Pensie intretinere

Deliberând  asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. X/24.04.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. X/311/2017 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă M A-F în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M F.

S-a admis cererea reconvenţională.

S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi si înregistrată sub nr. X din 08.09.2012 în Registrul de Stare civilă al Municipiului S, prin acordul părţilor.

S-a dispus ca reclamanta să-şi păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, respectiv acela de „C”.

S-a dispus ca după desfacerea căsătoriei autoritatea părintească cu privire la minorul M G I, născut la data de 08.11.2012 să fie exercitată în comun de ambii părinţi până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către aceasta. 

S-a stabilit locuinţa minorului la domiciliul mamei, M A F.

Au fost obligaţi ambii părinţi să ofere întreţinere copilului minor după cum urmează: mama va presta întreţinerea în natură prin asigurarea celor necesare traiului, precum şi a cheltuielilor pentru educare, învăţătură si pregătire profesională, iar tatăl va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere în cota procentuala de 1/4 din veniturile sale încasate care va fi achitată de pârâtul M F începând cu data de 26.10.2017 si până la majorat, precum şi în continuare dacă se află în continuarea studiilor până la data finalizării acestora de către M G I, dar nu mai târziu de 26 de ani.

S-a încuviinţat pentru pârâtul M F un program de legături personale cu minorul M G I, după cum urmează:

-în prima şi a treia săptămână din lună de vineri de la ora 1600 până duminică la ora 1600;

-o lună în vacanţa de vară;

- în timpul sărbătorilor de Paşte începând de vinerea de dinaintea zilei de Paşte, ora 1500 pana luni, ziua de după duminica de Paşte, ora 1200, alternativ, în sensul ca un an minorul va petrece sărbătorile de Paşte cu reclamanta, iar celalalt an cu pârâtul, începând cu sărbătorile Pascale 2020 când minorul va fi cu pârâtul;

- de asemenea, o săptămâna în vacanta de iarna în perioada 21 – 27 decembrie, inclusiv, astfel încât sărbătorile de Crăciun sa fie petrecute alternativ cu fiecare dintre părinţi, începând cu sărbătorile Crăciunului 2018 când minorul va fi cu tatăl, adică cu pârâtul

- o săptămâna în vacanta de iarna în perioada 28 decembrie – 02 ianuarie, inclusiv, astfel încât sărbătorile de Anul Nou sa fie petrecute alternativ cu fiecare dintre părinţi, începând cu sărbătorile Anului Nou 2019-2020 când minorul va fi cu tatăl, adică cu pârâtul, cu luarea minorului din domiciliul mamei si aducerea lui în domiciliul acesteia la finalul programului.

S-a dispus comunicarea hotărârii către Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei Municipiului S si către Registrul Naţional Notarial al regimurilor matrimoniale după rămânerea definitivă a acesteia.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr.X/311/2017, reclamanta M A-F a chemat în judecată pe pârâtul M F, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului M G -I născut la data de 08.11.2012 de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei minorului la domiciliul mamei reclamante, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „C”, precum şi să fie obligat pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că părţile s-au căsătorit la data de 08.09.2012, iar din căsătorie a rezultat minorului M G -I, născut la data de 08.11.2012. Relaţiile de căsătorie s-au deteriorat datorită pârâtului, care manifestă dezinteres faţă de familie, apreciind că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373 lit. a), b), art. 397, art. 400, art. 529 alin.2, art. 530 alin. din Codul civil.

În dovedirea cererii, a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, precum şi proba testimonială în cadrul căreia să fie audiaţi doi martori, indicând numele şi adresele pentru citare.

În susţinerea cererii s-a depus la dosar în copie un set de înscrisuri (filele nr.7-11 din dosarul cauzei), respectiv: certificat de căsătorie, certificat de naştere minor, certificat de naştere reclamantă, adeverinţa de venituri reclamanta, adeverinţă de preşcolar pentru minor, act de identitate reclamantă.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 100 lei (chitanţa aflată la fila nr. 6 din dosarul cauzei).

Pârâtul, legal citat a depus la data de 24.11.2017, întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, fiind de acord cu exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului M G -I născut la data de 08.11.2012 de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei minorului la domiciliul mamei reclamante, obligarea sa la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de „C”. Pârâtul a solicitat stabilirea unui program privind legăturile dintre tată si copil în următoarea modalitate: în prima şi a treia săptămâna a fiecărei luni, minorul sa stea la tată de vinerea de la ora 16.00, până duminica la ora 16.00; în anii pari, minorul să petreacă împreuna cu tatăl sărbătorile pascale, iar cu reclamanta sărbătorile de Crăciun, urmând ca în anii impari sărbătorile pascale sa le petreacă împreună cu reclamanta, urmând ca sărbătorile de Crăciun să le petreacă împreuna cu reclamanta; în vacanţa de vara o lună, iulie sau august, în funcţie de programarea concediului său de odihna, precum şi în săptămâna următoare sărbătorilor de iarna, din vacanţa de iarna.

De asemenea, reclamanta sa îi ofere informaţii cu privire la activitatea şcolara a minorului şi sa îi permită să ţină legătura cu minorul prin telefon si alte mijloace de comunicare.

În motivarea cererii, a menţionat că, în ceea ce priveşte relaţia de căsătorie dintre el şi reclamanta, în mod evident că aceasta nu poate continua, solicitând desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, fără să se stabilească culpa vreuneia dintre părţi în destrămarea relaţiilor de căsătorie. Pârâtul a precizat că este de acord ca locuinţa minorului sa fie stabilita la reclamanta, urmând să contribuie la cheltuielile de creştere, educare, învăţătura si pregătire profesionala ale acestuia, iar exercitarea autorităţii părinteşti să se facă in comun.

În aceea ce priveşte legăturile personale cu minorul, a solicitat să se admită programul propus, având in vedere ca este necesar sa se păstreze legătura cu fiul său şi să se consolideze aceasta legătura, fiind puternic ataşat de copil. Este in interesul minorului sa păstreze legătura cu ambii părinţi, fără a  fi influenţat de prezenta celuilalt părinte.

În dovedirea cererii reconvenţionale a solicitat proba cu înscrisuri şi proba testimonială, în cadrul căreia să fie audiat un martor, M A, indicând domiciliul pentru citare.

In drept, pârâtul-reclamant a invocat dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă.

Reclamanta a depus la data de 20.12.2017, întâmpinare şi cererea reconvenţională şi răspuns la întâmpinare arătând că în fapt, prin cererea formulata se solicita sa se admită cererea de desfacere a căsătoriei şi să se dispună desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, stabilirea locuinţei minorului la domiciliul mamei, exercitarea autorităţii părinteşti în  comun pentru minorul G I, născut la data de 8.11.2012 şi obligarea la plata pensiei de întreţinere in cuantum de 1/4 din venitul realizat. A solicitat admiterea cererii principale, astfel cum a fost a fost formulata şi admiterea în parte a cererii reconvenţionale. A precizat că este de acord ca paratul-reclamant sa aibă legături personale cu minorul in următoarea modalitate, având in vedere vârsta minorului si faptul ca locuiesc in localităţi diferite:

- în prima si a treia săptămâna a fiecărei luni, de vineri de la ora 1600 pana duminica la ora 1600 prin luarea si aducerea minorului la domiciliul mamei;

- a doua zi de Paste şi de Crăciun, prin luarea si aducerea minorului la domiciliul mamei;

- prima săptămâna din vacanţa de iarnă;

- o luna in vacanta de vară.

La solicitarea instanţei, s-a depus la dosar ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului-reclamant de către Primăria Municipiului S, cu adresa nr. X/25.01.2018. La data de 17.04.2018 s-a înaintat de către Primăria Comunei C, ancheta socială efectuată la domiciliul reclamantei-pârâte. 

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 24.01.2004 s-a încheiat căsătoria între reclamanta M A-F şi pârâtul M F înregistrată sub nr. X din 08.09.2012 în Registrul de Stare civilă al Municipiului S, prin acordul părţilor, aşa cum rezultă din certificatul de căsătorie depus în copie la fila 9 din dosarul Judecătoriei Slatina.

Din căsătoria părţilor a rezultat un copil minor, respectiv M G I, născut la data de 08.11.2012, conform certificatului de naştere ataşat în copie la fila 7 din acelaşi dosar.

Potrivit art. 374 lit. a) din Codul civil, având în vedere acordul expres al soţilor exprimat de reclamantă şi parat personal in fata instanţei de judecata în şedinţa de judecată din data de 15.02.2018 cu privire la desfacerea căsătoriei prin acordul părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 din Codul civil, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru a dispune desfacerea căsătoriei încheiate între părţi prin acord, fără a mai fi necesară administrarea altor probe.

În conformitate cu art. 383 din Codul civil, întrucât între părţi nu a intervenit o învoiala cu privire la nume, instanţa a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de „C”.

În ceea ce priveşte raporturile dintre părinţii divorţaţi şi copiii lor minori, s-au avut în vedere dispoziţiile din articolul 396 alin. 1, 397, 398, 400, 487,  din Codul civil, raportat la care regula este ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi si doar prin excepţie, instanţa poate să stabilească ca autoritatea părintească să fie exercitată de unul dintre părinţi.

În cauză, instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut dovada existentei niciunui motiv temeinic pentru ca autoritatea părinteasca sa fie exercitat doar de unul dintre părinţi, aceasta fiind în interesul superior al copilului care are dreptul de a fi crescut de ambii părinţi chiar daca aceştia sunt separaţi.

Instanţa a avut în vedere ca exercitarea în comun a autorităţii părinteşti se concretizează în consultarea părinţilor în luarea deciziilor importante cu privire la creşterea şi educarea copiilor, actele curente privind creşterea şi educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la care copii locuiesc. Se încadrează în noţiunea de decizii importante privind copilul alegerea şcolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extraşcolare, etc.

În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorului, instanţa a apreciat că este în interesul acestuia să locuiască în continuare cu părintele cu care a locuit în mod statornic, respectiv împreuna cu mama sa.

De asemenea, din raportul de ancheta sociala rezulta ca mama locuieşte împreuna cu minorul în gospodăria din loc. C.

Având în vedere toate aceste aspecte, raportate la vârsta minorului, la acordul părţilor, instanţa a apreciat că în interesul superior al minorului este să locuiască în continuare cu mama sa, care s-a ocupat pana în prezent în mod constant de creşterea si educarea acestuia.

Pentru toate aceste motive instanţa a stabilit locuinţa minorului la domiciliul mamei aşa cum s-au înţeles şi părţile.

Referitor la pensia de întreţinere instanţa a reţinut prevederile din articolul 402, 529, 530 Cod Civil.

Articolul 530 din Codul civil se reglementează modalităţile de executare. Astfel regula este că obligaţia de întreţinere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului şi, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învăţătură şi pregătire profesională, iar dacă obligaţia de întreţinere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanţa de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreţinere, stabilită în bani.

Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere.

În speţa de faţă, instanţa a obligat ambii părinţi să ofere întreţinere copilului minor după cum urmează: mama va presta întreţinerea în natură prin asigurarea celor necesare traiului, precum şi a cheltuielilor pentru educare, învăţătură si pregătire profesională, iar tatăl va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere în cota procentuala de 1/4 din veniturile sale încasate care va fi achitată de pârâtul M F începând cu data de 26.10.2017 si până la majorat, precum şi în continuare dacă se află în continuarea studiilor până la data finalizării acestora de către M G I, dar nu mai târziu de 26 de ani potrivit înţelegerii părţilor.

Cu privire la cererea reconvenţională, potrivit art. 401 Cod civil, având în vedere acordul părţilor,  instanţa de fond încuviinţează pentru pârâtul M F un program de legături personale cu minorul M G I, după cum urmează:  în prima şi a treia săptămână din lună de vineri de la ora 1600 până duminică la ora 1600; o lună în vacanţa de vară; în timpul sărbătorilor de Paşte începând de vinerea de dinaintea zilei de Paşte, ora 1500 pana luni, ziua de după duminica de Paşte, ora 1200, alternativ, în sensul ca un an minorul va petrece sărbătorile de Paşte cu reclamanta, iar celalalt an cu pârâtul, începând cu sărbătorile Pascale 2020 când minorul va fi cu pârâtul; de asemenea o săptămâna în vacanta de iarna în perioada 21 – 27 decembrie, inclusiv, astfel încât sărbătorile de Crăciun sa fie petrecute alternativ cu fiecare dintre părinţi, începând cu sărbătorile Crăciunului 2018 când minorul va fi cu tatăl, adică cu pârâtul; de asemenea o săptămâna în vacanta de iarna în perioada 28 decembrie – 02 ianuarie, inclusiv, astfel încât sărbătorile de Anul Nou sa fie petrecute alternativ cu fiecare dintre părinţi, începând cu sărbătorile Anului Nou 2019-2020 când minorul va fi cu tatăl, adică cu pârâtul, cu luarea minorului din domiciliul mamei si aducerea lui în domiciliul acesteia la finalul programului.

Instanţa de fond a dispus comunicarea hotărârii către Serviciul de stare civilă din cadrul Primăriei S si către Registrul Naţional Notarial al regimurilor matrimoniale după rămânerea definitivă a acesteia.

Calea de atac exercitată:

Împotriva sentinţei civile nr. X/24.04.2018 pronunţata de Judecătoria Slatina in dosarul nr.X/31l/2017 a declarat apel pârâtul M F, la data de 09.07.2018, solicitând admiterea apelului si modificarea in parte a sentinţei apelate referitor la modalitatea de stabilire a cuantumului contribuţiei sale in ceea ce priveşte cheltuielile de creştere, educare, învăţătură si pregătire profesionala ale minorului.

În motivarea apelului arată că, în fapt, prin hotărârea apelata instanţa de fond a stabilit ca procentul de ¼, reprezentând contribuţia sa la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură si pregătire profesionala ale minorului rezultat din căsătoria cu intimata, să fie calculate la veniturile sale încasate din muncă.

Menţionează că aceasta modalitate de stabilire a cuantumului contribuţiei nu este corectă, deoarece contribuţia trebuie stabilita la veniturile nete din veniturile cu caracter permanent. Daca s-ar menţine dispoziţiile instanţei, este posibil ca acest cuantum sa se aplice si unor venituri care nu au caracter permanent ceea ce ar fi nelegal.

Având în vedere cele menţionate, solicită admiterea apelul aşa cum a fost formulat.

În  dovedirea apelului înţelege sa se folosească de proba cu înscrisuri.

In drept invocă dispoziţiile art. 466 si urm. C.proc.civ..

S-a ataşat taxa judiciară de timbru de 50 lei (f. 9).

La data de 19.09.2018 intimata-reclamantă M A-F, a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, urmând sa se menţină sentinţa apelata ca legală si temeinică.

In temeiul art.480 alin. l C.p.civ., solicită sa se respingă apelul, sa se menţină sentinţa apelata ca legala si temeinica.

Critica se refera strict la faptul ca instanţa de fond a stabilit ca pârâtul sa fie obligat la pensie de întreţinere in cuantum de 1/4 din veniturile realizate.

Susţine că procentul este corect stabilit, având in vedere ca este singurul minor in întreţinerea pârâtului, iar instanţa a luat în vedere veniturile realizate de pârât conform adeverinţei de venituri depuse de pârât la dosarul cauzei.

Consideră că ceea ce solicită practic apelantul-pârât se refera de fapt la forma de executare a obligaţiei privind achitarea pensiei de întreţinere si nu vizează nelegalitatea sau netemeinicia sentinţei. Arată că unitatea unde îşi desfăşoară pârâtul activitatea va putea pune in executare hotărârea si are atributul de a stabili cat reprezintă 1/4 din veniturile realizate. Apreciază că nu se poate pune problema ca nu ar fi luate în considerare decât veniturile cu caracter permanent.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea apelului, ca neîntemeiat, menţinerea sentinţei instanţei de fond ca legală şi temeinică. 

Solicită judecarea cauzei si în lipsă.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, raportat la probatoriul administrat la fond şi la dispoziţiile legale incidente în cauză, tribunalul reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. X/24.04.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosar nr. X/311/2017 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă M A-F, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant M F. Au fost obligaţi ambii părinţi să ofere întreţinere copilului minor după cum urmează: mama va presta întreţinerea în natură prin asigurarea celor necesare traiului, precum şi a cheltuielilor pentru educare, învăţătură si pregătire profesională, iar tatăl va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere în cota procentuala de 1/4 din veniturile sale încasate care va fi achitată de pârâtul M F începând cu data de 26.10.2017 si până la majorat, precum şi în continuare, dacă se află în continuarea studiilor, până la data finalizării acestora de către M G I, dar nu mai târziu de 26 de ani.

Prin apelul declarat pârâtul M F a solicitat modificarea în parte a sentinţei apelate referitor la modalitatea de stabilire a cuantumului contribuţiei sale in ceea ce priveşte cheltuielile de creştere, educare, învăţătură si pregătire profesionala ale minorului.

Codul civil reglementează obligaţia de întreţinere a părinţilor faţă de copii, arătând că tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională (art. 499 alin. 1 din noul Cod civil).

Părinţii au responsabilitatea de a asigura cele mai bune condiţii de viaţă necesare creşterii şi dezvoltării propriilor copii, fiecare copil având dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

Poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale (art. 527 din Codul civil).

Pensia de întreţinere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreţinere (art. 530 din noul Cod civil). Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii (art. 529 alin. 2 din noul Cod civil), iar dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei (art. 531 alin. 1 din Codul civil).

Din aceste dispoziţii rezultă clar că pensia de întreţinere se stabileşte prin raportare la venitul net lunar al părintelui căruia îi incumbă obligaţia de plată.

În venitul net al unei persoane fizice intră veniturile nete ale acelei persoane obţinute din orice sursă, inclusiv veniturile din salarii sau cele asimilate salariilor.

Codul civil nu defineşte noţiunile de venit şi de venit lunar net, regăsite în art. 527 şi 529.

În acest sens, se au în vedere considerentele Deciziei nr. 21/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii.

Cu privire la noţiunea de venit net, s-a reţinut că, potrivit art. 37 din legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în limbajul normativ aceleaşi noţiuni se exprimă numai prin aceiaşi termeni, iar dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, şi devine obligatoriu pentru actele normative din aceeaşi materie.

Prin folosirea noţiunii de venit în art. 527 şi 529 din Codul civil s-a intenţionat corelarea cu terminologia consacrată în legislaţia existentă, în sensul însuşirii semnificaţiei acordate prin acte normative în vigoare, iar această intenţie este confirmată de contextul în care noţiunea este folosită.

Noţiunea de venit lunar net este proprie materiei fiscale, reprezentând baza de calcul al impozitului pe venit şi fiind definită, ca atare, de acelaşi cod fiscal pentru diferite categorii de venituri, inclusiv pentru venituri din salarii şi venituri asimilate acestora.

Codul fiscal cuprinde definiţii pentru fiecare categorie de venituri realizate dintr-o activitate desfăşurată de o persoană (în sensul art. 7 alin. 1 din legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal), inclusiv orice activitate desfăşurată în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege.

Trimiterea la normele fiscale este utilă prin prisma finalităţii identificării veniturilor realizate de debitorul întreţinerii, în condiţiile în care obligaţia de întreţinere se calculează în raport cu venitul lunar net al debitorului.

Ca atare, în virtutea unităţii terminologice ce trebuie asigurată în diferitele acte normative care conţin o anumită noţiune, în acelaşi context, semnificaţia noţiunilor din Codul fiscal de venituri din salarii, venituri asimilate salariilor şi venit lunar net din salariu nu poate fi ignorată în interpretarea şi aplicarea textelor din Codul civil în ipoteza dată, în absenţa unui alt înţeles stabilit de către legiuitor.

De asemenea, în ceea ce priveşte noţiunea de venit este de observat că reglementarea din codul civil referitoare la baza de calcul a pensiei de întreţinere datorate de către părinte copilului nu mai face referire doar la câştigul din muncă al debitorului (fostul art. 94 alin. 3 din codul familiei), ci are în vedere, generic, toate veniturile acestuia, indiferent de sursă, respectiv din muncă ori din alte surse (de exemplu, chirii, redevenţe, dividende, depozite bancare, fructe civile şi industriale ale bunurilor proprii etc.).

Fiind vorba despre venituri din salarii sau asimilate acestora, sunt incidente prevederile art. 76 din codul fiscal conform cărora sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică rezidentă în România ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă (conform art. 76 alin. 1 din legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal).

În cauza de faţă, prima instanţă a stabilit că tatăl va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere în cota procentuala de 1/4 din veniturile sale încasate, care va fi achitată de pârâtul M F începând cu data de 26.10.2017 si până la majorat, precum şi în continuare, dacă se află în continuarea studiilor, până la data finalizării acestora de către M G I, dar nu mai târziu de 26 de ani.

Or, faţă de cele mai sus arătate, pensia de întreţinere trebuie stabilită la  venitul net lunar al părintelui căruia îi incumbă obligaţia de plată, menţiune care nu apare în dispozitivul şi nici în considerentele sentinţei, critica apelantului-pârât fiind întemeiată sub acest aspect.

Însă, nu sunt întemeiate criticile formulate de apelantul pârât în sensul că modalitatea de stabilire a cuantumului contribuţiei nu este corectă, deoarece trebuie stabilită la veniturile nete cu caracter permanent, iar daca s-ar menţine dispoziţiile instanţei, este posibil ca acest cuantum sa se aplice si unor venituri care nu au caracter permanent ceea ce ar fi nelegal.

Se are în vedere că în art. 530 din noul Cod civil nu sunt distincţii în sensul susţinerilor apelantului, astfel încât pensia de întreţinere în favoarea minorului M G -I va fi stabilită în cuantum lunar de o pătrime din veniturile lunare nete ale tatălui, chiar dacă veniturile respective variază lunar, iar pentru interpretarea noţiunii de venit lunar net sunt incidente prevederile din Codul fiscal, aşa cum s-a arătat mai sus. Astfel, trebuie să fie avut în vedere criteriul naturii de venit salarial (în scopul impozitării), în raport cu dispoziţiile codului fiscal, raportare care echivalează cu aplicarea unui criteriu legal, ca atare previzibil. Legiuitorul a exclus, în mod explicit, din baza de calcul a venitului net lunar sumele prevăzute în mod expres de Codul fiscal sau alte sume prevăzute în legislaţia specială, care nu se impozitează şi care nu intră nici în calculul sumei datorate cu titlu de pensie de întreţinere. Însă, în cauza de faţă, nu a fost invocată o astfel de situaţie de excepţie a unor sumele care să fie excluse de la impozitare şi, ca atare, să nu fie incluse în noţiunea de venit, relevantă în contextul art. 527 şi 529 din Codul civil.

Faţă de modalitatea de determinare a obligaţiei de întreţinere, în cotă parte, suma datorată de pârât este variabilă, în funcţie de veniturile pe care acesta le realizează, soluţia fiind una echitabilă, deoarece înlătură riscul dat de veniturile fluctuante. Astfel, nici minorul nu este pus în situaţia de a primi mai puţin decât cota ce i se cuvine din venitul realizat şi nici pârâtul nu este nevoit să achite o sumă mai mare decât cota de 1/4 din venitul net al său pe luna pentru care achită pensia de întreţinere.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 C.proc.civ., tribunalul va admite apelul şi va schimba în parte sentinţa civilă nr. X/24.04.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina, în sensul că tatăl va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului M G -I în cuantum lunar de o pătrime din veniturile sale lunare nete.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. X/24.04.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina.

Conform prevederilor art. 453 C.proc.civ., va obliga intimata-reclamantă M A-F la plata către apelantul-pârât M F a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în apel, fiind depusă chitanţa la fila 9 ds. de apel.

Data publicarii pe portal:09.01.2019

Domenii speta

Spete similare