Apel împotriva unei hotărâri pronunţate în revizuire. Posibilitatea invocării tardivităţii formulării cererii de revizuire, pentru prima dată, în apel

Litigii cu profesionişti

Apel împotriva unei hotărâri pronunţate în revizuire. Posibilitatea invocării tardivităţii formulării cererii de revizuire, pentru prima dată, în apel

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 225 din 25 septembrie 2018

- art. 103 alin. 1, art. 292 alin. 1, art. 295 alin. 1 teza a II - a Cod de procedură civilă de la 1865

Prin Sentinţa nr. (...)/LP/2018, Tribunalul (...) a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. (...) S.R.L. - societate în faliment cu sediul în (…) prin lichidator judiciar Cabinet Individual (...) în contradictoriu cu intimata Banca (…) S.A. cu sediul în (…), împotriva Sentinţei nr. (...)/C/2015 pronunţate de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/2011.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa nr. (...)/C/2015 pronunţată de Tribunalul (...) în dos. nr.(...)/2011 a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocat de pârâta BANCA (...) S.A. şi a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. (...) S.R.L. - societate în faliment prin lichidator judiciar Cabinet Individual (...) împotriva acestei pârâte. Litigiul a fost iniţiat la data de 6 iunie 2011, astfel încât prin raportare la prevederile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2011 acesta este guvernat de dispoziţiile Vechiului cod de procedură civilă, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac.

Constituind o cale extraordinară de atac, de retractare comună şi nesuspensivă de executare, revizuirea urmăreşte înlăturarea autorităţii de lucru judecat ataşate de lege hotărârilor judecătoreşti irevocabile. Raţiunea avută în vedere de legiuitor la reglementarea ei (ce se desprinde din examinarea de ansamblu a ipotezelor expres şi limitativ reglementate de art. 322 Cod de procedură civilă) constă în faptul că hotărârea judecătorească a fost pronunţată prin reţinerea unei stări de fapt greşite sau prin ignorarea limitelor în care instanţa a fost învestită. Tocmai de aceea, admiterea ei presupune incidenţa vreuneia din temeiurile amintite.

Astfel, potrivit art.322 pct.2 Vechiului Cod de procedură civilă  (invocat de revizuentă) revizuirea unei hotărâri rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de instanţa de recurs atunci când se evocă fondul, se poate face dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Textul legal urmăreşte asigurarea principiului disponibilităţii, instanţa fiind obligată să se pronunţe numai în limitele în care a fost învestită şi asupra a ceea ce s-a cerut.

Motivele invocate de revizuentă se circumscriu celei de-a doua ipoteze – minus petita – ele vizând numai situaţia în care instanţa de judecată omite să examineze una dintre pretenţiile adresate în mod legal acesteia, iar nu situaţia în care argumentele expuse în susţinerea ei nu sunt supuse analizei. În nici un caz, pe această cale nu se poate ajunge la cenzurarea modului în care iniţial a fost soluţionată o excepţie sau o pretenţie adresată instanţei de judecată. Tocmai de aceea, modalitatea în care excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost soluţionată nu poate fi luată în discuţie chiar dacă revizuenta are o poziţie diferită de cea exprimată iniţial. De altfel, faţă de caracterul de normă de ordine publică al Decretului nr. 167/1958 poziţia părţilor era indiferentă la adoptarea soluţiei în raport de această chestiune.

Cât priveşte respectarea obligaţiei impuse instanţei de judecată de a se pronunţa asupra tuturor chestiunilor care i-au fost adresate s-a reţinut că temeiul cererii l-a constituit răspunderea contractuală a intimatei întemeiate pe o pretinsă neexecutare a obligaţiilor asumate prin contractul cadru cont/subcont pentru persoane fizice nr. (...)/18.09.2007.

Din examinarea considerentelor Sentinţei nr. (...)/C/2015 rezultă că instanţa de fond şi cea de apel au examinat modalitatea în care intimata din prezenta cauză şi-a îndeplinit obligaţiile asumate. Concluzia formulată de ambele a fost că deşi a existat o executare necorespunzătoare într-o singură situaţie, faţă de caracterul divizibil al obligaţiei asumate prin contractul de cont curent, nu se poate reţine o executare defectuoasă din partea băncii a convenţiei în discuţie şi pe cale de consecinţă a unei fapte prejudiciabile.

Fiind o condiţie sine qua non pentru angajarea răspunderii contractuale, fapta ilicită se impune a fi reţinută în primul rând. În măsura în care instanţa concluzionează că ea nu există, examinarea celorlalte trei condiţii – prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia – sunt superflue. Or, raportat la faptul că s-a stabilit inexistenţa unei fapte ilicite, în mod firesc nu se mai punea problema examinării celorlalte elemente, o atare analiză fiind superfluă.

Faţă de toate acestea, instanţa a considerat că nu a existat o omisiune a primei instanţe de a se pronunţa asupra pretenţiilor care i-au fost adresate, astfel încât a respins cererea de revizuire ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel apelanta revizuentă SC (...) SRL prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ (...), solicitând admiterea apelului, în sensul admiterii cererii de revizuire cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul (...), pentru ca aceasta să se pronunţe în clar asupra aspectelor solicitate, iar în subsidiar a solicitat ca Tribunalul (...) să se pronunţe clar asupra punctului 3 din cererea de revizuire şi reevaluarea solicitării conform art. 322 pct.2 Cod de procedură civilă şi admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului, apelanta revizuentă a arătat că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

În cadrul revizuirii s-a cerut in mod clar atât în scris cât şi în susţinerea efectuată în faţa instanţei ca aceasta să se pronunţe în clar asupra punctului 3 din revizuire respectiv să sublinieze poziţia acesteia referitor la prescripţia dreptului material la acţiune, prescripţie invocată de către BANCA (...) în hotărârea iniţială şi respinsă de către Tribunalul (...), părţile nefiind indiferente aşa cum greşit se menţionează în decizia atacată prin prezenta.

De asemenea, în Sentinţa nr. (...)/LP/2018 a Tribunalului (...) se specifică că o singură eroare efectuată de către Bancă nu poate constitui un element prin care să se determine o executare defectuoasă a acordului cont cadru şi în consecinţă instanţa apreciază că nu se poate pune în discuţie prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia.

Este adevărat că prin această eroare a fost prejudiciată doar material, iar în acea cauză a fost pusă în pericol viaţa persoanei, fiind vorba de o ţară din afara Uniunii Europene cu un sistem medical mai puţin principial, dar eroarea Băncii rămâne aceeaşi. Vinovăţia acesteia vizavi de desfăşurarea ulterioară a situaţiei fiind de netăgăduit, această eroare, voită sau nu, fiind elementul declanşator al evenimentelor. Privind lucrurile din aceasta perspectivă, a considerat că revizuirea este fondată în totalitate.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata pârâtă BANCA (...) SA a solicitat, în principal, anularea apelului, în sensul respingerii cererii de revizuire ca tardiv promovată, iar pe fond, respingerea cererii de revizuire.

În apărare, a arătat că între ea şi S.C. „(...)" S.R.L. a fost încheiată Convenţia - Cadru cont curent/subcont pentru persoane juridice.

Ulterior, la data de 05.03,2008 a fost încheiat un Acord cadru de scont nr. (...) SJ - CC 20/96. Prin acest contract, banca se angajează să achiziţioneze efecte de comerţ care încorporează o creanţă (bilete la ordin sau cambii) în limita plafonului de 700.000 lei/Ron. Durata acordului a fost stabilită pentru un an de zile de la data intrării sale în vigoare.

La data de 06.03.2008 a fost încheiat actul adiţional nr. (...) SJ - CC 20/96/A la Acordul cadru de scont prin intermediul căruia banca a achiziţionat un număr de 16 efecte de comerţ emise de S.C. „(...)" S.R.L. (...), în sumă totală de 699.432 lei/Ron, cu scadenţa finală la data de 13.05.2008, B.O. scontate fiind indicate în cuprinsul anexei nr. 1 la Actul adiţional.

Scontul reprezintă operaţiune bancară care constă în cumpărarea de către o bancă comercială a unui efect de comerţ de la beneficiarul acestuia înainte de ajungerea la scadenţă.

Banca plăteşte vânzătorului suma înscrisă pe efectul de comerţ, mai puţin dobânda (taxa scontului), socotită din momentul scontării până la scadenţă, iar vânzătorul efectului, în scopul intrării în posesia sumelor care i se cuvin în urma unor operaţiuni comerciale, mai rapid decât dacă ar aştepta până la scadenţa efectului comercial, este de acord să o plătească.

Operaţiunea se lichidează la scadenţa efectului de comerţ, când banca încasează de la debitor suma înscrisă pe efectul de comerţ. S.C. „(...)" S.R.L. a prezentat la bancă, punând pe circuitul bancar mai multe bilete la ordin emise de către S.C. „(...)" S.R.L. (...) şi nu doar cele indicate în cuprinsul anexei la Acordul de scont.

În virtutea prevederilor pct. 4.2. lit. c.) din Acordul cadru de scont, semnat şi asumat de către societatea comercială, are dreptul să refuze scontarea biletelor la ordin, în cazul în care are cele mai mici dubii cu privire la certitudinea încasării lor, fără a fi obligate să justifice refuzul său.

În virtutea prevederilor pct. 2 alin. 2 din Condiţiile generale de funcţionare a contului curent, anexa nr. 1 la Convenţia - Cadru, dacă în termen de 5 zile lucrătoare de la data efectuării unei operaţiuni în cont, titularul contului nu comunică în scris unităţii teritoriale a băncii la care are deschis contul, eventualele erori sau omisiuni constatate privind operaţiunile efectuate, soldul şi operaţiunile din extrasul de cont se consideră acceptate implicit.

În situaţia în care, pe parcursul derulării acordului, banca nu încasează la scadenţa efectelor de comerţ contravaloarea acestora, nu a mai achiziţionat alte efecte de comerţ până la recuperarea integrală a creanţelor sale, pct. 4.3. din Acordul cadru nr. (...) SJ - CC 20/96 din 05.03.2008.

În cazul în care efectul de comerţ este refuzat la plată, banca va înştiinţa în scris clientul despre incident în termen de 4 zile lucrătoare care urmează scadenţei, pct. 4.5 din Acordul cadru nr. (...) SJ - CC 20/96 din 05.03.2008.

În conformitate cu art. 41 din Legea nr. 58/1934, dezvoltat de pct. 237 din Normele - Cadru nr. 6/1994 privind comerţul făcut de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cambii şi bilete la ordin, pe baza Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1993, aprobată şi modificată prin Legea nr. 83/1994 ale B.N.R., „Posesorul cambiei plătibile la o zi fixă sau la un anume termen de la data emiterii sau de la vedere trebuie să ceară debitorului plata fie în ziua în care este plătibilă cambia, fie în una din cele două zile lucrătoare care urmează zilei plăţii.”

Cererea de apel a fost înaintată de către S.C. „(...)" S.R.L. prin lichidatorul judiciar Cabinet individual (...), însă semnată de către o altă persoană, mai exact de către administratorul special (...).

În conformitate cu dispoziţiile speciale ale Legii nr. 85/2006, varianta în vigoare la data de când a fost deschisă procedura insolvenţei în cadrul dosarului nr. (...)/2010 al Tribunalului (...), împotriva societăţii, comerciale „(...)" S.R.L., art. 18. Administratorul special: „(1) După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoana juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.

Chiar dacă prezenta cerere de chemare în judecată, respectiv cale de atac nu s-ar circumscrie acţiunilor pe care lichidatorul judiciar este obligat de art. 41 din Statutul profesiei să exercite personal, pentru exercitarea acesteia trebuie să existe un mandat de reprezentare, "în condiţiile legii, pentru încheierea sau exercitarea unor acte juridice ori procesuale ce nu presupun exerciţiul atribuţiilor exclusive ale practicianului în insolvenţă".

Întrucât doamna (...), în calitate de administrator special, nu este şi nici nu poate fi angajată a C.I.I. (...), nu are nici calitatea de consilier juridic salariat/colaborator ai cabinetului de insolvenţă şi nu are nici calitate de avocat, reprezentarea în faţa instanţei de judecată a societăţii falite nu poate fi exercitată de aceasta decât în prezenţa unei procuri speciale, "legalizate", conferite de către lichidatorul judiciar în acest sens, promovarea şi semnarea în numele acestuia a acţiunilor întreprinse în dosarul nr. (...)/2017.

Totodată, a invocat tardivitatea cererii de revizuire, întrucât nu i-au parvenit motivele de revizuire şi întrucât este vorba despre o normă cu caracter imperativ, tardivitatea promovării cererii de revizuire, respectiv sancţiunea decăderii din dreptul de exercitare al căii extraordinare de atac poate fi invocat în orice moment al procesului, deci şi direct în apel.

Calea de atac extraordinară a revizuirii a fost înregistrată la data de 09.10.2017, deci cu mult peste termenul legal de o lună stabilit de prevederea legală.

Mai mult chiar, cererea de revizuire a fost depusă după un interval de 9 luni de zile şi de la data pronunţării Deciziei civile nr. (...)/26.01.2017 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost soluţionat recursul formulat de societatea comercială în cadrul dosarului nr. (...)/2011.

În lumina dispoziţiilor art. 326 alin. 3 Cod procedură civilă, în cazul căii

extraordinare de retractare a revizuirii, „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază."

Pe calea căii extraordinare de atac, de retractare, a revizuirii nu este admisibilă

retractarea poziţiei procesuale a uneia dintre părţi cu privire la o excepţie procesuală soluţionată în mod irevocabil de instanţe de judecată în cadrul circuitului procesual, doar pentru că revizuienta ar dori să-şi schimbe opinia deja manifestată.

În mod corect Tribunalul (...) a apreciat că acest motiv nu se circumscrie motivelor de admisibilitate ale căii de retractare, neconstituind o eroare de fapt.

În aceiaşi timp, instanţa de fond a explicat, în mod justificat de altfel, că poziţia procesuală a părţilor este indiferentă pentru aprecierea de către instanţă a îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor impuse de dispoziţiile imperative ale Decretului nr. 167/1958, analiza juridică fiind raportată exclusiv la normele legale incidente şi nu la susţinerile părţilor. Semnificaţia logică a considerentelor sentinţei civile atacate s-ar părea că excede posibilităţii de înţelegere a revizuentei.

Instanţa de judecată este obligată să se pronunţe asupra tuturor capetelor de

cerere şi nu asupra tuturor argumentelor şi apărărilor realizate în cauză.

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/08.10.2015, în mod legal şi fundamentat, Tribunalul (...) a respins, pe fond, acţiunea în pretenţii promovată. Atât acordarea prejudiciului material, cât şi acordarea prejudiciului de imagine, solicitate de către revizuienta - reclamantă prin cererea de chemare în judecată din cadrul dosarului nr. (...)/2011, erau amândouă condiţionate de îndeplinirea concomitentă a condiţiilor antrenării răspunderii civile contractuale, pentru pretinsa nerespectare a Convenţiei cadru de cont curent/subcont pentru persoane juridice nr. (…) din 18.09.2007, respectiv a Acordului cadru de scont nr. (...) SJ - CC 20/96 cu actul adiţional nr. (...) SJ - CC 20/96/A.

În mod judicios Tribunalul (...) a analizat întrunirea fiecăreia dintre condiţiile răspunderii civile, mai exact existenţa faptei ilicite, existenţa prejudiciului, existenţa unui raport de cauzalitate, precum şi existenta vinovăţiei, conchizând, în baza probelor administrate, că nu sunt întrunite condiţiile antrenării răspunderii civile contractuale a sa, pe cale de consecinţă, respingând în integralitate acţiunea promovată.

Prin urmare, instanţa de fond a avut în vedere şi a tranşat toate petitele cererii de chemare în judecată, dându-le o soluţie unitară, generată de însăşi necesitatea unei analize unitare a condiţiilor de a căror îndeplinire era condiţionată însăşi temeinicia cererii de chemare în judecată.

Inexistenţa unei răspunderi civile, face superfluă orice analiză sub aspectul tipului de prejudiciu suferit, respectiv a cuantumului prejudiciului a cărui inexistenţă s-a stabilit irevocabil.

Pe cale de consecinţă, cererea de revizuire nu se circumscrie niciunuia dintre motivele stipulate de art. 322 Cod procedură civilă pentru a fi considerată întemeiată, singura soluţie fiind respingerea apelului şi păstrarea sentinţei civile atacate.

În drept, a invocat textele de lege la care a făcut trimitere în cuprinsul prezentelor apărări.

Examinând sentinţa apelată, raportat la motivele de apel invocate şi cu luarea în considerare a excepţiei de tardivitate a cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare de către intimată, Curtea a reţinut că apelul este nefondat, urmând a fi respins.

O primă chestiune ce se impune a fi lămurită, în condiţiile în care, prin întâmpinarea formulată de intimata Banca (...) S.A. s-a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, este aceea a admisibilităţii invocării acestei excepţii în faza de apel, pe calea întâmpinării, în condiţiile neinvocării ei la fond.

Cu privire la acest aspect, instanţa de apel a reţinut cu titlu prealabil că, nerespectarea unui termen procedural atrage sancţiunea decăderii, astfel cum prevede expres art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă de la 1865, în conformitate cu care neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage sancţiunea decăderii.

În ceea ce priveşte părţile care pot invoca această sancţiune şi momentul până la care o pot face, se apreciază că, dacă nu a fost respectat un termen imperativ, decăderea poate fi invocată de oricare dintre părţi, în orice moment al procesului, precum şi de instanţă din oficiu. În speţă, termenul de revizuire de o lună fiind un termen legal, imperativ şi absolut, sancţiunea decăderii poate fi invocată în apel de către intimat, pe calea întâmpinării.

Mijlocul legal prin care poate fi invocată decăderea este excepţia, iar admisibilitatea invocării unei atare excepţii absolute în apel rezultă şi din coroborarea prevederilor art. 292 alin. 1 cu art. 295 alin. 1 teza a doua Cod procedură civilă de la 1865.

În aceste condiţii, examinând excepţia de tardivitate a cererii de revizuire, instanţa a reţinut că, potrivit art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, termenul de revizuire de o lună se calculează, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, de la comunicarea hotărârii definitive.

În speţă, a fost atacată cu revizuire sentinţa nr. (...)/08.10.2015 pronunţată de Tribunalul (...), care a rămas definitivă la data pronunţării deciziei nr. (...)/09.06.2016 de către Curtea de Apel (...), prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. (...) S.R.L. împotriva sentinţei nr. (...)/08.10.2015. Ulterior, a fost respins şi recursul declarat împotriva deciziei nr. (...)/19.06.2016 a Curţii de Apel (...), prin decizia nr. (...)/26.01.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, data de la care a început să curgă termenul de revizuire de o lună a fost acea a pronunţării deciziei nr. (...)/09.06.2016 a Curţii de Apel (...), prin care, în urma respingerii apelului, a fost menţinută ca legală şi temeinică sentinţa nr. (...)/08.10.2015.

Mai trebuie arătat că, declararea recursului împotriva deciziei nr. (...)/19.06.2016 a Curţii de Apel (...) nu a constituit un impediment în exercitarea cererii de revizuire, recursul putând fi exercitat concomitent cu cererea de revizuire. În schimb, nu se poate exercita concomitent apel şi cerere de revizuire, neputând fi exercitată o cale extraordinară de atac concomitent cu apelul – cale de atac ordinară şi devolutivă. De aceea, din moment ce textul de lege prevede că revizuirea se exercită împotriva unei hotărâri definitive, momentul de la care poate fi exercitată cererea de revizuire este acela al rămânerii definitive a sentinţei nr. (...)/08.10.2015, respectiv data de 09.06.2016, când a fost pronunţată decizia nr. (...) de către Curtea de Apel (...).

Or, raportat la acest moment, exercitarea cererii de revizuire la data de 09.10.2017 apare ca fiind făcută cu mult peste termenul de o lună impus de prevederile art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.

Având în vedere aceste considerente, deşi prin sentinţa apelată s-a realizat o examinare pe fond a cererii de revizuire, invocarea în apel şi reţinerea excepţiei de tardivitate a formulării cererii de revizuire duce la respingerea căii de atac a apelului, fără a se putea obţine o schimbare a soluţiei primei instanţe, în defavoarea apelantului.

În aceste condiţii, nu au mai fost analizate motivele de apel privind caracterul fondat al cererii de revizuire, acestea fiind lipsite de relevanţă în contextul în care s-a reţinut că cererea de revizuire a fost tardiv formulată.

Domenii speta

Spete similare