Potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu le-au fost restituite sau nu au obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
Din analiza textului legal de mai sus, reiese că trimiterea expresă a legiuitorului la prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005 conduce la concluzia că persoana îndreptăţită poate solicita echivalentul valoric ce vizează numai domeniul de aplicare acestor acte normative.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia I civilă,
Decizia civilă nr. 643/R din 24 aprilie 2013, G.O.
Prin Decizia civilă nr. 643/R din 24 aprilie 2013, pronunţată în dosarul nr. 5064/30/2012, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul declarat de reclamanta P.D., fiind menţinută Sentinţa civilă nr. 88 din 15 ianuarie 2013 a Tribunalului Timiş, prin care s-a respins acţiunea reclamantei, având ca obiect acordarea de despăgubiri materiale în baza art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere considerentele de mai jos.
Potrivit art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, orice persoană care suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu le-au fost restituite sau nu au obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
Din analiza textului legal de mai sus, reiese că legiuitorul a stabilit două condiţii pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, şi anume: aceste bunuri să fii fost confiscare prin hotărâre de condamnare sau, după caz, ca efect al măsurii administrative cu caracter politic; bunurile respective să nu fi fost restituite persoanei îndreptăţite sau aceasta să nu fii obţinut despăgubiri în echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 sau ale Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, trimiterea expresă a legiuitorului la prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005 conduce la concluzia că persoana îndreptăţită poate solicita echivalentul valoric al bunurilor ce vizează numai domeniul de aplicare al acestor acte normative.
Or, în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 247/2005 se înscriu numai bunurile imobile (terenuri cu sau fără construcţii), precum şi utilajele şi instalaţiile preluate odată cu imobilul, cu condiţia să existe fizic [art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001].
Această teză se impune şi din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 5 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, care prevede că „Acordarea de despăgubiri în condiţiile prevăzute de alin. (1) lit. b) atrage încetarea de drept a procedurilor de soluţionare a notificărilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare”.
Prin această manieră de reglementare legiuitorul a urmărit să delimiteze natura bunurilor ce pot fi restituite prin echivalent în procedura Legii nr. 221/2009, cu înlăturarea posibilităţii parcurgerii unor proceduri paralele cu aceeaşi finalitate.
De asemenea, intenţia legiuitorului de a limita sfera bunurilor cu privire la care se pot acorda măsuri reparatorii prin echivalent la cele care fac obiectul reglementării Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005 reiese şi din expunerea de motive a Legii nr. 221/2009, în care se arată că adoptarea acestei soluţii legislative a fost legată de procesul de aplicare a Legii nr. 10/2001, ceea ce a făcut ca unele persoane îndreptăţite, care au făcut obiectul persecuţiilor regimului totalitar şi din proprietatea cărora au fost preluate abuziv unele imobile confiscate ca atare prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, să nu obţină vreo despăgubire.
Ca atare, pe calea Legii nr. 221/2009 s-a urmărit o derogare de la prevederile Legii nr. 10/2001 în sensul acordării posibilităţii persoanelor îndreptăţite de a le fi acordate despăgubiri pentru aceste bunuri, direct de către instanţa de judecată, fără a se intenţiona o extindere a obiectului legilor anterioare de reparaţie.
Astfel, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul material reprezentând contravaloarea bunurilor mobile lăsate în gospodărie, contravaloarea lipsei de folosinţă şi contravaloarea reparaţiilor necesare la imobil, Curtea apreciază că soluţia primei instanţe a fost dată cu aplicarea corectă a legii iar hotărârea recurată cuprinde motivele pe care se sprijină.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a respins ca neîntemeiat recursul reclamantei.
Curtea de Apel Galați
Interpretarea disp.art.297 alin.1 cod procedură civilă Situaţii în care se poate dispune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Judecătoria Ineu
Acţiune în constatare, prestaţie tabulară şi ieşire din indiviziune
Curtea de Apel Oradea
Controlul de nelegalitate al unei hotărâri de guvern pe calea excepției de nelegalitate invocată în recurs. Teren aparținând domeniului public al statului, intrat în proprietatea acestuia prin expropriere
Curtea de Apel Timișoara
Teoria impreviziunii, principiul echităţii şi justiţia comutativă. Aplicarea lor în procesele de partaj ca urmare a devalorizării bunurilor imobile
Curtea de Apel București
Obligarea Statului Român la încheierea contractului de vânzare - cumparare pentru imobil la un pret stabilit conform dispozitiilor Legii nr.55/1992.