Acordarea cheltuielilor de judecată efectuate într-un proces anterior

DECIZIA CIVILĂ NR. 865

Data: 14.06.2018

Autor: Tudora Ana

Domeniu asociat: răspundere civilă delictuală

Titlu: acordarea cheltuielilor de judecată efectuate într-un proces anterior

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei --- sub numărul de mai sus în data de 18.05.2017, reclamanta XXX S.A. a chemat în judecată pe pârâţii ---, --- şi --- pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea acestora la plata sumei de 27.841,62 lei, din care 22.452,92 lei reprezentând onorariu de avocat în dosarul nr. ---, iar 5.388,70 lei reprezentând TVA de 24% calculat la valoarea acestuia.

Cererea a fost timbrată cu suma de 1440,24 lei, conform ordinului de plată aflat la fila 40 din dosar.

 În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut calitatea de intervenient accesoriu în favoarea pârâtei Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice „Electrica Distribuţie Muntenia Nord” S.A. în dosarul ---, în care pârâţii din prezenta cauză au avut calitatea de reclamanţi. A mai arătat că în cererea de intervenţie accesorie au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, excepţie care a fost admisă, acţiunea fiind respinsă în consecinţă. A invocat reclamanta faptul că intervenţia sa a fost hotărâtoare pentru respingerea cererii promovate de pârâţi, astfel că aceştia trebuie obligaţi, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, la achitarea cheltuielilor de judecată efectuate în respectiva cauză, constând în onorariul de avocat.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă.

Prin cerere s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, probe ce au fost încuviinţate şi administrate pe parcursul procesului.

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, apreciind că nu i se poate reţine o culpă procesuală pentru cheltuielile efectuate de reclamantă, dat fiind caracterul volitiv al cererii de intervenţie accesorie formulate de aceasta, raportat la care intervenientul accesoriu ar trebui să suporte întotdeauna cheltuielile propriei cereri, întrucât intervenţia voluntară accesorie nu trebuie să aibă drept consecinţă sporirea cheltuielilor de judecare pe care le va suporta partea care va cădea în pretenţii. Au mai invocat pârâţii că nu se impunea intervenţia reclamantei în cauza anterioară, întrucât soluţia pronunţată în respectiva cauză nu avea niciun efect asupra patrimoniului vreuneia dintre părţile implicate.

Prin sentinţa civilă nr.---/08.02.2018, Judecătoria --- a admis în parte cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta XXX S.A., în contradictoriu cu pârâţii ---, --- şi ---,  având ca obiect pretenţii, a obligat pe pârâţi la plata către reclamantă a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. ---, reduse conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, a obligat pe pârâţi la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.440,24 lei, din care 1.440,24 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru şi 1.000 lei contravaloare onorariu avocat, redus conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele dispoziţii legale relevante:

1.1.CODUL CIVIL (Legea nr. 287/2009)

Art. 1349 alin. 1: „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.

Art. 1357 alin. 1: „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”.

1.2.CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ (legea nr. 134/2010)

Art. 451 alin. 1: „Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului”.

Art. 451 alin. 2: „Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său”.

Art. 453 alin. 1: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

De asemenea, prima instanţă a reţinut următoarele motive de fapt şi de drept ce au stat la baza soluţiei.

Potrivit art. 1357 alin. 1 Cod civil raportat la art. 1349 alin. 1 Cod civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu prin atingerea adusă drepturilor sau intereselor sale legitime, este obligat să îl repare.

Din interpretarea art. 1.357 alin. 1 Cod civil rezultă că pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală a unui persoane este necesară îndeplinirea a patru condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite, existenţa culpei în săvârşirea acesteia, producerea unui prejudiciu şi existenţa unei legături de cauzalitate între cele două.

În materie procesuală, această răspundere cunoaşte o reglementare specială, expresă, prin dispoziţiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia partea care pierde procesul este obligată să îi plătească celeilalte părţi cheltuieli de judecată. În analiza textului legal invocat se reţin următoarele: fapta ilicită a părţii care pierde procesul constă în faptul că a provocat participarea la judecată a celeilalte părţi, prejudiciul suferit de partea care câştigă îl reprezintă cheltuielile de judecată pe care acesta le-a efectuat, iar în sarcina părţii care a pierdut procesul operează o prezumţie de culpă.

În dosarul nr. --- pârâţii au chemat în judecată pe Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice „Electrica Distribuţie Muntenia Nord” S.A., solicitând anularea parţială a hotărârii AGA nr. 6/22.06.2015. În data de 18.11.2015 reclamanta din prezenta cauză a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor (f. 50-77 vol. IV). Prin încheierea de şedinţă din 19.11.2015, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie (f. 194 vol. II). Prin sentinţa civilă nr. 2406/02.12.2015, Tribunalul Prahova a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, a respins acţiunea promovată de aceştia ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de reclamanta din prezenta cauză în favoarea pârâtei, luând, totodată, act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată  (f. 12-14 vol. I).

În consecinţă, în mod neîntemeiat reclamanta a fost atrasă în procesul ce a făcut obiectul respectivului dosar, fapta ilicită a pârâţilor constând în promovarea acţiunii respective, acţiune ce s-a dovedit a fi neîntemeiată.

Culpa procesuală a unei persoane care învesteşte o instanţă cu o cerere de chemare în judecată constă în iniţierea unui proces care este pierdut. Fie că soluţia pronunţată este de respingere ca neîntemeiată ori ca inadmisibilă ori de anulare a cererii, culpa persoanei care a învestit instanţa este aceeaşi. În cauză, cu atât mai mult culpa pârâţilor este evidentă, de vreme ce instanţa pe care a învestit-o cu respectiva cerere de chemare în judecată a constatat nu că pretenţiile nu sunt fondate, ci chiar că pârâţii nu aveau deschisă acea cale juridică de a obţine realizarea drepturilor pretinse, neavând calitatea necesară pentru a învesti instanţa de judecată. Cu alte cuvinte, pârâţii au promovat acţiunea fără a avea dreptul să apeleze la această cale în justiţie.

În cadrul dosarului nr. ---, reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 27.841,62 lei, constând în onorariul de avocat constatat conform facturilor 5411/16.12.2015 (f. 30 vol. I) şi 5305/25.11.2015 (f. 32 vol. I) şi achitat potrivit extraselor de cont depuse la filele 31 şi 33 din volumul I al dosarului, suferind, aşadar, un prejudiciu cert şi determinat.

Apărările efectuate în cauză de către pârâţi privesc, în concret, raportul cauzalitate, aceştia apreciind că nu pot fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intervenientul accesoriu, întrucât nu ei l-au introdus pe acesta în cauză.

Caracterul volitiv al cererii de intervenţie accesorie nu este relevant, întrucât chiar dacă intervenientul accesoriu intervine în proces de bună-voie şi fără a pretinde pentru sine un drept, acesta este ţinut a justifica întotdeauna un interes propriu. Susţinerile pârâţilor privind lipsa unui atare interes nu pot fi primite, de vreme ce condiţia interesului se află printre cele pe care instanţa este ţinută a le verifica la momentul pronunţării asupra admiterii în principiu a cererii de intervenţie. Întrucât, după cum s-a arătat anterior, Tribunalul Prahova a apreciat în data de 19.11.2015 că cererea este admisibilă în principiu, pe calea prezentei nu s-ar putea reţine, în mod contrar, că intervenienta nu avea un interes propriu în formularea cererii de intervenţie accesorie. Astfel, din faptul existenţei interesului de a interveni în procesul ce se poartă între alte persoane rezultă că, chiar dacă cererea de chemare în judecată nu este formulată în contradictoriu cu intervenientul, acesta este atras în proces tot prin acţiunea reclamantului de a chema în judecată pe pârât, care constituie condiţia sine qua non (fără de care nu se poate) a formulării cererii de intervenţie. Pe cale de consecinţă, se impune ca în măsura în care partea opusă celei în favoarea căreia s-a intervenit a căzut în pretenţii, aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată şi în favoarea intervenientului accesoriu. Cu alte cuvinte, în atare cazuri este îndeplinită şi condiţia legăturii de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, reţinându-se că cheltuielile de judecată efectuate de intervenientul accesoriu se datorează promovării de către reclamantul iniţial a cererii de chemare în judecată a pârâtului.

Este adevărat că intervenţia voluntară accesorie a unui terţ nu ar trebui să aibă drept efect împovărarea părţii adverse, în considerarea scopului său de sprijinire a apărării uneia dintre părţi, potrivit art. 61 alin. 3 Cod procedură civilă. Cu toate acestea, instanţa apreciază că în măsura în care acest scop este depăşit, intervenientul accesoriu manifestând un rol activ şi chiar hotărâtor în soluţionarea cauzei, se impune ca acestuia să-i fie recunoscut dreptul de a recupera cheltuielile de judecată efectuate în dosar. Or, în dosarul nr. ---, intervenientul accesoriu a avut un rol hotărâtor în respingerea acţiunii promovate de pârâţii din prezenta cauză, aceasta fiind soluţionată în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocate de reclamanta din prezenta cauză în cadrul cererii de intervenţie accesorie.

Pentru toate aceste motive, prima instanţa a apreciat că reclamanta are dreptul de a solicita ca pârâţii să fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în dosarul nr. ---.

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanta din prezenta cauză în dosarul nr. ---, instanţa fondului a apreciat însă că sunt incidente dispoziţiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă. Astfel, raportat la complexitatea cauzei respective, durata necesară soluţionării şi activitatea desfăşurată efectiv de apărător în dosarul nr. ---, onorariul avocaţial în cuantum de 27.841,62 lei apare ca fiind disproporţionat. În fapt, având în vedere că singurele acte întocmite de apărătorul intervenientului accesoriu din respectiva cauză au constat în cererea de intervenţie accesorie şi concluziile scrise depuse în dosar, iar cauza a fost soluţionată la primul termen de judecată, pentru care apărătorul intervenientului s-a şi prezentat, raportat şi la complexitatea cauzei, soluţionate prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa apreciază că un onorariu avocaţial în cuantum de 3000 lei ar fi suficient pentru acoperirea activităţilor efectuate de apărătorul ales.

Constatând îndeplinite toate condiţiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pârâţilor, întrucât cererea de chemare în judecată formulată de aceştia în dosarul nr. --- şi respinsă în mod definitiv a produs reclamantei un prejudiciu cert şi determinat constând în onorariul de avocat, instanţa fondului a admită în parte acţiunea, astfel cum a fost formulată, obligând-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 3000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.

Totodată, instanţa fondului a reţinut că în cauză, reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.260,88 lei, din care 1.440,24 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi 2.820,04 lei reprezentând onorariu avocaţial.

Şi în privinţa acestor cheltuieli de judecată instanţa de fond a apreciat că se impunea aplicarea criteriilor stabilite de art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât raportat la complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată efectiv de apărător, suma de 2.820,04 lei este disproporţionată. În acest sens, instanţa are în vedere faptul că obiectul prezentei cauze a fost pretenţii prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielile de judecată efectuate în alt dosar, prezentând, în consecinţă, o complexitatea redusă. Prezentul dosar a fost soluţionat la cel de-al doilea termen de judecată, acesta fiind acordat în vederea depunerii de copii de pe dosarul nr. ---, iar activitatea apărătorului a constat în formularea cererii de chemare în judecată, a răspunsului la întâmpinare şi a concluziilor scrise, precum şi în prezentarea la cele două termen de judecată. În consecinţă, luând în considerare complexitatea cauzei activitatea desfăşurată de apărătorul reclamantei, instanţa apreciază că un cuantum al cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocaţial de 1000 lei este suficient.

În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât acţiunea promovată de reclamantă a fost admisă prin prezenta, instanţa de fond a obligat pârâţii la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.440,24 lei, din care 1.440,24 lei reprezentând contravaloare taxă de timbru, iar 1.000 lei reprezentând contravaloare onorariu avocaţial, redus potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.

Împotriva sentinţei civile mai sus menţionate  au declarat apel atât reclamanta XXX SA, cât şi pârâţii ---, --- şi ---.

În motivarea cererii de apel, pârâţii ---, --- şi -- au declarat apel împotriva Sentinţei civile nr. --- din 8 februarie 2018, pronunţate de Judecătoria --- - Secţia Civilă, în dosarul nr. ---, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În subsidiar, in cazul în care instanţa de apel va aprecia ca apelanţii sunt obligaţi la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimată în dosarul nr. ---, apelanţii-pârâţi au solicitat instanţei de control judiciar  admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, urmând ca instanţa de apel să stabilească cheltuielile de judecată acordate intimatei în acest dosar nr. ---, în măsura admiterii cererii de chemare în judecată, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În motivarea cererii, apelanţii-pârâţi au arătat că au formulat cerere de chemare in judecata in contradictoriu cu Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice „Electrica Distribuţie Muntenia Nord" SA („EDMN") ce a făcut obiectul dosarului nr.--- al Tribunalului Prahova prin care au solicitat anularea parţiala a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor nr.6/22.06.2015, respectiv a art.6, prin care s-a aprobat: i) recuperarea sumelor cu care remuneraţia fixa acordata membrilor Consiliului de Administraţie (executivi si neexecutivi), în perioada (04.06.2013 - 03.07.2014) a depăşit prevederile impuse prin OUG nr.51/2013, respectiv: suma de 38.079,5 lei de la Dl. ---, suma de 38.079,5 lei de la domnul --- si suma de 81.874 Iei de la Dl. ---; ii) regularizarea componentei variabile anuale potrivit remuneraţiei fixe anuale corectate conform OUG 51/2013 criticând vădita nelegalitate a măsurii hotărâte deoarece actele normative invocate nu erau aplicabile.

In cadrul dosarului, SFP a formulat cerere de intervenţie accesorie in interesul pârâtei. Dosarul a fost soluţionat la primul termen de judecata, respectiv la data de 19.11.2015, pronunţarea fiind amânata pentru data de 02.12.2015.

Prin sentinţa civila nr.2406 pronunţata in data de 02.12.2015 de către Tribunalul Prahova a fost admisa excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor, a fost admisa cererea de intervenţie accesorie si a fost respinsa cererea de chemare in judecata ca fiind formulata de persoane fără calitate procesuala pasiva. Instanţa nu s-a pronunţat pe fondul cauzei.

Împotriva sentinţei nu a fost declarat apel deoarece, anterior soluţionării dosarului, pe rolul instanţelor au fost introduse acţiuni in pretenţii de către EDMN, prin care aceasta solicita obligarea fiecăruia dintre apelanţi Ia plata sumelor menţionate la pct.1 ca fiind plăti nedatorate. Au fost înregistrate astfel următoarele dosare: dosar nr.-- la Judecători ---, parat --; dosar nr. ---la Judecătoriei Buzău, parat ---; dosar nr. --- (a Judecători sector 2 Bucureşti, parat ---. Prin urmare, in cuprinsul acestor dosare urma sa se discute chestiunea de fond legata de aplicabilitatea sau inaplicabilitatea actelor normative invocate de către acţionarii EDMN la luarea hotărârii nr. 6/22.06.2015.

Apelanţii-pârâţi au subliniat că toate cererile de chemare în judecată enumerate anterior au fost respinse prin hotărâri judecătoreşti definitive, suma solicitata prin cererea introductivă reprezintă cheltuieli de judecata efectuate de SPF care a avut calitatea de intervenient voluntar accesoriu in interesul paratei EDMN.

Prin urmare, apelanţii au precizat că intervenţia in cadrul procesului a fost făcută exclusiv ca urmare a voinţei SFP, care la rândul său a avut calitatea de terţ care a intervenit in proces din proprie iniţiativa, prin aceasta intervenţia voluntara deosebind-se de intervenţia forţată.

Având in vedere caracterul volitiv al cererii de intervenţie accesorie al reclamantei,  apelanţii au apreciat că nu pot fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecata efectuate de către aceasta. Au solicitat instanţei să aibă în vedere si faptul ca EDMN, la rândul său a fost asistata si reprezentata in dosarul nr.--- al Tribunalului Prahova (ca si in toate celelalte dosare menţionate in cuprinsul întâmpinării) de către o prestigioasa casa de avocatura („Peli, Filip SCA"). Se precizează că apelanţii au fost chemaţi în judecată de EDMN, pentru plata onorariului de avocat suportat de aceasta in dosarul nr. --- al Tribunalului Prahova către casa de avocatura Pele Filip, in suma de 33.326,74 lei,  astfel ajungându-se la un total de 61.168,36 lei cu titlul de cheltuieli de judecata aferente dosarului nr.--- al Tribunalului Prahova.

Apelanţii-pârâţi au subliniat că în doctrina de specialitate s-a arătat că „intervenientul accesoriu va trebui sa suporte întotdeauna cheltuielile propriei cereri, indiferent daca hotărârea s-a pronunţat ori nu în favoarea părţii pentru care a intervenit, această soluţie fiind argumentata pe faptul ca intervenţia voluntara accesorie nu trebuie sa aibă drept consecinţa sporirea cheltuielilor de judecata pe care le va suporta partea care va cădea in pretenţii." Se precizează că punctul de vedere din doctrina menţionat în cererea de chemare în judecată ca fiind al profesorului Gabriel Boroi (pct.15 din Secţiunea II Temeinicia cererii de chemare in judecata) este de fapt o nota de subsol din lucrarea „Drept procesual civil" Ed. A 2-a revizuita si adăugită, Editura Hamangiu 2015, p.118, in care se menţionează ca s-a susţinut si o părere contrara fata de cea exprimata constant de practica si de doctrina.

Conform jurisprudenţei CEDO, doctrinei si practicii instanţelor româneşti, un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor de judecata decât in măsura in care li s-au stabilit realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil in ceea ce priveşte cuantumul lor.

Apelanţii-pârâţi  au criticat  motivarea primei instanţe privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1.357 Şt 1.349 Cod civil -  străină cauzei, întrucât acordarea cheltuielilor de judecată este reglementată prin dispoziţiile speciale ale art. 453 Cod de procedură civilă.

 Contrar celor reţinute de prima instanţă, caracterul voluntar al cererii de intervenţie accesorie este esenţial pentru analiza temeiniciei cererii de chemare în judecată. Formularea cererii de intervenţie voluntare nu a fost determinată de acţiunea apelanţilor, ci reprezintă o manifestare unilaterală, liberă a voinţei intimatei.

Aşa cum au arătat în faţa primei instanţe, pe de o parte intervenţia accesorie nu era obligatorie, iar pe de altă parte, intervenţia accesorie nu era utilă soluţionării dosarului nr. 5114/105/201. Aşa cum se reţine în încheierea Şedinţei din data de 19.11.2015 din dosarul nr. ---, toate excepţiile şi apărările au fost invocate de pârâta EDMN (excepţia lipsei calităţii procesual active a fost invocat oral Ia primul termen de judecat) şi dezvoltate pe larg de către reprezentantul convenţional al acestei. în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesual active, precum şi a celorlalte excepţii, concluziile orale ale avocatului SFP s-au rezumat la solicitarea de admitere a excepţiilor pentru motivele arătate de EDMN.

Pentru motivele de la pct. 11-13 de mai sus, apelanţii-pârâţi au solicitat instanţei de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În subsidiar, în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată acordate în prezentul dosar nr. ---, apelanţii-pârâţi au considerat că instanţa nu a respectat dispoziţiile art. 453 alin. (2) Cod de procedură civilă. SE precizează că prin cererea de chemare în judecată, SFP a solicitat obligarea apelanţilor la plata sumei de 27.841,62 lei. Acţiunea a fost admisă în parte şi au fost obligaţi la suma de 3.000 lei.

Cu toate că cererea de chemare în judecată a fost admisă numai în parte, cheltuielile de judecată solicitate în acest dosar au fost acordate integral, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) Cod de procedură civilă.

Întrucât pretenţiile intimatei au fost admise numai în proporţie de 10,78% (3.000 lei din 27.841,62 Iei), apelanţii-pârâţi au apreciat că ar fi trebuit ca aceste cheltuieli  de judecată să fie acordate în aceeaşi măsură, respectiv 263 lei.

Pentru motivele de Ia pct.15-18, apelanţii-pârâţi au solicitat instanţei să dispună admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, urmând ca instanţa de apel să stabilească cheltuielile de judecată acordate intimatei în acest dosar nr. ---, în măsura admiterii cererii de chemare în judecată.

În drept, şi-au întemeiat cererea pe disp. art. 466 şi urm. Cod procedură civilă, precum şi celelalte dispoziţii aplicabile aşa cum au fost invocate în cuprinsul cererii.

În probaţiune au solicitat încuviinţarea probei cu  înscrisuri.

Reclamanta XXX SA,  reprezentată legal prin ---, în temeiul dispoziţiilor art. 466 şi următoarele din Codul de procedură civilă a declarat apel împotriva Sentinţei Civile nr. ---/08.02.2018 pronunţate de către Judecătoria --- în dosarul nr. ---, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună admiterea apelului,  schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii în tot, pe fond, a cererii de chemare în judecată şi astfel obligarea pârâţilor la plata către subscrisa a sumei de 32.101,88 lei (cu TVA inclus) reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial) repartizate după cum urmează: - 22.452,90 lei + TVA în valoare de 5.388,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial) efectuate cu soluţionarea dosarului nr. ---; 4.260,28 lei (1.440,24 lei taxa judiciară de timbru şi 2.820,04 lei onorariu avocaţial) cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate cu soluţionarea dosarului nr. --- în prima instanţă.

În motivarea cererii, apelanta-reclamantă a arătat că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei --- sub nr. ---, societatea a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii ---, --, ---, obligarea acestora la plata către subscrisa a sumei de 22.452,90 lei + TVA în valoare de 5.388,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial) efectuate cu soluţionarea dosarului nr. --- şi a sumei de 4.260,28 lei (1.440,24 lei taxa judiciară de timbru şi 2.820,04 lei onorariu avocaţial) cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea dosarului nr. --- în prima instanţă. SE precizează că  în motivare, societatea a arătat că pe rolul Tribunalului Prahova s-a aflat dosarul nr. ---, în care pârâţii ---, ---, în contradictoriu cu Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice „Electrica Distribuţie Muntenia Nord" SA, au solicitat anularea parţială a Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor nr. 6/22.06.2015, respectiv a art. 6, prin care s-a aprobat: (i) recuperarea sumelor cu care remuneraţia fixă acordată membrilor Consiliului de Administraţie (executivi şi neexecutivi), în perioada 04.06.2013-03.07.2014, a depăşit prevederile impuse prin OUG nr. 51/2013; (ii) regularizarea componenţei variabile anuale potrivit remuneraţiei fixe anuale corectate conform OUG nr. 51/2013.

De asemenea, apelanta-reclamantă a menţionat că în dosarul nr. ---, aceasta a formulat cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtei Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice „Electrica Distribuţie Muntenia Nord" SA.

. Din perspectiva asigurării asistenţei juridice şi reprezentării Fondului Proprietatea, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. --- înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, subscrisa a mandatat în acest sens o societate de avocatură, respectiv pe SCA ---, iar reprezentantul convenţional al Fondului Proprietatea a desfăşurat toate activităţile specifice pentru pregătirea apărării, studiul dosarului, redactarea actelor procedurale şi reprezentarea în faţa instanţei de judecată.

Prin încheierea din data de 19.11.2015 pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. ---, instanţa a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Fondul Proprietatea.

Prin Sentinţa civilă nr. 2406 pronunţată în data de 02.12.2015 de către Tribunalul Prahova, în dosarul nr. ---, instanţa a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de societate a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamanţilor şi a dispus respingerea acţiunii promovate de pârâţii ---, ---, --- ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă. Sentinţa civilă nr. 1406/02.12.2015 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. --- a rămas definitivă prin neapelare.

Apelantul-reclamant a subliniat că în prezenta cauză având ca obiect recuperarea cheltuielilor de judecată aferente dosarului nr. ---, prin Sentinţa Civilă nr. --- din data de 08.02.2018, Judecătoria --- a admis în parte această acţiune, dispunând următoarele: „Admite în parte cererea de chemare în judecată. Obligă pe pârâţi ia piaţa către reclamantă a sumei de 3000 iei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. ---, reduse conform art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă. Obligă pe pârâţi la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.440,24 lei, din care 1.440,24 lei reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru şi 1.000 lei contravaloare onorariu avocat, redus conform art. 451 afin. 2 Cod procedură civilă.

 Împotriva Sentinţei Civile nr. --- din data de 08.02.2018 pronunţate de Judecătoria --- în dosarul nr. ---,XXX arată că a formulat apel, arătând că prin sentinţa în prezent apelată, instanţa fondului a apreciat în mod vădit neîntemeiat că onorariul avocaţial solicitat este disproporţionat raportat la complexitatea cauzei, la durata soluţionării şi la activitatea desfăşurată efectiv de apărător.

Din motivarea sentinţei nu se poate stabili cum a determinat prima instanţa volumul muncii depuse de avocaţi, în condiţiile în care, în virtutea rolului său activ, nu a solicitat niciun fel de explicaţii sub acest aspect, considerând că eficienţa avocatului trebuie sancţionată prin reducerea onorariului.

Astfel cum s-a stabilit în mod constant în practica judiciară, în aprecierea cheltuielilor de judecată, instanţa de fond ar fi trebuit sa aibă în vedere criterii precum implicaţiile speţei, complexitatea deosebită, volumul de muncă prestat, necesitatea respectării proporţionalităţii între munca depusă şi cuantumul onorariului, precum şi respectarea dreptului de „acces la instanţă" prevăzut de art. 6 din CEDO pentru subscrisa care nu ar trebui să fie descurajată în a-şi valorifica drepturile procesuale, de teama suportării unor cheltuieli de judecată pe care nu le mai poate recupera ulterior. 1

Obligaţia instanţei de a analiza aceste elemente rezidă şi în dispoziţiile art. 451 alin. (2) din Noul Cod de procedură civilă, care este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justiţiabilului să beneficieze de o asistenţă judiciară calificată pe parcursul procesului, diligenta depusă de avocaţii subscrisei în această etapă neputând fi invocată tocmai împotriva părţii care a beneficiat de această apărare.2

Limitarea de către prima instanţă a onorariului avocaţial nu are nicio justificare, neţinând cont de amploarea şi diversitatea aspectelor de drept substanţial ridicate prin litigiul promovat de pârâţi.

Apelanta-reclamantă a reiterat  susţinerile din prima instanţă, subliniind că dosarul cu privire la care solicităm a ne fi acordate cheltuielile de judecată a avut o complexitate deosebită în condiţiile în care, prin apărările formulate de subscrisa au fost ridicate numeroase argumente în favoarea respingerii ca neîntemeiată a acţiunii, fiind invocate aspecte diferite de drept substanţial şi de strictă specialitate, precum şi probleme de procedură.

Mai mult, litigiul a fost soluţionat în temeiul lipsei calităţii procesuale a pârâţilor din prezenta cauză, excepţie ce a fost invocată de către subscrisa prin cererea de intervenţie accesorie în sprijinul Filialei de Distribuţie a Energiei Electrice „Electrica Distribuţie Muntenia Nord" SA.

Astfel cum chiar instanţa a reţinut prin Sentinţa nr. ---/08.02.2018, în dosarul nr. ---, intervenientul accesoriu a avut un rol hotărâtor în respingerea acţiunii promovate de pârâţii din prezenta cauză, aceasta fiind soluţionată în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocate de reclamanta din prezenta cauză (p. 3 din sentinţă).

Din cuprinsul apărărilor invocate de pârâţi, apelanta-reclamantă a menţionat că a rezultat, de la bun început, că apărările formulate de aceştia sunt necorelate cu situaţia de fapt, situaţie ce rezultă, fără putinţă de tăgadă, din cuprinsul înscrisurilor vizând efectivitatea prestării serviciilor de asistenţă juridică obiect al facturării.

Cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de societate este reflectat într-o activitate amplă de pregătire a cauzei prin studiul cauzei, verificarea practicii judiciare în materie, studiul doctrinei cu privire la problemele particulare ale cauzei, redactarea actelor procedurale, precum şi reprezentarea la termenele de judecată stabilite.

Mai mult, activitatea reprezentantului convenţional a constat şi în studiul unui volum însemnat de înscrisuri, studiul dosarului fiind, de altfel, firesc atât pentru stabilirea iniţială a strategiei de urmat în cauză, cât şi, ulterior, pentru redactarea efectivă a actelor de procedură şi pentru reprezentarea corespunzătoare în instanţă a clientului.

Totodată, apelantul a subliniat faptul că practica judiciară a stabilit în mod constant că, în lipsa unei motivări temeinice, nu se impune o diminuare a onorariului avocaţial solicitat: Chiar dacă proporţionalitatea onorariului avocaţial cu valoarea ori complexitatea cauzei şi cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanţelor de fond, acestea trebuie să justifice fiecare reducere a unui onorariu avocaţial, şi nu să stabilească în mod global o sumă care, în opinia lor, reflectă valoarea muncii depuse de apărător pe parcursul unui întreg litigiu sau chiar al mai multora, cum este cazul de faţă.3

În speţă se arată că  nu este justificată reducerea onorariului achitat avocatului prin prisma respingerii acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. ---, dar şi pentru că onorariul a fost stabilit potrivit Statutului profesiei de avocat, în raport cu dificultatea şi amploarea cauzei, a timpului de muncă solicitat, importanţa interesului în cauză, dar şi cu avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat. în speţă, toate aceste condiţii au fost îndeplinite de avocaţii aleşi, suma solicitată fiind reală şi rezonabilă potrivit cauzei deduse judecăţii.

Astfel, instanţa de fond a cenzurat cheltuielile de judecată aferente dosarului nr. --- fără să verifice proporţionalitatea onorariului cu volumul de munca presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.

Totodată, se precizează că cenzurarea nejustificată a cheltuielilor aferente dosarului nr. --- de către prima instanţă înfrânge un principiu recunoscut de literatura de specialitate, şi anume cel al acordării şi al acoperirii integrale a sumelor avansate în legătură cu procesul.

Aşa cum s-a stabilit în doctrină, principiul care rezultă din dispoziţiile înscrise în art. 451 din Codul de procedură civilă, (a baza căruia stă culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii, precum şi unicitatea procesului civil impun ca aceste cheltuieli făcute cu procesul în toate fazele safe, necesar fiind ca în final partea care le cere să fi triumfat în proces. Astfel, cheltuielile de judecată vor cuprinde taxele de timbru şi de procedură, plata expertizelor şi despăgubirile martorilor. Totodată, ele vor cuprinde orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat procesul va dovedi că le-a făcut (...).

În consecinţă, apelanta-reclamantă a apreciat că prin reducerea onorariului avocaţial plătit, societatea ar fi în imposibilitatea de a-şi recupera integral cheltuielile de judecată, deşi nu se află în culpă procesuală, recuperarea sumei avansate cu acest titlu nefiind în niciun caz un mijloc de îmbogăţire nejustificată, partea neprimind vreo sumă în plus.

Raportat la cheltuielile de judecată solicitate de către apelanta-reclamantă pentru soluţionarea dosarului nr. --- în prima instanţă s-a arătat că prin sentinţa apelată, instanţa de fond a cenzurat onorariul avocaţial ocazionat cu soluţionarea prezentei cauze în primă instanţă, considerând, în mod vădit neîntemeiat, că este disproporţionat faţă de complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată efectiv de apărător.

Dintr-o primă perspectivă s-a precizat că XXX are dreptul de a-şi acoperi integral prejudiciile suferite de la pârâţii care au căzut prin pretenţii odată cu admiterea acţiunii formulate de subscrisa şi care face obiectul prezentei cauze.

Astfel, societatea  nu poate fi considerată a fi în culpă atunci când îşi exercită un drept al său, iar pârâţii, care au pierdut procesul şi care nu s-au manifestat în limitele art. 454 din Codul de procedură civilă, nu pot fi consideraţi lipsiţi de culpă în legătură cu litigiul având ca obiect plata cheltuielilor de judecată aferente unui litigiu anterior.

În acelaşi sens, apelanta a menţionat că s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie în Decizia nr. 59/2017 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept, stabilind că în cauzele având ca obiect obligarea pârâtului la suportarea pretenţiei constând în cheltuielile de judecată generate de un alt litigiu soluţionat definitiv, dispoziţiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă rămân aplicabile.

Dintr-o a doua perspectivă, prin reducerea onorariului, instanţa nu a făcut o aplicare a criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, întrucât nu a avut în vedere complexitatea litigiului din perspectiva faptului că reprezentarea în instanţă a implicat costuri de deplasare, dar şi a actelor procedurale redactate în cadrul acestui dosar.

Astfel, actele redactate au constat în cererea de chemare în judecată, răspunsul la întâmpinare şi în concluziile scrise. De asemenea, instanţa trebuia să ia în considerare că munca desfăşurată de avocat implică de cele mai multe ori redactarea unor diferite variante de acte procedurale până la stabilirea formei finale a acestora.

Având în vedere toate aspectele analizate supra, apelanta-reclamantă a precizat că reiese în mod indubitabil faptul că cenzurarea onorariului avocaţial aferent soluţionării dosarului în primă instanţă nu a fost în acord cu elementele stabilite de art. 451 alin. (2) din Noul Cod de procedură civilă.

În consecinţă, apelanta-reclamantă a solicitat instanţei de apel să dispună obligarea intimaţilor-pârâţi la plata sumei de 32.101,88 lei (TVA inclus), reprezentând onorariu avocaţial achitat pentru soluţionarea cauzei nr. ---, sumă pe care am achitat-o în întregime societăţii de avocatură angajate să ne reprezinte interesele, astfel cum rezultă din cuprinsul documentelor justificative.

Aşadar, apelanta a mai solicitat instanţei să constate că în cauză se impune admiterea prezentului apel cu obligarea părţilor care au căzut în pretenţii la a suporta cheltuielile de judecată pe care ne-au obligat să le angajăm prin promovarea unei acţiuni respinse de instanţele judecătoreşti în mod definitiv.

În concluzie, având în vedere argumentele mai sus dezvoltate a solicitat instanţei de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate în sensul admiterii în tot, pe fond, a cererii de chemare în judecata şi astfel obligarea pârâţilor la plata către subscrisa a sumei de 32.101,88 lei (cu TVA inclus) reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial) repartizate după cum urmează: 22.452,90 lei + TVA în valoare de 5.388,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial) efectuate cu soluţionarea dosarului nr. ---;  4.260,28 lei (1.440,24 lei taxa judiciară de timbru şi 2.820,04 lei onorariu avocaţial) cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea dosarului nr. --- în prima instanţă.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile legale invocate în cuprinsul prezentului apel.

În dovedirea celor mai sus menţionat a solicitat instanţei să dispună încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secţia I Civilă, cauza a fost înregistrată sub acelaşi număr unic de dosar, la data de 04.05.2018, pricina fiind soluţionată, în faza procesuală a apelului, în condiţii de legală citare a părţilor litigante.

La data de 29.05.2018, prin intermediul Compartimentului Registratură din cadrul Tribunalului Prahova, apelanta-reclamantă XXX SA, reprezentată legal prin ---, în temeiul art. 205 din Codul de procedură civilă a formulat întâmpinare, reiterând solicitările şi motivarea din cererea  de apel formulată.

În drept şi-a întemeiat cererea pe disp. art.205 C.pr.civ.

Deşi, legal citaţi, apelanţii-pârâţi nu au formulat, în condiţiile art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care să arate excepţiile, dovezile sau mijloacele sale de apărare.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Art. 451 cod procedură civilă prevede ,, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorariile experţilor, avocaţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. 3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport, şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului. Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Potrivit disp. art. 453 cod procedură civilă, ,, partea care pierde procesul va fi obligată, la cerea părţii care a câştigat, să îi plătească  aceste cheltuieli de judecată,,.

Practica judiciară a statuat că în cazul în care partea nu a pretins în cursul procesului câştigat, cheltuielile de judecată la care era îndreptăţită, ea o va putea face printr-o acţiune separată, în termenul de prescripţie de drept comun, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care cel în cauză a câştigat procesul şi pe care îşi întemeiază cheltuielile.

Dată fiind această prezentare analitică a cauzei se reţine că, în speţă, din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, apelanta reclamantă XXX SA  a formulat cerere de intervenţie  accesorie în interesul pârâtei Filiala de Distribuţie a Energiei Electrice ,, Electrica Distribuţie Muntenia Nord,, SA şi exclusiv pe apărările formulate  acţiunea privind anularea Hotărârii AGA formulată de  numiţii ---, ---  şi --- au fost respinsă.

Apelul pârâţilor ---, ---  şi --- vizează atât aspecte de nelegalitate cât şi de netemeinicie motivat de faptul că instanţa de fond  a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale întrucât nu s-a avut în vedere că intervenientului accesoriu nu îi sunt aplicabile disp. art. 453 întrucât a intervenit în proces din proprie iniţiativă.

Din probatoriile administrate în cauză, rezultă că  XXX SA a intervenit în cadrul procesului înregistrat sub nr. --- din proprie iniţiativă însă, a fost admisă în principiu cererea de intervenţie iar cauza a fost soluţionată exclusiv pe apărările formulate de intervenient. Mai mult intervenientul SFP a susţinut protejarea unui interes propriu, acest interes datorându-se  faptului că SFP este acţionar alături de pârâta pentru care a intervenit. 

Este adevărat că intervenţia voluntară accesorie a unui terţ nu ar trebui să aibă drept efect împovărarea părţii adverse, în considerarea scopului său de sprijinire a apărării uneia dintre părţi, potrivit art. 61 alin. 3 Cod procedură civilă. Cu toate acestea, instanţa de fond în mod just a apreciat că în măsura în care acest scop este depăşit, intervenientul accesoriu manifestând un rol activ şi chiar hotărâtor în soluţionarea cauzei, se impune ca acestuia să-i fie recunoscut dreptul de a recupera cheltuielile de judecată efectuate în dosar.

Or, în dosarul nr. ---, intervenientul accesoriu SFP a avut un rol hotărâtor în respingerea acţiunii promovate de pârâţii – intimaţi din prezenta cauză, aceasta fiind soluţionată în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocate de XXX SA apelanta -reclamantă din prezenta cauză în cadrul cererii de intervenţie accesorie.

Pentru toate aceste motive, tribunalul apreciază că apelul formulat de apelanţii ---, ---  şi --- este nefondat.

În ceea ce priveşte apelul formulat de XXX SA referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, tribunalul constată că instanţa de fond în mod corect a făcut aplicarea disp. art. 451 alin. 2 cod şi a redus cuantumul cheltuielilor de judecată  apreciind că faţă de complexitatea cauzei durata procesului şi prezenta apărătorului,  onorariul în cuantum de 27841,62 lei este total disproporţionat .

Astfel, Tribunalul, văzând dispoziţiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ., constată că onorariul avocatului intervenientei din dosarul nr. ---– apelanta reclamantă din prezenta cauză este nepotrivit de mare în raport de complexitatea cauzei, ce are ca obiect anulare Hotărâre AGA şi de activitatea prestată de avocat (respectiv, redactare şi depunere cerere la instanţă şi prezenţa la un singur termen de judecată).

Şi practica în această materie, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, statuează în sensul că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere şi alţii împotriva României, Raicu împotriva României).

Prin reducerea cuantumului onorariului avocaţial pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.

Referitor la jurisprudenţa C.E.D.O., aceasta este relevantă sub aspectul principiului pe care îl degajă şi anume acela că aceste cheltuielile de judecată efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câştig de cauză numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, reale şi rezonabile.

Pentru argumentele expuse, tribunalul apreciază că sentinţa pronunţată de Judecătoria --- este temeinică şi legală şi în ceea ce priveşte reducerea onorariului de avocat astfel că apelul formulat de XXX SA este nefondat.

Faţă de considerentele expuse tribunalul în temeiul disp. art. 480 alin. 1 va respinge ambele apeluri, atât  apelul declarat de ---, ---  şi --- cât şi apelul declarat deXXX SA ca nefondate şi va menţine sentinţa civilă nr. ---/08.02.2018 pronunţată de Judecătoria --- ca fiind temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare