Conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat. Revenirea asupra declaraţiei iniţiale de recunoaştere integrală a acuzaţiilor formulate de parchet. Comiterea infracţiunii în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere

Conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat. Revenirea asupra declaraţiei iniţiale de recunoaştere integrală a acuzaţiilor formulate de parchet. Comiterea infracţiunii în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei cu închisoarea

- art. 97 alin. 3, art. 111 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002

- art. 74 şi art. 96 alin. 4 Cod penal

- art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală

Reţinerea permisului de conducere în baza dispoziţiilor art. 111 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 este o măsură tehnico-administrativă eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie. Perioada în care titularului permisului de conducere nu are dreptul de a conduce este asimilată perioadei de suspendare a exerciţiului acestui drept conform art. 97 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002. Ea durează până la momentul la care permisul de conducere va fi restituit în cazurile prevăzute de art. 113 din O.U.G. nr. 195/2002. În cazul eliberării unei dovezi înlocuitoare cu drept de circulaţie, cum este cazul de faţă, inculpatul avea dreptul să conducă doar în perioada înscrisă în aceasta, ulterior putând solicita procurorului ce avea în supraveghere cauza să-i prelungească dreptul de circulaţie. Întrucât inculpatul nu a procedat de această manieră, conducând autoturismul după expirarea perioadei de valabilitate, fapta sa este tipică.

Susţinerile din faţa instanţei de apel – potrivit cărora nu s-a considerat vinovat de acuzaţiile ce au determinat reţinerea permisului de conducere şi prin urmare avea dreptul să conducă cu atât mai mult cu cât avea posesia unui permis anterior declarat pierdut dar găsit – reprezintă o nerecunoaştere totală a faptei. Curtea a considerat că poziţia procesuală a inculpatului în faţa instanţei de control judiciar echivalează în fapt cu o revenirea asupra declaraţiei iniţiale de recunoaştere integrală a acuzaţiilor formulate de parchet. Or, manifestarea de voinţă a inculpatului în sensul judecării cauzei potrivit procedurii abreviate este irevocabilă, inculpatul neputând reveni în mod legal asupra acestei poziţii procesuale.

Pedeapsa stabilită de instanţa de fond a fost corect individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal, aplicarea unei pedepse egale cu minimul special obţinut în urma aplicării cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală este justificată de faptul că acesta a condus o distanţă mică, nu a produs şi nu a fost implicat în nici un eveniment rutier, a avut o conduită procesuală corectă, s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat de organele judiciare, este o persoană integrată în societate, munceşte, are familie. Aplicarea pedepsei amenzii penale este prin urmare corect stabilită de prima instanţă.

De asemenea, în mod corect, prima instanţă a constatat că infracţiunea din prezenta cauză a fost comisă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. (...)/14.04.2015 a Judecătoriei (...) definitivă prin neapelare.

De asemenea, corect s-a reţinut că pentru a deveni incidente dispoziţiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, este necesar ca, potrivit art. 96 alin. 4 Cod penal, pentru infracţiunea ce ar determina-o să se aplice pedeapsa închisorii. Cum în speţa de faţă pentru infracţiunea comisă în termenul de încercare s-a dispus condamnarea la pedeapsa amenzii, nu mai devin incidente dispoziţiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare. Ca urmare, nu sunt incidente nici dispoziţiile privind contopirea pedepselor, fiind vorba de modalităţi diferite de executare.

Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 523 din 27 septembrie 2017

Prin Sentinţa penală nr.(...) din 22 mai 2017 pronunţată de Judecătoria (...), în baza art. 335 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul (...) (...) (...), fiul lui (...) şi (...), născut la (...) în (...), judeţ (...), dom. în com. (...), sat (...), judeţ (...), CNP (...), cu antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui vehicul având permisul de conducere suspendat, la o pedeapsă de 135 zile-amendă.

În baza art. 61 alin. 2 Cod penal s-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă la 10 lei, astfel că inculpatul (...) (...) execută o amendă de 1.350 lei.

În baza art. 44 alin. 2 Cod penal, cu ref. la art. 39 alin. 1 lit. d) Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. (...)/2015 a Judecătoriei (...), definitivă prin neapelare la 05.05.2015, în pedeapsa de 1 an închisoare la care adaugă amenda de 1.350 lei.

În baza art. 96 alin. 4 Cod penal s-au menţinut dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. (...)/2015 a Judecătoriei (...), definitivă prin neapelare la 05.05.2015.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 63 alin. 1 din Codul penal, respectiv că în situaţia în care, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea.

I s-a pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, are obligaţia să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei (...), în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 700 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) din 14.02.2017 - dosar (...)/P/2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului (...) (...) (...) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul suspendat, faptă prev. şi ped. de art. 335 alin. 2 Cod penal, reţinându-se că în data de 11.12.2015, în jurul orelor 11:30, inculpatul a condus pe str. (...) din mun. (...), autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), având permisul de conducere suspendat.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut şi regretat comiterea faptei.

Din conţinutul dosarului, instanţa a reţinut că, la data de 11.12.2015, în jurul orelor 11:30, în timp ce inculpatul (...) (...) (...) conducea autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), pe str. (...), din mun. (...), a fost oprit de agenţii de poliţie, în faţa cărora a recunoscut că ştia că are dreptul de conducere suspendat din data de 28.11.2015.

Pe parcursul cercetărilor, pe baza declaraţiilor inculpatului, s-a stabilit că în data de la data de 11.12.2015, acesta a condus autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), pe str. (...), din mun. (...), deşi cunoştea faptul că exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată. Inculpatul a precizat că a cumpărat autoturismul din piaţa auto dintr-o localitate de lângă (...), Olanda, primind certificatul de înmatriculare nr. (...), despre care nu a cunoscut că este falsificat.

Din copia de pe dovada seria CU nr. (...), eliberată la data de 12.11.2015 a rezultat că inculpatului i s-a comunicat faptul că are dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 15 zile de la data depistării, începând cu data de 28.11.2015 şi până la finalizarea dosarului nr. (...)/P/2015 al Parchetul de pe lângă Judecătoria (...), acesta având dreptul de a conduce suspendat.

În cursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut comiterea faptei astfel cum a fost reţinută prin actul se sesizare al instanţei (fila 10), solicitând să se facă aplicarea prevederilor art. 375 Cod procedură penală. Inculpatul a recunoscut cu ocazia audierii că în data de 11.12.2015, a condus autoturismul marca (...) cu numere provizorii şi întrucât a trecut pe culoarea galbenă a semaforului a fost oprit de un echipaj de poliţie, în faţa cărora a recunoscut că are permisul de conducere suspendat deoarece se făceau cercetări într-un dosar penal cu privire la conducerea unui vehicul neînmatriculat. Inculpatul a mai precizat că la data opririi în trafic avea asupra sa un permis de conducere pe care anterior îl declarase pierdut.

Starea de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: declaraţia de recunoaştere a inculpatului care se coroborează cu procesul verbal de constatare care nu a fost contestat de către inculpat în care se menţionează că inculpatul a fost depistat în trafic în timp ce conducea un autoturism pe str. (...), din mun. (...), cu copia de pe dovada seria CU nr. (...), eliberată la data de 12.11.2015 a rezultat că inculpatului i s-a comunicat faptul că are dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 15 zile de la data depistării, începând cu data de 28.11.2015 şi până la finalizarea dosarului nr. (...)/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...), acesta având dreptul de a conduce suspendat (fila 46 dosar u.p.) şi cazierul judiciar al inculpatului.

Fapta inculpatului (...) (...) (...), care în data de 11.12.2015, în jurul orelor 11:30, a condus autoturismul marca (...), cu nr. de înmatriculare (...), pe str. (...), din mun. (...), având permisul de conducere suspendat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având permisul de conducere suspendat, prev. şi ped. de art. 335 alin. 2 Cod penal, text în baza căruia cu aplic. art. 44 alin. 1 Cod penal şi cu aplic. art. 61 alin. 4 lit. c) Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 135 zile-amendă.

În baza art. 61 al. 2 Cod penal s-a stabilit suma corespunzătoare unei zile-amendă la 10 lei, astfel că inculpatul (...) (...) va executa o amendă de 1.350 lei.

Instanţa a reţinut că prezenta infracţiune a fost comisă în termenul de încercare a suspendării sub supraveghere dispusă prin Sentinţa penală nr. (...)/14.04.2015 a Judecătoriei (...) definitivă la 05.05.2015 prin neapelare, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, nefiind întrunite condiţiile pentru reţinerea stării de recidivă ci doar cele privitoare la pluralitatea intermediară.

În baza art. 44 alin. 2 Cod penal, cu ref. la art. 39 alin. 1 lit. d) Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sent. penală nr. (...)/2015 a Judecătoriei (...), def. prin neapelare la 05.05.2015, în pedeapsa de 1 an închisoare al care va adăuga amenda de 1.350 lei.

În baza art. 96 alin. 4 Cod penal s-au menţinut dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sent. penală nr. (...)/2015 a Judecătoriei (...), def. prin neapelare la 05.05.2015, potrivit dispoziţiilor legale invocate revocarea suspendării sub supraveghere dispunându-se doar în cazul în care pentru noua infracţiune s-ar fi aplicat o pedeapsă cu închisoarea. Din interpretarea per a contrario a art. 96 alin. 4 Cod penal a rezultat că în cazul în care inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii penale pentru infracţiunea comisă în termenul de încercare, instanţa nu este obligată să dispună revocarea suspendării.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanţa a ţinut cont de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care a fost comisă fapta - inculpatul a hotărât să conducă autoturismul deşi ştia că are permisul de conducere suspendat, întrucât se făceau cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals în ceea ce priveşte certificatul de înmatriculare al maşinii, inculpatul declarând de la început că nu avea cunoştinţă despre faptul că înscrisul respectiv este fals, procurorul dispunând de altfel clasarea cauzei cu privire la aceste două infracţiuni, reţinând că din probele administrate nu reiese că inculpatul cunoştea acest aspect, astfel că deşi măsura suspendării dreptului de a conduce a fost legală la momentul respectiv, poate fi considerată neîntemeiată, motiv pentru care instanţa a apreciat că în cauză se impune aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, întrucât inculpatul a recunoscut comiterea faptei aşa cum a fost ea descrisă în rechizitoriu, chiar dacă în esenţă se consideră nevinovat, tocmai datorită faptului că a apreciat neîntemeiată măsura suspendării dreptului de a conduce în condiţiile în care s-a confirmat ulterior că nu avea cunoştinţă că certificatul de înmatriculare a autovehiculului este fals, de persoana inculpatului, de faptul că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 63 alin. 1 din Codul penal, respectiv că în situaţia în care, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se va înlocui cu numărul corespunzător de zile cu închisoarea.

I s-a pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, are obligaţia să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei (...), în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 700 lei cheltuieli judiciare.

Apelul declarat:

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul (...) (...), fără a-l motiva în scris.

În susţinerile sale orale, apărătorul ales al inculpatului a solicitate a se reţine existenţa în cauză a motivului de achitare prevăzut de art. 16 lit. d) Cod procedură penală cu trimitere la art. 30 Cod penal întrucât la momentul la care inculpatul a fost surprins conducând, era în eroare cu privire la posibilitatea de a conduce vizavi de existenta unui alt document, respectiv o dovadă înlocuitoare, pe care acesta l-a considerat valid.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelant, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală şi art. 420 alin. 10 Cod de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Starea de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă de baza probelor administrate în faza de urmărire penală coroborate cu declaraţia de recunoaştere de inculpatului (...) (...) (...) dată în faza de cercetare judecătorească.

Inculpatul (...) (...) (...) a solicitat ca judecarea sa să aibă loc în baza procedurii abreviate, recunoscând în totalitate fapta reţinută în sarcina sa. Prin declaraţia dată (fila 10 dosar fond) inculpatul arată că nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală şi nu solicită administrarea de probatorii noi. Cererea sa a fost corect admisă de prima instanţă, fiind îndeplinite toate cerinţele legale.

În esenţă, din probatoriul administrat în cauză, în data de 11.12.2015, ora 11:30, inculpatul a condus autoturismul (...) cu numărul de înmatriculare (...) pe strada (...) din (...) unde a fost oprit de un echipaj al poliţiei rutiere. Inculpatul a prezentat un permis de conducere despre care declarase anterior că a fost pierdut. După efectuarea cercetărilor, s-a constatat că dreptul de a conduce autovehicule îi fusese suspendat.

Astfel, din procesul verbal întocmit de I.P.J. (...) (fila 44 dosar urmărire penală) rezultă că permisul de conducere al inculpatului a fost reţinut în data de 12.11.2015 ca urmare a efectuării cercetărilor faţă de acesta sub aspectul comiterii infracţiunilor de conducere a unui autovehicul neînmatriculat, fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. 1 Cod penal şi uz de fals prevăzută de art. 323 Cod penal. Odată cu reţinerea permisului i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare cu drept de circulaţie pe 15 zile a cărei valabilitate nu a mai fost prelungită.

Curtea a considerat că fapta inculpatului este tipică fiind întrunite atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. 2 Cod penal.

Reţinerea permisului de conducere în baza dispoziţiilor art. 111 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 este o măsură tehnico-administrativă eliberându-se titularului o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulaţie. Perioada în care titularului permisului de conducere nu are dreptul de a conduce este asimilată perioadei de suspendare a exerciţiului acestui drept conform art. 97 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002. Ea durează până la momentul la care permisul de conducere va fi restituit în cazurile prevăzute de art. 113 din O.U.G. nr. 195/2002. În cazul eliberării unei dovezi înlocuitoare cu drept de circulaţie, cum este cazul de faţă, inculpatul avea dreptul să conducă doar în perioada înscrisă în aceasta, ulterior putând solicita procurorului ce avea în supraveghere cauza să-i prelungească dreptul de circulaţie. Întrucât inculpatul nu a procedat de această manieră, conducând autoturismul după expirarea perioadei de valabilitate, fapta sa este tipică.

Susţinerile din faţa instanţei de apel – potrivit cărora nu s-a considerat vinovat de acuzaţiile ce au determinat reţinerea permisului de conducere şi prin urmare avea dreptul să conducă cu atât mai mult cu cât avea posesia unui permis anterior declarat pierdut dar găsit – reprezintă o nerecunoaştere totală a faptei.

Curtea a considerat că poziţia procesuală a inculpatului în faţa instanţei de control judiciar echivalează în fapt cu o revenirea asupra declaraţiei iniţiale de recunoaştere integrală a acuzaţiilor formulate de parchet.

Or, manifestarea de voinţă a inculpatului în sensul judecării cauzei potrivit procedurii abreviate este irevocabilă, inculpatul neputând reveni în mod legal asupra acestei poziţii procesuale.

Pedeapsa stabilită de instanţa de fond a fost corect individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 74 Cod penal, aplicarea unei pedepse egale cu minimul special obţinut în urma aplicării cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală este justificată de faptul că acesta a condus o distanţă mică, nu a produs şi nu a fost implicat în nici un eveniment rutier, a avut o conduită procesuală corectă, s-a prezentat ori de câte ori a fost chemat de organele judiciare, este o persoană integrată în societate, munceşte, are familie. Aplicarea pedepsei amenzii penale este prin urmare corect stabilită de prima instanţă.

De asemenea, în mod corect, prima instanţă a constatat că infracţiunea din prezenta cauză a fost comisă în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. (...)/14.04.2015 a Judecătoriei (...) definitivă prin neapelare la 05.05.2015.

De asemenea, corect s-a reţinut că pentru a deveni incidente dispoziţiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, este necesar ca, potrivit art. 96 alin. 4 Cod penal, pentru infracţiunea ce ar determina-o să se aplice pedeapsa închisorii. Cum în speţa de faţă pentru infracţiunea comisă în termenul de încercare s-a dispus condamnarea la pedeapsa amenzii, nu mai devin incidente dispoziţiile privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei anterioare. Ca urmare, nu sunt incidente nici dispoziţiile privind contopirea pedepselor, fiind vorba de modalităţi diferite de executare.

Faţă de cele de mai sus, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de inculpatul (...) (...) (...) împotriva Sentinţei penale nr. (...)/22.05.2017 a Judecătoriei (...).

A desfiinţat hotărârea atacată şi rejudecând cauza a înlăturat dispoziţia de contopire a pedepsei aplicate în cauză, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală (...)/05.05.2015 a Judecătoriei (...), definitivă prin neapelare la 05.05.2015.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului inculpatului au rămas în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare