Cerere de valoare redusă

La 12.07.2018, creditoarea I.Ltd a formulat cerere, în temeiul art. 1026 alin 1 Cod procedură civilă prin care a chemat în judecată pe pârâta N. L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 273,80 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie, 44,98 lei  penalităţi de întârziere,  17,25 lei dobânda legală penalizatoare de la data cesiunii creanţei până la data de  30.09.2016 şi 915,65 lei , taxă de reziliere.

În motivarea acţiunii creditoarea a arătat că la data de 15.03.2013 intre O. România SA şi pârât s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr. X având ca obiect pachetul de Servicii de comunicaţii electronice oferite Clientului de către O. România prin intermediul Reţelei O. România, care poate cuprinde un anumit volum de Servicii de baza, conform celor menţionate în Partea 1 a Contractului sau într-un act adiţional la Contract, si Servicii Incluse, în baza cărora Clientul datorează O. România plata Valorii Abonamentului.

S-a mai arătat că urmare  a  îndeplinirii  propriilor obligaţii,  creditoarea  a  emis facturile fiscale: JAGO31592441/20.10.2013, JAG018427722/20.06.2013, JAG015191976/20.05.2013, JAGOl1975779/20.04.2013, JAG008772076/20.03.2013 şi că începând cu data de 20.03.2013, pârâtul nu a mai achitat facturile emise de furnizor, motiv pentru care, la data de 27.08.2015, s-a încheiat Contractul de cesiune de creanţa intre O.România SA si reclamanta din prezenta cauza, având ca obiect si creanţa împotriva pârâtului.

Totodată, s-a menţionat că  au fost efectuate formalităţile de înscriere a contractului de cesiune de creanţe in Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare, in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, sub avizul nr. 2017-00047488689868-BVU/2017-00047488879358-QDQ/2017-00047489159160-PWS.

De asemenea, s-a menţionat că cesiunea de creanţă a fost notificată pârâtului, iar reclamanta a încercat să recupereze pe cale amiabila creanţa, comunicând pârâtului notificări prin care i-a pus in vedere să achite suma restantă către aceasta, noul său creditor şi că întrucât pârâtul nu a înţeles să dea curs acestor solicitări, a formulat cererea dedusă judecăţii.

S-a mai arătat că potrivit art. 1026 alin. 1 C.pr.civ , acest titlu (care reglementează procedura privind cererile cu valoare redusă) se aplică atunci când valoarea cererii, fără  a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecata si alte venituri accesorii,  atunci când nu depăşeşte  suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei.

S-a menţionat că debitul pretins de reclamanta este mai mic de 10.000 de lei iar prezenta acţiune nu este inclusă între cererile care nu pot face obiectul prezentei proceduri (art. 1026 alin. 2-3 C.pr.civ.).

De asemenea, s-a învederat că potrivit  prevederilor art. 1.350 C.Civ. orice persoană trebuie sa îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat; atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte aceasta îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Totodată, s-a susţinut că potrivit art. 1.516 alin. 1 C.Civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, în caz contrar putând fi angajată răspunderea contractuală a debitorului.

S-a precizat că potrivit regulilor generale în materia probei plaţii, reclamantul trebuie să facă dovada creanţei sale, după care se prezuma neexecutarea, revenind pârâtului sarcina de a face dovada stingerii creanţei prin plată sau prin orice mod admis de lege.

S-a susţinut că creanţa reclamantului in valoare de 1,234.43 RON este certă, conform dispoziţiilor art. 663 alin. (2) Cod procedura civila, întrucât rezulta fără a putea fi pusă la îndoiala din înscrisurile depuse la dosar (contractul nr. 42539557 contract acceptat de paraţi prin semnarea acestuia), este si lichida, potrivit prevederilor art. 663 alin. (3) Cod procedura civila, întrucât cuantumul acesteia este determinat prin facturile fiscale menţionate mai sus, aceasta suma reprezentând contravaloarea a pachetului de Servicii de comunicaţii electronice oferite Clientului de către O. România prin intermediul Reţelei O. România.

De asemenea, reclamanta a menţionat că a dovedit existenta în patrimoniul său a unei creanţe certe, lichide si exigibile in suma de 1,234.43 RON, iar pârâţilor le revenea obligaţia de a plăti preţul serviciilor prestate.

Având în vedere aceasta situaţie de fapt şi întrucât pârâta nu a făcut dovada executării integrale a obligaţiilor contractuale asumate, s-a apreciat că în speţă, s-a făcut dovada existentei in patrimoniul reclamantei a unei creanţe certe, lichide si exigibile, în cuantum de 1,234.43 RON.

În privinţa penalităţilor de întârziere, s-a arătat că  la art. 5 din clauze contractuale de baza, părţile au prevăzut obligaţia paraţilor de a plaţi penalităţi de întârziere in valoare de 0,5% pe zi de întârziere aferente debitului neachitat şi, ca atare, s-a dovedit şi caracterul cert, lichid si exigibil al acestor accesorii..

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1026 şi următoarele din Codul de procedură civilă şi art. 1566 şi următoarele din Codul civil.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie: facturile fiscale seria JAGO31592441/20.10.2013, JAG018427722/20.06.2013, JAG015191976/20.05.2013, JAGOl1975779/20.04.2013, JAG008772076/20.03.2013 , contractul  nr. X/15.03.2013, notificarea emisă către debitoare la data de 22.09.2015, notificarea de cesiune de creanţe din 11.12.2017 şi dovada comunicării acesteia către debitoare, contractul de vânzare-cumpărare creanţe încheiat între S.a.R.L şi reclamanta-creditoare, dovada înscrierii cesiunii de creanţe în Arhiva de Garanţii Reale  Mobiliare .

Reclamanta creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Cererea fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 50 lei.

Debitoarea nu  s-a prezentat în instanţă  şi nu a formulat întâmpinare.

Analizând cererea reclamantei în considerarea probelor de la dosar şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele situaţii de fapt şi de drept:

În drept, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este reglementată de art. 1025-1032 Cod procedură civilă.

Pentru a fi aplicabilă procedura specială, legiuitorul instituie două criterii: a) valoarea maximă a cererii poate fi de 10.000 lei, menţionându-se expres că nu se iau în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii (art. 1025 alin. 1 NCPC); b) exceptarea materiilor prevăzute la alin. 2 (fiscală, vamală sau administrativă, precum şi în ceea ce priveşte răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice) şi respectiv alin. 3 (starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moştenire; insolvenţă, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăţilor insolvabile şi a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepţia acţiunilor privind creanţele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitaj; atingeri aduse dreptului de proprietate privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.

În consecinţă, instanţa apreciază că procedura cererilor de valoare redusă este aplicabilă în speţă, întrucât reclamanta a dedus judecăţii o cerere având ca obiect plata sumei totale de 1234,43 lei.

În fapt, între reclamantă şi pârâtă a fost încheiat contractul de furnizare servicii nr. X/15.03.2013, având ca obiect furnizarea serviciilor de telefonie mobilă.

Ca urmare a serviciilor prestate, O. România SA  a emis facturile fiscale seria JAGO31592441/20.10.2013, JAG018427722/20.06.2013, JAG015191976/20.05.2013, JAGOl1975779/20.04.2013, JAG008772076/20.03.2013, care atestă contravaloarea serviciilor prestate.

Se mai reţine că a fost cesionată creanţa deţinută de către O. România SA împotriva debitoarei N. L., iar debitoarea a fost notificată cu privire la această cesiune.

Pârâta nu a făcut dovada achitării facturilor în termenul convenit, aşa cum părţile s-au înţeles (art. 5 din contract).

Faţă de situaţia de fapt reţinută mai sus, instanţa constată că între părţi s-a născut un raport juridic ce este supus regulilor răspunderii civile contractuale, iar conform prevederilor articolului 1270 din Codul civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. De asemenea, în temeiul articolului 1555 din Codul civil, dacă din convenţia părţilor sau din împrejurări nu rezultă contrariul, în măsura în care obligaţiile pot fi executate simultan, părţile sunt ţinute să le execute în acest fel.

În speţă, reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a furniza pârâtei servicii de telefonie mobilă, însă aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de a plăti contravaloarea acestora, potrivit facturilor emise.

Fiind vorba despre răspundere contractuală, instanţa reţine că, până la proba contrarie, neexecutarea obligaţiei de către pârâtă, precum şi culpa acesteia se prezumă, prin încheierea contractului luând naştere o obligaţie de rezultat în sarcina sa. Prin urmare, în temeiul regulilor teoriei generale a obligaţiilor, creditorul pretins al unui raport juridic trebuie să probeze în faţa instanţei existenţa dreptului de creanţă, caz în care revine debitorului sarcina dovezii fie a nevalabilităţii raportului juridic, fie a stingerii obligaţiei în modurile recunoscute de Codul civil, cel mai frecvent fiind acela al plăţii. De asemenea, în raportul juridic bilateral, fiecare parte trebuie să execute prestaţia sa, şi numai dacă partea cocontractantă nu execută, atunci cealaltă parte poate invoca excepţia de neexecutare, ceea ce nu e cazul în prezentul dosar, pârâta rămânând în pasivitate.

Ca urmare, reclamanta a suferit un prejudiciu de 273,80 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii.

Cu privire la solicitarea de plată a dobânzii legale penalizatoare se reţine că, potrivit art. 1531 Cod civil, „ (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.”

În fapt, termenul de plată a fost definit prin dispoziţiile art. 5 din contract ca fiind de maxim 14 zile calendaristice de la data emiterii facturii. Neplata în acest termen poate atrage aplicarea de penalităţi de întârziere, de 0,5% pe zi de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii până la data achitării integrale a sumelor datorate către O. Romania.

De asemenea, conform art. 1535 alin. 1 Cod civil, „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.”

Potrivit art. 4 din Legea nr. 72/2013, „ Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012. Rata de referinţă a dobânzii legale în vigoare în prima zi calendaristică a semestrului se aplică pe întregul semestru.” Iar conform art. 3 din OG r. 13/2011, „(1) Rata dobânzii legale remuneratorii se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României.  (2^1) În raporturile dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 8 puncte procentuale.”

În baza acestor prevederi legale, se constată că este întemeiată solicitarea de acordare a penalităţilor de întârziere şi a dobânzii legale penalizatoare.

Prin acordarea de penalităţi împreună cu dobânda legală, nu operează o dublă reparaţie. În cazul neexecutării sau executării cu întârziere a obligaţiilor băneşti sau contractuale, creditorul este îndreptăţit să solicite repararea prejudiciului suferit prin obligarea debitorului la plata sumelor de bani reprezentând preţul prestaţiilor efectuate şi neachitate, dar şi prin obligarea debitorului la plata de daune interese, acestea trebuind să asigure repararea integrală a prejudiciului cauzat, în timp ce prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă. 

Referitor la solicitarea de acordare a sumei de 915,65 lei, cu titlu de taxă de reziliere, instanţa reţine că, potrivit convenţiei părţilor (art. 8 lit. c), contractul poate înceta prin denunţare unilaterală, solicitată de client, cu plata de juste despăgubiri egale cu valoarea abonamentului înmulţit cu numărul de luni rămase până la expirarea perioadei minime contractuale, conform art. 1.17 din TCG.

În speţă însă, contractul a încetat în baza art. 8 lit. b din convenţie, adică prin reziliere întrucât clientul nu a mai achitat facturile aşa cum s-a obligat, situaţie în care convenţia părţilor nu prevede plata vreunei sume cu titlu de taxă de reziliere. Din aceste considerente, solicitarea de plată a taxei de reziliere apare ca neîntemeiată.

Faţă de cele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 1.030 Cod procedură civilă, instanţa va admite în parte cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta N.L. şi va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 273,80 lei, reprezentând contravaloare prestări servicii, penalităţi de întârziere în sumă de 44,98 lei pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, calculate asupra valorii totale a facturii şi dobânda legală penalizatoare (dobânda legală + 4%), în cuantum de 17,25 lei, de la data cesiunii până la data de 30.09.2016.

Cu aplicarea art. 1.031 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a pârâtei şi la solicitarea reclamantei, instanţa va obliga pârâta către reclamantă la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare