorul nu și-a îndeplinit în termenul legal obligația statuată de art. 787 C.pr.civ., motiv pentru care a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

De asemenea, creditoarea a solicitat, conform art. 790 alin. 9 C.pr.civ., amendarea terțului poprit, întrucât cu rea-credință a refuzat să își îndeplinească obligațiile stabilite de lege și nici nu a transmis un răspuns la adresa de înființare a popririi.

În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 650 și art. 790 C.pr.civ..

În probațiune, creditoarea a atașat un set de înscrisuri (f. 4-19).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform ordinului de plată atașat la dosar (f. 35).

La data de 30.01.2020, terțul poprit a depus întâmpinare (f. 48-49), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, terțul poprit a arătat că a primit adresa de înființare a popririi la data de 15.10.2019. Întrucât nu a plătit debitorului salariul în luna octombrie și nici în lunile următoare, acesta figurând în statele de plată cu salariul neridicat, nu a avut ce sume să rețină și să vireze executorului judecătoresc.

Imediat ce a reluat plățile către angajați, a procedat la reținerea și virarea sumelor în contul executorului judecătoresc. Astfel, la data de 23.01.2020, a virat în contul executorului judecătoresc suma de 1.056 lei reprezentând: salariu octombrie – 1.609/3= 536 lei, iar întrucât mai exista o executare silită împotriva debitorului aflată pe rolul B.E.J. I., a virat în contul executorului judecătoresc jumătate din 536 lei, respectiv 268 lei; salariu noiembrie – 2.362 lei, a contul executorului judecătoresc a fost virată suma de 394 lei, pentru același raționament; salariu decembrie – 2.362 lei, a fost virată suma de 394 lei, pentru aceleași considerente.

Terțul poprit a precizat că urmează ca în continuare să vireze și pentru luna ianuarie suma corespunzătoare din venitul salarial realizat de debitor.

În ceea ce privește amendarea sa, terțul poprit a solicitat respingerea acestei solicitări, întrucât nu s-a făcut dovada relei sale credințe, cauza nevirării sumelor poprit fiind una obiectivă, și anume neîncasarea drepturilor salariale.

În drept, terțul poprit a invocat prevederile art. 205 C.pr.civ..

În probațiune, terțul poprit a depus un set de înscrisuri (f. 50).

La data de 06.02.2020, ITM București a depus relațiile solicitate (f. 60-61).

La data de 12.02.2020, B.E.J. I. a depus, în copie, dosarul de executare nr. 83MI/2013 (f. 1-150 vol. I, 1-121 vol. II dosar de executare).

La data de 10.02.2020, lichidatorul judiciar E.  SPRL a depus întâmpinare (f. 63-64), prin care a solicitat, în principal, suspendarea de drept a cererii de chemare în judecată, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.

În motivare, acesta a învederat că reclamanta încearcă să obțină validarea unei popriri asupra patrimoniului societății debitoare, deși aceasta se află în procedura falimentului, aspect care este interzis de prevederile art. 36.

În drept, acesta a invocat prevederile art. 205 C.pr.civ., precum și cele ale art. 36 și următoarele din Legea nr. 85/2006.

În probațiune, a atașat un set de înscrisuri (f. 65-71).

La data de 18.02.2020, terțul poprit a depus întâmpinarea semnată și un set de înscrisuri (f. 73-84).

La data de 05.03.2020, terțul poprit prin administratorul judiciar E.  SPRL a depus note scrise (f. 91-93),  prin care a solicitat să se constate suspendată de drept cererea, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006 și citarea administratorul special al terțului poprit, PB, precum și un set de înscrisuri (f. 94-107).

La data de 03.06.2020, B.E.J. I.  a depus relațiile solicitate.

La termenul din data de 03.06.2020, instanța a respins solicitarea terțului poprit, prin administrator judiciar E. SPRL, privind aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006 și a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de creditoare și de terțul poprit.

La aceeași dată, terțul poprit a depus precizări și un set de înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin cererea înregistrată la data de 14.05.2013 pe rolul B.E.J. I.,  creditoarea S.C. E.  S.R.L. a solicitat începerea procedurii de executare silită împotriva debitorului PB, în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 43 din data de 13.07.2007, în vederea recuperării creanței în cuantum de 17.392,52 lei (f. 31 vol. II dosar de executare).

Astfel, prin încheierea nr. 43 din data de 14.05.2013, executorul judecătoresc a dispus deschiderea dosarului de executare nr. 83MI/2013 (f. 28-29 vol. II dosar de executare).

Prin încheierea pronunțată la data de 31.05.2013 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 20932/299/2013, instanța a admis cererea privind pe creditoarea S.C. E.  S.R.L. și pe debitorul PB și a încuviințat executarea silită, ce urmează a se efectua potrivit art. 622 alin. 3 C.pr.civ. potrivit celor înscrise în titlul executoriu, la solicitarea creditoarei S.C. E. SRL, împotriva debitorului PB, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 43/13.07.2007, pentru recuperarea sumei de 17.392,52 lei, plus cheltuieli de executare (f. 14-15 vol. II dosar de executare).

Prin adresa emisă la data de 11.10.2019, executorul judecătoresc a dispus înființarea popririi asupra tuturor veniturilor periodice reprezentând salariu, bonusuri și alte venituri încasate prin casieria terțului poprit M. S.R.L., aparținând debitorului PB, până la concurența sumei de 19.749,79 lei, precum și a cheltuielilor de executare silită în sumă de 3.273,04 lei, sume ce vor fi actualizate (f. 7 vol. I dosar de executare).

În drept, conform art. 789 alin. 1 C.pr.civ. (în forma în vigoare la data de 14.05.2013), dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.

De asemenea, aşa cum rezultă din alineatul 4 al aceluiaşi articol, dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terţul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi.

Pe cale de consecinţă, instanţa, în analiza cererii de validare a popririi, va cerceta dacă terţul poprit datorează debitorului sume de bani, respectiv dacă a existat o neîndeplinire a obligaţiilor ce îi reveneau acestuia. Astfel, validarea popririi, măsură prin care se urmăreşte obţinerea unui titlu executoriu împotriva terţului poprit, presupune verificarea condiţiilor legale pentru obligarea directă, pe cale judecătorească, a terţului poprit faţă de creditorul popritor.

În acest context, instanţa reţine că între debitorul PB şi terţul poprit M. S.R.L. există raporturi de natură salarială începând cu data de 01.12.2003, astfel cum rezultă din adresa emisă la data de 03.02.2020 de către Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului București și din extrasul Revisal anexat (f. 60-61).

De asemenea, instanţa constată că adresa de înființare a popririi, emisă la data de 11.10.2019, i-a fost comunicată terțului poprit la data de 15.10.2019, astfel cum reiese din procesul-verbal de înmânare atașat la dosar (f. 5 vol. I dosar de executare).

În continuare, instanța reține că, potrivit art. 786 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului judecătoresc.

Instanţa mai reţine că, potrivit art. 728 C.pr.civ., salariile pot fi urmărite până la o treime din venitul lunar net, iar în situaţia în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărire numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.

Așa cum rezultă din încheierea pronunțată la data de 03.04.2013 de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. 11705/3/2013 (f. 94-96), la acea dată s-a dispus, în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea privind procedura insolvenței, deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului S.C. M. S.R.L., iar în prezent, societatea se află în reorganizare, desfășurându-și în continuare activitatea (f. 105-107).

În acest context, instanța constată că, la data de 23.01.2020, terțul poprit a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma totală de 1.056 lei, aferentă salariilor debitorului din lunile octombrie, noiembrie și decembrie 2019, iar, la data de 17.02.2020, și suma de 394 lei, aferentă salariului din ianuarie 2020, astfel cum reiese din chitanțele depuse de terțul poprit la dosar (f. 50, 83) și din tabelul anexat de către executorul judecătoresc la data de 03.06.2020.

De asemenea, la data de 02.06.2020, terțul poprit a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc și suma de 1.182 lei, aferentă salariilor debitorului din perioada februarie – mai 2020, conform chitanței atașate la dosar (f. 135).

Prin urmare, având în vedere și că partea creditoare nu a contestat cuantumul sumelor consemnate la dispoziția executorului judecătoresc pe parcursul procesului, instanța reține că cererea de validare a popririi a rămas fără obiect în ceea ce privește suma totală de 2.632 lei, care a fost achitată executorului judecătoresc după înregistrarea cererii de chemare în judecată.

Cu toate că, potrivit art. 786 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., terțul poprit avea obligația ca în termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului judecătoresc, acesta și-a îndeplinit obligațiile cu întârziere, virând cota parte din sumele datorate debitorului cu titlu de salariu în perioada octombrie-decembrie 2019 abia în data de 23.01.2020.

Instanța reține că, deși sarcina probei îi incumba conform art. 249 C.pr.civ., terțul poprit nu a invocat și dovedit că s-a aflat în imposibilitate de a consemna sumele la dispoziția executorului judecătoresc la data scadenței, rezumându-se doar la a afirma că debitorul figura în statele de plată cu salariul neridicat. Or, simplul fapt că nu a virat întregul salariu către debitor nu echivalează cu o îndeplinire a obligațiilor ce îi incumbau în temeiul popririi înființate, în condițiile în care nici nu a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc vreo sumă de bani.

Astfel, luând în considerare că terţul poprit nu şi-a îndeplinit la termen obligaţiile care îi reveneau în perioada octombrie 2019-mai 2020, achitând suma totală de 2.632 lei cu întârziere, instanţa apreciază întemeiată în parte cererea de validare a popririi, motiv pentru care o va admite în parte și, pe cale de consecință, va dispune validarea popririi înființate prin adresa din data de 11.10.2019, emisă în dosarul de executare nr. 83MI/2013 constituit la B.E.J. I. , asupra sumelor de bani obţinute de către debitor, în calitate de salariat, de la terţul poprit, până la concurenţa sumei totale de 20.390,82 lei (23.022,82 – 2.632), ce va fi consemnată de către terțul poprit pe numele creditoarei E. S.R.L., în limita creanţei şi în limita urmăribilă (art. 728 C.pr.civ.), începând cu luna iunie 2020 și până la realizarea integrală a creanței executate silit în dosarul de executare nr. 83MI/2013 constituit la B.E.J. I. .

În ceea ce priveşte cererea de amendare a terţului poprit, instanţa reţine că, în conformitate cu prevederile art. 789 alin. 9 C.pr.civ., terţul poprit care, cu rea-credinţă, a refuzat să îşi îndeplinească obligaţiile privind efectuarea popririi va putea fi amendat, prin aceeaşi hotărâre de validare, cu o sumă cuprinsă între 2.000 şi 10.000 lei. Astfel, una dintre condiţiile cerute pentru aplicarea sancţiunii amenzii este reprezentată de neexecutarea cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse în sarcina terţului poprit.

Cu toate acestea, având în vedere că reaua-credinţă nu se poate prezuma, iar în cauză nu au fost administrate probe din care ar rezulta acest fapt, instanţa apreciază că nu se impune amendarea terțului poprit doar ca urmare a faptului că acesta și-a îndeplinit obligațiile cu întârziere, în lipsa unor elemente suplimentare care să ateste, fără putință de tăgadă, reaua sa credință.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge cererea de amendare a terţului poprit, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și culpa procesuală a terțului poprit, în temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ., îl va obliga pe acesta la plata către creditoare a sumei de 20 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare