Conflict negativ de competenţă. Decizia de angajare a răspunderii solidare emisă în temeiul art. 25 şi 26 din Legea nr. 207/2015 este actul care produce efecte juridice. În stabilirea competenței soluționării cauzei nu are relevanță autoritatea competen

Prin sentinţa nr. 389/2018 de la 17 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 499/101/2018, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul x în contradictoriu cu pârâţii y şi z, în favoarea Tribunalului Dolj - Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Prin sentinţa nr. 1878/2018 de la 10 septembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 499/101/2018, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinţi. S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă. S-a suspendat judecata cauzei şi s-a înaintat dosarul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr. 1560/54/2018 la data de 02.10.2018.

Soluţionând conflictul negativ de competenţă în temeiul art. 135 N.C.proc.civ., Curtea de Apel Craiova, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal reţine următoarele:

Obiectul cererii dedusă judecăţii vizează anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. MHG_DEC 39659/21.11.2017 emisă de pârâta y şi a Deciziei nr. CRR_REG 739/26.01.2018 emisă de pârâta z în soluţionarea plângerii prealabile.

Cererea formulată de reclamant având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale  trebuie analizată din punct de vedere al competenţei în raport de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 207/2015.

Prin decizia de angajare a răspunderii solidare nr. MHG_DEC 39659/21.11.2017, emisă de pârâta y s-a dispus, potrivit art. 25 alin. 2 lit. d din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, angajarea răspunderii solidare a reclamantului, în limita sumei de 19.199 lei.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestaţie, iar prin Decizia nr. CRR_REG 739/26.01.2018, emisă de pârâta z, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată.

Potrivit art. 26 alin. 1 şi 8 din Legea nr. 207/2015 „art. 26 - Dispoziţii speciale privind stabilirea răspunderii - (1) Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 25 se stabileşte prin decizie emisă de organul fiscal competent pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte. Decizia este act administrativ fiscal potrivit prezentului cod. (...) (8) Ori de câte ori Codul fiscal sau alte acte normative care reglementează creanţe fiscale prevăd răspunderea solidară a două sau mai multor persoane pentru aceeaşi creanţă fiscală, titlul de creanţă fiscală se emite pe numele fiecărei persoane cu menţionarea şi a celorlalte persoane care răspund solidar pentru creanţa respectivă.”

În Titlul VIII din Legea nr. 207/2015 este prevăzută procedura de soluţionare a contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.

Astfel, potrivit art. 268 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 207/2015 „(1) Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit prezentului titlu. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal. (2) Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.”

Potrivit art. 281 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 „(2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.”

Condiţiile şi termenele de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei de angajare a răspunderii solidare sunt cele reglementate de Legea nr. 554/2004, iar decizia emisă în soluţionarea contestaţiiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, potrivit Legii nr. 207/2015.

Se constată astfel că, în cauză, actul care produce efecte juridice este reprezentat de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. MHG_DEC 39659/21.11.2017 emisă de pârâta y în temeiul art. 25 şi 26 din Legea nr. 207/2015, astfel că, în stabilirea competenței soluționării cauzei nu are relevanță autoritatea competentă în soluționarea plângerii administrative formulată împotriva acestui act, aspect ce trebuie avut în vedere doar cu ocazia soluționării fondului, când se exercită un control al legalităţii actului emis.

Criteriile aplicabile în vederea stabilirii competenței de soluționare a cauzei sunt cele prevăzute de art. 10 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii: „ (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”

În conformitate cu aceste dispoziții generale, competenţa materială de soluţionare a cauzelor se stabilește în raport de două criterii şi anume rangul autorităţii care a emis ori încheiat actul în sistemul organelor administraţiei publice şi criteriul valoric în cazul litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În raport de criteriul valoric, competenţa materială de soluţionare este a tribunalului, ca instanţă de fond în contencios administrativ.

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii.

Reglementând competența teritorială de soluționare a cauzelor din materia contenciosului administrativ, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acţiunii, prevedea că „(3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale. „

În materia contenciosului administrativ, competența teritorială aparține instanței de la domiciliul reclamantului sau instanței de la domiciliul pârâtului, dreptul de opțiune între instanțele deopotrivă competente aparținând reclamantului.

În speţă, conflictul negativ de competenţă a fost generat de sediile diferite ale celor două pârâte emitente ale actelor administrativ fiscale contestate.

Întrucât actul care produce efecte juridice este reprezentat de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. MHG_DEC 39659/21.11.2017 emisă de pârâta y, în stabilirea competenței soluționării cauzei nu are relevanță sediul autorităţii competente în soluționarea plângerii administrative.

În cauză, dintre instanţe egal competente, respectiv Tribunalul Timiş, de la locul de domiciliu al reclamantului şi Tribunalul Mehedinţi, de la sediul pârâtei y, reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtei y, emitentă a actului care produce efecte juridice, reprezentat de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. MHG_DEC 39659/21.11.2017.

Așadar, cât timp sediul pârâtei se află în Drobeta Turnu Severin, iar reclamantul  şi-a exprimat optiunea prin introducerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Mehedinti, competența de soluționare a cauzei revine instanței sesizate de reclamant, respectiv Tribunalul Mehedinti, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.

În consecinţă, în conformitate cu art. 135 N.C.proc.civ., Curtea va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Domenii speta

Spete similare