Contestatie la executare

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Caracal sub nr. de dosar  ..../207/2018, contestatorul A.C.M. a formulat în contradictoriu cu intimata EOS KSI ROMANIA, contestatie la executare împotriva executării silite în bază titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 2008324397/06.05.2008 emis de BCR SA şi a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 594/E/2018 de către B.E.J. D.D.M. , inclusiv împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând în principal să se constate ca fiind prescris dreptul de a mai obţine executarea silită.

În fapt, contestatorul a contractat un credit în sumă de 17.000 lei în anul 2008, al cărui grafic de rambursare l-a respectat până în luna martie 2011, dar ulterior acestei date, este din cauza  problemelor financiare, s-a aflat în imposibilitate de a mai restitui soldul rămas neachitat.

Contestatorul înţelege să critice executarea silită , în condiţiile în care este efectuată pentru un cuantum al datoriei referitor la care nu se explică nici în cererea adresată executorului , nici în cea adresată instanţei componenţa acestuia şi maniera de determinare a debitului cu raportare şi la sumele deja restituite de acesta până în 2011, considerând că nelegale sunt, atât actele întocmite de executor cât şi încheierea de încuviinţare a executării silite emisă de Judecătoria Caracal.

Se arată că nici pretinsul act de cesiune nu identifică modul de calcul al creanţei cedate sau componenţa acesteia, ceea ce creează un mare dubiu legat de un element esenţial pentru executare, respectiv certitudinea debitului.

Pe de altă parte, se invocă nelegalitatea executării prin prisma lipsei calităţii de reprezentant a avocatului semnatar al cererii de executare, raportat la menţiunile regăsite în împuternicirea acestuia : se aminteşte un contract de asistenţă din 2005 iar operaţiunile pe care se presupune că avocatul le poate realiza sunt unele generale, nefiind un mandat special dat pentru a se iniţia executarea mea silită. O asemenea stare de fapt atrage nulitatea executării, fiind iniţiată de o persoană ce nu avea mandat în acest sens de la creditor.

Se menţionează că, un alt aspect ce atrage nelegalitatea executării silite constă în faptul că anterior demarării executării silite pretinsa creditoare EOS KSI nu l-a notificat, în sensul că nu i-a adus la cunoştinţă faptul că ar fi intervenit o cesiune a creanţei pe care BCR SA o deţinea împotriva sa.

Se mai arată că, la data la care creditoarea s-a adresat BEJ D. , dreptul de a cere executarea silită se prescrisese. Astfel, raportat la data scadentă a creditului , la momentul la care acesta a fost declarat scadent anticipat, la data la care a fost cesionat şi la data la care s-a înregistrat cererea de executare silită , termenul general de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită se împlinise. Cu siguranţă la data de 09.05.2018, indiferent de eventuale cauze de suspendare a cursului prescripţiei extinctive, termenul de 3 ani se împlinise, astfel că executare silită nu este legală.

In dovedirea celor expuse mai sus, se solicită proba cu înscrisuri şi eventuală expertiză contabilă.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in suma de 145 lei.

La data de 25.07.2018, intimata EOS KSI ROMANIA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulate de debitorul menţionat mai sus, ca neîntemeiata.

În fapt, la data de 06.05.2008, s-a încheiat intre BCR, in calitate de împrumutător si A.C.M., în calitate de împrumutat, contractul de credit nr. 2008324397, beneficiind de un împrumut in cuantum de 17000 lei cu rambursare in termen de 60 luni.

Ca urmare a faptului ca reclamantul nu a achitat creditul in termenul stabilit in contract, BCR a cesionat creanţa reprezentând credit, dobânda si comisioane aferente ce rezultau din contractul de credit către SC EOS KSI OMANIA SRL, contract de cesiune ce a fost ataşat cererii de executare silita si se regăseşte la dosarul de executare.

Referitor la critica debitorului privind cuantumul creanţei restante ce face obiectul dosarului de executare nr. 594/E/2018 aflat pe rolul BEJ D. D. M., se arată că cererea de executare a fost formulata pentru suma de 12.212,21 lei reprezentând:8.110,41 lei  debit principal;0 lei dobânda;4.101,8 lei - dobânda legala penalizatoare.

Se arată că, până in anul 2011 s-a respectat contractul de credit, aflându-se in imposibilitatea de a mai achita ratele, potrivit graficului de rambursare, iar prin neexecutarea culpabila a obligaţiilor asumate prin semarea contractului, a intenţionat in mod direct sa se sustragă de la executarea contractului.

Potrivit pct. 8 al contractului de credit menţionat coroborat cu pct. 5 este menţionat clar modul de calcul al dobânzilor in caz de neplata a ratelor.

Se arată că modul de stabilire a penalităţilor este intru-totul transparent, cuantumul lor a fost predeterminat clar si expres pe toata durata de desfăşurare a contractului de credit, fiind cunoscut de contestator la semnării contractului de credit.

Se menţionează că SC EOS KSI ROMÂNIA SRL, in calitate de creditor cesionar, a preluat creanţele băncii si a devenit torul debitorului A.C.M., acordul acestuia cu privire la cesiunea de creanţa nefiind necesar, actul de credit nemodificându-se în esenţa sa, titlul executoriu este acelaşi, contractul de credit 397 din data de 06/05/2008, prin cesiunea de creanţa preschimbându-se doar titularul dreptului de a încasa creanţa şi nu şi dreptul şi obligaţiile debitorului.

Cesiunea de creanţa constituie din punct de vedere juridic o convenţie prin care un creditor - creditorul - transmite în mod voluntar dreptul sau de creanţa unei alte persoane numita cesionar, care va deveni în locul sau şi care va putea incasa creanţa cedata de la debitor.

Prin efectul cesiunii, noul creditor al debitorului cedat va fi cesionarul. Din momentul efectuării cesiunii, cesionarul substituie creditorul originar ( cedentul) în cadrul raportului obligaţional, devenind creditor nou.

In acest sens, ICCJ a reţinut faptul ca modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia toate drepturile pe care cedentul le avea in legătura cu creanţa.

Mai mult decât atât, caracterul legal al executării silite demarata împotriva contestatorului a fost analizat de către instanţa de judecata prin admiterea cererii de încuviinţare la data de 14.05.2018 prin Încheierea nr. 941, pronunţată de către Judecătoria Caracal, in cadrul dosarului nr. ...../207/2018.

Referitor la susţinerea contestatorului in legătura cu lipsa calităţii de reprezentant a avocatului ce a semnat cererea de executare, se menţionează că reprezentarea are loc prin împuternicirea avocaţiala nr. 102 emisa la data de 27.03.2018 in baza contractului de asistenta juridica nr. 63/2005 si a actelor adiţionale ulterioare, motiv pentru care solicită respingerea capătului de cerere privind excepţia lipsei calităţii de reprezentant, ca fiind nefondată.

Deşi cesiunea de creanţă intervine fără a se cere consimţământul debitorului cedat, ea nu poate dauna acestui debitor, motiv pentru care acesta îşi păstrează dreptul de a opune cesionarului toate excepţiile pe care le putea opune si cedentului: nulităţile, rezilierea, prescripţia, autoritatea de lucru judecat, etc.

In cauza de faţă, cesiunea de creanţa a fost înregistrata in Arhiva Electronica de Garanţii Mobiliare . Deşi contestatorul susţine ca nu i-a fost notificată cesiunea de creanţă, acest aspect nu atrage nulitatea actelor de executare, deoarece lipsa notificării cesiunii de creanţa către debitorul cedat nu este sancţionată cu nulitatea actului de cesiune, ci cu inopozabilitatea cesiunii faţă de debitorul cedat, acesta din urma putând plăti creanţa doar creditorului iniţial (cedentului), nu si cesionarului.

Or, în speţa de faţă, contestatorul nu a făcut dovada efectuării unor plăti din ratele de credit către creditoarea BCR.

Toate precizările de mai sus conduc la concluzia că, în realitate, lipsa notificării sau a acceptării cesiunii de către debitorul cedat nu are nicio influenţă asupra validităţii acestei operaţiuni juridice, iar, în ceea ce priveşte opozabilitatea cesiunii, aceasta trebuie analizată exclusiv din perspectiva subiectului de drept căruia i se poate realiza plata în mod valabil, dar şi a celorlalte modalităţi de stingere a creanţei cedate în raporturile cu cedentul sau/şi cesionarul.

Practic, în cazul în care debitorul cedat nu a realizat vreun act susceptibil a conduce la stingerea creanţei format obiectul cesiunii, acesta nu se poate prevala de inopozabilitatea acestei operaţiuni pentru a paraliza procedura de executare silita declanşata de cesionarul devenit creditor, pentru ca nu ar justifica existenta unui interes legitim în derularea unui astfel de demers si ar constitui o valorificare a conduitei sale culpabile de a nu da de bună-voie obligaţia pe care si-a asumat-o fata de creditorul iniţial. Or, nemo auditur propriam turpitudinem allegans.

Se menţionează că, contestatorul nu a probat care este vătămarea suferită prin faptul că nu i-ar fi fost notificată cesiunea de creanţă anterior primirii somaţiilor emise de executorul judecătoresc.

Dacă debitorul ar fi dorit să facă o plată, ar fi putut face o astfel de plată, în mod valabil, inclusiv către BCR până la momentul la care a aflat de cesiunea de creanţă cu ocazia primirii somaţie emise de executorul judecătoresc în data de 04.06.2018.

De asemenea, se solicita respingerea excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită , ca fiind neîntemeiată şi nefondată pentru următoarele considerente:

Intimata a solicitat demararea executării silite împotriva contestatorului pentru operarea creanţei ce face obiectul prezentei cauze, la data de 06.09.2013, in cadrul dosarului nr. 533/2013 aflat pe rolul BEJ N. I..

Contestatorul a beneficiat de un imprumut pe o perioada de 60 luni - ultima data scadenta fiind pe16.04.2013. Cesiunea de creanţa a avut loc la data de 08.03.2012, moment la care se naşte dreptul subscrisei de a solicita executarea silita, ca urmare a nerespectarii contractului de credit de către contestator. Având in vedere data primei cereri de executare formulata in dosarul de executare nr. 533/2013, se poate observa cu uşurinţa ca dreptul  de a solicita executarea silita nu este prescris.

De asemenea, se arată  ca în cadrul dosarului execuţional nr. 533/2013, la data de 20.05.2015 executorul judecătoresc a emis Încheierea de încetare a executării silite întrucât debitorul nu înregistrează venituri şi bunuri urmăribile.

Într-adevăr, prevederile legale aplicabile în cauza consfinţesc un termen de prescripţie de 3 ani în care creditorul are dreptul de a obţine executarea silita a creanţei sale.

Prin formularea cererii de executare silita ce a format obiectul dosarului nr. 533/2013 aflat pe rolul BEJ N. I., subscrisa a introdus o prima cerere de executare silita, ce a întrerupt iniţial cursul prescripţiei, astfel prevăd dispoziţiile art. 709 alin. 1 pct. 2 Cod proc. Civ

Nu în ultimul rând, termenul de prescripţie a fost întrerupt şi la data de 20.05.2015 când BEJ N. I. a emis încheierea de încetare a executării silite motivata de lipsa bunurilor şi veniturilor urmăribile.

Astfel, la data de 20.05.2015 a început sa curgă un nou termen de 3 ani în care creditorul avea posibilitatea procedurii executării silite în vederea recuperării debitului restant rezultat din nerespectarea contractului de credit mai sus-menţionat.

In temeiul art. 705 Cod proc. Civ, intimata si-a rezervat dreptul de a relua executarea silita prin formularea unei noi cereri de executare la data de 09.05.2018, formându-se dosarul de executare nr. 594/E/20I8 aflat pe rolul BEJ D. D. M.

Raportat la data la care a fost formulata noua cererea de executare silita, 09.05.2018, se poate observa cu ușurința ca termenul de prescripție nu este împlinit fiind incidente prevederile art. 709 Cod proc. Civ. care reglementează - întreruperea prescripției.

Potrivit al (1) art. 709 Cod proc. Civ, Cursul prescripţiei se întrerupe:

1.pe data îndeplinirii de către debitor. înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii. în orice alt mod, a datoriei:

2.pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;

3.pe data depunerii cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori:

4.pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;

5.pe data depunerii cererii de reluare a executării;

6.în alte cazuri prevăzute de lege.

Mai mult decât atât, potrivit contractului de credit, contestatorul nu si-a respectat obligaţia principală - restituirea sumei împrumutate, cu concluzia ca debitorul prin neexecutarea culpabila a obligaţiilor asumate prin semnarea contractului, a intenţionat in mod direct sa se sustragă de la executarea contractului.

În concluzie, se arată  că, creditorul a dat dovadă de diligentă în urmărirea creanţei şi, pe cale de consecinţă, se impune respingerea excepţia prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită a titlul executoriu invocată de către debitor.

Totodată, prevederile art. 708 alin. 1 pct. 3 Cod proc. Civ. prevăd ca cursul prescripţiei se suspenda la momentul la care ar fi descoperite bunuri ori venituri ale debitorului care pot fi urmărite silit.

Justificarea acestei împrejurări ce are vocaţia de a determina suspendarea cursului prescripţiei este data de inexistenta unei culpe a creditorului, nefiind vina acestuia ca debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executare.

Or, dacă intervenirea prescripției are caracter de sancţiune legala pentru creditor, pedepsindu-i pasivitatea, ar fi just ca termenul de prescripţie sa continue a curge deşi creditorul nu se afla în culpa;

 Într-o asemenea situaţie, s-ar ajunge ca logica interna a sancţiunii să fie pervetita, aceasta acţionând şi contra celor neculpabili.

In drept, se invocă dispoziţiile art. 205, art. 249, art 622 si urm. Cod proc. Civ.

La solicitarea instanţei a fost depus la dosar prin serviciul registratura dosarul de executare nr. 594/E/2018, al BEJ D. D. M..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. 1 Cod. pr.civ, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În ceea ce privește invocarea de catre contestator a disp. art. 706 Cpc, care prevad ca dreptul de a obţine executarea silită se prescrie in termen de 3 ani daca legea nu prevede altfel, instanța urmează să constate ca fiind prescris dreptul de a obţine executarea silită privind formele de executare emise de către BEJ D. D. M. în dosarul de executare nr. 594/E/2018.

Astfel, instanţa constată că, la data de 06.05.2008 contestatorul  A.C.M. în calitate de împrumutat, a încheiat cu BCR S.A. convenţia de credit nr. 200832439/06.05.2008, pentru suma de 17.000  lei, cu rambursare în 60 de luni.

Reţine instanţa că ratele stabilite prin  convenţie au fost achitate de către contestaoarea, însă, pe parcursul derulării contractului, respectiv anul 2011, a înregistrat întârzieri la plată determinate de deteriorarea situaţiei materiale a familiei.

Ulterior, creanţa izvorâtă din contractul de împrumut a fost cesionată către EOS KSI ROMANIA S.A., care a devenit astfel creditoarea actuală.

 La cererea acesteia din urmă, s-a întocmit dosarul de executare silită nr. 533/2013 aflat pe rolul BEJ N. I., care a emis încheierea de încetare a executării silite motivata de lipsa bunurilor şi veniturilor urmăribile.

Instanţa reţine că ultima plată s-a efectuat la data de 16.05.2011, iar conform clauzelor contractuale , respectiv art. 7.4 lit. g , creditul devine scadent anticipat de la momentul neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contract.

Conform art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a solicita executarea silită în  temeiul oricărui titlu executoriu, se prescrie prin împlinirea unui termen de 3 ani, dispoziţie prev şi de art. 706 C.pr.civ.

Potrivit art. 7 din Decret, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cerere executarea silită şi întrucât creditul a devenit exigibil anticipat, de la această dată s-a născut dreptul la acţiune în favoarea creditoarei, care pe lângă drepturile conferite de titlul executoriu, are şi obligaţia de a sesiza organele competente, de a nu sta în pasivitate.

De asemenea, potrivit art. 706 alin. 2 Cpc, termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită.

Instanţa urmează să constate faptul că ultima plată a creanţei către intimată a fost efectuată la data de16.05.2011 , iar încheierea de încuviinţare a executării silite a fost pronunţată pe data de 14.05.2018, cu încălcarea termenului de 3 ani prevăzut de art. 706 alin. 1 Cpc, fapt pentru care va fi admisă contestaţia la executare formulată de contestatorul  A.C.M. şi va constata prescris dreptul de a obţine executarea silită în dosarul nr. 594/E/2018, al BEJ D. D. M., cu consecinţa  anulării formelor de executare.

În baza art. 453 Cpc, instanţa urmează să oblige intimata la plata sumei de 955 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.

Postat 04.01.2019

Domenii speta

Spete similare