Tentativă la infracţiunea de omor. Circumstanţa atenuantă legală a provocării. Greşita individualizare a pedepsei. Contravaloare îngrijiri medicale acordate

DREPT PENAL

Tentativă la infracţiunea de omor. Circumstanţa atenuantă legală a provocării. Greşita individualizare a pedepsei. Contravaloare îngrijiri medicale acordate persoanei vătămate 

- art. art. 32 alin. (1) Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală

- art. 75 alin. (1) lit. a) Cod penal raportat la art. art. 76 alin. (1) Cod penal şi art. 79 alin. (1) Cod penal

- art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006

Curtea a apreciat că fapta inculpatului care în data de 05 iulie 2016, în jurul orei 2300, pe fondul unui conflict familial, i-a aplicat persoanei vătămate (...) o lovitură cu un corp dur contondent (un băţ din lemn cu lungimea de peste un metru) în zona capului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzute de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 alin. (1) Cod penal.

Este nefondată cererea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa din tentativa la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) Cod penal, având în vedere natura obiectului folosit pentru agresiune (o bâtă din lemn de peste un metru lungime), zona corporală vizată (capul persoanei vătămate), precum şi intensitatea loviturii (în urma acesteia persoana vătămată a suferit o fractură fronto-temporală stângă), condiţii în care nu se poate susţine că inculpatul nu a prevăzut şi acceptat posibilitatea producerii decesului persoanei vătămate.

În favoarea inculpatului se impune reţinerea circumstanţei atenuante personale subiective a provocării, întrucât sunt întrunite condiţiile cumulative ale actului provocator şi ale ripostei prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) Cod penal.

Pentru reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) Cod penal legea nu prevede drept condiţie ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat. Astfel, în situaţia constatării întrunirii cerinţelor legale cu privire la actul de provocare şi la ripostă instanţa este obligată să reţină la individualizarea pedepsei circumstanţa legală a scuzei provocării, de esenţa acesteia fiind existenţa unei puternice tulburări sau emoţii sub imperiul căreia inculpatul a comis infracţiunea, iar nu proporţionalitatea între infracţiunea provocată şi actul provocator, aceasta urmând a fi avută în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.

Curtea de Apel Oradea, Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 507 din 24 octombrie 2018

Prin Sentinţa penală nr. (...) din 20 iunie 2018, Tribunalul (...), în baza art. 396 alin. (1) şi (2) Cod procedură penală, cu referire la art. 32 alin. (1) Cod penal raportat la art. 188 Cod penal, cu aplicarea art. 33 alin. (2) Cod penal şi art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul (...) pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) Cod penal, i s-a interzis inculpatului (...) exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica cu persoana vătămată (...) şi de a se apropia de aceasta, pe o durată de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

Conform art. 65 alin. (1) şi (3) Cod penal, i s-a interzis inculpatului (...), exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica cu persoana vătămată (...) şi de a se apropia de aceasta cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 397 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la art. 1357 şi urm. din Codul civil, s-a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile (...) şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (...) şi în consecinţă a fost obligat inculpatul (...), la plata sumei de 5000 (cinci mii lei), în favoarea părţii civile (...), cu titlu de daune morale şi la plata a 1.033,25 lei şi a penalităţilor de întârziere calculate de la data de 01.11.2017 până la data plăţii efective.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul (...), în vederea înregistrării acestora în Registrul Naţional de Amprente Genetice.

Conform art. 274 alin. (1) Cod procedură penală a fost obligat inculpatul (...) la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 272 Cod procedură penală s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei a onorariul în cuantum de 360 de lei, apărătorului din oficiu al inculpatului, avocat (...), potrivit delegaţiei nr. (...)/09.10.2017.

În motivarea soluţiei pronunţate prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în data de 05.07.2016, în jurul orei 2100, persoana vătămată (...), aflându-se în stare de ebrietate, s-a certat şi a manifestat un comportament agresiv faţă de concubina sa, (...) şi membrii familiei acesteia, printre care şi fratele concubinei sale, inculpatul (...), care a şi solicitat intervenţia organelor de poliţie pentru aplanarea conflictului, persoana vătămată (...) fiind sancţionată contravenţional pentru tulburarea liniştii publice.

În aceeaşi seară, în jurul orei 2300, persoana vătămată (...) s-a întâlnit pe stradă, în localitatea (...), cu inculpatul (...), fratele concubinei sale, pe care a început să-l ameninţe. În aceste împrejurări inculpatul (...) a alergat în curtea unor vecini, de unde a luat un par din lemn, revenind apoi la persoana vătămată pe care a lovit-o în cap, aceasta căzând şi pierzându-şi cunoştinţa.

Din raportul de expertiză medico-legal nr. (...)/IIia/141 din 06.07.2016 rezultă că persoana vătămată (...) a prezentat leziuni posttraumatice care pot data din noaptea de 05.07.2016, s-au produs prin lovire cu corp dur contondent şi necesită 25 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului (...), instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, reţinând că inculpatul a săvârşit o faptă cu un grad extrem de ridicat de pericol social abstract, pericolul social concret fiind de asemenea ridicat, datorită împrejurărilor concrete în care a fost comisă (aplicarea unei lovituri cu un par în zona capului). De asemenea, s-a reţinut că inculpatul nu este pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict, dar şi faptul că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.

Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanţă a apreciat că sunt întrunite condiţiile răspunderii delictuale şi având în vedere şi manifestarea de voinţă a inculpatului, în sensul achitării prejudiciului cauzat prin fapta comisă (conform declaraţiei din data de 11.06.2018), a admis acţiunile civile exercitate în cauză.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) şi inculpatul (...), criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi al netemeiniciei.

Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) a criticat hotărârea sub aspectul nelegalităţii şi a solicitat desfiinţarea acesteia în sensul de se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 1.033,25 lei în favoarea părţii civile Spitalul judeţean clinic de urgenţă (...), la care să se adauge dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la data plăţii efective şi să se înlăture dispoziţia instanţei de fond de obligare a inculpatului la plata penalităţilor de întârziere aferente acestei sume.

S-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 320 din Legea nr. 95/2006, raporturile juridice dintre unitatea medicală şi persoana care se face vinovată de producerea unei daune asupra sănătăţii altei persoane au caracter eminamente civil, iar nu fiscal, autorul faptei ilicite neavând calitatea de contribuabil în raport cu unitatea medicală, condiţii în care în mod nelegal instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei datorate Spitalul clinic judeţean de urgenţă (...), calculate conform Codului de procedură fiscală şi s-a cerut să se înlăture această dispoziţie.

Având în vedere natura civilă a raportului juridic şi ţinând cont de faptul că dobânda poate curge numai de la data stabilirii caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei, s-a apreciat că se impune obligarea inculpatului doar la plata cheltuielilor de spitalizare efective pentru persoana vătămată, la care să se adauge dobânda legală în materie civilă calculată la această sumă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la data plăţii efective.

Inculpatul (...) a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei şi a solicitat desfiinţarea acesteia în principal în sensul de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei sub acuzaţia căreia a fost trimis în judecată din tentativă la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) Cod penal, să se dispună condamnarea sa pentru această infracţiune la o pedeapsă orientată spre minimul special astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În motivarea căii de atac s-a arătat că, în contextul în care inculpatul şi persoana vătămată nu se aflau în relaţii de duşmănie, câtă vreme conflictul lor a fost unul spontan, iar lovirea persoanei vătămate nu a fost premeditată prin pregătirea instrumentului vulnerant, precum şi având în vedere faptul că nu a existat o obiectivare în cuvinte a inculpatului în sensul dorinţei lui de a ucide, este evident că acesta s-a raportat la vătămarea corporală a persoanei vătămate, poziţia lui psihică nefiind orientată spre un omor.

S-a arătat că din probele administrate în cauză rezultă că persoana vătămată a agresat-o pe mama inculpatului şi pe soţia sa, care este sora inculpatului şi că după aplanarea acestui conflict, când inculpatul se afla pe stradă, persoana vătămată a venit spre el, înjurând şi ameninţând, având în mână o rangă de fier de aproximativ un metru lungime şi că în acest context inculpatul a luat un par din lemn din curtea unei persoane, cu care a lovit-o pe persoana vătămată o singură dată, în zona capului.

În subsidiar, s-a solicitat să se reducă pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) Cod procedură penală şi să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) Cod procedură penală Curtea a reţinut următoarele:

În urma evaluării holistice a probelor administrate în cauză în faza urmăririi penale, însuşite de inculpat care a uzat de procedura abreviată prevăzută de art. 377 Cod procedură penală, recunoscând în întregime acuzaţiile formulate de procuror [procesul-verbal de cercetare la faţa locului (filele 18-21), planşele fotografice cu aspecte privind investigarea tehnico-ştiinţifică a locului faptei (filele 23-27), raportul de expertiză medico-legală nr. (...)/IIia/141 din 06 iulie 2016 efectuat de Serviciul judeţean de medicină - legală (...) (filele 29-30), procesul-verbal din 06.07.2016 privind examinarea fizică a persoanei vătămate (...) (fila 33), înscrisurile medicale privind-o pe persoana vătămată (filele 38-55), declaraţiile persoanei vătămate (filele 56-59, 60-63), declaraţiile martorilor (M1) (64-66, 82-84), (M2) (filele 67-69, 85-87), (M3) (filele 70-72, 88-90), (M4) (filele 73-75, 91-92), (M5) (filele 76-78, 93-95), (M6) (filele 79-81, 96-98), declaraţiile inculpatului (filele 101-103, 104-107, 110-111), adresa nr. (...)/14.03.2017 a Spitalului clinic judeţean de urgenţă (...) (filele 113-115), adresa nr. (...) din 13.03.2017 a Serviciului judeţean de ambulanţă (...) (filele 120-123), fişa de intervenţie la eveniment nr. 110 din 05.07.2016, ora 23:25 (fila 126), fişa de intervenţie la eveniment nr. 109 din 05.07.2016, ora 21:39 (fila 127), procesul-verbal de contravenţie seria PA nr. (...) (fila 128), copia cazierului judiciar al inculpatului (fila 129)], în stadiul cercetării judecătoreşti abreviate în primă instanţă [adresa nr. (...)/24.10.2017 a Spitalului clinic judeţean de urgenţă (...) (filele 19-21), copia cazierului judiciar al inculpatului (fila 65), declaraţia inculpatului (fila 77)], precum şi în etapa judecăţii în apel [copia cazierului judiciar al inculpatului (fila 19), declaraţia persoanei vătămate (fila 28) şi declaraţia inculpatului (fila 47)] Curtea a reţinut ca dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă următoarea situaţie de fapt:

a. persoana vătămată (...) este concubinul numitei (...), sora inculpatului (...);

b. în data de 05 iunie 2016, în jurul orei 2100, în timp ce persoana vătămată (...) şi (...) se aflau la domiciliul inculpatului (...) (fratele persoanei vătămate, care locuieşte în colonia de rromi din satul (...), între persoana vătămată şi concubina sa a intervenit un conflict, aceasta din urmă încercând să se refugieze în locuinţa părinţilor săi, aflată în vecinătate, în care la acea dată locuia şi inculpatul, care însă nu se afla acasă; persoana vătămată (...), care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a urmărit-o pe concubina sa şi a încercat să intre în locuinţa părinţilor acesteia, însă întrucât soacra sa, (...), a încercat să o împiedice, persoana vătămată a agresat-o pe aceasta, agresiunea fiind observată de inculpatul (...), care se întorcea acasă fiind, la rândul său, sub influenţa băuturilor alcoolice;

c. în seara aceleaşi zile, în jurul orei 2300, inculpatul (...) care se afla în colonia de rromi din (...), pe drumul situat în dreptul imobilelor cu nr. (...), s-a întâlnit cu persoana vătămată (...), care era înarmată cu un băţ din lemn, de aproximativ un metru lungime, persoana vătămată îndreptându-se ameninţător spre inculpat, cei doi adresându-şi reciproc injurii;

d. persoana vătămată (...) înarmată cu acel băţ l-a urmărit pe inculpatul (...) încercând să îl lovească;

e. inculpatul (...) a fugit pentru a evita agresarea sa de persoana vătămată, a intrat în curtea locuinţei martorilor (M3) şi (M4), din satul (...), nr. (...) şi a luat din căminul de apă din curtea imobilului un băţ din lemn de o lungime de peste un metru, cu care s-a îndreptat spre persoana vătămată;

f. inculpatul (...) i-a aplicat persoanei vătămate (...) o lovitură cu un corp dur contondent (un băţ din lemn cu lungimea de peste un metru) în zona capului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale.

Procedând la analiza atomizată a probelor administrate în cauză din declaraţiile persoanei vătămate (fila 28 din dosarul instanţei de apel precum şi filele 56-59 şi 60-63 din dosarul de urmărire penală) şi ale inculpatului (fila 47 din dosarul instanţei de apel, precum şi filele 101-103, 104-107, 110-111 din dosarul de urmărire penală), Curtea a constatat în legătură cu primul incident că la data de 05 iunie 2016, în jurul orei 2100, pe fondul conflictului izbucnit între persoana vătămată şi sora inculpatului, cei doi s-au certat, inculpatul cerându-i persoanei vătămate să plece din locuinţa părinţilor săi unde se refugiase (...). Deopotrivă, inculpatul (...) a observat că în cadrul incidentului, mama sa (...) fusese agresată de persoana vătămată.

Astfel cum rezultă din fişa de intervenţie la eveniment (fila 127 din dosarul de urmărire penală), inculpatul (...) a sesizat acest incident, persoana vătămată (...) fiind sancţionată cu o amendă în sumă de 500 de lei pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 3 pct. 23 din Legea nr. 61/1991 (provocarea ori participarea efectivă la scandal în locuri publice).

Referitor la cel de-al doilea incident care a avut loc în seara zilei de 05 iunie 2016, în jurul orei 2300, din declaraţiile martorilor (M1) (filele 64-66 şi 82-84 din dosarul de urmărire penală) şi (M2) (filele 67-69 şi 85-87 din dosarul de urmărire penală) rezultă că persoana vătămată (...) înarmată cu acel băţ l-a urmărit pe inculpatul (...). Inculpatul s-a refugiat în curtea imobilului martorilor (M3) şi (M4), situat în (...), nr. (...), de unde s-a înarmat un băţ din lemn de o lungime de peste un metru, cu care s-a îndreptat spre persoana vătămată.

Astfel cum rezultă inclusiv din declaraţia persoanei vătămate (...) (fila 63 din dosarul de urmărire penală), aceasta a ridicat băţul din lemn pe care-l avea asupra sa, cu intenţia de a-l lovi pe inculpatul (...), însă inculpatul „a fost mai rapid”, reuşind să-i aplice persoanei vătămate cu băţul din lemn pe care-l avea asupra sa o singură lovitură în zona capului, lovitură în urma căreia persoana vătămată a căzut. După ce persoana vătămată a căzut inculpatul (...) a părăsit în fugă locul incidentului, iar sora persoanei vătămate, martora (...) a ajutat-o pe persoana vătămată (...) să se ridice de jos şi a condus-o la ea acasă. Ulterior, persoana vătămată (...) a fost transportată la Spitalul clinic judeţean de urgenţă (...).

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. (...)/IIia/141 din 06 iulie 2016 efectuat de Serviciul judeţean de medicină - legală (...) (filele 29-30 din dosarul de urmărire penală), persoana vătămată (...) a suferit leziuni care s-au produs prin lovire cu un corp dur contondent şi care au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale. De asemenea, s-a reţinut că aşa cum rezultă din foaia de observaţie nr. (...) întocmită de Spitalul clinic judeţean de urgenţă (...), Clinica de neurochirurgie, persoana vătămată a fost internată în 06.07.2016, ora 02:46, după ca fost preluat de la UPU, la ora 05:00, cu diagnosticul de traumatism cranio-cerebral acut şi plagă contuză a scalpului, iar în urma efectuării CT-ul cranian a rezultat că persoana vătămată prezenta un hematom subdural/extradural fronto-temporo-parietal stâng şi fractură fronto-temporală stângă.

Curtea a apreciat că fapta inculpatului (...) care în data de 05 iulie 2016, în jurul orei 2300, pe fondul unui conflict familial, i-a aplicat persoanei vătămate (...) o lovitură cu un corp dur contondent (un băţ din lemn cu lungimea de peste un metru) în zona capului, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 25 de zile de îngrijiri medicale este tipică, întrunind atât sub aspect obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzute de art. 32 Cod penal rap. la art. 188 alin. (1) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în acţiunea inculpatului (...) de a-i aplica persoanei vătămate (...) o lovitură cu un corp dur contondent în zona capului, urmarea imediată constă în punerea în primejdie a vieţii persoanei vătămate prin producerea unei fracturi fronto-temporale stângi şi a unui hematom subdural/extradural fronto-temporo-parietal stâng, între acţiunea inculpatului şi urmarea imediată existând legătură de cauzalitate directă.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a comis fapta cu intenţie în modalitatea prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) Cod penal, întrucât a avut reprezentarea consecinţelor acţiunii sale, acceptând că prin aplicarea unei lovituri cu un corp dur în zona capului, ce a avut drept urmare producerea unei fracturi fronto-temporale stângi, există posibilitatea producerii decesului persoanei vătămate, rezultat pe care l-a acceptat, chiar dacă nu a urmărit producerea lui (intenţie indirectă).

Curtea a considerat că este nefondată cererea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa din tentativa la infracţiunea de omor în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 194 alin. (1) lit. e) Cod penal, având în vedere natura obiectului folosit pentru agresiune (o bâtă din lemn de peste un metru lungime), zona corporală vizată (capul persoanei vătămate), precum şi intensitatea loviturii (în urma acesteia persoana vătămată a suferit o fractură fronto-temporală stângă), condiţii în care nu se poate susţine că inculpatul nu a prevăzut şi acceptat posibilitatea producerii decesului persoanei vătămate.

În raport de circumstanţele concrete în care s-a comis fapta, Curtea a considerat că în favoarea inculpatului (...) se impune reţinerea circumstanţei atenuante personale subiective a provocării, întrucât sunt întrunite condiţiile cumulative ale actului provocator şi ale ripostei prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) Cod penal.

În primul rând, Curtea apreciază că, în cauză, sunt întrunite condiţiile legale pentru existenţa actului provocator, după cum urmează:

(i) actul provocator să fi fost realizat prin violenţă (fizică sau psihică), atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. În privinţa acestei condiţii obiective Curtea a opinat că, în cauză, actul provocator a fost realizat prin mai multe acţiuni comise în mai multe forme dintre cele prevăzute explicit de art. 75 alin. (1) lit. a) Cod penal. Astfel, cu ocazia primului incident din data de 05 iunie 2016, orei 2100, actul provocator a constat în acţiunile violente ale persoanei vătămate (...) îndreptate împotriva sorei inculpatului (...) şi a mamei inculpatului (...).

Având în vedere că în legătură cu acest incident persoana vătămată (...) a fost sancţionată contravenţional cu o amendă în sumă de 500 de lei pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 3 pct. 23 din Legea nr. 61/1991 (provocarea ori participarea efectivă la scandal în locuri publice), Curtea a considerat că această contravenţie are deopotrivă valenţele unui act provocator comis în forma unei acţiuni ilicite grave obiectivate într-o faptă contrară ordinii juridice şi care, faţă de contextul în care a avut loc şi ţinând seama de faptul că inculpatul a sesizat acest incident organelor de ordine publică competente, se poate considera că prezenta o gravitate substanţială pentru persoana care a ripostat.

În legătură cu cel de-al doilea incident petrecut în cursul serii de 05 iunie 2016, în jurul orei 2300, Curtea a constatat că persoana vătămată (...) s-a întâlnit din nou cu inculpatul (...), manifestându-se agresiv la adresa acestuia şi încercând să-l lovească cu băţul din lemn pe care-l avea asupra sa. Această acţiune a persoanei vătămate are natura unui nou act de provocare comis prin violenţe fizice (atac material actual), care a fost de natură de a potenţa stare de tulburare a inculpatului produsă ca urmare a primului incident.

Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că actele de provocare au fost comise cu intenţie de persoana vătămată, inculpatul (...) având reprezentarea formei de vinovăţie cu care a acţionat provocatorul.

(ii) actul provocator să fie îndreptat împotriva făptuitorului şi/sau a altei persoane; Curtea a considerat pentru reţinerea stării de provocare nu este necesar ca acţiunea violentă provocatoare să fie îndreptată numai împotriva persoanei care ripostează, circumstanţa atenuantă fiind incidentă şi în cazul în care subiectul asupra căruia s-a exercitat violenţa este o altă persoană.

În cauză, la primul incident persoanele vizate de actul de provocare erau mama şi sora inculpatului, persoane apropiate acestuia.

În legătură cu cel de-al doilea incident, Curtea a reţinut că actul de provocare a privit persoana inculpatului (...);

(iii) actul provocator nu trebuie să fie imputabil celui care a comis fapta în stare de provocare. Din probele administrate în cauză rezultă că actul provocator nu a fost determinat de către inculpatul (...), la originea faptei inculpatului neputându-se reţine că ar sta conduita sa iniţială deoarece aceasta nu a fost obiectivată în vreo atitudine provocatoare la adresa persoanei vătămate. Astfel, Curtea a constată caracterul ilicit şi injust al comportamentului iniţial al persoanei vătămate (...) faţă de sora şi mama inculpatului, precum şi faptul că, ulterior, persoana vătămată a fost cea care a iniţiat cel de-al doilea incident, ameninţându-l pe inculpat şi încercând să-l lovească cu bâta din lemn pe care o avea asupra sa.

(iv) actul de provocare trebuie să determine o stare de puternică tulburare sau emoţie. Curtea a apreciat că această condiţie se impune a fi evaluată în funcţie de particularităţile concrete ale cauzei cu referire la împrejurările în care a fost comisă fapta, la raporturile existente între inculpat şi persoanele vizate de actul de provocare şi la particularităţile psihice ale inculpatului (in concreto).

Astfel, agresarea de către persoana vătămată a mamei şi sorei sale, precum şi provocarea unei tulburări a ordinii şi liniştii publice au fost de natură să-i creeze inculpatului o stare de puternică tulburare şi emoţie, care a fost accentuată ulterior de atitudinea persoanei vătămate care s-a manifestat agresiv verbal şi fizic la adresa inculpatului în momentul în care s-au întâlnit pe stradă, încercând să-l lovească cu bâta din lemn pe care o avea asupra sa.

Aşadar, consecutiv comiterii actului provocator şi înainte de comiterea infracţiunii inculpatul (...) se afla sub imperiul unei puternice tulburări şi emoţii.

În al doilea rând, Curtea a opinat că, în cauză, sunt întrunite condiţiile legale pentru existenţa ripostei, după cum urmează:

(i) riposta să fie comisă faţă de persoana care a efectuat actul de provocare; În cauză, Curtea a constatat că riposta inculpatului obiectivată în comiterea unei tentative la infracţiunea de omor a fost comisă faţă de persoana vătămată, care a efectuat actul de provocare;

(ii) riposta trebuie săvârşită cu intenţie (directă sau indirectă) sau praeterintenţie; Aşa cum s-a reţinut anterior, riposta inculpatului a fost comisă cu intenţie indirectă, deoarece inculpatul a avut reprezentarea consecinţelor acţiunii sale, acceptând că prin aplicarea unei lovituri cu un corp dur în zona capului, ce a avut drept urmare producerea unei fracturi fronto - temporale stângi, există posibilitatea producerii decesului persoanei vătămate, rezultat pe care l-a acceptat, chiar dacă nu a urmărit producerea lui.

Inculpatul (...) a luat decizia de a agresa persoana vătămată sub imperiul unei puternice tulburări şi emoţii accentuate de al doilea incident în care persoana vătămată (...) înarmată cu acel băţ l-a urmărit pe inculpatul (...) pentru a-l agresa şi a pus imediat în executare hotărârea infracţională lovind persoana vătămată cu băţul din lemn de o lungime de peste un metru pe care l-a luat din căminul de apă din curtea imobilului martorilor (M3) şi (M4).

Aşadar, intenţia inculpatului de a agresa persoana vătămată a fost spontană, aspect care exclude existenţa vreunui act de premeditare (dacă s-ar fi constatat în cauză existenţa premeditării, aceasta ar fi condus, pe de o parte, la reţinerea comiterii unei tentative la omor calificat, iar nu la infracţiunea de omor, iar, pe de altă parte, la imposibilitatea reţinerii stării de provocare).

(iii) riposta să fie determinată de actul de provocare; În cauză, riposta inculpatului comisă cu intenţie indirectă spontană a fost determinată de actul de provocare care reuneşte acţiunile succesive provocatorii comise de persoana vătămată care au generat o puternică tulburare inculpatului.

(iv) riposta să fie concomitentă sau posterioară cu actul de provocare. În cauza riposta inculpatului a fost posterioară actului de provocare. Chiar dacă primele acţiuni provocatoare ale persoanei vătămate s-au produs cu două ore înainte de comiterii infracţiunii (cu ocazia primului incident), efectele acestora au fost potenţate, cu ocazia celui de-al doilea incident, de acţiunea ulterioară a persoanei vătămate, care l-a agresat verbal şi a încercat să-l agreseze fizic pe inculpat, riposta acestuia venind imediat după încercarea persoanei vătămate de a-l agresa fizic. În toată această perioadă de timp inculpatul s-a aflat sub imperiul stării de tulburare sau de emoţie produse prin actele de provocare. Aşadar, Curtea a opinat că în cauză provocarea a constituit motivul determinat al acţiunii infracţionale a inculpatului.

În final, Curtea a apreciat că pentru reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) Cod penal legea nu prevede drept condiţie ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat. Astfel, în situaţia constatării întrunirii cerinţelor legale cu privire la actul de provocare şi la ripostă instanţa este obligată să reţină la individualizarea pedepsei circumstanţa legală a scuzei provocării, de esenţa acesteia fiind existenţa unei puternice tulburări sau emoţii sub imperiul căreia inculpatul a comis infracţiunea, iar nu proporţionalitatea între infracţiunea provocată şi actul provocator, aceasta urmând a fi avută în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.

În consecinţă, Curtea a reţinut în favoarea inculpatului (...) circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) Cod penal.

În privinţa individualizării pedepsei, Curtea a opinat că severitatea regimului sancţionator ce trebuie impus inculpatului (...) nu trebuie să urmărească numai gravitatea infracţiunii comise, ci şi efectul pe care fapta sa o produce asupra publicului, efectul hotărârii de condamnare trebuind să fie şi acela de a denunţa public un anumit tip de comportament. Astfel, exemplaritatea pedepsei produce efecte şi asupra acelor persoane care, văzând constrângerea la care este supus inculpatul, vor evalua dintr-o altă perspectivă costurile şi beneficiile implicării într-o activitate infracţională care aduce atingere relaţiilor sociale în legătură cu dreptul la viaţă al altei persoane.

În acest cadru, Curtea a apreciat că circumstanţele personale ale inculpatului (...) (inculpatul este persoană matură, nu are antecedente penale, a avut o conduită procesuală corectă, a recunoscut atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond şi a acestei instanţe comiterea faptei şi a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii abreviate în cazul recunoaşterii învinuirii, este integrat social, a fost implicat într-o relaţie de concubinaj şi are în întreţinere un copil minor) şi circumstanţele reale ale faptei comise care este disproporţionată faţă de actul de provocare care a generat-o constituie factori care conduc la aplicarea unei pedepse de severitate medie prin raportare la limitele speciale, determinate prin aplicarea dispoziţiilor art. 33 alin. (2) Cod penal, art. 76 alin. (1) Cod penal şi art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.

Astfel, faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 alin. (1) Cod penal, astfel cum au fost reduse, în ordinea stipulată de art. 79 alin. (1) Cod penal, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 33 alin. (2) Cod penal vizând pedepsirea tentativei (de la 5 ani la 10 ani închisoare), art. 76 alin. (1) Cod penal referitoare la efectele circumstanţelor atenuante (de la 3 ani şi 4 luni la 6 ani şi 8 luni închisoare) şi cauza de reducere a pedepselor prevăzută de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală (de la 2 ani, 2 luni şi 20 zile la 4 ani şi 4 luni închisoare) Curtea a redus pedeapsa ce i-a fost aplicată acestuia de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, pedeapsă pe care Curtea a considerat-o ca fiind proporţională cu gravitatea faptei comise şi de natură a asigura în cazul inculpatului realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, acesta înţelegând consecinţele acţiunilor sale, precum şi gravitatea faptei pe care a comis-o.

Având în vedere faptul că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de art. 91 alin. (1) Cod penal, inclusiv cea prevăzută de lit. c), inculpatul manifestându-şi acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii şi considerând că, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior comiterii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, inculpatul nu va mai comite alte infracţiuni, fiind însă necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată, Curtea a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

Pe durata termenului de supraveghere, Curtea a impus în sarcina inculpatului obligaţiile imperative prevăzute de art. 93 alin. (1) Cod penal, precum şi ambele obligaţii prevăzute de art. 93 alin. (2) Cod penal, având în vedere situaţia concretă a inculpatului care nu are studii şi nicio calificare profesională.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile la Primăria comunei (...) sau la Primăria comunei (...).

Curtea a considerat că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) Cod penal pe o durată de 5 ani este proporţională cu natura şi gravitatea faptei, aplicarea acesteia fiind necesară în raport de împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, fiind de natură a completa represiunea penală rezultând din pedeapsa aplicată în cauză.

În consecinţă, având în vedere soluţia pronunţată în cauză în ceea ce priveşte pedeapsa principală, Curtea a constatat că, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal pedeapsa complementară aplicată inculpatului se execută începând cu data pronunţării prezentei decizii.

Totodată, având în vedere faptul că pedepsele accesorii constituie un accesorium al pedepselor principale şi, în consecinţă, urmează soarta acestora (accesorium sequitur principale), Curtea a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) Cod penal constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a celui de a comunica cu persoana vătămată (...) şi de a se apropia de aceasta pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Curtea a constatat că inculpatul nu a criticat hotărârea instanţei de fond în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, considerent pentru care, având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă exercitată în procesul penal, deşi în favoarea inculpatului s-a reţinut scuza provocării, nu se va modifica cuantumul daunelor morale la plata cărora inculpatul a fost obligat în favoarea părţii civile (...).

În ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii civile exercitate în cauză de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (...) Curtea a constatat că, în mod eronat, s-a dispus obligarea inculpatului la plata penalităţilor de întârziere aferente sumei de 1.033,25 lei, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) sub acest aspect fiind în parte fondat.

Astfel, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (...) s-a constituit parte civilă faţă de inculpat, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1033,25 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate persoanei vătămate (...) în perioada 06.07.2016 - 08.07.2016 în secţia de Neurochirurgie, potrivit decontului de cheltuieli (fila 20 din dosarul instanţei de fond), solicitând totodată obligarea inculpatului la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente acestei sume, calculate potrivit Codului de procedură fiscală.

Instanţa de fond a admis acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (...) şi a dispus obligarea inculpatului în favoarea acesteia la plata sumei de 1.033.25 lei (reprezentând cheltuielile de spitalizare ale persoanei vătămate) şi a penalităţilor de întârziere calculate de la data de 01.11.2017 până la data plăţii efective.

Curtea a constatat că, potrivit art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, din culpă, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată, sumele reprezentând cheltuielile efective urmând a fi recuperate de furnizorii de servicii medicale, care se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

Aşa cum s-a reţinut şi prin decizia nr. 22/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 17 ianuarie 2018), textul art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 reprezintă o aplicaţie particulară a răspunderii delictuale în privinţa prejudiciului corporal constând în vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane, iar în privinţa naturii juridice a răspunderii instituite prin aceste norme speciale, s-a arătat că, potrivit doctrinei, aceste norme nu derogă de la principiile răspunderii civile, ci dimpotrivă constituie o aplicare a reglementărilor care cârmuiesc răspunderea civilă delictuală, privitor la cheltuielile necesitate de asistenţa medicală acordată victimelor unor fapte ilicite.

Ca atare, câtă vreme creanţa solicitată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (...) izvorăşte dintr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii, iar nu dintr-un raport fiscal, dispoziţiile Codului de procedură fiscală nu sunt aplicabile în cauză, partea civilă fiind îndreptăţită numai la obţinerea dobânzii legale în materie civilă aferentă cheltuielilor efective determinate de acordarea asistenţei medicale.

În ceea ce priveşte momentul de la care creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, Curtea a opinat că acesta este cel al externării persoanei vătămate, iar nu cel al rămânerii definitive a hotărârii, astfel cum susţine parchetul prin motivele de apel.

Astfel, potrivit. art. 663 Cod procedură civilă, creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui.

Aşa cum rezultă actele medicale depuse la dosar, persoana vătămată (...) a fost internată în perioada 06.07.2016 - 08.07.2016. Or, la data externării persoanei vătămate creanţa a devenit certă şi lichidă, existenţa ei fiind neîndoielnică şi determinată.

În consecinţă, Curtea a reformat dispoziţia instanţei de fond privind obligarea inculpatului (...) la plata despăgubirilor în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (...), în sensul că obligă inculpatul (...) la plata în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (...), cu titlu de daune materiale, a sumei de 1.033,25 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data de 08.07.2016 (data externării din unitatea spitalicească a persoanei vătămate (...) până la data plăţii efective.

Faţă de cele ce preced, în baza art. 421 pct. (2) lit. a) Cod procedură penală au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) şi de inculpatul (...) împotriva Sentinţei penale nr. (...) din 20 iunie 2018 pronunţate de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2017, care a fost desfiinţată în parte în sensul că s-a reţinut în favoarea inculpatului (...) circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 75 lit. (1) lit. a) Cod penal.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului (...) pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzute de art. 32 alin. (1) Cod penal raportat la art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, precum şi a art. 75 alin. (1) lit. a) Cod penal raportat la art. art. 76 alin. (1) Cod penal şi art. 79 alin. (1) Cod penal de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 91 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului (...) pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 alin. (1) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul (...) a respectat următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune (...), la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) şi b) Cod penal a fost obligat inculpatul (...) ca pe durata termenului de supraveghere să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională şi să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune (...) sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) Cod penal cu referire la art. 404 alin. (2) Cod procedură penală, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul (...) să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile la Primăria comunei (...) sau la Primăria comunei (...).

S-a constatat că, potrivit art. 68 alin. (1) lit. b) Cod penal executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) Cod penal, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a celui de a comunica cu persoana vătămată (...) şi de a se apropia de aceasta pe o durată de 5 ani se execută începând cu data pronunţării prezentei decizii.

S-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) Cod penal constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a celui de a comunica cu persoana vătămată (...) şi de a se apropia de aceasta pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A fost reformată dispoziţia instanţei de fond privind obligarea inculpatului (...) la plata despăgubirilor în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (...), în sensul că a fost obligat inculpatul (...) la plata în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (...), cu titlu de daune materiale, a sumei de 1.033,25 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data de 08.07.2016 (data externării din unitatea spitalicească a persoanei vătămate (...) până la data plăţii efective.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în apelurile declarate de parchet şi de inculpat au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) Cod procedură penală, suma de 180 lei, reprezentând onorariul parţial pentru avocatul din oficiu (...) (delegaţia nr. (...)/2018 emisă de Baroul (...) a rămas în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 alin. (6) Cod procedură penală, suma de 23,15 lei, reprezentând onorariul cuvenit interpretului autorizat de limbă maghiară (…) a rămas în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare