Acţiune în revendicare admisă. Stabilire linie de hotar.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.02.2016 sub nr. de dosar 532/866/2016 reclamanta societatea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta , stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților și, în situația în care pârâta ocupă vreo suprafață din terenul reclamantei, să fie obligată să lase în deplină proprietate și liniştită posesie terenul ocupat fără drept, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că în anul 2006 a achiziționat o suprafață de teren situată în extravilanul localității Todirești, jud. Iași de la , fiind încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 878 din 20.12.2006, autentificat de BNPA . Suprafața de teren cumpărată a fost de 1890 mp, situată în tarlaua 97, parcela A1939/8/1, la est învecinându-se cu , în prezent decedat, moștenitoarea acestuia fiind pârâta din prezenta cauză. În perioada 2007-2008 reclamanta a procedat la îngrădirea suprafeței de teren. La sfârșitul anului 2015 pârâta a intrat pe proprietatea reclamantei, a distrus gardul ce despărțea cele două suprafețe de teren și a ocupat o suprafață de teren, sens în care a fost formulată și plângere penală. Având în vedere comportamentul pârâtei, se impune stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți și, în cazul în care pârâta ocupă vreo suprafață de teren fără drept, să fie obligată să o lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 560, 563 și urm. Cod civil.

În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, cu interogatoriul pârâtei și a probei cu expertiză de specialitate.

Reclamanta a anexat acțiunii, în copie:  contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 878 din 20.12.2006, autentificat de BNPA și schițe/plan amplasament (f. 9-15), titlu de proprietate (f. 16), extras carte funciară (f. 17-19).

La solicitarea instanței făcută în etapa regularizării, reclamanta a precizat că cererea principală este grănițuire, acțiunea în revendicare fiind subsidiară, a indicat numele martorului, a depus extras carte funciară la zi și a achitat taxă judiciară a de timbru de 100 lei conform art.8, alin. 1, lit. d) din OUG nr. 80/2013.

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor către pârâtă, iar aceasta, în termenul acordat, a formulat întâmpinare.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat, în esență, că a moștenit  de la soțul său, , o suprafață de 0,63 ha, situată în extravilanul com. Hămănești (fostă Todirești), suprafață de teren reconstituită conform titlului de proprietate nr. 147292/17.03.1992.  Suprafața de teren este traversată de drumul comunal 1942 (DC 1942), care divizează această suprafață în două parcele. Una dintre parcele se învecinează pe latura vestică cu o suprafață de 1890 mp al cărei proprietar este reclamanta. Deși între cele două proprietăți a existat mereu o linie de hotar bine definitivă (prin semne exterioare, fizice) reclamanta, ulterior cumpărării reclamanta a construit un gard despărțitor și a depășit linia de hotar cu 7 metri, sens în care, pe cale de ordonanță președințială a fost solicitată sistarea lucrărilor. Pârâta a menționat că nu a încălcat niciun moment proprietatea reclamantei și că linia de hotar dintre proprietăți a existat încă de la data punerii în posesie a proprietarului .

În schimb, pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească linia de hotar dintre cele două parcele este de natură să reprezinte unicul remediu, sens în care este de acord cu acest capăt de cerere.

Cu privire la capătul de cerere referitor la revendicare, pârâta a arătat că nu deține nicio suprafață de teren din cea aparținând reclamantei, astfel că se impune respingerea acestuia.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 560 Cod civil, art. 205 Cod procedură civilă.

În probațiune, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu expertiză în specialitatea topografie.

Pârâta a anexat întâmpinării, în copie: certificat de căsătorie (f. 38), certificat de cedes (f. 39), titlu de proprietate nr. 147292/17.03.1992 (f. 40), sentința civilă nr. 3764/25.03.2008 pron. de Judecătoria Iași în dos. 1743/245/2008 (f. 41-42), plan de amplasament (f. 43).

În temeiul art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă, instanța  dispus comunicarea întâmpinării și a înscrisurilor către reclamantă, însă aceasta, în termenul de 10 zile acordat, nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La solicitarea instanței, reclamanta a estimat suprafața ocupată de reclamantă ca fiind 100 mp, sens în care a fost achitată taxă de timbru în cuantum de 32 lei.

Față de decesul pârâtei intervenit la data de 11.10.2016 s-a dispus introducerea în cauză  moștenitorilor acesteia, respectiv a numiților: .

În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și expertiză topografică.

La data de 25.09.2016 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză topografică (f. 111-143).

La data de 07.11.2017 reclamanta și-a majorat câtimea obiectului acțiunii în revendicare de la suprafața de 100 mp la suprafața de 352 mp, fiind achitată taxă judiciară de timbru suplimentară de 75 lei.

Analizând actele și lucrările cauzei civile de față, instanța reține:

În fapt, reclamanta societatea este proprietar al suprafeței de teren arabil de 1890 mp situată în extravilanul comunei Todirești (în prezent Hărmănești), jud. Iași, tarlaua 97, parcela A1(1939/8/1), având ca vecin la est pe , în prezent decedat, cu moștenitoarea , decedată și ea în cursul procesului, cu moștenitorii .

Pârâții, în calitate de moștenitori ai defuncților și , sunt proprietari ai unei suprafețe de teren de 6300 mp situată în extravilanul comunei Todirești (în prezent Hărmănești), jud. Iași, tarlaua 97, parcela A 1853/10.

Referitor la legea aplicabilă prezentei acțiuni, instanța reține dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 6 alin. 6 Cod civil) care prevăd că dispozițiile legii noi sunt, de asemenea, aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din (…) raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzista după intrarea în vigoare a legii noi.

Așadar, instanța constată că în aceste materii este aplicabilă legea nouă, respectiv noul Cod civil, exigență impusă de nevoia de previziune şi uniformitate a raporturilor juridice în conţinutul cărora intră drepturi reale, indiferent de momentul la care s-a produs faptul ce a determinat litigiul.

Acțiunea în revendicare este definită de art. 563 Cod civil ca fiind mijlocul pus la îndemâna proprietarului unui bun de a-l revendica de la posesor sau de la o persoană care îl deține fără drept.

În doctrină, acțiunea în revendicare a fost definită ca fiind o acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Prin acțiunea în revendicare o persoană cere să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată. În cadrul unei astfel de acțiuni, reclamantul revendicant este dator să dovedească faptul că el este proprietarul bunului revendicat și că acest bun este deținut pe nedrept de către pârât.

În vederea analizării situației concrete a terenurilor celor două părți, instanța va reține raportul de expertiză în specialitatea topografie – cadastru (f. 111-143).

Analizând expertiza efectuată în cauză, se reţine că din măsurătorile efectuate s-a constatat că există suprapunere pe latura de nord-est între proprietatea pârâților de 1690 mp (cu care se învecinează reclamanta, deși în titlu sunt menționate eronat suprafețele, respectiv nr. de parcelă) și numărul cadastral 130 reprezentând terenul în suprafață de 1890 mp, proprietatea reclamantei, suprapunerea vizând o suprafață de 352 mp.

Un aspect important este reprezentat de faptul că reclamanta și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1890 mp conform încheierii nr. 561/31.01.2007, înscriere care, coroborată cu titlul cu care se legitimează, respectiv  contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 878 din 20.12.2006, autentificat de BNPA , duce la concluzia că aceasta are dreptul de a stăpâni în fapt și în drept suprafața de 1890 mp.

În ceea ce privește terenul ce aparține pârâților, instanța reține că în titlul de proprietate este menționată suprafața de teren de 6300 mp situată în tarlaua 97, parcela 1853/10, însă, conform raportului de expertiză doar suprafața de 1690 mp (situată în realitate în parcela 1939/9) se învecinează cu terenul proprietatea reclamantei, iar 352 mp din această suprafață (identificată în plan de situație nr. 3 – punctele de delimitare 2,3 4, 10 și 2) se suprapune peste terenul reclamantei.

Față de aceste aspecte, instanța reține că pârâții îi ocupă reclamantei suprafața de 352 mp identificată în raportul de expertiză Mangalagiu Ion, sens în care îi va obliga pe aceștia să lase în posesie și deplină proprietate reclamantei suprafața de 352 mp situată în extravilanul com. Hărmăneşti (fosta com. Todireşti), jud. Iaşi, tarlaua 97, parcela A1939/8/1, nr. cadastral 130, identificată în raportul de expertiză topo-cadastrală – plan de situaţie nr. 3 – punctele de contur 2, 10,4, 3, 2.

Referitor la acțiunea în grănițuire, aceasta își găsește reglementarea în art. 560 Cod civil care prevede că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Acțiunea în grănițuire poate fi intentată atât în cazul inexistenței unei granițe între proprietăți și, deopotrivă, atunci când există semne de demarcație, dar acestea nu au fost stabilite prin acordul părților ori prin hotărâre judecătorească.

 Conform aceluiași raport de expertiză, instanța va stabili linia de hotar pe aliniamentul 2-4-10 – plan de situație nr. 3 (f. 120).

Cu privire la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă ce prevăd că „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată”. De asemenea, potrivit art. 452 Cod procedură civilă „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor.”

Art. 454 Cod procedură civilă prevede o excepție de la art. 452 din același act normativ în sensul că pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.

Instanța reține că prin întâmpinare pârâta a precizat că este de acord cu capătul de cerere privind grănițuirea, însă a menționat expres că solicită respingerea acțiunii în revendicare.

Față de acesta aspecte, instanța reține că acțiunea în grănițuire este subsecventă celei în revendicare, astfel că un eventual acord cu privire la grănițuire al pârâților nu echivalează cu o recunoaștere a pretențiilor reclamantei în sensul art. 454 Cod procedură civilă pentru a deveni aplicabil articolul menționat.

În schimb, având în vedere că unul din capetele de cerere este grănițuire, instanța reține că textul art. 560 Cod civil, potrivit căruia cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate, constituie o reglementare specială a modalităţii în care se stabilesc cheltuielile de judecată în raport cu dispoziţiile art. 453 Cod procedura civila care reprezintă dreptul comun în materia cheltuielilor de judecată.

Operaţiunea complexă a stabilirii liniei de hotar implică însăşi demararea procedurii judiciare necesare în acest sens, atunci când nu exista înţelegere între vecini.

În schimb, pentru capătul de cerere privind revendicarea, instanța reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 452 Cod procedură civilă având în vedere stabilirea culpei procesuale a pârâților în întregime.

Instanţa reţine că reclamanta a efectuat următoarele cheltuieli: 107 lei taxă judiciară de timbru pentru acţiunea în revendicare, 100 lei taxă judiciară de timbru pentru acţiunea în grăniţuire şi 2100 lei onorariu expert topo. 

Faţă de dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă rap. la art. 584 Cod civil va obliga pârâţii la plata, în solidar, către reclamantă a sumei de 1207 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 107 lei taxă judiciară de timbru revendicare, 50 lei taxă judiciară de timbru grăniţuire (redusă la jumătate faţă de dispoz. art. 560 Cod civil) şi 1050 lei onorariu expert (redus la jumătate faţă de dispoziţiile art. 560 Cod civil).

Cu privire la cererea pârâţilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată având în vedere că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă deoarece acţiunea a fost admisă numai în parte, dar nu faţă de apărările formulate de către pârâţi care priveau aplicabilitatea art. 452 Cod procedură civilă, ci ca urmare a aplicării art. 560 Cod civil în privinţa capătului de cerere referitor la grăniţuire. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea astfel cum a fost modificată de reclamanta societatea, în contradictoriu cu pârâţii, în calitate de moştenitori ai pârâtei ,  decedată în cursul procesului, la data de 11.10.2016.

Obligă pârâţii să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesia suprafaţa de teren de 352 mp situată în extravilanul com. Hărmăneşti (fosta com. Todireşti), jud. Iaşi, tarlaua 97, parcela A1939/8/1, nr. cadastral 130, identificată în raportul de expertiză topo-cadastrală – plan de situaţie nr. 3 – punctele de contur 2, 10,4, 3, 2.

Stabilește linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 2, 10, 4 conform raportului de expertiză topo-cadastrală – plan de situaţie nr. 3.

 Obligă pârâţii la plata, în solidar, către reclamantă a sumei de 1207 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Respinge ca neîntemeiată cererea pârâţilor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Pașcani.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 18.01.2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare