Civil - contestaţie la executare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILA NR. 808

Sedinta publica de la data de 07 Octombrie 2015

Asupra apelului civil de fata:

La data de 02.07.2014 s-a înregistrat pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr. xxxx/327/2014 contestatia la executare, formulata de contestatoarea S.C. CYSP S.R.L., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA, împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silita nr. 232/2014 al B.E.J.A. MIV.

În motivarea în fapt, contestatoarea a aratat ca prin Sentinta civila nr. 1320/29.06.2011 pronuntata de Judecatoria Fetesti în dosarul nr. xxxx/229/2011 a fost respinsa plângerea formulata împotriva procesului-verbal de contraventie seria R11 nr. 0078552 din 14.04.2011, prin care a fost obligata la un tarif de despagubire în suma de 720 Euro. Ulterior acestei plângeri, legiuitorul a modificat O.G. nr. 15/2002 prin Legea nr. 144/2002 intrata în vigoare la data de 27.07.2012 care prevede printre altele anularea tarifelor aplicate si contestate în instanta pâna la data intrarii în vigoare a legii.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 174 si urmatoarele raportat la art. 622 si urmatoarele Cod procedura civila, coroborate cu art. II din Legea nr. 144/2014.

În probatiune contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata.

Solutionând cauza, Judecatoria Tulcea prin sentinta civila nr.991 din 07 aprilie 2015 a respins contestatia la executare formulata de contestatoarea S.C. CYSP S.R.L., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Constanta, precum si capatul de cerere privind întoarcerea executarii, ca nefondata.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, prin procesul-verbal de constatare a contraventiei seria R11 nr. 0078552 din data de 14.04.2011 contestatoarea S.C. CYSP S.R.L. a fost sanctionata cu amenda contraventionala în cuantum de 2.750 lei si obligata la plata unui tarif de despagubire în cuantum de 720 EUR, retinându-se în sarcina sa ca vehiculul cu numarul de înmatriculare TL-XX-XXX ce-i apartine, a fost surprins circulând fara rovinieta valabila (fila 54).

Prin cererea nr. 22810/22.05.2014 creditoarea intimata a solicitat punerea în executare silita a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contraventiei mai sus mentionat, în vederea recuperarii tarifului de despagubire în suma de 720 EUR, stabilit în baza art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 (fila 52-53).

Astfel, s-a constituit dosarul executional nr. 232/2014 al B.E.J.A. MIV iar prin încheierea din data de 05.06.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea în dosarul nr. xxxx/327/2014 s-a încuviintat executarea silita cu privire la contestatoare (fila 59-60).

În dosarul de executare susmentionat s-au emis încheierea din data de 10.06.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, somatia de plata din data de 10.06.2014, înstiintarea privind declansarea executarii silite, comunicate contestatoarei la data de 25.06.2014, potrivit dovezii existente la dosar (fila 65).

S-a mai retinut ca, prin intermediul contestatiei la executare se asigura legalitatea executarii silite, fiind mijlocul procedural specific acestei etape, prin care partile direct interesate în raportul juridic de executare precum si tertii vatamati prin modul în care s-a realizat executarea silita pot obtine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale si, uneori, chiar lipsirea de efecte a titlului executoriu.

În continuare prima instanta a retinut dispozitiilor  art. 711 Cod procedura civila si a aratat ca, în cauza dedusa judecatii, contestatoarea a criticat executarea silita pornita împotriva sa sub aspectul ignorarii dispozitiilor art. II din Legea nr. 144/2012.

În ceea ce priveste argumentul contestatoarei sub aspectul aplicarii Legii nr. 144/2012, s-a retinut ca în cauza nu s-a facut dovada formularii unei plângeri contraventionale împotriva procesului-verbal raportat la obligatia de plata a contravalorii tarifului de despagubire stabilit.

Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecatoriei Fetesti la data de 10.05.2011 sub nr. xxxx/229/2011 contestatoarea a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria R11 nr. 0078552 încheiat la data de 14.04.2011 precum si anularea sanctiunii stipulate în acest act, aspect ce rezulta din considerentele hotarârii pronuntate în cauza.

Prin Sentinta civila nr. 1320/29.06.2011, ramasa definitiva si irevocabila, s-a respins ca neîntemeiata plângerea formulata de contestatoare (fila 34-36).

Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevazut la art. 31 din acelasi act normativ, precum si hotarârea judecatoreasca irevocabila prin care s-a solutionat plângerea, constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.

Conform art. 23 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care prin savârsirea contraventiei s-a cauzat o paguba si exista tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicita sa aplice sanctiunea stabileste si despagubirea, cu acordul expres al persoanei vatamate, facând mentiunea corespunzatoare în procesul-verbal.

Potrivit art. 42 din actul normativ susmentionat, în scopul executarii despagubirii stabilite pe baza de tarif, actele prevazute la art. 39 alin. 2 (procesul-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, ori, dupa caz, dispozitivul hotarârii judecatoresti irevocabile prin care s-a solutionat plângerea) se comunica si partii vatamate, care va proceda potrivit dispozitiilor legale referitoare la executarea silita a creantelor.

Prin O.G. nr. 15/2002, legiuitorul român a apreciat necesar sa instituie obligatia platii unui tarif pentru utilizarea retelei de drumuri nationale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români si straini, pentru toate vehiculele înmatriculate, astfel cum se precizeaza în art. 1 alin. 2 al actului normativ mentionat. Potrivit art. 8 alin. 1 din ordonanta, neachitarea acestui tarif reprezinta contraventie si se sanctioneaza cu amenda, limitele acesteia fiind stabilite în functie de tipul vehiculului si cuprinse în anexa nr. 2 la ordonanta.

Distinct de "sanctiunile contraventionale", prevederile art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 impuneau în sarcina contravenientului si obligatia de a achita, cu titlu de "tarif de despagubire", o anumita suma de bani, precizata în anexa nr. 4 la ordonanta, în functie de tipul vehiculului care a fost folosit fara a detine rovinieta valabila, adica în lipsa documentului sau înregistrarii în format electronic care atesta achitarea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din România.

S-a mai aratat ca, prin art. I pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost abrogate prevederile din O.G. nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despagubire, iar prin cele ale art. II din aceeasi lege, s-a prevazut anularea acelor tarife de despagubire aplicate si contestate în instanta pâna la data intrarii sale în vigoare.

Prin Decizia nr. 385/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România, Curtea Constitutionala a aratat ca referindu-se la tarifele de despagubire aplicate si contestate în instanta pâna la data intrarii în vigoare a Legii nr. 144/2012 si dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formeaza obiect al exceptiei au, într-adevar, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecintele savârsirii unei contraventii. Ca urmare a abrogarii dispozitiilor legale care instituiau obligatia achitarii tarifului de despagubire, suplimentar fata de obligatia de plata a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achizitionat rovinieta, textul de lege criticat contine însa, o norma legala mai favorabila, intervenita în domeniul contraventional, conforma prevederilor art. 15 alin. 2 din Legea fundamentala.

În concluzie, s-a retinut ca, în cauza tariful de despagubire supus executarii si aplicat prin procesul-verbal de constatare a contraventiei seria R11 nr. 0078552 din data de 14.04.2011, nu a fost contestat în instanta, astfel ca nu s-a anulat prin efectul dispozitiilor legale mai sus mentionate.

Cum nu au fost invocate alte aspecte legate de modul de executare silita precum si de actele îndeplinite în aceasta faza, prima instanta a respins  contestatia la executare ca nefondata, inclusiv capatul accesoriu de cerere privind întoarcerea executarii.

Împotriva acestei sentinte civile, în termen legal a formulat apel petenta S.C. CYSP S.R.L., criticând-o sub aspectul nelegalitatii si al nelegalitatii.

Astfel, a aratat apelanta ca, desi instanta de  fond a retinut faptul ca prin contestatia la executare se asigura legalitatea executarii silite, prin care se poate obtine anularea sau îndreptarea actelor de executare ori chiar lipsirea de efecte a titlului executoriu, a apreciat ca petenta nu a facut dovada formularii unei plângeri contraventionale împotriva procesului-verbal de contraventie nr.R11-0078552/14.04.2011, desi în continuare s-a mentionat chiar în cuprinsul hotarârii apelate sentinta civila definitiva si irevocabila nr. 1320/29.06.2011 (fila 34-36 dosar), prin care se respinge plângerea de care se face vorbire ca fiind conditie necesara pentru aplicarea prevederilor art.II din Legea nr.144/2012.

Mai mult, prin hotarârea atacata se invoca si prev.art.23 alin.l din O.G.nr.2/2001 privind stabilirea unei despagubiri pe baza unui tarif de evaluare, dupa care în mod paradoxal instanta de fond indica temeiul legal privind abrogarea chiar si retroactiva a obligatiei de plata a acelor tarife de despagubire aplicate si contestate în instanta pâna la data intrarii în vigoare a Legii nr.144/2012, confirmata prin Decizia nr.385/2013 a Curtii Constitutionale pe baza art.15 alin.2 din Constitutie, fara însa ca prin dispozitiv sa faca aplicarea acestor prevederi legale, asa cum de altfel s-a solicitat prin contestatia la executare, astfel ca motivarea instantei de fond devine contradictorie si inexplicabila.

În fine, instanta de fond îsi întareste înca o data dispozitia pe o pretinsa lipsa de dovada a contestarii în instanta a procesului-verbal de contraventie nr.R11-0078552/14.04.2011, dupa ce în prealabil a retinut la ultimul paragraf de la pagina 2 din hotarârea atacata, aratând si modalitatea de solutionare a acestei plângeri în primul paragraf de la pagina 3 din hotarârea atacata.

Apelanta a mai aratat ca, desi prin sentinta civila nr. 1320/29.06.2011 pronuntata de Judecatoria Fetesti în dosarul nr. xxxx/229/2011 a fost respinsa plângerea contraventionala formulata împotriva procesului-verbal de contraventie nr.R11-0078552/14.04.2011,  prin care potrivit art.8 alin.3 din O.G. 15/2002 a fost obligata la un tarif de despagubire în suma de 720 euro, prin modificarile ulterioare aduse acestui act normativ, regasite în Legea nr.144/2012 intrata în vigoare la 27.07.2012, legiuitorul a restabilit situatia de drept raportat la interzicerea dublei impuneri, în sensul ca nu se poate aplica si tarif de despagubire si amenda contraventionala pentru aceeasi încalcare a normelor legale, mai ales ca a contestat în instanta acest aspect, fara a avea câstig de cauza. Ulterior Curtea Constitutionala a transat definitiv conflictul legislativ-executiv prin Decizia nr.385/2013 care a respins exceptia de neconstitutionalitate ridicata chiar de intimata împotriva retroactivitatii prevederilor art.II din Legea nr. 144/2014, dupa cum prin Decizia nr.6/16.02.2015 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie au fost calificate drept nule actele contraventionale care nu poarta semnatura olografa a agentului constatator, asa cum este si natura celui precizat mai sus.

De altfel, desi prin încheierea din data de 19.03.2015 instanta de fond a admis proba cu înscrisurile depuse la dosar, urmeaza sa se constate  ca aceasta a înlaturat în mod paradoxal si nemotivat atât înscrisurile indicate mai sus si mentionate în cuprinsul hotarârii, cât si sustinerile intimatei prin întâmpinare (pct.l  fila 23 dosar fond), dar si înscrisurile de la filele 26/37-40 dosar fond, care fac de asemenea dovada contestarii în instanta a procesului-verbal de contraventie nr.R11-0078552/14.04.2011,ca o conditie necesara pentru aplicarea art.II din Legea nr. 144/2012, intrata în vigoare la data de 27.07.2012.

S-a mai aratat ca, instanta de fond nu a retinut în mod corespunzator faptul ca titlului nr. R11-0078552/14.04.2011, îi lipseste una din conditiile legale pentru a fi executoriu, respectiv semnatura olografa a agentului constatator, cu trimitere la nerespectarea de catre intimata, a unor norme si principii de drept, pe care instanta suprema le-a interpretat si uniformizat în spiritul si litera legii si din perspectiva Deciziei nr.6/16.02.2015 emisa de Î.C.C.J. prin care a fost admis recursul în interesul legii, cu caracter obligatoriu de interpretare si aplicare a art. 17 din O.G.nr.2/2001 raportat la art.4, pct. 1 -4 si art.7 din Legea nr.455/2001 privind generarea informatica si aplicarea semnaturii electronice pe documentul constatator.

Prevederile art. 19 al. 1 din O.G.2/2001 exonereaza de la semnarea procesului-verbal numai contravenientul - din motive bine întemeiate - dar nu si agentul constatator, mai ales ca procesul verbal de contraventie are natura juridica a unui act administrativ, deci de drept public, fiind considerat act autentic, iar nu un înscris sub semnatura privata, întrucât este emis de un agent constatator în exercitarea atributiilor sale, astfel ca absenta semnaturii sale olografe face ca actul sa fie nul.

Instanta de fond nu a analizat apararea cu privire la faptul ca intimata a încercat sa-si justifice demersul în justitie prin faptul ca art.II din Legea nr. 144/2014 ar fi aplicabil numai în situatia în care plângerea contraventionala s-ar mai fi aflat pe rolul instantei la momentul intrarii sale în vigoare la data de 28.07.2012, când de fapt aceasta reglementare retroactiveaza pentru toate situatiile acoperite de textul legal, chiar si numai dintr-o perspectiva partial reparatorie abordata de modificarea legislativa, pe considerentul ca doar cei care au contestat în instanta actele contraventionale ar fi îndreptatiti sa beneficieze de anularea tarifelor de despagubire, desi o masura profund reparatorie ar fi trebuit sa acopere toate situatiile de dubla impunere, atât în cazul celor care au achitat neconditionat acest tarif odata cu amenda contraventionala, cât si în cazul celor care nu l-au achitat, chiar si în situatia în care nu l-au contestat în instanta.

Mai mult, pentru a putea fi pus în executare, un titlu trebuie sa prevada o creanta certa, lichida si exigibila, însa procesul-verbal de contraventie nr.R11-0078552/14.04.2011, cerut a fi supus executarii silite, cuprinde obligatia achitarii tarifului de despagubire de 720 euro, ca sanctiune de drept civil rezultata dintr-o fapta ilicita civila, astfel ca în cauza pendinte nu sunt aplicabile disp.art.37 din O.G.2/2001, amenda contraventionala fiind o sanctiune de drept administrativ, fapt ce rezulta si din Decizia Curtii Constitutionale nr.57/2012.

Totodata, apelantul a subliniat ca, apelul este fondat motivat de faptul ca cererea de încuviintare a executarii silite este inadmisibila raportat la prevederile legale mentionate.

Raportat la respingerea inexplicabila a contestatiei la executare, instanta de fond a respins si capatul de cerere privind întoarcerea executarii. În acest sens, apelantul a aratat ca, prin conexarea dosarului de executare nr.232/2014 încuviintat la executare silita prin încheierea din data de 05 iunie 2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea în dosar nr. xxxx/327/2014, urmeaza sa se constatate îndeplinirea tuturor actelor de executare instrumentate de biroul executorului judecatoresc, care a finalizat procedura de executare prin poprirea sumei de 3.167 lei, taxa de despagubire în valoare de 720 euro, la care se adauga suma de 82 lei cheltuieli de executare.

In concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului în sensul admiterii contestatiei la executare si, pe cale de consecinta, anularea formelor de executare si a titlului prin efectul legii, precum si întoarcerea executarii sumei de 3.167 lei, precum si obligarea la plata  cheltuielilor de judecata (taxe judiciare de timbru si onorariu de avocat).

În drept, apelanta a invocat dispozitiile art. 466 rap. la art.622 si urm. din NCPC coroborate cu art.II din Legea nr.144/2014.

În termen procedural intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI CONSTANTA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat aratând în esenta ca hotarârea atacata este legala si temeinica.

Analizând cauza în raport de criticile sustinute în  apel, precum si sentinta civila atacata, tribunalul constata ca apelul este nefondat potrivit celor ce succed.

Initial, prin procesul-verbal de constatare a contraventiei seria R11 nr. 0078552 din data de 14.04.2011 apelanta S.C. "CYSP" S.R.L. a fost sanctionata cu amenda contraventionala în suma de 2.750 lei si obligata la plata unui tarif de despagubire în suma de 720 EURO, retinându-se ca autovehiculul care-i apartine a fost surprins circulând fara rovinieta valabila.

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul Judecatoriei Fetesti la data de 10.05.2011 sub nr. xxxx/229/2011, apelanta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria 0078552 din 14.04.2011 si anularea sanctiunii aplicate.

Prin sentinta civila nr. 1320/29.06.2011 a Judecatoriei Fetesti a fost respinsa ca neîntemeiata plângerea contraventionala formulata de apelanta.

Prin cererea nr. 22810/22.05.2014 intimata a solicitat punerea în executare silita a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contraventiei, în vederea recuperarii tarifului de despagubire în suma de 720 EURO, stabilit în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002.

Asa fiind, s-a format dosarul executional nr. 232/2014 al B.E.J.A. MIV iar prin încheierea din data de 05.06.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea în dosarul nr. xxxx/327/2014 s-a procedat la încuviintarea executarii.

A fost emisa încheierea din data de 10.06.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare, somatia de plata din data de 10.06.2014, înstiintarea privind declansarea executarii silite, comunicate apelantei la data de 25.06.2014.

În adevar, prin intermediul contestatiei la executare se asigura legalitatea executarii silite, fiind mijlocul procedural specific prin care partile direct interesate în raportul juridic de executare precum si tertii vatamati prin modul în care s-a realizat executarea silita pot obtine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale si, uneori, chiar lipsirea de efect a titlului executoriu.

Conform art. 711 Cod procedura civila împotriva executarii silite, a încheierilor date de executorul judecatoresc, precum si împotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. De asemenea, se poate face contestatie la executare si în cazul în care executorul judecatoresc refuza sa efectueze o executare silita sau sa îndeplineasca un act de executare silita în conditiile legii. Daca nu s-a utilizat procedura prevazuta la art. 443, se poate face contestatie si în cazul în care sunt necesare lamuriri cu privire la întelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

De asemenea, dupa începerea executarii silite, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviintare a executarii silite, daca a fost data fara îndeplinirea conditiilor legale.

Împartirea bunurilor proprietate comuna pe cote-parti sau în devalmasie poate fi hotarâta, la cererea partii interesate, si în cadrul judecarii contestatiei la executare.

În aceste coordonate, sustinerile apelantei potrivit carora  motivarea primei instante este contradictorie si inexplicabila nu pot fi primite de manierea în care au fost facute.

În mod judicios prima instanta a observat ca prin decizia nr. 385/2003 referitore la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuiri nationale din România, Curtea Constitutionala a aratat ca,  referindu-se la tarifele de despagubire aplicate si contestate în instanta pâna la data intrarii în vigoare a Legii nr. 144/2012 si dispunând anularea lor, prevederile de lege ce formeaza obiect al  exceptiei, au într-adevar, caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecintele savârsirii unei contraventii.

Ca urmare a abrogarii dispozitiilor legale care instituie obligatia achitarii tarifului de despagubire, suplimentar fata de obligatia de plata a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achitat rovinieta, textul de lege criticat continând însa o norma legala mai favorabila intervenita în domeniul contraventional, conforma prevederilor art. 15 alin. 2 din Constitutie.

Nici celelalte sustineri ale apelantei legate de lipsa semnaturii olografe de pe titlu nu pot fi primite,în conditiile în care tariful de despagubire supus executarii nu a fost contestat în instanta, neanulându-se prin efectul dispozitiilor legale amintite.

Fata de toate aceste considerente si în temeiul dispozitiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedura Civila, instanta urmeaza a respinge apelul ca nefondat si a pastra hotarârea atacata ca  legala si temeinica. 

1

Domenii speta

Spete similare