Constatare caracter abuziv contract de credit.Necompetenţa instanţei de apel . Invocare erori materiale ale instanţei de apel pe calea contestaţiei în anulare .

Sentinţă civilă 175 din 16.05.2017


Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea în data de 21.06.2017, sub nr. 2053/91/2017, contestatoarea SC ... a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 175 din 16.05.2017, pronuntata de Tribunalul Vrancea in  dosarul nr.2737/231/2015, motivat de faptul că solutia data de instanta de apel a fost pronuntata de o instanta necompetentă absolut, iar dezlegarea data apelului este rezultatul unei erori materiale.

În motivarea cererii, se arată că, prin sentinta civila nr.7977/20.09.2016 a Judecatoriei Focsani a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamanta ... impotriva paratei SC ... si s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de credit 122/18.08.2009 si a clauzelor prevazute la art. 1.7, 2.1, 2.2, 2.3, 6.1 si 6.3 cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara contractului. De asemenea, instanta de fond a constatat ca reclamanta a achitat 26.385 Eur, din credit. Prin aceeasi sentinta s-au respins ca neîntemeiate exceptiile invocate de pârâtă: autoritatea de lucru judecat, exercitarea cu rea credinta a dreptului la actiune, si abuzul de drept. Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca intre parti a fost incheiat contractul de credit nr.122/18.08.2009 in baza căruia pârâta i-a acordat reclamantei un credit pentru nevoi personale, in valoare de 50.000 Eur, ce trebuia rambursat intr-o singura rata scadentă.  S-a motivat de instanta de fond că parata a încălcat cu buna stiinta normele privitoare la obiectul sau de activitate, principiul specialitatii capacitatii de folosinta si a fraudat normele interne pentru acordarea creditelor, nu a constituit norme interne pentru verificarea bonitatii clientilor, a incalcat prevederile referiotare la determinarea capacitatii de rambursare a creditelor si obligatia de a intocmi grafice de rambursare si scadentare adaptate nivelului clientului si capacitatii sale de rambursare a creditului. A conchis prima instantă că aspectele semnalate atrag nulitatea absoluta a contraactului de credit nr.122/18.08.2009, pentru încălcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a paratei, cauza ilicita si frauda la lege. Referitor la exceptia exercitarii cu rea credinta a dreptului la actiune si a abuzului de drept, instanta de fond a apreciat că dreptul de a actiona in justitie este un drept prevazut de art.21 din Contitutie si art.14 cod civil, astfel incat promovarea unei cereri de constatare clauze abuzive nu determina automat incalcarea art.12 si 15 cod civil.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel parata SC .... Tribunalul Vrancea, prin decizia civila nr. 175 din 16.05.2017, a admis in parte apelul declarat de subscrisa pârâtă si a schimbat in parte hotararea instantei de fond, in sensul că a respins ca neintemeiate exceptiile prescriptiei dreptului la actiune si a lipsei de interes, invocate de pârâtă la instanta de fond, mentinand însă dispozitiile din sentinta referitoare la celelalte exceptii si constatarea nulitatii absolute a contractului de  credit. Totodată instanta de apel a constatat faptul că reclamanta intimată  a achitat suma de 26.798 euro (din debit).

In motivarea acestei solutii, instanta de apel a retinut că in ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind clauzele abuzive, aceasta nu poate fi retinută, deoarece aceasta nu poate fi invocată decat la prima instanta prin intampinare, sau la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate, iar pe de alta parte, actiunea promovata de reclamanta este imprescriptibila, avand in vedere ca obiectul actiunii il reprezinta constatarea nulitatii absolute a contractului de credit si implicit a clauzelor contractuale. In ce priveste exceptia lipsei de interes, instanta de apel a retinut ca executarea contractului nu s-a incheiat, astfel incat interesul reclamantei este determinat, legitim, personal, nascut si actual, in sensul art.33 cod procedura civila, iar dreptul la actiune nu s-a exercitat cu rea credinta sau abuziv. Hotararea astfel pronuntata de catre instanta de apel este o hotarare lovita de nulitate, fiind pronuntata de catre o instanta necompetenta absolut, iar dezlegarea data apelului este rezultatul unei erori materiale.

A. In ce priveste competenta Tribunalului Vrancea de a solutiona cauza ca instanţă de apel, precizeaza urmatoarele: initial, prin cererea introductiva de instanta, reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a clauzelor prevazute la art.1 alin.1, art.2.1, 2.2 si 2.3, art.6.1 si 6.3 din contractul de credit nr. 122/18.08.2009, ca fiind clauze abuzive. In ce priveste competenta materiala de solutionare a cauzei, aceasta, in mod corect a fost stabilita in favoarea Judecatoriei Focsani, avand in vedere obiectul actiunii, respectiv constatarea nulitatii unora din clauzele contractuale. Dupa parcurgerea procedurii de regularizare s-a acordat primul termen de judecata la data de 09.06.2015, termen la care a fost lipsa de procedura cu reclamanta motiv pentru care cauza a fost amanata la data de 06.10.2015. La termenul din 06.10.2015, prin cerere scrisa, motivata, parata a solicitat un nou termen de judecata deoarece aparatorul ales se afla la Inalta Curte de Casatie si  Justitie. Instanta de fond a incuviintat cererea (fila 101 ds.fond)si a acordat un nou termen de judecata la data de 24.11.2015. La acest termen – 24.11.2015, instanta consideră in mod eronat ca cererea pentru lipsa aparare depusa de parata la termenul anterior, are caracter de intampinare si acorda un nou termen de judecata, la data de 02.02.2016, pentru a-i comunica reclamantei aceasta cerere (fila 117 ds.fond). De precizat că subscrisa parată depusese intampinarea, in termenul legal, in cadrul procedurii de regularizare, la data de 08.04.2015 iar reclamanta formulase chiar si răspunsul la intampinare. La termenul de judecata din 02.02.2016 (fila 120 ds.fond) s-au purtat discutii asupra cererii paratei de obligare a reclamantei la daune morale, formulate odata cu intampinarea depusa la dosar si s-a acordat un nou termen de judecata la data 29.03.2016, pentru ca parata sa precizeze in scris punctul de vedere referitor la cererea privind daunele morale. La termenul de judecata din 29 martie 2016 s-au pus concluzii asupra exceptiilor invocate de parata prin intampinare. Pronuntarea a fost amanata pana la data de 19.04.2016, cand prima instanta respinge exceptia lipsei de interes a reclamantei in promovarea actiunii si uneste cu fondul exceptia exercitarii cu rea credinta a dreptului la actiune. Se acordă termen pentru solutionarea pe fond a cauzei la data de 31.05.2016.

In acest interval – 19.04.2016 – 31.05.2016, reclamanta ... a solicitat un certificat de grefă (fila 130 ds.fond) care să ateste faptul că pe rolul Judecătoriei Focşani se află in curs de solutionare actiunea in constatare „să se constate nulitatea absolută a clauzelor prevăzute in art.1 alin.1, art.1.7, art.2.1, 2.2 si 2.3 si art.6.1 si 6.3 din contract de credit nr.122/18.08.2009 ca fiind caluze abuzive, să se dispună inlăturarea acestora si obligarea pârâtei la recalcularea valorii creditului si a dobânzii aferente acestuia, potrivit sdispozitiilor legale”. De precizat că reclamanta a depus la data de 18.04.2016 concluzii scrise (fila 138 ds.fond) –ocazie cu care își modifica actiunea, în sensul completării acesteia cu un nou capat de cerere care vizeaza constatarea nulitatii absolute a intregului contract de credit, deoarece la incheierea sa s-au incălcat urmatoarele: 1.principiul specialitatii capacitatii de folosinta a paratei ; 2.cauza ilicita ; 3.frauda la lege. Despre existenta acestei cereri modificatoarea, contestatoarea nu a luat cunostinta decat in momentul în care a fost afișat pe portalul instanțelor solutia instanei de fond. Astfel, la primul termen de judecata dupa pronuntarea instantei de fond asupra exceptiilor, respectiv la termenul din 31.05.2016, prima instanta se pronunta asupra admisibilitatii probatoriilor solicitate de parti. Desi la dosarul cauzei existau concluziile scrise ale reclamantei, prin care aceasta își modificaseobiectul acțiunii, instanța de fond nu a comunicat pârâtei un exemplar din aceasta pretinsa cerere modificatoare și nu a acordat termen pentru luarea la cunostinta și formulare punct de vedere.  Mai mult decat atat, prin apărările formulate in Concluziile Scrise, în cauză a intervenit și o modificare de valoare a obiectului acțiunii, având în vedere că reclamanta și-a modificat obiectul acțiunii prin completarea acestuia, in sensul constatarii nulitatii intregului contract de credit, in ansamblu. In aceste conditii, potrivit art.101 alin.2 Cod Proc.civ, instanta de fond trebuia sa constate ca valoarea cererii s-a majorat (urmare modificarii obiectului actiunii) si sa constate, ca potrivit noii valori, care era de 50.000 EUR, competenta materiala, dupa valoare, de solutionare in prima instanta revenea Tribunalui Vrancea, cu consecinta declinarii competentei de solutionare la aceasta instanța.

In cauza nu putea fi retinuta incidenta disp. art.106 Cod Proc.civ (referitor la competenta instantei legal investite initial), deoarece acest text de lege are in vedere aceasta retinere spre solutionare doar situatia in care intervin modificari numai in ce priveste cuantumul valorii aceluiași obiect. Or, in prezenta cauza modificarea valorii a fost atrasa de modificarea obiectului dedus judecatii, prin completarea acestuia prin „concluziile scrise” depuse la data de 18 aprilie 2016. Instanta de fond a omis să pună in discutie toate aceste aspecte si a acordat termen pentru administrarea probatoriilor la data de 31.05.2016 – dispunând emiterea adreselor către Autoritatea Bancară, dupa care a acordat un nou termen de judecata la data 06.09.2016, deoarece lipseau relatiile solicitate de la BNR.

La data de 06.09.2016 s-au pus concluziile orale pe fondul cauzei, cu precizarea ca reclamanta nu a fost prezenta in instanta nici dupa solutionarea exceptiilor de catre instanta de fond si nici cu ocazia formularii concluziilor pe fond, intreg procesul purtându-se prin procedură scrisă. In aceste conditii, parata nu a avut cum sa ia cunostinta de completarea la actiune formulata de reclamanta. Asa cum a precizat, instanta de fond nu a pus in discutia partilor niciun moment cererea completatoare si admisibilitatea acesteia, avand in vedere ca aceasta a fost formulata la al cincilea termen de judecata, cu incalcarea art.204 alin.1 cod procedura civilă. De asemenea, pârâtă nu a luat cunostinta nici cu ocazia formularii concluziilor pe fond deoarece nefiind prezenta in instanta la niciun termen de judecata si nici la judecarea pe fond a cauzei, reclamanta nu a formulat concluzii orale, care sa poata sa fie auzite de partea adversa.

B. Cu ocazia solutinarii apelui, Tribunalul Vrancea a perseverat in greselile efectuate de instanta de fond si, voit sau nu, a considerat că acele Concluzii Scrise din 18 aprilie 2016 au valoare de cerere completare a actiunii şi că acestea au fost formulate in termen apreciind in mod total eronat ca paratei i-a fost comunicata cererea completatoare, iar aceasta nu a formulat intampinare in termen si nu a invocat neregularitatea, in conditiile art. 178 alin. 3 lit. b cod procedura civila.

Fata de aceste greşeli evidente este incontestabil ca solutia pronuntata de instanta de apel este rezultatul unei greseli materiale, in sensul art.503 alin.2 pct. 2 NCPC. Legat de sintagma ‘’eroare materiala ‘’, la care face referire art.503 alin.2 pct.2 Codul de Proc Civ, trebuie precizat ca aceasta nu este una si aceeasi cu cea la care face trimitere art.442 alin.1 din Codul de Proc.civ si care confera posibilitatea indreptarii erorilor strecurate intr-o hotarare judecatoresca, cum sunt cele privitoare la numele, calitatea partilor, greseli de calcul, etc. Sintagma folosita de art.503 alin.2 pct.2 NCPC are in vedere o alta categorie de erori materiale si anume acele greseli care sunt savarsite de judecatori in legatura cu dezlegarile date recursului sau apelui, dupa caz. Asa cum se arata in doctrina si practica judiciara, erorile evocate de acest text de lege au ca obiect greseli involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei. Astfel, aceste erori trebuie sa fie evidente si savarsite de instanta ca urmare a omiterii sau confundarii unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Or, tocmai o astfel de greseala evidenta a fost efectuata de instanta de apel, in momentul solutionarii cauzei, in sensul mentionat anterior.

C. In acelasi timp, solutia pronuntata de instanta de apel a fost dată de o instanta necompetentă absolut: Tribunalul Vrancea trebuia sa solutioneze cauza ca instanta de fond şi nu ca instanta de apel,instanta de control judiciar omiţând sa se pronunte asupra acestui motiv de apel, considerand, in mod eronat, ca nu a fost formulata in termen. Practic, prin solutiile pronuntate de catre cele doua instante au fost incalcate mai multe dintre principiile care guvernează dreptul procesual civil. Astfel, prin necomunicarea cererii modificatoare catre parata, aceasta nu a avut cum sa isi faca apararile in cauza, fiindu-i incalcat dreptul la aparare ( art. 13 cod procedura civila ), cat si principiul contradictorialitatii, in sensul art. 14 alin. 2 cod procedura civila, in conditiile in care, toate pretentiile reciproce trebuiau sa fie recunoscute de parti, in timp util, direct sau prin intermediul instantei, pentru a-si putea face o aparare pertinenta. Or, asa cum a precizat, parata nu a luat cunostinta (nici direct si nici prin mijlocirea instantei de fond) de existenta cererii modificatoare, motiv pentru care nu a avut cum sa isi faca vreo aparare, in raport de aceasta cerere – in contextul in care normele de competentă materială au caracter imperativ. Competenta materiala are un caracter absolut, fiind reglementata de norme de ordine publica, astfel incat părtile nu pot  conveni sa deroge de la aceste norme, nici cu autorizarea instantei.

Solicită admiterea contestatiei in anulare, anularea deciziei 175/16.05.2017 a Tribunalului Vrancea si pe cale de consecintă, admiterea apelul, schimbarea in tot a sentintei civile 7977/20.09.2016 a Judecătoriei Focsani si retinerea cauzei spre rejudecare.

In drept, a invocat dispozițiile art. 503 alin.2 pct.1 si pct.2, art.503 alin.3 C.proc.civ  art.480 C.proc.civ, in referire la art.94-95, art.204 C.proc.civ.

In dovedire,  a solicitat încuviințarea probei cu inscrisuri, solicitând atasarea dosarului 2737/231/2015 al Judecătoriei Focşani.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, în cuantum de 100 de lei.

Intimata ... nu a formulat întâmpinare în cauză, dar a depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă.

Instanta a încuviintat si administrat în cauză proba cu înscrisuri. S-a dispus ataşarea dosarului înregistrat sub nr. 2737/231/2015.

Analizând cererea formulată din perspectiva motivelor de admisibilitate prevăzute de art. 503 alin. 2 pct. 1 si pct. 2 NCPC, instanţa reţine că este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos.

Admisibilitatea contestaţiei în anulare specială se analizează din perspectiva următoarelor aspecte: contestaţia în anulare să vizeze doar hotărârile instanţelor de recurs sau de apel, care potrivit legii nu pot fi atacate cu recurs, iar criticile formulate să se încadreze în motivele limitativ prevăzute de art. 503 alin. 2 NCPC.

Instanţa reţine că, în cauză, contestatoarea a formulat prezenta cerere de contestaţie în anulare prin raportare la decizia dată în apel nr. 175 din 16.05.2017, invocând drept motiv de contestaţie în anulare faptul că solutia dată de instanta de apel a fost pronuntată de o instanta necompetenta absolut, precum si săvârşirea unei greşeli materiale de către instanţa de judecată.

Analizând susţinerile contestatoarei, instanţa constată că, în speţă, criticile ei nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de contestaţie în anulare expres şi limitativ indicate de art. 503 alin. 2 pct. 1 și pct. 2 NCPC.

Astfel, referitor la primul motiv de contestaţie în anulare invocat, tribunalul retine că, în speta, contestatoarea critică solutia instantei de fond care trebuia sa constate ca valoarea cererii s-a majorat (urmare a modificarii obiectului actiunii) si sa constate, ca potrivit noii valori, care era de 50.000 EUR, că, în cauză, competenta materiala, dupa valoare, de solutionare in prima instanta revenea Tribunalui Vrancea, cu consecinta declinarii competentei de solutionare la aceasta instanța.

Or, motivul privitor la necompetenta se refera exclusiv la necompetenta instantei care a pronuntat hotararea care se ataca si anume a instantei de apel. Prin urmare, este exclus ca pe calea contestatiei in anulare să se invoce motive privitoare la o eventuala necompetenta a instantei care a judecat într-o fază procesuală anterioară, dat fiind că în viziunea noului cod de procedură civilă s-a limitat semnificativ posibilitatea invocării exceptiei de necompetenta in diferite stadii ale procesului civil.

Pe de altă parte, necompetenta instantei de apel trebuie să fie absoluta si exceptia să fi fost invocata in fata acelei instante, insa instata să fi omis să se pronunte asupra ei. Or, din lecturarea încheierii de sedinta din 2 mai 2017, rezulta că instanta de apel si-a apreciat competenta de solutionare a cauzei, declarându-se competentă în baza art. 131 NCPC, iar niciuna dintre parti nu a invocat exceptia de necompetenta a instantei de apel.

Totodată, pentru a lămuri contestatoarea cu privire la competenta materiala de solutionare a cauzei avand ca obiect actiune in constatare raportat la cererea modificatoare, tribunalul retine in discutie dispozitiile art. 123 alin. 1 NCPC, potrivit carora cererile aditionale se judeca de catre instanta competenta pentru cererea principala, chiar daca ar fi de competenta materiala sau teritoriala a altei instante, cu exceptia crerilor prevazute de art. 120 NCPC. Cum, potrivit noului cod de procedura civila cererea modificatoare este redefinita ca fiind o cerere aditionala, in conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. 5 NCPC (cererile aditionale sunt cele prin care o parte modifica pretentiile sale anterioare), tribunalul retine ca prima instanta – judecatoria era legal învestita sa solutioneze actiunea in constatare, chiar daca modificarea obiectului cererii ar fi atras competenta de solutionare a tribunalului.

De asemenea, cu privire la motivul de contestatie prevazut de art. 503 alin. 2 pct. 2, care vizează în concret nemulțumirea față de modul în care tribunalul a considerat ca în ceea ce priveste concluziile scrise din 18.04.2016, acestea au valoare de cerere completatoare si ca au fost formulate in termen, instanța reține inadmisibilitatea căii de atac.

Astfel, contestația în anulare specială este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 503 alin. 2 NCPC, iar nu pentru gresita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în apel și în recurs, și nu în contestația în anulare.

Jurisprudența și doctrina sunt constante în a aprecia că textul are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, erori grave de fapt, care dacă ar fi fost observate ar fi condus la o altă soluție, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus la poștă în termen, anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar era atașată dovada de plată a taxei de timbru, iar instanța nu a observat-o sau aceasta nu a ajuns la dosar din culpa funcționarilor instanței, anularea recursului ca nemotivat, deși motivarea s-a făcut prin cererea de recurs, etc.

Fiind vorba despre o cale de atac extraordinară, ce nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, noțiunea de ”greșeală materială” nu trebuie interpretată extensiv și, deci, pe această cale, nu pot fi îndreptate eventuale greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori de reinterpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente. A îndrepta, pe calea unei căi de atac extraordinare de retractare, o eroare de judecată, echivalează cu redeschiderea unei judecăți tranșate definitiv și cu încălcarea securității raporturilor juridice. Or, prin contestația de față contestatoarea solicită de fapt o nouă rejudecare a procesului pe fond.

Întrucât art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC vizează exclusiv situații în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, acest text nu poate constitui temei pentru reexaminarea fondului cauzei prin prisma reaprecierii probelor, a situației de fapt sau a aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente.

Toate aspectele invocate de contestatoare referitoare la comunicarea cererii completatoare prin raportare la probele administrate și la dispozițiile legale aplicabile nu pot fi apreciate ca fiind ”greșeli materiale” care să justifice retractarea deciziei. Aceste susțineri pot fi apreciate doar ca eventuale greșeli de judecată. Când pe calea contestației în anulare sunt invocate greșeli de judecată, sub pretextul că acestea ar fi greșeli materiale, se tinde la transformarea căii de atac de retractare într-o cale de ataca de reformare, ceea ce este inadmisibil.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, contestația în anulare nu trebuie să constituie un apel deghizat prin care să se obțină un ”apel” degizat prin care să se obțină o rejudecare a cauzei, pentru că, în sens contrar, s-ar aduce atingere prezumției de validitate de care trebuie să se bucure hotărârile judecătorești irevocabile și principiul securității raporturilor juridice (cauzele Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008 și Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006). Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii legale, care impune ca în cazul în care instanțele au soluționat definitiv o problema, hotărârea acestora să un mai fie pusă sub semnul întrebării (cauza Brumărescu). Certitudinea legală presupune respect pentru principiul ”res judicata”, adică principiul caracterului definitiv al deciziilor. Acest principiu subliniază că nicio parte nu are dreptul să solicite re-examinarea unei decizii definitive și obligatorii doar în scopul de a obține o rejudecare și o nouă decizie în speță.

Cum în speță, se solicită o nouă judecată a cauzei, în condițiile în care criticile invocate în prezenta cauză au fost invocate inclusiv în faza de judecată a apelului, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra acestui aspect, instanța constată că nemulţumirea contestatoarei nu poate fi încadrată în cazul expres şi limitativ determinat de art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC, pentru considerentele expuse mai sus, orice alte motive decât cele arătate de acest text legal neputând justifica admiterea unei căi extraordinare de atac.

Având în vedere toate aceste argumente, instanţa, în temeiul art. 508 NCPC, reține inadmisibilitatea formulării contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 175/16.05.2017, pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 2737/231/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE: