Drepturi de natura salariala

 Asupra apelului civil de faţă,

 Prin sentinţa  civilă nr. X  din  11.04.2018, pronunţată de Judecătoria Caracal  în dosarul civil nr. X/207/2018, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul UAT C, în contradictoriu cu intimata B M F.

 Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin cererea  înregistrată la data de 5.03.2018 sub  nr. X/207/2018, contestatoarea Primăria Municipiului  C -  Instituţia  Primarului  în contradictoriu cu intimata B M F, a formulat contestaţie la executare, solicitând  ca  prin  hotărârea  ce  se  va  pronunţa  să se  dispună  admiterea  contestaţiei la executare şi anularea încheierii din data de 16.02.2018 emisa in dosarul de executare nr. X/2018 de către Biroul Executorului Judecătoresc N I - C.

În motivarea în  fapt a cererii, s-a aratat că prin încheierea nr.337, emisă de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2018, s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite înaintată de BEJ N I împotriva debitorului Primăria Municipiului C şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. X din data de 03.09.2015, pronunţată de Tribunalul Olt, sentinţa civilă nr. Y din data de 29.06.2015 emisă de Tribunalul Olt şi decizia nr. Z din data de 12.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Conform prevederilor art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele măsuri fiscal bugetare, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariata stabilite in favoarea personalului din instituţiile si autorităţile publice, devenite executorii in perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2016, se va realiza astfel:

a)in primul an de la data la care hotărârea judecătoreasca devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b)in al doilea an de la data la care hotărârea judecătoreasca devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

 c)in al treilea an de la data la care hotărârea judecătoreasca devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d)in al patrulea an de la data la care hotărârea judecătoreasca devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e)in al cincilea an de la data la care hotărârea judecătoreasca devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

Prin urmare, modul de punere în executare a titlurilor executorii constând în sentinţa civilă nr.X din data de 29.06.2015 emisă de Tribunalul Olt , sentinţa civilă nr. X din data de 03.09.2015, pronunţată de Tribunalul Olt şi decizia nr. Z din data de 12.01.2016, emisă de Curtea de Apel Craiova, a apreciat contestatoarea că se poate realiza numai în condiţiile prevăzute de prevederile art 15 alin. (I) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal bugetare.

De asemenea, în conformitate cu art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2015, în cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silita se suspendă de drept.

Contestatoarea a invocat de asemenea şi prevederile art.34 din OUG 83/2014.

Potrivit prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obţinute de o persoana fizica rezidenta ori nerezidenta ce desfăşoară o activitate in baza unui contract individual de munca, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporara de munca acordate persoanelor care obţin venituri din salarii si asimilate salariilor.

De asemenea, potrivit art. 76 alin. (2) lit s din Legea privind Codul Fiscal, sunt asimilate salariilor orice alte sume sau avantaje în bani ori în natură.

Contestatoarea a menţionat ca cererea este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru, conform art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013.

Faţă de cele menţionate mai sus, s-a solicitat admiterea contestaţiei la executare ca întemeiată şi anularea încheierii din data de  16.02.2018 din dosarul de executare nr. X/2018 emisă BEJ N I.

În motivarea în drept a cererii au fost  invocate prevederile art. 712, 713, 715 alin.1  Cod de Procedură Civilă, art. 15 alin. 1, 3 din OUG nr. 57/2015, art. 76 alin. 1, 2 din Legea 227/2015 privind codul fiscal.

În dovedirea cererii s-au depus înscrisuri, respectiv încheierea din data de 16.02.2018, somaţie, înştiinţare emise in dosarul de executare nr. X/2018 de BEJ N I, încheierea de încuviinţare executare silită nr. X/12.02.2018 pronunţată  de Judecătoria Caracal în dosarul nr. X/207/2018, sentinţa civilă nr.X din data de 29.06.2015 dată de Tribunalul Olt , sentinţa civilă nr. X din data de 03.09.2015, pronunţată de Tribunalul Olt şi decizia nr. Z din data de 12.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, dispoziția nr.X/ 29.01.2018, dosarul nr.X/2018 din 16.02.2018 înregistrat la Primăria Caracal sub nr.X/19.02.2018,  fişă calcul.

Intimata B M F a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare ca nelegală şi netemeinică.

În motivarea în fapt a întâmpinării,  intimata a menţionat că, s-a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii emisa la data de  16.02.2018 prin care i-a fost admisa cererea de executare silită formulata şi s-au stabilit cheltuieli de executare, fără să se menţioneze concret motivele care stau la baza promovării acţiunii.

Intimata a arătat ca, în perioada care a făcut obiectul litigiului privind drepturile salariale a fost angajată contestatoarei cu contract de munca în cadrul UAT C, fiind inspector de specialitate, iar prin sentinţa civilă nr.X din data de 29.06.2015 pronunţată în dosarul nr.X/104/2014 de Tribunalul Olt - Secţia I Civilă, s-a dispus anularea dispoziţiei nr.X din 28.02.2014 emisă de contestator prin care se dispusese corecţia drepturilor salariale începând cu data de 1.01.2011, până la încetarea contractului individual de muncă, respectiv diminuarea acestora.

Soluţia pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr.X/104/2014 a fost menţinută prin decizia civilă nr.X din 12.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, fiind respins ca nefondat apelul contestatorului.

A menţionat  intimata că, astfel sentinţa civilă nr.X/29.06.2015 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr.X/104/2014, a devenit titlu executoriu pentru sumele de bani datorate, aşa cum s-a stabilit prin sentinţa civilă nr.X din  3.09.2015 pronunţată de Tribunalul Olt în aceeaşi cauză cu ocazia îndreptării şi lămuririi dispozitivului primei sentinţe, fiind obligat angajatorul să-i restituie diferenţa dintre salariul avut anterior emiterii dispoziţiei anulare, începând cu data de 1.03.2014 şi până la pronunţarea soluţiei definitive,

In aceste condiţii, angajatorul i-a emis dispoziţia 113/ 29.01.2016 , prin care a stabilit plata eşalonată a despăgubirilor acordate potrivit titlului executoriu, asimilând în mod eronat caracterul drepturilor obţinute ca efect al sentinţelor civile nr.X/29.06.2015 şi nr.X/3.09.2015, ca fiind sume aferente unor drepturi salariale suplimentare obţinute pe cale contencioasă .

Se mai arată faptul că intimata dacă nu a înţeles a contesta în contenciosul administrativ dispoziţia nr.X/29.01.2016, nu schimbă caracterul sumelor datorate potrivit titlului executoriu şi nici nu are ca urmare recunoaşterea şi acceptarea unei eşalonări, aşa cum tendenţios indică contestatorul.

Obligaţia ce izvorăşte din titlu executoriu este referitoare la plata despăgubirilor prev.de art.78-80 din C. muncii, despăgubiri ce nu fac obiectul OUG nr.71/2009, OUG 83/2014, OUG nr.57/2015 (sau a oricărui act similar) întrucât natura acestora nu este similară despăgubirilor ce sunt eşalonate la plată.

Așa cum s-a arătat în acțiune, potrivit art.15, alin. 1 din OUG 57/2015, se plătesc eşalonat sumele prevăzute în hotărâri judecătoreşti, care au ca obiect acordarea de drepturi de natura salariala, stabilite in favoarea personalului din instituţiile si autorităţile publice.

Instanţa de contencios constituţional a diferenţiat noţiunea de despăgubire având în vedere două situaţii distincte:

- situaţia drepturilor salariale câştigate în instanţă pentru neaplicarea unor dispoziţii legale (sporuri, prime, etc.) premiza invocată de contestator:

- situaţia concedierilor nelegale/modificări elemente c.i.m şi dispunerea revenirii la situaţia anterioară prin restabilirea ordinii de drept încălcate.

Raportat la cele mai sus arătate, intimata  a apreciat, contestaţia la executare ca fiind neîntemeiată, urmând a obliga contestatorul la plata cheltuielilor de judecată având în vedere culpa procesuală în care se află, invocând totodată şi dpsp.art.720 alin.3, teza finală din cpc, solicitând a fi obligat la plata unei amenzi judiciare întrucât a formulat prezenta contestaţie cu vădită rea-credinţă în contextul în care mai purtase un litigiul similar.

În motivarea în drept,  au fost  invcate  dispoziţiile 662 si urm. si 711 şi urm. din Cpc.

S-a depus la dosar factura nr.112 din 12.03.2018, împuternicire avocaţială,  sentinţele civile menţionate, o cerere către primarul mun. C prin care a solicitat plata integrală a despăgubirilor salariale aferente perioadei 01.04.2014 – 12.01.2016 stabilite de Tribunalul Olt prin sentinţele civile nr.X/2015 şi 807/2015, rămase definitive prin decizia nr.X/2016 a Curţii de Apel Craiova şi răspunsul dat de către Primăria mun. C .

Contestatoarea a depus la data de 26.03.2018, răspuns la întâmpinare conform art.  201 alin. 2 Cpc, prin care a reluat  motivarea din acţiunea introductivă.

La solicitarea instanței de fond, a fost înaintat în copie dosarul de executare silită nr. X/2018 al BEJ N I.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

 Prin sentinţa civilă nr.X din data de 29.06.2015 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul X/104/2014 rămasă definitivă prin decizia X/21.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O „C” în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat: B A, B M F, D P, I C, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C  şi au fost  anulate dispoziţiile nr.X, X, X, X/28.02.2014 emise de Primarul Municipiului C, fiind  obligată pârâta să acorde reclamanţilor  drepturi egale cu  diferenţele  dintre  salariul avut  anterior  şi cel stabilit prin dispoziţiile  anulate începând  cu 01.03.2014 şi până la data pronunţării hotărârii definitive.

Prin încheierea de încuviinţare a executării silite nr.337 din data de 12.02.2018 emisă de Judecătoria Caracal  în dosarul X/207/2018 fila 9, a fost admisă cererea formulată de Bej N I şi s-a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de sentinţa civilă nr.X din data de 29.06.2015 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul X/104/2014.

 Instanţa  de fond a reținut ca in conformitate cu art.712 Cod pr.civ împotriva executării silite si împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Contestaţia la executare reprezintă aşadar un mijloc procedural specific procedurii de executare silita prin care partea interesata poate obţine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale.

S-a reţinut că potrivit art.15 al.1 din OUG 57/2015:

,,Art. 15 - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2016, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

 b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

 (2) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2016, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

(3) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”(subl.n.)

Sumele a căror executare s-a solicitat in dosar execuţional nr. X/2018 al BEJ N I sunt diferenţe drepturi  salariale înscrise în  titlurile executorii reprezentate de sentinţa civilă nr. X din data de 03.09.2015, pronunţată de Tribunalul Olt, sentinţa civilă nr. Y din data de 29.06.2015 emisă de Tribunalul Olt şi decizia nr. Z din data de 12.01.2016 emisă de Curtea de Apel Craiova.

Potrivit dispoz art.274 din Codul Muncii,, Hotărârile pronunţate in fond sunt definitive si executorii de drept”.

In consecinţă, titlurile executorii ce fac obiectul dosarului nr.X/2018 al BEJ N I au devenit executorii la data pronunţării lor: 29 iunie 2015 si respectiv 03 septembrie 2015, motiv pentru care nu fac obiectul normelor invocate de către contestatoare privind eşalonarea plăţii acestora, care se refera la sume devenite executorii în perioada anului 2016.

Referitor la invocarea în prezenta cauză a aplicabilităţii dispoziţiilor art.34 alin.1 din OUG 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor public instanţa  a reţinut că potrivit dispoziţiei legale anterior menţionate Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2015, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

 d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

Observând considerentele sentinţei civile nr.X din data de 29.06.2015 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul X/104/2014, instanţa de fond a constatat că prin sentinţa anterior menţionată nu au fost acordate intimatei drepturi salariale suplimentare ci s-a constatat faptul că dispoziţiile nr.X,X,X şi X/28.02.2014 emise de Primarul Municipiului C sunt nelegale motiv pentru care instanţa a dispus anularea acestora, fiind obligată pârâta să acorde reclamanţilor  drepturi egale cu  diferenţele  dintre  salariul avut  anterior  şi cel stabilit prin dispoziţiile anulate începând cu 01.03.2014 şi până la data pronunţării hotărârii definitive 

Instanţa de fond a avut în vedere totodată şi considerentele deciziei 355/2011 a curţii Constituţionale potrivit căreia intenţia legiuitorului de eşalonare vizează ipoteza unor drepturi salariale suplimentare obţinute prin legi speciale.

Având în vedere situaţia de fapt şi de drept anterior descrisă, instanţa de fond a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatorul UAT C.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel apelantul contestator UAT C, criticând-o pentru netemeinicie.

Arată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă fără să ţină cont de argumentele invocate de instituţia primarului privind legalitatea cerinţelor, argumentate prin contestaţia la executare rezumându-se doar la motivarea intimatei, fără a da o interpretare corectă a dispoziţiilor  legale incidente în speţă.

Citează apelantul dispoziţiile art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015, arătând că modul de punere în executare a titlurilor executorii constând în sentinţa civilă nr. Y din data de 29.06.2015 emisă de Tribunalul Olt, Sentinţa civilă nr. X data de 03.09.2015, pronunţată de Tribunalul Olt şi decizia nr. Z din data de 12.01.2016, emisă de Curtea de Apel Craiova, se poate realiza numai în condiţiile prevăzute de aceste prevederi.

De asemenea, chiar şi în anul 2015 art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prevedea faptul că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salariala stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2015 se acorda în mod eşalonat.

În conformitate cu art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2015, în cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedura de executare silita se suspenda de drept.

Potrivit prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile in bani si/sau in natura obţinute de o persoana fizica rezidenta ori nerezidenta ce desfăşoară o activitate in baza unui contract individual de munca, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori d forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporara de muncă acordate persoanelor care obţin venituri din salarii si asimilate salariilor.

Conform art. 76 alin. (2) lit. s) din Legea privind Codul Fiscal sunt asimilat salariilor orice alte sume sau avantaje în bani ori în natură.

Precizează că intimata B M F a primit în anul 2016 prima tranşă privind despăgubirile aferente perioadei 01.04.2014-31.12.2015, iar aceasta nu a contestat  Dispoziţia nr. X/29.01.2016, referitoare la stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite acesteia conform Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi a prevederilor din Legea 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri  publice.

Consideră că în situaţia neexercitării dreptului de a contesta actul administrativ  conform contenciosului administrativ acest act şi-a produs efecte juridice.

Este evident că executarea silită se putea face doar dacă instanţa de contencios ar fi anulat actul administrativ.

Cu privire la Decizia nr. 355 din 22 martie 2011 pronunţată de Curtea Constituţională invocată de către intimată, aceasta se referă stricto sensu la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar şi nu la Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în 12016, prorogarea unor termene, precum si unele măsuri fiscal bugetare.

Şi Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunţat, prin Decizia din 4 septembrie 2012 in Cauza Dumitru Daniel Dumitru si alţii împotriva României (Decizia cu privire la Cererea nr. 57.265/08 introdusa de Dumitru Daniel Dumitru si alţii împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 12), asupra compatibilităţii cu prevederile Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor ului si a libertăţilor fundamentale a modalităţii de plata eşalonată instituita prin Ordonanţa urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

Recunoscând ampla marja de apreciere a legiuitorului naţional de a se pronunţa atât asupra unor probleme de interes public ce necesita reglementare, cat si asupra alegerii modalităților de aplicare a actului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a observat ca statului român nu i se imputa faptul ca a refuzat executarea unor hotărâri judecătoreşti ce recunoșteau reclamanţilor anumite drepturi salariale si nici nu a urmărit, prin aceasta reglementare, eliminarea efectelor acestor hotărâri. Aşadar, având in vedere circumstanţele economice si financiare concrete existente la momentul adoptării acestei reglementari, Curtea

Europeana a Drepturilor Omului a observat ca, deși mecanismul de eşalonare a suferit modificări, autorităţile naţionale l-au respectat, dând dovada de diligenta in executarea hotărârilor judecătoreşti, astfel încât plata eşalonată a sumelor datorate reclamanţilor a fost considerata ca rezonabila, neafectând insasi substanţa dreptului.

In esenţa, instanţa europeana a apreciat ca masurile luate pentru menţinerea echilibrului| bugetar intre cheltuielile si veniturile publice urmăreau un scop de utilitate publica, erau proporţionale cu scopul urmărit, nu afectează substanţa dreptului reclamanţilor, iar plata eşalonată a sumelor datorate nu poate fi considerata nerezonabila.

Pe cale de consecinţa, aplicând dispoziţiile menţionate anterior consideră ca plata drepturilor salariale (despăgubiri) nu poate fi considerată ca încălca legislaţia in vigoare sau dreptul intimatei. Din contra respectă dispoziţiile art. 15 alin. (1) din OUG nr. 57/2015.

Arată ca plata eşalonată, pe care instituţia primarului a solicitat-o în baza unui act normativ in vigoare, nu neagă existenţa si întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti si nu refuză punerea în aplicare a acestora.

Sumele obţinute de reclamanta in baza unei sentinţe judecătoreşti cu titlu de despăgubiri nu reprezintă altceva decât venituri de natura salariala. Instituţia primarului nu a refuzat plata acestor drepturi, nu refuză executarea hotărârilor judecătoreşti, ci se obligă la plata eşalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi bănești nu  este interzisă în niciun mod nici de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului libertăţilor fundamentale, mai mult este prevăzuta in mod expres de legislaţia in vigoare.

In acest context, a solicitat plata acestor drepturi eşalonat conform dispoziţiilor alin.l5 din OUG nr. 57/2015.

Faţă de cele menţionate mai sus, solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei în  sensul admiterii contestaţiei la executare si anularea formelor de executare si a încheierii efectuate  în dosarul nr. X/2018 din data de 16.02.2018 aflat pe rolul Biroului Executorului Judeci N I.

În drept, și-a întemeiat apelul pe dispoziţiile art.470 N.C.P.C.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă in condiţiile 223 alin. 3  şi art.411 alin.(l) pct.2 teza a din C.P.C.

 La data de 04.06.2018 intimata creditoare B M F a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, menţinând astfel soluţia pronunţată de către prima instanţă ca fiind temeinică şi legală, şi obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu.

Susţine că apelul este nefondat pentru considerentele ce succed.

În perioada care a făcut obiectul litigiului privind drepturile salariale, intimata a fost angajată cu contract individual de muncă în cadrul UAT C, fiind inspector de specialitate, iar prin s.c.nr.X/29.06.2015 pronunţată de Tribunalul Olt - Secţia I Civilă, complet specializat L.M. în Dosarul nr. X/104/2014, s-a dispus anularea dispoziţiei nr.X/28.02.2014 emise de apelantul-contestator prin care s-a dispus corecţia drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2011 până la încetarea c.i.m., respectiv diminuarea acestora.

Soluţia pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. X/104/2014 a fost  menținută prin d.c.nr.X/12.01.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în respectiva  cauză, fiind respins ca nefondat apelul contestatorului din prezenta cauză.

Concluzionând, s.c.nr.X/29.06.2015 pronunţată de Tribunalul Olt - Secţia I complet specializat L.M. în dosarul nr. X/104/2014, a devenit titlu executoriu  pentru sumele de bani datorate aşa cum s-a stabilit prin s.c.X/03.2015 pronunţată de  Tribunalul  Olt în aceiaşi cauză cu ocazia îndreptării şi lămuririi dispozitivului primei sentinţe,  fiind obligat angajatorul să-i restituie diferenţa dintre salariul avut anterior emiterii iei anulate, începând cu data de 01.03.2014 şi până la pronunţarea soluţiei definitive.

Acest titlu executoriu a fost înaintat executorului judecătoresc care, potrivit art. 666 din C.proc.civila, a solicitat încuviinţarea executării silite la instanţa de executare iar prin  încheierea nr.X pronunţată în dosarul nr.X/207/2018 s-a admis cererea organului executare silită.

Instanţa de executare, analizând situaţia de fapt raportat la temeiurile de drept invocate  a constatat legalitatea executării silite şi a respins contestaţia, considerentele sale corecte.

Instanţa de fond nu putea reţine argumentele apelant-contestatorului în sensul incidenţei art. 15 alin. l din OUG nr.57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri  publice  în anul 2016, prorogarea unor termene şi unele măsuri fiscal bugetare, prevedere regăsită anterior în art.34 alin.l al OUG 83/2014, în sensul eşalonării la plată a drepturilor de rezultate dintr-un conflict de muncă ce a avut ca obiect executarea unui CIM, potrivit art.78-80 din C.muncii, ci nu plata unor drepturi de natură salariala suplimentare.

Este esenţial a se reţine că obligaţia ce izvorăşte din titlu executoriu este referitoare la plata despăgubirilor prevăzute de art.78-80 din C.muncii, despăgubiri ce nu fac obiectul OUG nr.71/2009/OUG 83/2014/OUG 57/2015 ( sau a oricărui act similar) întrucât a acestora nu este similară despăgubirilor ce sunt eşalonate la plată.

 Consideră că este o gravă eroare de apreciere a apelantului întrucât motivarea întemeiată pe prevederile OUG 57/2015 în sensul în care obligaţia de plată a drepturilor salariale se eşalonează potrivit  acestui act normativ nu este legală pornind de la diferenţierea ce trebuie a fi făcută cu privire la natura juridică a sumelor ce fac obiectul eşalonării potrivit actului normativ mai sus indicat.

Această problemă de drept a fost tranşată de Curtea Constituţională încă din 2011 prin considerentele deciziei nr. 355.

Instanţa de contencios constituţional a diferenţiat noţiunea de despăgubire având  în vedere două situaţii distincte:

1.situaţia drepturilor salariale câştigate în instanţă pentru neaplicarea unor poziţii legale ( sporuri, prime etc.) premiza invocată de contestator;

2.situaţia concedierilor nelegale/modificări elemente c.i.m şi dispunerea revenirii la situaţia anterioară prin restabilirea ordinii de drept încălcate.

Curtea Constituţională a reţinut astfel că, în situațiile similare cu cea a intimatei, atunci când decizia de modificare a CIM a fost anulata şi s-a dispus repunerea în situaţia anterioară, despăgubirile datorate ca efect al anulării concedierii nu sunt supuse efectelor ordonanţelor de eşalonare urmând a fi achitate imediat şi integral.

Prin urmare, prin motivele de apel formulate contestatorul neagă chiar prevederile unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul prev.art.78-80 din Legea nr.53/2003, încercând a eluda efectele acesteia încălcând totodată şi efectele unei decizii a instanţei de contencios constituţional.

Cu titlul de practică a Tribunalului Olt, invocă o situaţie similară a  unei  alte colege, B A, persoană căreia apelanta trebuia să îi achite sume derivând din acelaşi titlu executoriu. În mod similar s-a solicitat executarea silită întrucât administrația publică locală aşa a înţeles a-şi respecta angajaţii, s-a formulat contestaţie la executare invocându-se aceleaşi considerente ca şi în prezenta cauză iar soluţia a fost cea legală, de respingere a contestaţiei la executare prin s.c. nr.X/10.05.2017 pronunţată de instanţa de executare, Judecătoria Caracal în dosarul nr.X/207/2017, soluţie definitivă prin respingerea apelului potrivit deciziei civile nr.X/21.09.2017 a Tribunalului Olt.

Intimata pârâtă  apreciază astfel că această chestiune de drept a fost tranşată de către instanţa de apel în dosarul nr.X/207/2017, existând la dosarul cauzei respectivele hotărâri judecătoreşti dispuse la instanţa de fond.

Apreciază ca fiind vădit nefondat apelul declarat împotriva sentinţei civile solicitând astfel menţinerea soluţiei pronunţată de către prima instanţă ca fiind temeinică şi legală,  cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel.

Apelantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că apelul  este  fondat, având în vedere următoarele considerente:

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 reglementează eşalonarea plăţii unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Instituirea acestei măsuri a fost determinată de existenţa unui număr substanţial de cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale, care a condus la o imposibilitate a autorităţii statale de a executa hotărârile judecătoreşti pronunţate deja în această materie, în special în actualul context de acută criză economică.

Astfel, la art. 34 se prevede: „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 2015, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii până la 31 decembrie 2015, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

(3) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”

Ordonanţa stabileşte o perioadă de 5 ani, ca termen maxim în care va fi realizată executarea totală a titlurilor, şi precizează nivelul şi termenele de efectuare a plăţilor intermediare. Aşadar, adoptarea actului normativ a fost determinată de circumstanţele excepţionale care au impus instituirea unor măsuri prin care să fie limitată temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătoreşti irevocabile pronunţate în materia respectivă, fără ca prin aceasta să se aducă atingere substanţei înseşi a acestor drepturi.

În concluzie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2004 are în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata eşalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului, şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică naţională şi internaţională.

Potrivit cerinţelor impuse de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autoritatea publică este ţinută a constitui un arsenal de mijloace care să permită executarea hotărârilor judecătoreşti, executare văzută ca parte integrantă a procesului civil, fără a cărei finalizare dreptul de acces la justiţie nu poate fi calificat ca real şi efectiv.

Tocmai de aceea autorităţile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti, acest termen neputând însă să depăşească ceea ce este strict necesar pentru a găsi soluţiile cele mai potrivite în situaţiile excepţionale date. În acest sens sunt relevante Hotărârea din 17 iunie 2003 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 66, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.139 din 2 decembrie 2004; Hotărârea din 19 martie 1997, pronunţată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 45; Hotărârea din 28 iulie 1999, pronunţată în Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei, paragraful 66; Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 34, şi Hotărârea din 31 martie 2005, pronunţată în Cauza Matheus împotriva Franţei, paragraful 34.

Este adevărat că autorităţile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătoreşti îndreptate împotriva sa, dar, în situaţii de excepţie, cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăţi, dificultăţi financiare deosebite, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantă, a apreciat că stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justiţie, cât şi dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii). În acest context, perioade de prelungire a fazei de executare de 8 luni, 10 luni, dar şi de 2 ani şi 7 luni au fost apreciate ca justificate în condiţiile de excepţie date (Curtea Europeană a Drepturilor Omului: Hotărârea Burdov împotriva Rusiei, precitată, paragraful 30; Hotărârea Société de gestion du Port de Campoloro împotriva Franţei, din 26 septembrie 2006, paragraful 62; Cererea nr. 36.575/02, Vladimir Sergeyevich Kornilov împotriva Ucrainei, Decizia de admisibilitate din 7 octombrie 2003; Cererea nr. 6.493/03, Aleksey Fedorovich Mamon împotriva Ucrainei, Decizia de admisibilitate din 9 mai 2005; Cererea nr. 60.858/00, Vasyl Petrovich Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002).

Mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare a unei hotărâri judecătoreşti, poate fi considerat în concordanţă cu principiile consacrate de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. Executarea eşalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica.

Aşadar, reglementările OUG nr. 83/2014 urmăresc principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale. Evaluările bugetare ale Guvernului au indicat că perioada de plată propusă este rezonabilă, în contextul deficitului bugetar grav actual, a condiţiilor economice generale extrem de dificile.

În cauza de faţă, tribunalul constată, contrar aprecierii instanţei de fond, că executarea măsurilor dispuse prin sentinţa civilă nr. Y/29.06.2015, pronunţată de Tribunalul Olt, îndreptată şi lămurită prin sentinţa civilă nr. X/03.09.2015, definitivă prin decizia civilă nr. Z/12.01.2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 34 din OUG nr. 83/2014.

Se are în vedere conţinutul art. 76 alin. 1 coroborat cu alin. 2 lit. p) din Legea nr. 227/2015, din care rezultă că sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate persoanelor care obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor, şi în situaţia în care sunt stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii.

Ori, aşa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. Y/2015, situaţia litigioasă tranşată judecătoreşte a constituit-o tocmai modul de stabilire a corecţiilor drepturilor salariale acordate reclamanţilor din dosarul nr. X/104/2014 (unul dintre membrii de sindicat fiind creditoarea din prezenta cauză, B M F).

Nu se poate pune problema incidenţei în cauză a ipotezei avută în vedere prin decizia CCR nr.  355/2011, pentru simplul motiv că membrul de sindicat în numele căruia a acţionat reclamantul Sindicatul din ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O „C”, în dosarul nr. X/104/2014, nu face parte din categoria persoanelor care au câştigat în instanţă drepturi salariale ca urmare a concedierii, după ce instanţa de judecată a stabilit că aceasta a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, aşa cum este prevăzut în art. 78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Astfel fiind, atât timp cât tocmai modul de stabilire a drepturilor de natură salarială şi obţinerea unor drepturi de natură salarială care nu au fost acordate prin procedura normală au făcut obiectul litigiului soluţionat prin sentinţa nr. Y/2015, îndreptată şi lămurită prin sentinţa civilă nr. X/2015, definitivă prin decizia civilă nr. Z/2016, este evident că intimata nu se află în altă situaţie juridică decât cea vizată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.

În aceste condiţii, în cauză devin aplicabile dispoziţiile alin. 3 al art. 34 din OUG nr. 57/2015, care atrag temeinicia contestaţiei la executare formulată în cauză.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba sentinţa în sensul că va admite contestaţia la executare şi va dispune anularea formelor de executare efectuate în dosarul  execuţional  nr. X/2018 al BEJ N I, un exemplar al hotărârii urmând a se comunica din oficiu şi de îndată, şi executorului judecătoresc, conform art. 720 alin. 4 C.proc.civ..

Data publicarii pe portal: 09.01.2019

Domenii speta

Spete similare