Despăgubiri

-Plata de către fostul angajator a ajutorului de deces, conform  art. 125 alin.1, art.129 lit. a) din Legea nr.263/2010 şi a 6 salarii medii brute pe economie, conform art.174 alin.1 lit a) din contractul colectiv de muncă al RNPR aplicabil, către reclamante, în calitate de soţie supravieţuitoare şi fiică, moştenitoare ale fostui salariat decedat.-

-

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 30.10.2018

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.03.2018, reclamantele  IA-soţie supravieţuitoare şi KMA -fiică, pentru fostul angajat pădurar IM, au chemat în judecată pe pârâţii DS M şi OS O solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligaţi la plata ajutorului de deces reprezentând contravaloarea salariului mediu brut pe economie, în sumă de 3.131 lei, precum şi la plata a 6 salarii medii cuvenite la nivel de unitate, conform contractului colectiv de muncă; de asemenea, s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantele au arătat că au calitatea de moştenitori legali ai defunctului IM, decedat la data de 29.10.2017, fost angajat al pârâţilor în funcţia de pădurar.

Au mai arătat că, deşi au formulat cererile nr.13/03.01.2018 şi nr.194/22.01.2018 prin care au solicitat acordarea drepturilor, până în prezent nu le-a fost comunicat niciun răspuns  şi nici nu a fost efectuată plata.

Referitor  la drepturile solicitate, reclamantele au arătat că sunt drepturi legale ce li se cuvin urmare a decesului autorului IM, fost angajat al pârâţilor ca pădurar cu contract individual de muncă.

În raport de data încetării raporturilor de muncă ale defunctului, reclamantele au susținut că sunt îndreptăţite la plata salariului aferent lunii noiembrie 2017, iar referitor la plata celor 6 salarii cu titlu de ajutor în cazul decesului unui salariat, au susţinut că dreptul este stipulat în contractul colectiv de muncă, înscris care nu le-a fost pus la dispoziţie, deşi a fost solicitat prin petiţia nr.13/03.01.2018.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.126 - 129 din Legea nr.19/2000 raportat la art.963 Cod civil.

În baza art.200 alin.3 Cod proc. civilă s-a solicitat reclamantelor să completeze cererea de chemare în judecată în sensul de a motiva în fapt şi în drept cererea de chemare în judecată a celor doi pârâţi, să indice temeiurile juridice aplicabile şi în vigoare, cu privire la  ajutorul deces  şi la salariile solicitate ca ajutor în urma decesului salariatului.

Ca urmare, reclamantele au depus note scrise prin care au reluat susţinerile şi temeiurile juridice invocate prin acţiunea inițială, anexând şi răspunsul nr.10179/16.01.2017  comunicat de Romsilva – DS M.

În baza art.201 alin.1  Cod proc. civilă acţiunea a fost comunicată pârâţilor.

În cauză a formulat întâmpinare pârâta RNPR -  DS M care a arătat că subunitatea OS O nu are personalitate juridică conform HG nr.229/2009.

Cât priveşte pretenţiile formulate s-a susţinut că la art.174 lit.c) din contractul colectiv de muncă  este prevăzut un ajutor social în cuantum de 2.000 lei, sumă care a fost aprobată  la plată prin Hotărârea Comitetului Director nr.35/24.04.2018.

Referitor la cele 6 salarii medii brute pe economie, s-a arătat că suma nu se poate acorda reclamantelor, întrucât defunctul salariat - soţul şi tatăl acestora, figurează cu un debit în cuantum de 32.742,86 lei, cauza făcând obiectul unui dosar penal aflat la Parchetul de pe lângă Judecătoria O.

Pârâta a mai arătat că la art.173 din contractul colectiv de muncă se prevede că din indemnizațiile prevăzute la acest articol, se vor reţine debitele imputabile salariaţilor care solicită indemnizaţiile.

De asemenea, DS M a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea în solidar a reclamantelor la plata a sumei de 90.976, 69 lei, reprezentând prejudiciu cauzat de defunctul IM.

Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinare prin care au arătat că pârâta este în eroare cu privire la ajutorul de deces în cuantum de 2.000 lei, susţinându-se că în contractele colective de muncă nu se stipulează drepturi sub cele prevăzute de lege.

Referitor la cele 6 salarii brute pe economie, cu titlu de ajutor de deces pentru moştenitori, s-a arătat că pârâta recunoaşte că le datorează, dar invocă existenţa unui debit în cuantum de 32.742,86 lei într-un dosar penal, fără a se face dovada existenţei acestuia.

De asemenea, s-a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, reclamantele  solicitând disjungerea şi judecarea separată, învocându-se că nu are legătură cu cererea introductivă.

La primul termen de judecată din 13.09.2018, reclamantele prin avocat, au precizat cadrul procesual, arătând că pârâţi în cauză sunt RNPR -DS M şi OS O.

Prin aceeaşi încheiere s-a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulată de Romsilva - DS M, înregistrarea unui nou dosar şi judecarea pe cale separată.

Ulterior, avocatul reclamantelor a precizat că ajutorul de deces se solicită în baza art.125-129 din  Legea nr.263/2010.

Din oficiu, faţă de dispoziţiile art.125 alin.1,2 din Legea nr.263/2010 s-a solicitat reclamantelor să facă dovada suportării cheltuielilor de înmormântare, solicitându-se audierea  martorei CB, declaraţia acesteia fiind anexată la dosar.

Analizând acţiunea în raport de probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Numitul IM a fost angajatul RNPR- DS M, fiind încadrat ca pădurar la OS O, contractul  individual de muncă încetându-i la data de 29.10.2017, în baza art.56 lit. a) Codul muncii, urmare a decesului salariatului, conform dispoziţiei  nr.29/07.11.2017 emisă de angajator.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, formulată de reclamantele IA/soţie supravieţuitoare  şi KMA/fiică, moştenitoare ale defunctului IM, se solicită obligarea pârâtelor RNPR- DS M şi OS O la plata ajutorului de deces conform Legii nr.263/2010 şi la plata a 6 salarii medii brute pe economie, conform contractului colectiv de muncă al RNPR pe anii 2017- 2019.

Cât priveşte chemarea în judecată a pârâtului OS O se constată că această subunitate a DS M nu are personalitate juridică.

Prin  HG nr.229/2009 este reglementată reorganizarea RNPR-Romsilva şi s-a aprobat regulamentul de organizare şi funcţionare, în art.2 alin 1 prevăzându-se că  Romsilva are în structura sa unităţi fără personalitate juridică  prevăzute în anexa nr. 2 şi unităţi cu personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 3.

În art.6 alin.1, 10 din anexa I la HG nr.229/2009 se prevede că „ Romsilva are o structură centrală de conducere, coordonare, îndrumare şi control, organizată pe direcţii, servicii, oficii, birouri şi alte compartimente organizatorice şi funcţionale  . ….În structura organizatorică a unităţilor din cadrul Romsilva pot funcţiona următoarele subunităţi: a) ocoale silvice, secţii şi alte subunităţi pentru exploatarea pădurilor .... ”

Se mai reţine că potrivit art.56 alin.1 Cod proc. civilă „poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile”.

Faţă de faptul că OS O nu are personalitate juridică, fiind lipsit de folosinţa drepturilor civile, urmează să fie respinsă acţiunea faţă de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane juridice fără capacitate procesuală de folosinţă.

Cât priveşte pretenţiile formulate de reclamante, în calitate de moştenitoare ale defunctului IM, în contradictoriu cu pârâta RNPR- DS M, Tribunalul constată că sunt întemeiate pentru următoarele motive:

În capitolul V din Legea nr.263/2010 sunt reglementate alte drepturi de asigurări sociale, iar în art.121 lit. c) se prevede că „În sistemul public de pensii, în afara pensiilor, se mai pot acorda, în condiţiile prezentei legi, următoarele prestaţii…..c) ajutor de deces, în cazul decesului asiguratului, pensionarului sau unui membru al familiei unuia dintre aceştia.”

Referitor la plata acestui drept, Legea nr.263/2010 reglementează condițiile de acordare şi persoanele cărora se acordă.

 În art.125 alin. 1,2,3 se prevede că „În cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces şi care poate fi, după caz, soţul supravieţuitor, copilul, părintele, tutorele, curatorul sau, în lipsa acestora, oricare persoană care face această dovadă. Dovada prevăzută la alin. (1) se poate face prin orice mijloc de probă admis de lege. Cuantumul ajutorului de deces se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi nu poate fi mai mic decât valoarea câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.”

În art. 127 alin.1 se prevede că „Ajutorul de deces se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat şi se acordă, la cerere, pe baza certificatului de deces.”

Art. 129 alin.1 lit a) dispune că” Ajutorul de deces se achită în termen de 24 de ore de la solicitare de: a) angajator, în cazul decesului asiguratului prevăzut la art. 6 alin. (1) pct. I, II şi V, respectiv al unui membru de familie al acestuia”

De asemenea, art.130 alin.3 prevede că „ Cuantumul ajutorului de deces solicitat potrivit alin. (1) se achită la nivelul cuvenit la data decesului.”

În raport de aceste dispoziţii legale se constată că, urmare a decesului autorului IM la data de 29.10.2017, moştenitoarele acestuia IA/soţie supravieţuitoare şi KMA/ fiică, prin cererea nr.13/03.01.2018 au solicitat  DS M, fost angajator al defunctului, plata ajutorului de deces, conform legii privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

Urmare a acestei solicitări Romsilva – DS M nu a efectuat plata ajutorului de deces, deşi reclamantele sunt cele care au suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului (aşa cum rezultă din declaraţia martorei CB, audiată în cauză) .

Având în vedere dispoziţiile exprese ale art. 125 alin.1, art.129 lit. a) din Legea nr.263/2010, se apreciază că reclamantele, în calitate de moştenitoare ale autorului IM, sunt îndreptăţite la plata ajutorului de deces în sumă de 3.1131 lei, sumă stabilită prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, cuantumul ajutorului fiind raportat la nivelul stabilit la data decesului - octombrie 2017.

Faţă de faptul că defunctul era angajat al pârâtei Romsilva – DS M, fiind asigurat obligatoriu conform art.6 alin.1 pct. I lit. a) din Legea nr.263/2010, plata acestui ajutor se efectuează de către fostul angajator, conform art. 129  alin.1 lit a) din lege.

Se mai constată că prin hotărârea nr.35/24.04.2018 a Comitetului Director al  DS m s-a dispus plata către reclamanta IA a sumei de 2.000 lei reprezentând ajutor de deces conform art.174 lit. c) din contractul colectiv de muncă pe anii 2017/2019, sumă achitată prin dispoziţia de plată nr.183/09.07.2018.

Referitor la plata acestei sume de către pârâtă se constată că în art.174 alin.1 lit c) din contractul colectiv de muncă al Romsilva pe anii 2017-2019 se prevede că „ în afară de ajutoarele prevăzute de lege, administraţia mai acordă familiei următoarele ajutoare sociale……c) un ajutor social în cuantum de 2.000 lei plătit de unitate la decesul soţului /soţiei sau la decesul  unei rude de gradul I ( copii şi părinţi).”

Prin urmare, suma de 2.000 lei a fost acordată de DS M în baza dispoziţiilor contractului colectiv de muncă  şi reprezintă un ajutor social acordat familiei, urmare a decesului fostului salariat.

Din  modul de redactare al art.174 din contractul colectiv de muncă  rezultă că administraţia acordă familiei ajutoarele sociale enumerate în acest articol, în afară de ajutoarele prevăzute de lege.

Aşa fiind, suma de 2.000 lei reprezintă un ajutor social acordat de pârâta RNPR- DS M în baza contractului colectiv de muncă aplicabil la data decesului, iar plata efectuată de fostul angajator către familia defunctului nu produce consecințe juridice şi nu este de natură să înlăture acordarea de către DS M a ajutorului de deces prevăzut de Legea nr.263/2010, cele două drepturi având izvoare diferite -  contractul colectiv de muncă, respectiv Legea nr.263/2010.

Faţă de dispoziţiile exprese ale art. 129 alin.1 lit a) din Legea nr.263/2010 obligaţia plăţii ajutorului de deces incumbă fostului angajator, în speţă pârâtei RNPR- DS M, în cauză aplicându-se dispoziţiile Legii nr.263/2010, în forma în vigoare la momentul decesului autorului.

Cât privește solicitarea referitoare la plata celor 6 salarii medii brute pe economie, conform  prevederilor contractului  colectiv de muncă al Romsilva, se constată următoarele:

În art.174 alin.1 lit a) din contractul colectiv de muncă  al Romsilva pe anii 2017-2019 se prevede că „în afară de ajutoarele prevăzute de lege, administraţia mai acordă familiei următoarele ajutoare sociale: a) echivalentul a 6 salarii medii brute pe economie, conform ultimei situaţii comunicate de către Institutul Naţional pentru Statistică, în cazul decesului salariatului.”

Referitor la acest ajutor social pârâta RNPR- DS M a susţinut că nu se poate acorda reclamantelor, deoarece defunctul pădurar IM a înregistrat un debit faţă de fostul angajator, debit pentru care s-a formulat şi plângere penală.

Cu privire la acest drept prevăzut în contractul colectiv de muncă  în favoarea familiei fostului salariat, pârâta RNPR- DS M a invocat şi disp. art.173 din contractul colectiv de muncă aplicabil, cât şi compensaţia, raportat  la debitul înregistrat de fostul salariat, debit pentru care s-a formulat acţiune întemeiată pe disp. art.254 Codul muncii, înregistrându-se dosarul nr..... /101/2018 pe rolul  Tribunalului Mehedinţi .

Cât priveşte incidenţa art.173 din contractul colectiv de muncă se constată că acest articol vizează bonusurile care se acordă salariaţilor care se pensionează, bonusuri constând într-un număr de salarii brute stabilite în funcţie de vechimea în unităţile silvice-  art. 173 alin.1.

În art.173 alin.4, 5  se prevede că în cazul decesului beneficiarului, bonusul se acordă soţiei supravieţuitoare, copiilor, stipulându-se că „în cazul persoanelor care la data solicitării bonusului înregistrează debite certe, neachitate faţă de unitate, se va proceda la reţinerea bonusului până la concurenţa sumei datorate”.

Prin urmare, art.173 din contractul colectiv de muncă reglementează acordarea altor drepturi către foştii salariaţi care se pensionează, iar în art.173 alin.5 se reglementează  situaţia în care nu se acordă bonusul salariatului pensionar dacă înregistrează debite certe către unitate.

În speţă, nu se regăseşte această situaţie, deoarece cele 6 salarii  medii brute pe economie reprezintă ajutoare sociale acordate familiei în cazul decesului salariatului, acest drept având o reglementare distinctă în art.174 din contractul colectiv de muncă, în timp ce art.173 din acelaşi contract reglementează acordarea unor bonusuri salariaţilor care se pensionează.

Nu poate fi reţinută nici incidenţa compensaţiei, aşa cum s-a invocat de către pârâtă, deoarece potrivit art. 1616 Cod civil „Datoriile reciproce se sting prin compensaţie până la concurenţa celei mai mici dintre ele.”, art.1617 alin.1 Cod civil  dispunând că „Compensaţia operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide şi exigibile, oricare ar fi izvorul lor, şi care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeaşi natură.”

În cauză, nu se regăsesc condiţiile art.1617 Cod civil, deoarece datoria pe care o pretinde pârâta RNPR- DS M de la moştenitoarele fostului salariat cu titlu de prejudiciu produs de acesta nu este certă, lichidă şi exigibilă, întrucât există un litigiu civil cu  privire la pretinsul debit.

Având în vedere dispoziţiile art.174 alin.1 lit a) din contractul colectiv de muncă al Romsilva, se apreciază că reclamantele, în calitate de moştenitoare ale salariatului decedat IM, sunt îndreptăţite la plata ajutorului social  constând în echivalentul a 6 salarii medii brute pe economie.

Faţă de considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că acţiunea este întemeiată, urmând să fie admisă.

În baza art. 453 al.1 coroborat cu art. 451 al.1 Cod proc. civilă va fi obligată pârâta RNPR- DS M, care a pierdut procesul, să plătească reclamantelor cheltuielile de judecată efectuate în cauza de faţă, constând în onorariu avocat, conform chitanţei  de plată anexată.

Domenii speta

Spete similare