Tentativă la infracţiunea de omor calificat. Reţinerea formei calificate prev. de art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal (o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor)

Pe rol se află soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul BI, având ca obiect: omorul calificat (art.189 NCP) tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 alin.(1) Codul penal, raportat la art. 188 alin.(1) Codul penal – art. 189 alin.(1) lit. e) Codul penal  şi art. 199 alin.(1) Codul penal cu aplicarea art. 41 alin.(1) Codul penal.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi în dosarul de urmărire penală având nr. 169/P/2018 şi înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi în data de 11.04.2018, sub nr. 2641/99/2018, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului BI, studii 10 clase, fără ocupaţie, stagiu militar efectuat, recidivist, arestat în prezent în Penitenciarul Iaşi), sub aspectul comiterii unei infracţiuni de tentativă la omor calificat asupra unui membru de familie, prevăzută de art.  32 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1, 189 alin. 1 lit. e şi art. 199 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

Prin actul de sesizare s-a reținut, în esenţă, că inculpatul BI, la data de 19.03.2018, l-a lovit cu un cuţit de mari dimensiuni în zona pieptului, pe fiul său, BS, provocându-i o plagă penetrantă.

Situaţia de fapt se susţine cu următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto (filele 4-15); declaratie persoana vatamata BS (filele 28-30); declaraţiile martorilor BF, BV, TR (filele 31-51); declaraţii suspect/inculpat (filele 52-62); raport de primă expertiza medico-legală nr. 15432/03.04.2018 întocmit de I.M.L. Iaşi privind pe persoana vatamata (filele 21-24).

Prin încheierea penală nr. 51JDL din 21.03.2018 a Tribunalului Iaşi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului BI pe o perioadă de 30 de zile, de la 21.03.2018 şi până la data de 19.04.2018 inclusiv.

Măsura preventivă a fost ulterior menţinută prin încheierile pronunţate în data de 12.04.2018, în data de 09.05.2018, în data de 25.05.2018 de judecătorul de cameră preliminară şi prin încheierile din data de 20.06.2018 şi din data de 14.08.2018 pronunţate de instanţa de judecată în şedinţă publică.

Prin încheierea nr. 64/CP/15.05.2018, judecătorul de cameră preliminară a constatat competenţa Tribunalului Iaşi, legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii în prezenta cauză penală, încheiere ce a rămas definitivă prin necontestare la data de 19.06.2018.

Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi s-a constituit parte civilă cu suma de 4109,45 lei, reprezentând daune materiale, sumă la care se adaugă dobânda legală la data de 17.04.2018.

Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi s-a constituit parte civilă cu suma de 742,2 lei, reprezentând daune materiale la data de 13.04.2018.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpatului (f. 21-22), declaraţia persoanei vătămate BS (f. 23), declaraţiile martorilor BF şi TR (f. 24 şi f. 35).

La dosar s-au depus copie de pe cazierul judiciar al inculpatului, copie de pe sentinţa penală nr. 484/14.12.1999 pronunţată de Tribunalul Iaşi cu referat al Biroului Executări Penale.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Inculpatul BI are vârsta de 59 de ani şi locuieşte într-un imobil situat la marginea satului X, jud. Iaşi, împreună cu cei doi fii ai săi, persoana vătămată BS, în vârstă de 34 ani şi martorul BF de 26 de ani. 

În după-amiaza zilei de 19.03.2018, inculpatul BI  şi cei doi fii ai săi au mers în vizită la o rudă, martorul BV, fratele inculpatului, unde au consumat băuturi alcoolice.

Din declaraţiile martorilor BV, BF, ale persoanei vătămate şi ale inculpatului rezultă că nu a avut loc nicio ceartă între inculpat şi persoana vătămată cât timp s-au aflat la domiciliului lui BV.

În jurul orelor 21.30 – 22.00, persoana vătămată BS, martorul BF şi inculpatul BI au plecat de la BV spre domiciliul lor. Pe drum, inculpatul a ramas in urma fiilor săi, iar când a ajuns si el la domiciliu inculpatul le-a reproşat fiilor săi că l-au lăsat în urmă şi că a căzut în zăpadă.

În timp ce se aflau în casă, între inculpat şi cei doi fii a început o ceartă, BI reproşându-le fiilor că stau în casa lui şi că el îi întreţine. Discuţia contradictorie a continuat între inculpat şi persoana vătămată BS, care i-a spus lui BI că a cheltuit o suma de bani ce o primise de la o rudă pentru a cumpăra nişte araci de vie cumpărând băutură, ceea ce l-a enervat pe inculpat.

În acest timp, martorul BF a ieşit din casă şi a mers la toaleta din curte, iar când s-a întors l-a găsit pe fratele său, BS, în picioare, în camera din mijloc. Acesta sângera dintr-o rană de la piept, din partea dreaptă şi, imediat ce şi-a văzut fratele, şi-a ridicat hainele cu care era îmbrăcat şi i-a spus acestuia :”uite ce mi-a făcut tata, mi-a băgat cuţitul în piept”.

Martorul BF l-a văzut inculpat, care se afla în aceeaşi cameră cu persoana vătămată şi care a început să îi adreseze injurii şi ameninţări martorului BF.

Martorul a observat pe jos mai multe cuţite printre care şi unul murdar de sânge, cuţite pe care le-a luat şi le-a dus într-o cameră alăturată. BF a sunat apoi la numărul unic 112 şi i-a  cerut ajutor unui vecin, respectiv martorului TR.

Persoana vătămată BS a declarat că în timpul discuţiei contradictorii pe care a avut-o cu tatăl său, după ce fratele său BFa ieşit din casă, inculpatul a tras la un moment dat sertarul de la mobila lângă care se afla în picioare şi a scos un mănunchi de cuţite. Persoana vătămată a arătat că inculpatul BI a aruncat cuţitele pe jos, a rămas în mână doar cu un cuţit mare de bucătărie, cu mâner de culoare neagră şi a înfipt cuţitul respectiv în partea dreaptă a pieptului persoanei vătămate cu o mişcare de sus în jos, apoi l-a scos şi l-a aruncat pe jos. Din cauza gestului agresiv ce s-a derulat rapid, persoana vătămată nu a avut timp să efectueze niciun gest de apărare.

Când s-a întors în locuinţă martorul BF, persoana vătămată i-a arătat rana provocată de tatăl său şi i-a spus că a fost înjunghiat de inculpat. De asemenea, când martorul TR, chemat în ajutor de martorul BF, a ajuns la locuinţa familiei B, persoana vătămată i-a spus şi lui că fusese „tăiat”.

 Persoana vătămată BS a fost transportată la Spitalul de Pneumoftiziologie Iaşi, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale. Din raportul de primă expertiza medico-legală nr. 15432/03.04.2018 întocmit de I.M.L. Iaşi privind pe persoana vatamata rezultă că BS a prezentat o plagă penetrantă hemitorace anterior drept cu pneumotorax secundar. Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect înţepător-tăietor (posibil cuţit) şi pot data din 19.03.2018. Leziunile au necesitat 23-25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor. La momentul producerii şi prin natura lor, leziunile nu au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate.

În cursul urmăririi penale inculpatul BI a negat faptul că l-a lovit în mod activ pe fiul său cu cuţitul în piept, declarând că totul a fost un accident. BI a arătat în acest sens că în seara zilei de 19.03.2018 el a plecat de la fratele său în urma celor doi fii ai lui, mai exact la 10 minute după aceştia. Când a ajuns la locuinţa comună l-a văzut pe fiul său cel mare, BS, care se afla în prima cameră a locuinţei aşezat pe marginea unui pat. Celălalt fiu, martorul BF era în pragul uşii ce face legătura cu camera din mijloc a casei şi ţinea într-o mână un mănunchi de cuţite.

Inculpatul a susţinut că cei doi fii au început să îl injure şi, de frică să nu fie înjunghiat cu acele cuţite, l-a lovit puternic cu dosul palmei pe BF peste mâna în care ţinea cuţitele, iar unul dintre aceste cuţit a zburat prin aer şi s-a înfipt în pieptul persoanei vătămate, care a început să sângereze.

Afirmaţiile inculpatului nu corespund adevărului, fiind contrare susţinerilor persoanei vătămate şi ale martorului BF.

În plus, inculpatul BI a recunoscut în cursul cercetării judecătoreşti faptul că era băut şi că l-a lovit pe fiul său cu cuţitul în zona pieptului. A susţinut că nu a avut intenţia de a-l lovi pe BS şi că a luat cuţitul de bucătărie din sertar pentru a face treabă cu el. Inculpatul a mai afirmat că în cursul urmăririi penale a declarat că fiul său BF avea un mănunchi de cuţite în mână, că l-a lovit peste mână pe acesta şi că unul dintre cuţite a zburat şi s-a înfipt în pieptul lui BS pentru că era băut şi că pe parcurs  şi-a amintit ce s-a întâmplat.

BI a mai arătat că era în stare avansată de ebrietate când l-a lovit pe fiul său şi că regretă ceea ce s-a întâmplat.

Situaţia de fapt descrisă se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto (filele 4-15); declaratie persoana vatamata BS (filele 28-30); declaraţiile martorilor BF, BV, TR (filele 31-51); declaraţii suspect/inculpat (filele 52-62); raport de primă expertiza medico-legală nr. 15432/03.04.2018 întocmit de I.M.L. Iaşi privind pe persoana vatamata (filele 21-24), declaraţia inculpatului (f. 21-22), declaraţia persoanei vătămate BS (f. 23), declaraţiile martorilor BFşi TR (f. 24 şi f. 35).

În drept, fapta inculpatului BI, care la data de 19.03.2018, l-a lovit cu un cuţit de mari dimensiuni în zona pieptului, pe fiul său, BS, provocându-i o plagă penetrantă hemitorace anterior drept cu pneumotorax secundar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat asupra unui membru de familie, prevăzută de art.  32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal - art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal şi art. 199 alin. 1 Cod penal.

Se reţine în cauză aplicarea art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal – omorul săvârşit de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentative la infracţiunea de omor întrucât inculpatul BI a fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii de 15 ani prin sentinţa penală nr. 484/14.12.1999 pronunţată de Tribunalul Iaşi, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2955/23.06.2000 a Curții Supreme de Justiție pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 175 lit. c Cod penal din 1969, victima fiind soţia inculpatului. Din executarea pedepsei de 15 ani închisoare inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 31.03.2009 cu un rest rămas de executat de 1807 zile, infracţiunea dedusă judecăţii fiind aşadar comisă în stare de recidivă postexecutorie, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 41 alin. 1 Cod penal.

Având în vedere că victima infracţiunii de tentativă la omor calificat este fiul inculpatului BI sunt aplicabile dispoziţiile art. 199 alin. 1 Cod penal (dacă faptele prevăzute în art. 188, art. 189 şi art. 193-195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime).

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de tentativă la omor calificat constă în lovitura cu cuţitul aplicată de inculpat persoanei vătămate în zona dreaptă a pieptului.

Urmarea imediată a comiterii infracţiunii constă în plaga penetrantă hemitorace anterior drept cu pneumotorax secundar.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.16 alin.(3) lit. a) C.pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, decesul persoanei vătămate neavând loc din cauza unor factori independenți de voința inculpatului.

În susținerea acestei concluzii, instanţa arată că inculpatul BI a folosit un cuţit de mari dimensiuni pentru a-l agresa pe fiul său – obiect apt să producă uciderea unei persoane, cuţit pe care l-a înfipt cu putere în partea dreaptă a pieptului – zonă vitală a corpului, intensitatea loviturii aplicate rezultând din natura leziunii provocate persoanei vătămate - o plagă penetrantă hemitorace anterior drept cu pneumotorax secundar. Victima a fost însă salvată de intervenția chirurgicală efectuată în timp scurt.

Inculpatul BI a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, după ce a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 15 ani prin sentinţa penală nr. 484/14.12.1999 pronunţată de Tribunalul Iaşi pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 175 lit. c Cod penal din 1969 și liberat condiţionat la data de 31.03.2009 cu un rest rămas de executat de 1807 zile, infracțiunea fiind comisă înainte de a se împlini termenul de reabilitare judecătorească, fiind astfel aplicabile prevederile art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal (dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate).

Fiind întrunite condiţiile art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală (fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat), instanţa va dispune condamnarea inculpatului.

În operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 74 Cod penal, în conformitate cu care stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea inculpatului, care se evaluează în funcţie de: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, precum și dispozițiile art.  32 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 33 alin. 2 Cod penal (tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate),  dispozițiile art. 199 alin. 1 Cod penal și ale art. 43 alin. 5 Cod penal.

Gravitatea infracţiunii comise de către inculpat este una ridicată, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptei penale, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care fapta a fost comisă şi, nu în ultimul rând, consecinţele produse asupra persoanei vătămate, respectiv o plagă penetrantă hemitorace anterior drept cu pneumotorax secundar ce a avut nevoie de intervenție chirurgicală și de de 23-25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Inculpatul BI  a dat dovadă de perseverența infracțională şi de predispoziţia de a comite fapte extrem de grave, de aceeaşi natură cu fapta pentru care a fost anterior condamnat, aspecte care impun concluzia că inculpatul nu este în măsură să îşi cenzureze conduita în sensul respectării unor valori sociale fundamentale – dreptul la viaţă al persoanei.

Instanţa evidenţiază faptul că inculpatul BI a fost anterior condamnat pentru o  faptă de omor, a cărei victimă a fost soţia sa, a executat pedeapsa cu închisoarea de 15 ani aplicată prin sentinţa penală nr. 484/1999 a Tribunalului Iaşi, fiind liberat condiţionat la data de 31.03.2009.

Antecedentele penale ale inculpatului şi acuzaţia adusă în prezenta cauză indică faptul că BI prezintă predispoziţie infracţională şi un risc de reiterare a unei conduite agresive.

BI a avut o atitudine procesuală initial nesinceră, ulterior recunoscând și regretând fapta comisă.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanța îl va condamna pe inculpatul BI la pedeapsa închisorii de 15 (cincisprezece) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat asupra unui membru de familie, prevăzută de art.  32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal - art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal şi art. 199 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară, obligatorie, având în vedere natura infracţiunii săvârşite de către inculpat, reţinând şi că prin săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii inculpatul s-a dovedit nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, precum şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, instanța, în baza disp. art. 67 alin. 2 Cod penal va interzice inculpatului BI, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 Cod penal.

În baza disp. art. 65 alin. 1 Cod penal, va interzice inculpatului BI, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza disp. art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, instanţa va menţine măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul BI prin încheierea penală nr. 51JDL din 21.03.2018 a Tribunalului Iaşi.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa are în vedere că, la momentul pronunţării faţă de inculpat a unei hotărâri (chiar nedefinitive) de condamnare a inculpatului, în care a apreciat ca singură modalitate de executare posibilă cea în regim de detenţie, necesitatea menţinerii sau nu a arestării preventive se apreciază pe alte temeiuri decât verificările periodice privind arestarea inculpatului pe care instanţa este obligată să le facă în cursul judecăţii.

În acest sens, instanţa reţine că potrivit deciziei nr. 178 din 20.01.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, „pronunţarea cu privire la menţinerea măsurii arestării preventive prin hotărârea primei instanţe (…) este un accesoriu al soluţiei pe care prima instanţă o pronunţă cu privire la fondul cauzei, depinde de această soluţie şi, prin urmare, nu reclamă o dezbatere separată asupra menţinerii măsurii arestării preventive”, decizie ce este conformă jurisprudenţei CEDO, legalitatea privării de libertate a unei persoane după pronunţarea unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitive, în ceea ce o priveşte, urmând a fi examinată în condiţiile art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenţie.

Curtea a statuat că persoana arestată preventiv în cauză, din momentul condamnării sale în primă instanţă, are calitatea de „condamnat”, privarea sa de libertate ulterior acestui moment intrând sub incidenţa literei „a” şi trebuind să îndeplinească condiţiile textului menţionat, chiar dacă împotriva hotărârii de condamnare se exercită căi de atac şi chiar dacă legea internă îl consideră un arestat preventiv.

Soluţia este logică, întrucât instanţa care pronunţă hotărârea de condamnare a inculpatului dezleagă problema vinovăţiei sau nevinovăţiei acestuia şi stabileşte modalitatea de executare a pedepsei, iar pentru această instanţă nu se mai pune problema existenţei unor „indicii privind vinovăţia inculpatului”, ci a existenţei „probelor certe de vinovăţie”, chiar dacă inculpatul beneficiază, până la soluţionarea definitivă a cauzei, de prezumţia de nevinovăţie.

Sintetizând, în condiţiile în care instanţa nu numai că a apreciat existenţa vinovăţiei inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă, dar şi că este necesar ca acesta să execute pedeapsa în regim de detenţie, se impune ca arestarea preventivă a acestuia să fie menţinută.

În plus, instanţa reţine că inculpatul prezintă un pericol social concret, având în vedere modul şi circumstanţele de comitere a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, natura acestei infracţiuni, periculozitatea deosebită a inculpatului, care a dovedit o desconsiderare gravă a normelor de conduită socială.

În baza disp. art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală şi art. 72 alin. 1 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului BI durata reţinerii şi arestării preventive în prezenta cauză penală de la data de 20.03.2018  la zi.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare va dispune prelevarea de la inculpatul BI de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza disp. art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare va informa pe inculpatul BI că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza disp.  art. 404 alin. 6 Cod de procedură penală, persoana vătămată BS urmează a fi informată cu privire la punerea inculpatului BI în stare de libertate în orice mod sau cu privire la evadarea acestuia.

În baza disp. art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal instanța va confisca de la inculpatul BI cuţitul (cu mâner de culoare neagră) folosit la săvârşirea infracţiunii, depus în plicul nr. 1 la Registrul mijloacelor materiale de probă păstrat de grefierul-şef al Secţiei Penale din cadrul Tribunalului Iaşi.

Latura civilă

Instanța va constata că persoana vătămată BS nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi s-a constituit parte civilă cu suma de 4109,45 lei, reprezentând daune materiale, sumă la care se adaugă dobânda legală la data de 17.04.2018.

Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi s-a constituit parte civilă cu suma de 742,2 lei, reprezentând daune materiale la data de 13.04.2018.

Pentru a se angaja răspunderea civilă a inculpatului este necesar să fie îndeplinite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 1357 Cod civil, respectiv: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

În cauză se constată că prejudiciul a cărui reparare se solicită de către părțile civile derivă din fapta ilicită săvârşită de inculpat, care pe planul dreptului penal reprezintă infracţiunea de tentativă la omor calificat.

Având în vedere consideraţiile anterior expuse, cu privire la existenţa faptei şi încadrarea juridică, instanţa arată că sunt îndeplinite condiţiile constând în existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

La repararea prejudiciului suferit de către unităţile spitaliceşti Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi și de Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi, instanţa are în vedere că, potrivit prevederilor art. 313 alin. (1)  din Legea nr. 95/2006, persoanele care, prin faptele lor, aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.

Instanţa constată că prejudiciul este în acest caz reprezentat de contravaloarea asistenţei medicale acordate persoanei vătămate BS, care a primit îngrijiri medicale la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi în perioada 20.03.2018-26.03.2018.

Ca urmare, în baza disp. art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, instanța va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi şi va obliga pe inculpatul BI să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi suma de 4109,45 lei, reprezentând daune materiale, sumă la care se adaugă dobânda legală, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data achitării integrale a prejudiciului.

În baza disp. art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi şi va obliga pe inculpatul BI să plătească părţii civile suma de 742,2 lei, reprezentând daune materiale.

În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu vor fi avansate către Baroul Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei (suma de 520 lei- delegaţie nr. 2675/12.04.2018).

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală cheltuielile privind avocaţii din oficiu rămân în sarcina statului.

În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, va obliga pe inculpatul BI la plata cheltuielilor judiciare avansate de  stat, în cuantum total de 2800 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Condamnă pe inculpatul BI, studii 10 clase, fără ocupaţie, stagiu militar efectuat, recidivist, arestat în prezent în Penitenciarul Iaşi), la pedeapsa închisorii de 15 (cincisprezece) ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat asupra unui membru de familie, prevăzută de art.  32 alin. 1 Cod penal raportat la art. 188 alin. 1 Cod penal - art. 189 alin. 1 lit. e Cod penal şi art. 199 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 43 alin. 5 Cod penal.

În baza disp. art. 67 alin. 2 Cod penal interzice inculpatului BI, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 5 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 Cod penal.

În baza disp. art. 65 alin. 1 Cod penal, interzice inculpatului BI, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza disp. art. 399 alin. 1 Cod de procedură penală, menţine măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul BI prin încheierea penală nr. 51JDL din 21.03.2018 a Tribunalului Iaşi.

În baza disp. art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală şi art. 72 alin. 1 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului BI durata reţinerii şi arestării preventive în prezenta cauză penală de la data de 20.03.2018  la zi.

În baza disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea de la inculpatul BI de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza disp. art. 5 alin. 5 din Legea nr. 76 din 2008 (actualizată) privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare informează pe inculpatul BI că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza disp.  art. 404 alin. 6 Cod de procedură penală, persoana vătămată BS urmează a fi informată cu privire la punerea inculpatului BI în stare de libertate în orice mod sau cu privire la evadarea acestuia.

În baza disp. art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal confiscă de la inculpatul BI cuţitul (cu mâner de culoare neagră) folosit la săvârşirea infracţiunii, depus în plicul nr. 1 la Registrul mijloacelor materiale de probă păstrat de grefierul-şef al Secţiei Penale din cadrul Tribunalului Iaşi.

Constată că persoana vătămată BS, cu domiciliul în jud. Iaşi nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza disp. art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi, cu sediul în Iaşi, str. Dr. I. Cihac nr. 30, jud. Iaşi şi obligă pe inculpatul BI să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi suma de 4109,45 lei, reprezentând daune materiale, sumă la care se adaugă dobânda legală, ce se va calcula de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data achitării integrale a prejudiciului.

În baza disp. art. 397 alin. (1) Cod de procedură penală, raportat la art. 1357 Cod civil, admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Iaşi, cu sediul în Iaşi, str. Primăverii nr. 74, jud. Iaşi şi obligă pe inculpatul BI să plătească părţii civile suma de 742,2 lei, reprezentând daune materiale.

În baza disp. art. 272 Cod de procedură penală, onorariile apărătorilor din oficiu vor fi avansate către Baroul Iaşi din fondurile Ministerului Justiţiei (suma de 520 lei- delegaţie nr. 2675/12.04.2018).

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală cheltuielile privind avocaţii din oficiu rămân în sarcina statului.

În baza disp. art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, obligă pe inculpatul BI la plata cheltuielilor judiciare avansate de  stat, în cuantum total de 2800 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21.09.2018.

Domenii speta

Spete similare