Contractul individual de muncă. Perioada de probă. Prelungirea duratei prin voinţa unilaterală a angajatorului

Contractul individual de muncă. Perioada de probă. Prelungirea duratei prin voinţa unilaterală a angajatorului

Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, rep.: art. 8, art.17 alin.3 lit. n), art.17 alin.4, art. 31 alin. (3)

Codul muncii reglementează perioada de probă, ca modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului. Această perioadă nu se prezumă şi nici nu constituie un act unilateral al angajatorului, ci trebuie prevăzută expres în contract [art.17 alin. (3) lit. n), combinat cu art.17 alin. (4)].

Legea prevede o durată maximă a perioadei de probă, însă durata efectivă este stabilită de angajator, cu acordul salariatului.

Prelungirea duratei perioadei de probă, printr-un act de voinţă unilaterală a angajatorului nesocoteşte principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe ce guvernează raporturile de muncă.

(Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 68 din 26 ianuarie 2017,

rezumată de judecător Camelia Lucaciuc)

Prin sentinţa civilă nr. 2864 din 5.10.2016, Tribunalul Arad a respins contestaţia  formulată de reclamantul A…, în contradictoriu  cu pârâta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Unitatea de Administrare B…, ca neîntemeiată fără cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reţinut că în speţă, contestatorul a fost încadrat la unitatea pârâtă cu contract individual de muncă pe durata nedeterminată în funcţia de muncitor calificat – electromecanic - staţie pompare apa - canal.

Contractul de muncă a fost încheiat sub condiţia unei perioade de probă de 60 de zile calendaristice.

Prin decizia nr. x/07.04.2016, perioada de probă a fost prelungită de 30 de zile.

La data de 06.05.2016 i s-a comunicat contestatorului un document intitulat notificare la sfârşitul perioadei de probă, care este însă în realitate o decizie de încetare a raportului de muncă şi acest lucru rezultă din cuprinsul documentului.

În acest context instanţa a analizat contestaţia reclamantului prin prisma dispoziţiilor art. 31 alin. (1), (3) din Codul Muncii care prevede că: ”(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere. (3) Pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, fără a fi necesară motivarea acesteia.”

Astfel, filozofia textului de lege în accepţiunea legiuitorului a fost aceea de a crea un instrument pentru verificarea completă şi aplicată a competenţelor profesionale ale salariatului, precum şi a abilităţilor comportamentale ale acestuia, după încheierea unui contract de muncă.

Se distinge că perioada de probă are caracter facultativ şi negociabil, în sensul în care aceasta este o negociere între angajator şi salariat.

De asemenea, perioada de probă începe în prima zi de activitate a salariatului şi continuă până la împlinirea termenului negociat, părţile fiind ţinute de un veritabil contract individual de muncă, cu singura excepţie a posibilităţii părţilor de a înceta acest contract printr-o simplă notificare.

Acest instrument pus la dispoziţie în principal angajatorului, vizează în mod fundamental simplificarea modalităţii încetării contractului de muncă, faţă de condiţiile standard prevăzute în art. 55 şi următoarele din Codul Muncii.

Aşadar natura juridică a dispoziţiilor art. 31 alin. (1), (3) din Codul Muncii constituie un caz distinct de încetare a contractului individual de muncă faţă de art. 61 lit. d) şi art. 75 alin. (2) din Codul Muncii.

Clarificarea naturii juridice a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Codul Muncii se impune a fi analizată şi în contextul art. 1276 Cod Civil care reglementează situaţia de denunţare unilaterală a contractului cu particularităţile sale juridice.

Astfel, clauza de denunţare unilaterală conferă părţilor dintr-un contract dreptul de a denunţa într-un anumit termen contractul astfel încheiat.

De asemenea, este o ipoteză de neexecutare licită a contractului, neproducând efecte asupra prestaţiilor executate sau în curs de executare.

Mai mult, dacă una dintre părţi oricare dintre ele, se dezice de contract, efectul este acela al desfiinţării contractului respectiv, astfel pur şi simplu partea care a făcut uz de clauza de dezicere determină încetarea ca atare a contractului fără ca cealaltă parte să se poată opune sau să poată opri un astfel de efect, aşadar nu este nevoie nici de intervenţia cocontractantului şi mai mult nici a instanţei de judecată.

Ca şi corolar a celor expuse clauza de denunţare unilaterală îşi are izvorul în însăşi voinţa părţilor dacă nu este consacrată expres de lege.

Or, în cazul dedus judecăţii acţiunea reclamantului vizează chiar interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din codul muncii, care se referă la denunţarea unilaterală a contractului de muncă după împlinirea termenului de probă, sens în care instanţa constată situaţia permisivă a angajatorului de a proceda la denunţarea unilaterală a contractului individual de muncă încheiat între aceasta şi reclamant.

Aşadar, având în vedere că contractul individual de muncă încheiat între părţi a fost prevăzută clauza perioadei de probă şi nefiind în situaţia unei stipulaţii contrare, instanţa a apreciat contestaţia reclamantului ca neîntemeiată şi a respins-o.

În temeiul art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă, având în vedere că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanţa nu le-a acordat.

Apelul declarat de reclamant a fost generic motivat în drept cu dispoziţiile art.466 şi urm. Cod procedură civilă, iar în fapt s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a constatat situaţia permisivă a angajatorului de a denunţa unilateral contractul individual de muncă.

Astfel, părţile de comun acord au convenit ca perioada de probă să fie de 60 de zile calendaristice, clauză inserată în contractul individual de muncă, iar după expirarea perioadei angajatorul a dispus prelungirea acesteia cu 30 de zile „în vederea verificării aptitudinilor salariatului”, modificând astfel unilateral contractul individual de muncă.

Prin întâmpinare, intimata a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, considerând că angajatul nu s-a prezentat la staţia la care a fost repartizat ca electromecanic şi nu a beneficiat de instructajul de specialitate în cadrul perioadei de probă de 60 de zile, fapt ce a impus prelungirea acestei perioade cu încă 30 de zile.

Apelul este fondat.

Prin acţiunea introductivă reclamantul A…, a solicitat anularea deciziei nr. x din 5.05.2016 prin care Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Filiala Teritorială de Îmbunătăţiri Funciare Timiş Mureş Inferior - Unitatea de Administrare B… a dispus încetarea raporturilor de muncă începând cu 6.05.2016, conform prevederilor art. 31 alin. (3) din Codul muncii.

A susţinut că a fost angajatul intimatei în postul de muncitor calificat – electromecanic la Staţia de pompare apă-canal, iar prin contractul individual de muncă părţile au convenit ca perioada de probă să fie de 60 de zile calendaristice.

Prin decizia nr. x/7.04.2016 angajatorul a prelungit perioada de probă cu încă 30 de zile, iar la 6.05.2016 i-a comunicat decizia prin care a dispus încetarea raporturilor de muncă.

Apelantul a considerat că prelungirea perioadei de probă a reprezentat un act unilateral de voinţă al uneia din părţile contractante ce a condus la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă [art.41 alin. (1) din Codul muncii].

Din actele şi lucrările dosarului se reţine că părţile au încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. x/5.02.2016 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor, în conformitate cu care apelantul a fost încadrat pe durată nedeterminată în meseria de muncitor calificat – electromecanic staţie – apă-canal.

Cu ocazia încheierii contractului părţile au convenit ca perioada de probă să fie de 60 zile calendaristice.

Codul muncii reglementează perioada de probă, ca modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă putând fi stabilită o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere [art.31alin. (1)].

Această perioadă nu se prezumă şi nici nu constituie un act unilateral al angajatorului, ci trebuie prevăzută expres în contract [art.17 alin. (3) lit. n), combinat cu art.17 alin. (4)].

Aşadar, ca regulă, legea prevede o durată maximă a perioadei de probă, însă durata efectivă este stabilită de angajator, cu acordul salariatului.

În speţă, după stabilirea duratei perioadei de probă, printr-un act de voinţă unilaterală angajatorul a prelungit această perioadă, nesocotind astfel principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe ce guvernează raporturile de muncă [art.8 alin. (1) din Codul muncii].

Apărările intimatei au vizat lipsa nejustificată a apelantului de la serviciu, fapt ce a condus la imposibilitatea efectuării instructajului specific necesar desfăşurării activităţii, însă această situaţie nu a justificat prelungirea unilaterală a perioadei de probă cu încă 30 zile calendaristice, la finele căreia a fost notificat angajatul şi s-a dispus încetarea contractului individual de muncă.

În consecinţă, nerespectarea clauzelor contractului individual de muncă este în măsură să atragă nulitatea deciziei contestate.

Pentru considerentele expuse s-a apreciat ca fondat apelul declarat în cauză urmând a fost admis conform art. 480 alin. (2) din Cod procedură civilă, a fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată şi, în fond, a fost admisă acţiunea. A fost anulată Notificarea şi Decizia nr. x din 5.05.2016 emisă de Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare - Unitatea de Administrare B… şi s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior. Totodată, a fost obligată intimata să plătească apelantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat, cu începere din 6.05.2016 şi până la data reintegrării.

Domenii speta

Spete similare