Contestatie la executare

Sent.civ nr. 5647/05.12.2012

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

  Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ la data de 31 iulie 2012 sub nr. XXX, contestatoarea AB a formulat contestaţie la executare împotriva procesului-verbal nr. 1/46/2012, emis la data de 14.06.2012, comunicat la data de 16.07.2012, de către BEJ C, solicitând anularea acestuia.

 În motivarea în fapt a contestaţiei, contestatoarea a arătat că, la data de 22 mai 2012, a solicitat executorului judecătoresc C continuarea executării silite împotriva debitoarei  şi a garanţilor ipotecari şi fidejusori, având în vedere colaborarea anterioară, intimatul având calitatea de executor bancar în cadrul băncii, devenind executor judecătoresc la data de 17 aprilie 2012. S-a înregistrat, la data de 30 mai 2012, dosarul de executare nr. X/2012, iar la data de 29.06.2012, banca a solicitat executorului judecătoresc comunicarea prealabilă a publicaţiilor de vânzare şi a ofertelor de cumpărare asupra bunurilor mobile/imobile. La data de 14.06.2012, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal nr. 1/46/2012 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, comunicat băncii la data de 16 iulie 2012, care face menţiunea că reprezintă titlu executoriu împotriva debitorului, cu excepţia cazului în care creditorul renunţă la executarea silită, situaţie în care cheltuielile vor fi suportate de acesta. La data de 4 iulie 2012, banca a solicitat restituirea dosarului întrucât executorul judecătoresc nu a întreprins nici un act de executare de la reînvestirea sa, la data de 22 mai 2012, urmând ca banca să se adreseze altui executor judecătoresc pentru continuarea executării silite. La data de 16 iulie 2012 s-a înregistrat la bancă procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, întocmit la data de 14 iunie 2012 şi necomunicat nici unei părţi în acest interval de timp, iar la data de 17 iulie 2012 dosarul de executare a fost predat pe bază de proces-verbal de predare.

 Contestatoarea a precizat că stabilirea cheltuielilor de executare nu are caracter irevocabil, ci, potrivit art. 399 alin. 1 şi 3 C.proc.civ., poate face obiectul unei contestaţii la executare, putând fi invocate inclusiv apărări de fond.

 A susţinut că în dosarul de executare nu s-au efectuat demersuri şi acte de executare şi că executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare fără nici o justificare şi fără dovada vreunui înscris în acest sens, sumele nefiind corect şi legal stabilite. Drept exemplu, contestatoarea a arătat că, potrivit anexei nr. 1 din Ordinul nr. 2550/C/2006 – pct. 14, onorariul în legătură cu constituirea actelor execuţionale este cuprins între 20 lei şi 200 lei, iar suma de 11 lei, înregistrare şi formare dosar, nu respectă prevederile anexei nr. 1 din Hotărârea UNEJ nr. 2/2006, care stabileşte suma de 10 lei. A mai susţinut că nici suma de 30 de lei pentru arhivare nu este datorată, având în vedere că executorul judecătoresc este învestit cu un dosar pe care trebuie să-l lucreze, nu să-l arhiveze.

 Contestatoarea a arătat că şi onorariul executorului judecătoresc depăşeşte cota maximală fixată de Legea nr. 188/2000 a executorilor judecătoreşti, în fapt onorariul fiind nedatorat de vreme ce executorul nu a îndeplinit nici un act de executare.

 În drept, s-a argumentat că art. 274 alin. 4 C.proc.civ. care permite judecătorului să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor trebuie aplicat pentru identitate de raţiune şi în cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc.

 Contestatoarea a mai precizat că executorul nu i-a comunicat cheltuielile de executare care trebuiau avansate, fiind pusă în faţa faptului împlinit al stabilirii în forma finală a cheltuielilor de executare şi a onorariului.

 A mai arătat că actualul Ordin al Ministrului Justiţiei care stabileşte minimele şi maximele onorariilor executorilor judecătoreşti conţine o eroare de logică aritmetică, fiind supus controlului şi cenzurii instanţei, dar până la finalizarea controlului de legalitate, instanţele au posibilitatea cenzurării abuzurilor.

 În drept, a indicat art. 112 pct. 4, art. 371 – 3717, art. 399, art. 274 C.proc.civ.

 Contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie, următoarele: comunicarea nr. 6827/16.07.2012, procesul-verbal nr. 1/46/2012 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, proces-verbal predare – primire din 17.07.2012, opis, precizare nr. 6306/29.06.2012, cerere de continuare a executării silite nr. 4851/22.05.2012, adresă de înfiinţare a popririi nr. 53/NT/2010 din 02.06.2011.

 Contestatoarea a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 194 lei şi timbrul judiciar de 3 lei.

 La termenul de judecată din 28 august 2012, Judecătoria Târgu Neamţ a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

 La data de 8 octombrie 2012, contestatoarea AB a depus la dosar concluzii în cadrul cărora a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale întrucât instanţă de executare este Judecătoria Târgu Neamţ, aceasta fiind instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite, iar executarea se face în circumscripţia acestei instanţe.

 Pe fondul cauzei, contestatoarea a solicitat respingerea apărărilor formulate de executorul judecătoresc deoarece acesta nu a adus argumente asupra întocmirii în mod nelegal a procesului-verbal de stabilire cheltuieli şi nici asupra facturării acestor cheltuieli în alt cuantum. A mai susţinut contestatoarea că nu este adevărat că titlurile executorii nu i-au fost predate în original intimatului, în acest caz el trebuind să refuze înregistrarea dosarelor de executare, iar nu să se grăbească să emită facturi la data de 7 iunie 2012. De asemenea, a reiterat motivele invocate în contestaţia la executare.

 Contestatoarea a arătat că, în situaţia debitorilor persoane juridice care au beneficiat de mai multe facilităţi de credit, banca a formulat o singură cerere de executare silită şi a menţionat şi anexat toate titlurile executorii, însă executorul judecătoresc a format mai multe dosare în scopul vădit de a percepe onorarii nejustificate.

 A mai solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată şi judecarea cauzei în lipsa sa.

 La data de 22 octombrie 2012, intimatul executor judecătoresc  C  a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

 În motivarea în fapt, intimatul a precizat că, în perioada 18.01.2010 – 26.04.2012, a avut calitatea de salariat al AB. în funcţia de executor bancar, iar în urma adoptării Legii nr. 287/2011 a fost numit executor judecătoresc. Până la data de 30.03.2012 a predat toate dosarele de executare către creditoarea AB, iar în baza hotărârii organelor de conducere ale băncii, dosarele de executare trebuiau continuate de executorii judecătoreşti, foşti executori bancari, în competenţa curţilor de apel unde urmau să-şi înregistreze biroul. După înregistrarea biroului său, la data de 3 mai 2012, unităţile teritoriale ale lui AB trebuiau să formuleze cerere de continuare a executării silite. Abia la 22 mai 2012, contestatoarea a formulat cererea de continuare a executării silite în 38 de dosare, predate executorului judecătoresc la data de 30 mai 2012, fiind înregistrate de la numărul 14 la numărul 51, inclusiv. A mai arătat că a comunicat reprezentanţilor creditorului că trebuie să predea şi titlurile executorii în original, iar cu adresa nr. 10/7 iunie 2012, înregistrată la AB sub nr. 5437/07.06.2012, a înaintat facturile fiscale emise pentru dosarele de executare formate, fiind facturate pentru fiecare dosar în parte două sume, respectiv avans onorariu şi avans cheltuieli de executare. A arătat că a întocmit procesul-verbal pentru stabilirea cheltuielilor întrucât urma să fie comunicat împreună cu somaţia şi cu copia după cererea de continuare a executării silite, însă creditoarea nu a avansat cheltuielile de executare, aşa cum prevede art. 3717 alin. 1 C.proc.civ. Intimatul a mai susţinut că banca a formulat contestaţie la executare în toate cele 38 de dosare, fără a face nici o menţiune cu privire la facturile fiscale menţionate şi fără a exemplifica vreun calcul eronat al onorariului.

 Despre suma de 11 lei, considerată de contestatoare ca fiind incorect stabilită, intimatul a precizat că 1 leu a fost prevăzut pentru înregistrarea dosarului, iar 10 lei pentru formarea dosarului.

 De asemenea, a mai arătat că, prin adresa nr. 6448/04.07.2012, comunicată doar prin email, banca a solicitat ca, în două zile, să i se restituie toate cele 38 de dosare în integralitatea lor, iar la data de 17 iulie 2012, pe bază de proces-verbal de predare-primire semnat de ambele părţi, a predat dosarele de executare care cuprindeau şi procesul-verbal de stabilire cheltuieli.

 Intimatul a arătat că nu se poate conforma dispoziţiei instanţei întrucât dosarul de executare nr. 46/2012 a fost predat creditoarei.

 Executorul judecătoresc a susţinut că cererea băncii de a i se restitui dosarele de executare are semnificaţia unei cereri de renunţare la executarea silită, fiind aplicabile prevederile art. 39 alin. 4 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.

 În drept, au fost invocate prevederile art. 3717 alin. 2 şi 4 C.proc.civ., art. 39 alin. 4 din Legea nr. 188/2000.

 În dovedire, au fost anexate copii ale înscrisurilor aflate la biroul executorului judecătoresc, respectiv: proces-verbal de predare primire, opis, dovadă de primire, proces-verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, cerere de continuare a executării silite, adresa către AB de comunicare a facturilor fiscale emise de executorul judecătoresc, factura fiscală seria RVS nr. 000008/07.06.2012, cerere de restituire a dosarelor de executare silită.

 La data de 23 octombrie 2012, contestatoarea a depus la dosar toate actele de executare din dosarul de executare silită nr. 46/2012 al BEJ  C.

 Prin sentinţa civilă nr. 1794 pronunţată de Judecătoria Târgu Neamţ la data de 23 octombrie 2012, în dosarul nr. X, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Neamţ şi şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamţ.

 Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 12 noiembrie 2012.

 Având în vedere cererea creditoarei de judecare a cauzei şi în lipsa sa, instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către ambele părţi.

 Analizând înscrisurile depuse la dosar şi susţinerile părţilor, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

 Intimatul a îndeplinit funcţia de executor bancar în cadrul..., iar în baza Legii nr. 287/2011 privind unele măsuri referitoare la organizarea activităţii de punere în executare a creanţelor aparţinând instituţiilor de credit şi instituţiilor financiare nebancare a dobândit calitatea de executor judecătoresc, înfiinţându-şi Biroul în raza Curţii de Apel Bacău.

 La data de 22 mai 2012, creditoarea AB i-a solicitat continuarea executării silite împotriva debitoarei D. şi a garanţilor ipotecari formându-se dosarul nr. 46/2012. La data de 7 iunie 2012, executorul judecătoresc C i-a comunicat creditoarei factura fiscală nr. 000008/07.06.2012 stabilind pentru dosarul de executare nr. 46/2012 două sume, un onorariu de 200 lei şi cheltuieli de 200 lei (filele 42,43). La data de 4 iulie 2012, creditoarea AB i-a solicitat executorului judecătoresc restituirea dosarelor de executare silită (fila 44), iar la data de 17 iulie 2012 dosarele de executare au fost predate, iar în cadrul acestora se afla şi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită nr. 1/46/2012 datat la 14 iunie 2012.

 Creditoarea a susţinut că executorul judecătoresc a întocmit acest proces-verbal pro causa, respectiv după ce a primit adresa prin care i se solicita predarea dosarului de executare. Intimatul a susţinut că a întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor după emiterea facturilor fiscale, respectiv la 14 iunie 2012, dar nu a contestat faptul că nu a fost comunicat părţilor.

 Instanţa reţine, din susţinerile părţilor, că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită nu a fost comunicat creditoarei, ci aceasta a luat cunoştinţă de existenţa lui cu ocazia predării dosarului de executare nr. 46/2012. De asemenea, se mai reţine nu numai că procesul-verbal contestat nu a fost comunicat creditoarei, dar nici nu s-a întocmit nici un act de executare cu privire la acesta. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar şi din susţinerile părţilor nu rezultă că executorul judecătoresc ar fi încercat să execute silit creditoarea pentru cheltuielile stabilite prin acest proces-verbal, nefiind emisă nici o somaţie în acest sens şi nici un alt act de executare.

 În drept, instanţa reţine că, potrivit art. 399 alin. 1 C.proc.civ., contestaţia se poate face în următoarele situaţii: împotriva executării silite, împotriva oricărui act de executare, când sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu şi când organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Şi alin. 3, care permite invocarea apărărilor de fond, prevede ipoteza în care are loc o executare silită. Rezultă deci că, în lipsa unei executări silite începute, contestaţia la executare este admisibilă numai atunci când se solicită lămurirea titlului executoriu sau când există un refuz al executorului judecătoresc de a începe executarea sau de a îndeplini un act de executare. În speţă, însă, contestatoarea AB a solicitat anularea procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.

 Este adevărat că, potrivit art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina creditorului atunci când acesta a renunţat la executare şi, de asemenea, că cererea creditoarei AB de restituire a dosarelor de executare are semnificaţia unei renunţări la executare. Se reţine şi că alin. 4 al art. 3717 C.proc.civ. stabileşte caracterul de titlu executoriu al procesului-verbal de stabilire cheltuieli.

 În speţă, executarea silită a fost începută de creditoarea AB împotriva debitoarei D şi a garanţilor ipotecari, iar în cadrul acestui dosar de executare, faţă de aceşti debitori, cheltuielile de executare se execută silit odată cu creanţa, somaţia comunicată debitoarei cuprinzând şi aceste cheltuieli. Nu se poate deduce de aici însă că nu este necesar nici un act de executare, nici o somaţie, pentru aceste cheltuieli atunci când ar fi, potrivit legii, în sarcina creditoarei.

 Instanţa apreciază că, în speţă, creditoarea ar fi trebuit să aştepte să fie somată cu privire la aceste cheltuieli, respectiv să fie începută executarea silită împotriva sa, şi numai apoi să formuleze contestaţie la executare. În lipsa unui act de executare, contestaţia este inadmisibilă, atâta vreme cât ea priveşte numai titlul executoriu, nu şi vreun act de executare. Art. 399 alin. 3 C.proc.civ. permite invocarea apărărilor de fond împotriva titlului executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, însă numai după începerea executării silite a acestui titlu executoriu.

 Instanţa mai reţine că, potrivit art. 400 alin. 1 C.proc.civ., contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când: contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi; debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazul în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie. Cum în speţă nu există nici o somaţie şi nici un alt act de executare emis de executorul judecătoresc împotriva creditoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanţa se află evident în imposibilitate de a verifica respectarea termenului prevăzut de lege.

În consecinţă, având în vedere că la momentul sesizării instanţei nu exista o executare începută împotriva creditoarei, instanţa va respinge ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatoarea AB împotriva intimatului executorul judecătoresc C.

Domenii speta

Spete similare