Suspendarea contractului individual de muncă, urmare a formulării plângerii penale împotriva salariatului. Încetarea de drept a măsurii raportat la clasarea cauzei penale şi la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 279/2015

DREPTUL MUNCII

Suspendarea contractului individual de muncă, urmare a formulării plângerii penale împotriva salariatului. Încetarea de drept a măsurii raportat la clasarea cauzei penale şi la efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 279/2015. Necesitatea plăţii drepturilor salariale în perioada operării măsurii

- art. 51 alin. 1, lit. b); art. 52 alin. 1, lit. b); art. 52 alin. 2; art. 53 Codul Muncii

- Decizia Curţii Constituţionale nr. 279/2015

Împotriva salariatului, angajatorul a formulat plângere penală; din data de 22.07.2013 s-a dispus în baza art. 52 alin. 1, litera b) suspendarea contractului individual de muncă, la data de 31.03.2017 s-a dispus clasarea cauzei penale, astfel că nu mai subzistau motive pentru menţinerea măsurii şi s-a dispus reluarea activităţii, fără însă a-i fi achitate drepturile salariale pe perioada în care a fost luată măsura împotriva acestuia.

Câtă vreme dosarul penal a fost soluţionat favorabil, este irelevant că mai există un alt dosar penal în care se cercetează alte fapte decât cele avute în vedere la luarea măsurii, raportat şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 279/2015 prin care s-a constatat că dispoziţia cuprinsă în art. 52 aliniat 2 Din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii - este neconstituţională, astfel că, de la data publicării acesteia în data de 17.06.2015 oricum măsura suspendării se impunea a înceta de drept, motive pentru care, în mod corect instanţa de fond a dispus achitarea drepturilor salariale cuvenite în perioada în care aceasta a operat.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 812 din 13 septembrie 2018

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/LM din data de 15.03.2018, pronunţată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/2017, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul (...) (...), CNP (...), cu domiciliul ales la av. (...), în (...), (...), jud. (...) în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă a Pădurilor (...) - Direcţia Silvică (...), cu sediul în (...), (...), jud. (...).

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care acesta a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, respectiv 22.07.2013 - 01.06.2017.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamantul are calitatea de salariat al unităţii pârâte, îndeplinind funcţia de pădurar în cadrul ocolului Silvic (...).

La data de 29.05.2013, Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) s-a sesizat din oficiu în dosar nr. (...)/P/2013 cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către mai mulţi pădurari din cadrul Ocolului Silvic (...), inclusiv cu privire la reclamant.

La interval de două săptămâni, la data de 17.06.2013, pârâta R.N.P. – (...) a formulat plângere penală împotriva mai multor pădurari din cadrul Ocolului Silvic (...), inclusiv împotriva reclamantului, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, constituindu-se dosarul nr. (...)/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...).

Din modul de derulare a evenimentelor a rezultat că la momentul formulării plângerii penale din dosar nr. (A)/P/2013 pârâta nu a cunoscut existenţa dosarului nr. (B)/P/2013.

Prin decizia nr. (...)/10.07.2013 emisă de unitatea pârâtă, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 22.07.2013, raportat la plângerea penală formulată împotriva reclamantului pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută în dosar nr. (...)/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...). Temeiul de drept al concedierii l-a constituit art. 51 alin.1 lit. b) din contractul colectiv de muncă al RNP - (...), respectiv art.52 alin 1 lit. b) din Codul Muncii.

Cele două dosare penale au fost conexate cu alte dosare penale, cercetările efectuându-se în final de Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) în dosar nr. (C)/P/2016.

Prin ordonanţa din 31.03.2017 emisă în dosar nr. (C)/P/2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul (...), a dispus clasarea cauzei în ce-l priveşte pe reclamantul (...) (...), sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu şi respectiv neglijenţă în serviciu, disjungându-se cercetarea altor persoane pentru alte infracţiuni, respectiv cercetarea in rem a altor fapte.

Prin Adresa comunicată pârâtei la 04.05.2017, reclamantul având în vedere dispoziţiile ordonanţei de clasare, a solicitat reintegrarea pe postul deţinut anterior şi plata drepturilor salariale restante începând cu data de 22.07.2013.

Unitatea pârâtă a revocat începând cu data de 01.06.2017 măsura suspendării contractului individual de muncă dispuse prin Decizia nr. (...)/10.07.2013, aspect recunoscut de ambele părţi, achitându-i reclamantului numai drepturile salariale începând cu 01.06.2017, cu motivarea că art. 52 alin. 2 Codul Muncii nu sunt aplicabile în speţă.

Potrivit art. 52 alin. 1 lit. b) teza I Codul Muncii, (declarat între timp neconstituţional prin Decizia nr. 279/23.04.2015 a Curţii Constituţionale) s-a reţinut că, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului.

De asemenea, art. 52 alin. 2 din Codul Muncii, s-a concluzionat că stabileşte că în cazul prevăzut la art. 52 alin. 1 pct. b), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.

În speţa de faţă, temeiul juridic al suspendării contractului individual de muncă s-a reţinut că l-a reprezentat plângerea penală depusă de angajator, respectiv art.52 alin 1 lit. b) Codul Muncii declarat neconstituţional prin Decizia CCR nr. 279/2015. Acest aspect rezultă şi din conţinutul deciziei de suspendare în care s-a precizat în mod expres s-a luat această măsură raportat la plângerea penală formulată împotriva reclamantului pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, în dosar nr. (...)/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (B).

Din modul de derulare a evenimentelor s-a reţinut că la momentul formulării plângerii penale din dosar nr. (A)/P/2013 pârâta nu a cunoscut existenţa dosarului nr. (B)/P/2013, astfel că, contrar susţinerii pârâtei din întâmpinare, prevederile art. 52 Codul Muncii sunt aplicabile în speţă, măsura suspendării luându-se drept urmare a formulării plângerii penale de către pârâtă şi nu ca urmare a efectuării din oficiu de cercetări cu privire la reclamant.

Pe de altă parte, prin ordonanţa emisă la 31.03.2017 de Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) s-a concluzionat că s-a dispus clasarea cauzei în ce priveşte ambele infracţiuni pentru care reclamantul (...) (...) a fost cercetat, reţinându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală, drept urmare a interpretării date art. 249 CP 1969 prin Decizia nr. 405/15.06.2016 a Curţii Constituţionale.

Atât timp cât s-a dispus clasarea cauzei în ce-l priveşte pe reclamant pentru temeiul mai sus arătat, s-a apreciat că nu se pot reţine ca şi corecte susţinerile pârâtei în sensul că art. 52 alin. 2 Codul Muncii n-ar fi aplicabile.

Unitatea pârâtă a procedat la revocarea măsurii suspendării contractului individual de muncă, prin urmare, s-a apreciat că trebuia să îşi îndeplinească obligaţia corelativă a plăţii unei despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile legale, respectiv să-i achite reclamantului drepturile salariale de la luarea măsurii suspendării, ce s-a dovedit nelegală, la 22.07.2013 şi până la data revocării acestei măsuri, la 01.06.2017.

S-a apreciat că este irelevant faptul că prin adresa din 29.05.2017 pârâta a dispus revocarea măsurii suspendării din raţiuni pur economice, atât timp cât ordonanţa din 31.03.2017 i-a fost comunicată şi pârâtei ca persoană vătămată în dosar şi trebuia să producă efecte juridice în ce-l priveşte pe reclamant de îndată.

Faţă de argumentele mai sus prezentate, instanţa a concluzionat că acţiunea este întemeiată şi ca atare a obligat pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada 22.07.2013 - 01.06.2017.

S-a luat act că în şedinţa publică din data de 27.02.2018, reclamantul a arătat că înţelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel pârâta Regia Naţională a Pădurilor - (...), Direcţia Silvică (...) R.A., solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

Prin motivele de apel s-a invocat că, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al pădurarului (...) (...), angajat în cadrul Ocolului Silvic (...), prin Decizia nr. (...)/10.07.2013, urmare a plângerii penale formulate de unitate împotriva acestuia pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) sub dosar nr. (...)/P/2013.

Temeiul de drept al măsurii luate a fost art. 51 aliniat 1 din Contractul Colectiv de Muncă al RNP - (...), art. 52 aliniat 1 Codul muncii, suspendarea fiind dispusă până la soluţionarea definitivă a plângerii penale. Din Ordonanţa de clasare din dosarul nr. (C)/P/2016 reiese că dosarul penal nr. (B)/P/2013 a fost conexat la cel cu nr. (A)/P/2013 în care anterior formulării plângerii sale, Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) demarase din oficiu cercetări, a dispus începerea urmăririi penale împotriva intimatului reclamant pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice. Prin Ordonanţa din dosar nr. (C)/P/2016 s-a dispus clasarea cauzei cu privire la această infracţiune, dar s-a disjuns cauza în vederea continuării cercetărilor cu privire la infracţiunile de tăiere ilegală şi furt de arbori.

Prin adresa nr. (...)/29.05.2017 i-a comunicat intimatului reclamant încetarea măsurii suspendării, dar, astfel cum a arătat şi la instanţa de fond, până în acest moment nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 52 aliniat 2 Codul muncii, nu s-a constatat nevinovăţia angajatului al cărui contract de muncă a fost suspendat urmare a plângerii penale formulate de angajator.

Conform art. 52 aliniat 2 Codul muncii, obligarea sa la plata despăgubirilor pe perioada suspendării contractului de muncă este nelegală la acest moment, putând fi pusă în discuţie doar după finalizarea definitivă a dosarului penal, în funcţie de soluţia ce se va da. Faptul că ulterior emiterii Deciziei nr. (...)/10.07.2013 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 52 aliniat 1 litera b), teza 1 din Codul muncii, poate conduce cel mult la încetarea de drept a dispoziţiei de suspendare, începând cu data publicării, potrivit art. 147 aliniat 4 din Constituţie, deciziile Curţii fiind general obligatorii şi au putere de lege doar pentru viitor.

Obligarea sa la plata despăgubirilor pentru perioada anterioară publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 279/2015, pentru perioada 22.07.2013 - 17.06.2015 este vădit nefondată.

S-a invocat în drept art. 466 şi urm. Cod procedură civilă, art. 52 Codul muncii.

Intimatul deşi legal citat, nu s-a prezentat şi nici nu şi-a comunicat poziţia în cauză.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:

Intimatul reclamant a fost angajat în cadrul Ocolului silvic (...) în funcţia de pădurar. Din cuprinsul Deciziei nr. (...)/10.07.2013, fila 7 dosar de fond, emisă de Regia Naţională a Pădurilor (...), Direcţia Silvică (...), Curtea a reţinut că, având în vedere plângerea penală formulată de aceasta împotriva apelantului reclamant, înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) sub nr. (B)/P/2013, s-a dispus ca începând cu data de 22.07.2013, în baza art. 51 aliniat 1 litera b) din Contractul Colectiv de Muncă al RNP (...), a art. 52 aliniat 1 lit. b) Codul Muncii, să se suspende contractul individual de muncă al acestuia, având la acea dată funcţia de pădurar în cadrul Ocolului Silvic (...), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. (B)/P /2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...).

La data de 31 martie 2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) a emis Ordonanţa de clasare a cauzei penale, în dosarul cu nr. (C)/P/2016, aflată în copie la dosarul de fond filele 8-29, din cuprinsul acesteia reieşind că la data de 29 mai 2013 organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) s-au sesizat din oficiu cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată împotriva mai multor angajaţi ai Ocolului Silvic (...), printre care şi apelantul reclamant, că s-a format dosarul cu nr. (A)/2013, că la data de 17.06.2013 s-a înregistrat plângerea penală formulată de Regia Naţională a Pădurilor (...) - Direcţia Silvică (...) împotriva mai multor angajaţi printre care şi apelantul reclamant pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, sens în care s-a format dosarul cu nr. (B)/2013.

S-a mai reţinut din cuprinsul acesteia că, prin rezoluţia procurorului cu nr. (...)/P/2013 s-a dispus conexarea dosarului penal cu nr. (B)/P/2013 la cel cu nr. (A)/P/2013, la data de 5 iulie 2013 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva acestora pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu. La data de 20 mai 2013, organele de poliţie din cadrul IPJ (...) s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals faţă de un pădurar, sens în care s-a format dosarul cu nr. (D)/P/2013, că s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor pentru infracţiunea fals intelectual faţă de apelantul reclamant, că s-a clasat cauza privindu-l pe acesta şi alţi suspecţi cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu.

Prin cererile din data de 04.05.2017, intimatul reclamant i-a solicitat apelantei Regia Naţională a Pădurilor (...) - Direcţia Silvică (...) - filele 4-6 dosar de fond - a constata că nu mai subzistă motivul de suspendare al contractului individual de muncă întrucât s-a dispus clasarea cauzei faţă de el, a-i fi achitate despăgubirile cuvenite.

Temeiul juridic al măsurii de suspendare a contractului individual de muncă al apelantului reclamant, potrivit celor arătate mai sus, l-a constituit art. 51 aliniat 1 lit. b) din Contractul Colectiv de Muncă al RNP (...), respectiv art. 51 aliniat 1 lit. b) din Codul muncii, Legea nr. 53/2003, potrivit căruia „contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în situaţia în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti”.

Această dispoziţie legală însă, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 279/2015 a constatat că este neconstituţională, reţinând faptul că, urmare efectuării testului de proporţionalitate vizând măsura restrângerii exerciţiului dreptului la muncă, suspendarea contractului individual de muncă ca efect al formulării unei plângeri penale de către angajator împotriva salariatului nu întruneşte condiţia caracterului proporţional, măsura fiind excesivă în raport cu obiectivul ce trebuie atins. S-a mai reţinut din considerentele acesteia că art. 52 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, chiar dacă instituie o măsură de protecţie pentru drepturile salariatului suspendat a cărui nevinovăţie a fost constatată, se prevede posibilitatea reluării de către acesta a activităţii anterioare şi plata, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, a unei despăgubiri egale cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Curtea a apreciat că reglementarea cauzelor de suspendare nu poate lăsa deschisă posibilitatea emiterii unor decizii arbitrare ori netemeinice, pentru că protecţia dreptului la muncă presupune, între altele, ca restrângerea exerciţiului acestui drept să respecte cerinţele constituţionale impuse de art. 53 alin. (2) referitoare la proporţionalitate, şi nu doar asigurarea unor măsuri cu caracter reparator ori a unor soluţii alternative.

Ca urmare, de la data publicării acestei Decizii în Monitorul Oficial al României sub nr. 431 din data de 17 iunie 2015, indiferent de soluţia ce urma a se da plângerii penale, dispoziţia de suspendare a contractului individual de muncă urma astfel a înceta de drept, temeiul de drept al măsurii luate nemaiexistând, apărările apelantei pârâte Regia Naţională a Pădurilor (...)- Direcţia Silvică (...) în sensul că obligarea sa la despăgubiri s-ar putea pune în discuţie doar după finalizarea definitivă a dosarului penal, câtă vreme a fost disjunsă cauza pentru continuarea cercetărilor cu privire la infracţiunea de tăiere ilegală şi furt de arbori, apar ca nefondate. De altfel, măsura suspendării s-a luat doar până la soluţionarea dosarului penal format urmare a plângerii penale formulate pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, ce a făcut obiectul dosarului cu nr.(B)/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria (...), dosar ce a fost soluţionat prin Ordonanţa de clasare din data de 31.03.2017, arătată mai sus.

Potrivit art. 53 aliniatul 2 din Codul muncii - Legea nr. 53/2003, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului. Curtea a reţinut că, atâta timp cât pentru infracţiunea raportat la care apelata pârâtă a formulat plângere penală împotriva intimatului reclamant şi care a determinat luarea măsurii de suspendare a contractului individual de muncă, s-a dispus clasarea, constatându-se că fapta nu este prevăzută de legea penală, condiţiile prevăzute de textul legal precitat erau incidente în cauză.

Raportat la toate considerentele expuse, în baza art. 480 aliniat 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins ca nefondat apelul şi a păstrat în întregime sentinţa apelată ca fiind legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare