Acţiune în constatare clauze abuzive Capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să calculeze ratele lunare pe baza cursului de schimb valutar chf – ron la valoarea de la momentul semnării contractului, urmând să se restituie reclamanţilor sumele a

Capătul de cerere care ar putea atrage competenţa materială a instanţei de grad mai înalt, nr. 6, are ca obiect obligarea pârâtelor să calculeze ratele lunare pe baza cursului de schimb valutar CHF – RON la valoarea de la momentul semnării contractului, urmând să se restituie reclamanţilor sumele achitate în plus. Acest capăt de cerere are o componentă pecuniară, întrucât dreptul dedus judecăţii are un conţinut economic şi, deci, o natură patrimonială, având în vedere şi finalitatea urmărită de parte prin demersul judiciar promovat, care pe de o parte solicită restituirea sumelor achitate în plus, iar pe de altă parte urmăreşte ca şi pe viitor să nu mai achite aceste sume. Tribunalul va avea în vedere în stabilirea valorii obiectului dedus judecăţii raportarea diferenţei de curs valutar de la data contractării creditului şi de la data formulării cererii la valoarea totală a creditului.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa  sub nr. 31163/212/2015, reclamanţii A. M. şi A. M. P.  au chemat în judecată pârâta V. R. SA şi B. T. S.A. , solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care:

1.Să constate caracterul de clauză abuzivă cu privire la art. 5 lit. a din Convenţia de Credit nr 0164679/26.09.2008 privind perceperea comisionului de risc, redenumit în comision de administrare credit.

2.Să se constate caracterul abuziv al clauzei cuprinse la art. 3 lit. d  din Convenţie referitoare la revizuirea ratei dobânzii în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piaţa monetară.

3.Să se constate caracterul abuziv al clauzei în art. 1 din Actul adiţional nr 1/16.09.2010 prin care s-a dispus modificarea dobânzii percepută iniţial în Convenţia de credit, stabilindu-se pentru o perioadă de 87 luni o dobândă fixă de 3,49 % pe an şi următoarele 189 de luni o dobândă variabilă, la procentul de 3,49% pe an urmând a se adăuga valoarea LIBOR CHF la 3 luni

4.Să oblige pârâtele la restituirea sumelor de bani percepute nelegal cu titlu de dobândă variabilă de la data încheierii convenţiei şi până la momentul executării hotărârii judecătoreşti

5.Să oblige pârâtele la restituirea sumelor de bani percepute nelegal cu titlu de comision de risc şi comision de administrare de la data încheierii convenţiei şi până la momentul executării hotărârii

6.Să oblige pârâtele să calculeze ratele lunare având în vedere cursul de schimb valutar CHF – RON la valoarea de la momentul semnării contractului, urmând să restituie reclamanţilor sumele achitate în plus

7.Să oblige pârâtele să recalculeze dobânda aferentă creditului rămas neachitat în funcţie de soldul micşorat ca efect al înlăturării comisionului de administrare şi a calculării ratelor lunare la cursul valutar CHF – RON de la momentul încheierii contractului

8.Să oblige pârâtele la plata dobânzii legale calculate de la data achitării fiecărei sume nedatorate, până la data plăţii efective a debitului restant.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi ale Noului Cod civil.

Pârâta SC B. T. SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei de interes în formularea cererii, motivat de faptul că reclamanţii au semnat un act adiţional la contractul de credit iniţial prin care au tranşat orice dispute privind convenţia de credit. A mai invocat pârâta şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru sumele achitate anterior date de 21.12.2012, susţinând că de la data achitării până la data introducerii acţiunii au trecut mai mult de trei ani, dreptul de a solicita restituirea acestora fiind prescris.

Pe fondul cauzei, pârâta  a solicitat respingerea acţiunii formulate, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 06.04.2016, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei  Constanţa, pe care a pus-o în discuţia părţilor.

Prin sentinţa civilă nr. 4644/13.04.2016 a Judecătoriei  Constanţa s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei  Constanţa.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A.M. şi A. M. P. şi pe pârâta B. T. SA,  având ca obiect  acţiune în constatare clauze abuzive, în favoarea Tribunalului Constanţa – Secţia a II-a Civilă.

Prima instanţă a reţinut textual în considerentele acestei hotărâri că reclamanţii au încheiat cu pârâta contractul de credit nr.0164679/26.09.2008, pentru suma de 81500 CHF,  cu termen de restituire în 300 luni.

Reclamanţii au solicitat instanţei, printre altele, ca, prin hotărârea ce o va pronunţa,  să stabilească cursul de schimb valutar CHF/LEU în momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada contractului. La data formulării cererii – 21.12.2015, cursul oficial de schimb valutar al BNR era de 1 CHF = 3,7175 lei, valoarea contractului fiind de 302976,25 lei (81500 X 3,7175), iar la data contractării creditului – 26.09.2008, acest curs era de 1 CHF = 2,3059 ei, valoarea contractului fiind de 187930,85 lei ( 81500 X2,3059). Prin urmare, reclamanţii au solicitat stabilirea cursului de schimb valutar conform celui din data contractării, respectiv o reducere a valorii acestuia, de la suma de 302976,25 lei existentă la data introducerii cererii (21.12.2015) la suma de 187930,85 lei existentă la data perfectării contractului (26.09.2008).

Potrivit art. 94 pct.1 lit. j din C.pr.civilă, ... judecătoriile judecă ... orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.

Conform art. 95 pct.1 C.pr.civilă, ... tribunalele judecă ... în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.

Astfel, având în vedere că obiectul cererii depăşeşte valoarea de 200.000 lei, instanţa apreciază că Tribunalul Constanţa - Secţia a II-a Civilă este competent să judece prezenta acţiune.

Cauza a fost înregistrată la data de 10.05.2016 pe rolul Tribunalului Constanţa Secţia a II – a civilă.

La termenul de judecată din data de 31.05.2016 Tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei în baza disp. art. 95 alin. 1 pct. 1 corob. cu disp. art. 94 pct. 1 lit. k şi disp. art. 101 alin. 1 şi 2 NCPC, pe care a pus-o în discuţia părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele din perspectiva excepţiei invocate:

Potrivit disp. art. 95 pct. 1 NCPC „Tribunalele judecă:

1.în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe”, iar în baza disp. art. 94 lit. k NCPC „Judecătoriile judecă:

k)orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti”.

 Art. 98 alin. 1  NCPC stipulează „Competenţa de determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere”.Relevante sunt şi disp. art. 101 NCPC în baza cărora „(1)În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenţei instanţei se va ţine seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii.

(2)Aceeaşi valoare va fi avută în vedere şi în cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept”.

Judecătoria Constanţa a invocat din oficiu şi a admis excepţia necompetenţei materiale, apreciind că obiectul cererii depăşeşte valoarea de 200.000 lei, fără a rezulta în mod clar din considerentele hotărârii de declinare ce valoare a obiectului cauzei deduse judecăţii a fost  avută în vedere  şi pentru ce motive.

Astfel, conform susţinerilor apărătorului reclamanţilor din faţa primei instanţe valoarea pretenţiilor deduse judecăţii sunt în limitele materiale ale competenţei Judecătoriei, reclamantul fiind partea ce efectuează evaluarea obiectului cererii formulate, conform art. 194 alin. 1 lit. c) Cod procedură civilă.

Capătul de cerere care ar putea atrage competenţa materială a instanţei de grad mai înalt, nr. 6, are ca obiect obligarea pârâtelor să calculeze ratele lunare pe baza cursului de schimb valutar CHF – RON la valoarea de la momentul semnării contractului, urmând să se restituie reclamanţilor sumele achitate în plus. Acest capăt de cerere are o componentă pecuniară, întrucât dreptul dedus judecăţii are un conţinut economic şi, deci, o natură patrimonială, având în vedere şi finalitatea urmărită de parte prin demersul judiciar promovat, care pe de o parte solicită restituirea sumelor achitate în plus, iar pe de altă parte urmăreşte ca şi pe viitor să nu mai achite aceste sume. Tribunalul va avea în vedere în stabilirea valorii obiectului dedus judecăţii raportarea diferenţei de curs valutar de la data contractării creditului şi de la data formulării cererii la valoarea totală a creditului. În acelaşi sens a statuat şi Curtea de Apel Constanţa prin decizia civilă nr. 39 pronunţată  în dosarul nr. 4526/212/2015 într-un conflict negativ de competenţă ivit între Judecătoria Constanţa şi Tribunul Constanţa într-o cauză având acelaşi obiect.

Procedând la efectuarea calculelor pe baza indicatorilor reţinuţi de însăşi instanţa de fond rezultă o diferenţă de curs valutar de 1.4016 care se va raporta la o valoare a creditului de 81.500 CHF rezultând o sumă mai mică de 200.000 lei, fapt ce, în baza disp. art. 94 lit. k NCPC atrage competenţa Judecătoriei.

Câtimea obiectului celorlalte capete de cerere sunt inferioare limitei de 200.000 lei prin raportare la valoarea  creditului de 81.500 CHF (restituirea sumelor de bani percepute nelegal cu titlu de comision de risc şi comision de administrare, restituirea sumelor de bani percepute nelegal cu titlu de dobândă variabilă) şi, ca atare, nu ar putea atrage competenţa Tribunalului Constanţa.

În conf. cu disp. art. 132 alin. 1, 3 NCPC, urmează a se admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, cu consecinţa declinării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă prev. de disp. art. 133 pct. 2 C.pr.civ., faţă de disp. art. 134 şi art. 135 alin. 1 NCPC va înainta dosarul Curţii de Apel Constanţa, instanţa în drept să hotărască asupra conflictului negativ de competenţă.

Domenii speta

Spete similare